GRIGORE LESE despre Miorita, alegoria uciderii Mantuitorului. DOCUMENTAR VIDEO

Grigore Lese despre Miorita, alegoria uciderii Mantuitorului from VictoRoncea on Vimeo.
Un documentar de exceptie realizat de colegii nostri de la TVR Cultural: Miorita (26 min). Nu-l pierdeti astazi pe Grigore Lese, de la 2, pe TVR Cultural, cu o noua evadrea din lumea noastra smintita.
Vezi si ROfilmmaker

BATALIA PENTRU EMINESCU vs RAZBOIUL CONTRA LUI EMINESCU. Eminescologii Nae Georgescu si Theodor Codreanu, artistul Grigore Lese si sociologul Ilie Badescu la lansarea lucrarii OMAGIU LUI EMINESCU de Corneliu Botez. VIDEO

Pe 15 ianuarie, cu începere de la ora 13.00, la Casa Academiei Române din strada 13 Septembrie nr.13, cei mai importanţi eminescologi ai României au susţinut o conferinţă publică la 160 de ani de la naşterea Românului Absolut. Organizată de Institutul de Sociologie al Academiei Române împreună cu Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală, Universitatea Bucureşti şi Fundaţia Pentru România, la conferinţa "PENTRU EMINESCU" au participat prof dr Nae Georgescu, prof dr Theodor Codreanu, prof dr Ilie Bădescu, jurnalistul Corneliu Basarab Vlad şi invitatul special, artistul Grigore Leşe. 

Totodata, după 100 de ani de la tipărire, s-a relansat lucrarea "Omagiu lui Mihail Eminescu", de Corneliu Botez, republicata în facsimil de Editura Semne, la 120 de ani de la asasinarea militantului pentru România Unită. La ceas aniversar, prezentăm mai jos postfata la aceasta editie a lui Victor Roncea, cea a profesorului Nae Georgescu, un articol al profesorului Theodor Codreanu despre Eminescu şi detractorii săi si luarile de cuvant, filmate, ale participantilor la conferinta.

Eminescu, chintesenta inteligentelor romanesti

La 120 de ani de la asasinarea „romanului absolut”, dupa cum l-a definit Petre Tutea, eminescologul Nae Georgescu a scos din arhiva sa cu minuni aceasta bijuterie aparuta in urma cu 100 de ani, la 20 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. „Omagiul” lui Corneliu Botez constituie, si azi, o contributie importanta la definirea ganditorului national Mihai Eminescu. Acum, la 160 de ani de la nasterea sa, constatam ca actualitatea poetului, jurnalistului si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul "Societatii Carpatii".
Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, "Societatea Carpatii", prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila jurnalistului si agentului inteligentelor romanesti Eminescu. Prima executie avea sa-i vina la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l "mai potoleasca" pe Eminescu. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa.
Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria Mare – „scut de intarire si zid de mantuire” - , pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.
"In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist", scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: "Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!". "De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (...) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre". I
n gand cu acest indemn, si cu versul lui Eminescu „Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?”, sa preluam asadar ideea ganditorului national, si sa constituim "un congres al inteligentelor din respect catra viitor", pentru consolidarea idealurilor nationale si promovoarea unei Romanii mari, de care sa tina seama si dusmanii si prietenii statului roman.
"In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi".
Victor Roncea

"OMAGIU LUI MIHAIL EMINESCU" de Corneliu Botez, lucrare publicata in 1909, republicata azi. "O carte pentru o statuie" - Postfata de Nae Georgescu 
APUSUL MITULUI EMINESCU? AFLA AZI LA CONFERINTA "PENTRU EMINESCU". Codreanu: Eminescu, o viaţă de jertfă

Omagiu lui Mihail Eminescu Librarie Online - magazin online .

 

 














Filmari de: http://vlad-mihai.blogspot.com/

GRIGORE LESE despre Romanul Absolut la lansarea lucrarii "Omagiu lui Mihail Eminescu" de Corneliu Botez. VIDEO. Postfata de Roncea: Eminescu, chintesenta inteligentelor romanesti

Eminescu, chintesenta inteligentelor romanesti

La 120 de ani de la asasinarea „romanului absolut”, dupa cum l-a definit Petre Tutea, eminescologul Nae Georgescu a scos din arhiva sa cu minuni aceasta bijuterie aparuta in urma cu 100 de ani, la 20 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. „Omagiul” lui Corneliu Botez constituie, si azi, o contributie importanta la definirea ganditorului national Mihai Eminescu. Acum, la 160 de ani de la nasterea sa, constatam ca actualitatea poetului, jurnalistului si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul "Societatii Carpatii".
Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, "Societatea Carpatii", prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila jurnalistului si agentului inteligentelor romanesti Eminescu. Prima executie avea sa-i vina la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l "mai potoleasca" pe Eminescu. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa.
Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria Mare – „scut de intarire si zid de mantuire” - , pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.
"In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist", scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: "Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!". "De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (...) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre". I
n gand cu acest indemn, si cu versul lui Eminescu „Au prezentul nu ni-i mare? N-o sa-mi dea ce o sa cer?”, sa preluam asadar ideea ganditorului national, si sa constituim "un congres al inteligentelor din respect catra viitor", pentru consolidarea idealurilor nationale si promovoarea unei Romanii mari, de care sa tina seama si dusmanii si prietenii statului roman.
"In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi".
Victor Roncea

"OMAGIU LUI MIHAIL EMINESCU" de Corneliu Botez, lucrare publicata in 1909, republicata azi. "O carte pentru o statuie" - Postfata de Nae Georgescu

GRIGORE LESE: Nu-i lumina nicairi. Grigore Lese repetand pentru Festivalul George Enescu - VIDEO

Lectie de patriotism. Tesu Solomovici: Cernauti 600 - o sarbatoare furata

Ucraina se lauda in Capitala Romaniei cu o expozitie de fotografii si documente care marcheaza evenimentul implinirii a 600 de ani de existenta oficiala a Cernautiului. Ca sarbatoreste la ea acasa evenimentul, hai sa spunem ca mai treaca-mearga, dar tupeul de a veni cu propaganda ei tesita in Capitala Romaniei si sa clameze marca ucraineana a orasului bucovinean e sub orice bun simt.
Merita Cernautii macar respectul pentru adevarul istoric: capitala Bucovinei istorice nu e o creatie urbanistica ucraineana si zidurile ei nu respira istorie ucraineana. Din toate fibrele ei respira istorie romaneasca. Stema regiunii era un scut rosu, cu un stejar dezradacinat, de argint, insotit de o parte si de alta de cate un brad dezradacinat, de aur, si avand deasupra doua sabii de aur incrucisate. Copacii simbolizeaza istoria dezradacinata a locului, iar sabiile - luptele victorioase ale domnitorului roman Alexandru cel Bun din Codrul Cosminului. Exista si o stema a Orasului: pe un scut rosu o cetate crenelata, de argint, cu doua turnuri laterale, avand poarta deschisa, prin care se vede stema Moldovei cu bourul cu stea in frunte. Dovada celor 600 de ani de existenta certa o constituie Hrisovul Domnesc prin care domnitorul roman Alexandru cel Bun da, la 8 octombrie 1408, privilegii negustorilor poloni din Liov. E stipulata obligatia acestor negustori straini sa plateasca vama la Cernauti. Viata targului era intensa, averile infloreau. Starnind poftele polonezilor, austriecilor si rusilor dupa pamanturile si bogatiile romanilor. Primul care i-a invatat minte pe netrebnicii care pofteau la pamanturile si averile romanilor, a fost Stefan cel Mare. Domnitorul moldovean i-a spulberat pe cavalerii si soldatii regelui polon Ioan Albert, in 1497, in Codrul Cosminului. Cei ramasi in viata au fost decimati, din nou, la Cernauti. Si tot aici, la Lentesti, Vornicul Boldur il bate pe Mazoviti veniti in ajutorul regelui polon. De atunci, vreme de 6 secole, iubirea de Bucovina romaneasca cantata de Mihai Eminescu a fost tot incercata.
Dupa rapirea Bucovinei de catre austrieci, Cernautii au devenit, in 1777, capitala provinciei. Bucovinenii nu si-au pierdut speranta, au opus rezistenta valului de opresiuni straine, si un secol si jumatate mai tarziu, in 1918, Adunarea Nationala a proclamat Unirea acestei parti a Moldovei cu tara strabuna.
Multe sunt monumentele istorice legate de istoria romaneasca: Resedinta Metropolitana, zidita in 1875; Cetatea Tetina, celebra in istoria militara a Moldovei, ale carei ruine se vad in Parcul orasului; Biserica "Inaltarea Domnului" din Lujeni, inaltata in secolul al XV-lea de Teodor Vitold; Biserica din Toporauti, inaltata de Domnul Moldovei Miron Barnovschi; Biserica si Casa familiei Hurmuzachi - edificii unde din totdeauna a palpitat si a fost intretinut spiritul national romanesc. Din aceste locuri cernautene isi trag originea multi domnitori, familii boieresti si carturari de seama, precum Alexandru cel Bun, Petru Rares, Miron Costin si Ioan Neculce.
Candva, capitala Bucovinei, "orasul dintre ceturi", cum ii spuneau poetii, era una dintre citadelele romanismului. In secolul al XIX-lea, Aron Pumnul, fratii Hurmuzachi si atatia altii, au creat la Cernauti un focar de literatura, stiinta si simtire romaneasca. La mosia Cernauca de langa Cernauti, a trait o vreme poetul Vasile Alecsandri, aici se intruneau viitorul domnitor Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogalniceanu, ardeleanul Gheorghe Baritiu, agitand constiintele pentru crearea unui stat national, "cuprinzand toate provinciile locuite de romani".
In vara anului 1940, cand santajul sovietic a smuls Bucovina si Basarabia din trupul Romaniei, toata tara a plans, pentru ca, un an mai tarziu, in vara anului 1941, romanii de pretutindeni sa se bucure de prezenta regelui Mihai I si a maresalului Ion Antonescu la parada de la Cernauti, a realipirii celor doua provincii eliberate.
O fi, astazi, Cernauti un oras ucrainean, dar inima lui continua sa bata romaneste. Expozitia "Cernauti 600" inaugurata de ucrainieni la Bucuresti, nu schimba aceasta realitate spirituala.

ZIUA: Cernauti 600 - o sarbatoare furata de Tesu SOLOMOVICI



Grigore Lese- Cantec despre Bucovina
Vezi mai multe video din Muzica »

Fotografii din Cernautiul Romanesc:
http://www.gid-romania.com/Galerie.asp?ID=222
http://www.gid-romania.com/Galerii.asp?ID=8

Nistrule, apa vioara, face-te-ai neagra cerneala!

Grigore Lese - Nistrule, apa vioara