Friday, January 1, 2010

PARINTELE JUSTIN PARVU la inceput de an: "Sa fii aspru numai cu tine insuti, iar cu ceilalti ingaduitor". Calendarul Manastirii Petru Voda si "Spre Tabor", cu un cuvant al Parintelui Bartolomeu Anania


"Harul este apa vie care astampara setea sufletului (nu toate apele astampara setea), apa sfanta care spala si curateste sufletul de rugina si rautatea pacatului; alifia sfanta care vindeca durerea si suferinta sufletului; focul sfant care arde spinii patimilor si topeste gheata inimilor impietrite sub vraja raului. Cerul nu cade pe pamant, dar isi trimite roua si ploaia binecuvantata; harul e roua si ploaia cerului in sufletele credinciosilor. Soarele lumineaza, incalzeste si rodeste pamantul; harul e soarele sufletului. Dumnezeu este izvorul, samanta vietii; harul este izvorul cel viu al vietii duhovnicesti, samanta cea vie a slavei ceresti, painea de intarire, luminare si desavarsire a vietii dumnezeiesti in om. Harul este seva aceea sfanta si datatoare de viata, care trece din vita in mladite, din maslin in ramuri, din Hristos in crestini, ca sa le dea puterea vie de crestere, de inflorire si rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui marginite, ca sa se sfinteasca si sa se desavarseasca, face, lucreaza harul, prin puterile lui nemarginite."
Pr. Ilarion V. Felea 
Coperta Spre Tabor4
Pentru comenzi accesati http://Atitudini.com/ 
Video cu Parintele la Apologeticum
Parintele Mitropolit Bartolomeu Anania: "O mare isprava duhovniceasca"
O mare isprava duhovniceasca au infap­tuit Par­in­tele Staret Justin Parvu si obstea sa din man­a­s­tirea Petru Voda pub­li­cand opera SPRE TABOR prin recu­per­area man­u­scriselor ramase de la Preo­tul Pro­fe­sor Illar­ion V. Felea, a carui viata paman­teasca s’a stins in tem­nita de la Aiud in 1961. Eram acolo, numele sau cir­cula lumi­nos printre det­inuti, dar nu mi-a fost dat sa-l intal­nesc in gigan­tica inchisoare de pe malul Mure­su­lui, unde nici pe pro­priul meu frate nu l-am vazut decat acci­den­tal, cat­eva clipe.
Primul volum, subin­ti­t­u­lat Pre­gatirea, aparut la Edi­turile Crigarux si Man­a­s­tirea Petru Voda, este urmat acum de cel de al doilea, subin­ti­t­u­lat Curatirea, pen­tru care mi s’a cerut o pre­doslovie. Pre­gatirea si Curatirea sunt, de fapt, cele doua mari etape suitoare ale vietii si desavar­sirii duhovnicesti, asa cum au fost ele puse in ran­duiala de catre marii lor trai­tori, potrivit Sfin­telor Scrip­turi si pro­pri­ilor experiente.Spre_Tabor_3_Luminarea. coperta_1_2
Autorul este un exce­lent cunosca­tor al tex­telor bib­lice, pe care le ordoneaza in func­tie de planul gen­eral al car­tii, dar si al tra­di­tiei rasaritene. Dar nu asupra lor vreau sa ma opresc. Eru­di­tia patris­tica si splen­doarea incur­si­u­nilor hermeneu­tice l-ar indemna pe citi­tor sa creada ca se afla in fata unui tratat de teolo­gie aca­d­e­m­ica, sobra, elab­o­rata la rece si redac­tata cu acri­bie ter­mi­no­log­ica, ceva de genul scrier­ilor dog­mat­ice ale Par­in­telui Staniloae. Sur­priza vine din paginile sau para­grafele in care autorul adopta un ton colocvial,viu, patetic, insu­fletit si insu­fleti­tor, ca si cum le-ar spune Spre_Tabor_2_Curatirea. coperta_1_2catorva pri­eteni sositi pe neast­ep­tate la masa lui de lucru: – „Hai sa va spun ce-am scris astazi”, alter­nand lec­tura cu parafrazari ver­bale, totul fiind insotit de o masur­ata ges­tic­u­latie pas­torala. De abia atunci iti dai seama ca ai in fata o carte de predici sau, cel putin, de med­i­tatii pub­lice, pe care Preo­tul Ilar­ion Felea le-a alca­tuit dupa tex­tul unor tahi­grame, asa cum facea, la vre­mea lui, Sfan­tul Ioan Gura de Aur.
Asocierea aces­tor doua nume nu e nici intam­pla­toare si nici exager­ata, chiar daca pas­trarea pro­por­ti­ilor se impune. Geniul unuia si tal­en­tul celuilalt pot sta ala­turi si prin sfar­si­tul lor tragic, vecin cu mar­tir­iul. Ceea ce insa il apropie pe Felea de Sfan­tul Ioan (pe care, dupa toate Spre_Tabor_1_Luminarea. coperta_1_2prob­a­bil­i­tatile, si-l luase ca model) este suflul ora­toric, dinam­ica ideilor si cal­dura expre­siei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele toren­tilor mintali, curg­ere a Duhu­lui Sfant spre laun­trul fiin­tei totale a celor ce asculta. Daca nu e de mirare ca marele Ioan era ras­platit cu aplauze in bis­er­ica, sunt abso­lut con­vins ca ascul­ta­torii Par­in­telui Felea de abia se stapaneau sa nu o faca, multumindu-se sa-l ova­tioneze printr’o lacrima a bucuriei duhovnicesti.
Este omag­iul pe care i-l aduc edi­torii si citi­torii aces­tor carti.

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, Arhiepis­cop si Mitropolit

No comments: