Anul international 2009 a avut o recolta cam acra si cam putina. Noii presedinti ai Americii si Rusiei
inca seamana si asteapta productia, liderul britanic se pregateste sa paraseasca prin alegeri puterea, cel italian a fost umplut de sange pe fata, cel francez gesticuleaza nu prea convingator, cel german – o femeie - isi gospodareste tacticos tara. Tratatul
de la Lisabona a fost in sfarsit rasadit, dar primele lastare nu sunt
prea concludente – inca doi lideri, despre care nu se stie nici cat
sunt de competenti, nici pana unde li se pot intinde competentele.
Din criza incepe sa se iasa, dar in asteptarea - dupa unii – a unei noi crize, Bin Laden n-a
fost prins dar nici nu s-a mai dat sfidator in spectacol, razboiul din
Afganistan se impotmoleste, Iranul isi continua programul nuclear,
dosarul correean ramane blocat, negocierile de dezarmare ruso-americana
inainteaza anevoie, scutul spatial american in Europa se regandeste, nu se stie in continuare ce are de gand China, despre gripa porcina nu s-a stabilit daca e pericol nou sau sperietoare veche, reglementarea
protectiei mediului a dat chix la Copenhaga. Pacea si stabilitatea
lumii n-au primit lovituri grele, dar nici fapte imbucuratoare nu sunt
de retinut.
Nici prestatia internationala a Romaniei nu a excelat, intr-un an electoral care
a fost si al provizoratului prin excelenta: doi presedinti (e drept,
unul doar posibil, si doar pentru o noapte), cinci premieri reali sau
in proiect, un parlament – acelasi – care a trecut de la o majoritate anti-Cotroceni la una pro-Cotroceni, cativa ministri fugitivi de Interne (dar nici unul de
alegeri) si cativa nesemnificativi la Externe, un guvern demis – in
premiera - prin motiune de cenzura, dar care are, ca pisica, sapte
vieti caci supravietuieste, in mare cam acelasi, dupa fiecare noua
incercare.
Vizita la nivel inalt in Rusia nu a avut loc, din America a sosit (si) la Bucuresti vicepresedintele, nu presedintele, din China, posibilul viitor nr. 1 al tarii, dar intr-o vizita nu prea observata.
Si
totusi, situatia de la noi, politic vorbind, tinde sa se mai fixeze: cu
presedintia s-a rezolvat pentru inca cinci ani, s-a creat si o noua
majoritate relativ confortabila in parlament, guvernatorul Bancii
Nationale a fost reconfirmat in functie, iar Romania si-a asigurat un
post de comisar european mai important decat cel ce-i fusese atribuit in mandatul anterior.A fost
mai degraba un an de mult zgomot pentru mai nimic, cel putin pana acum.
Un an international arid, unul romanesc galagios, ambele cu rezultate
sarace. E drept, s-a semanat, s-a plantat, si in Romania, si in lume.
Se asteapta roadele.
OCHII PĂRINTELUI JUSTIN. Privirea Duhovnicului României în fotografiile
Cristinei Nichituș Roncea. 101 ani de la nașterea Mărturisitorului de la
Petru Vodă
-
A privi în ochi Sufletul iradiază din trup, din chip, se face auzit prin
grai, dar mai ales se revarsă din privire. Cugetele noastre, faptele
noastre ne zu...
4 years ago
No comments:
Post a Comment