KGB-ul nu se lasa: "Ucideti Dragonul Romania". Cititorii "Curentul" ne ajuta cu stiri proaspete de la Tiraspol, scrise in struna Budapestei si Moscovei

Comentariu la articolul din "Curentul" - Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata:
La 17.12.2009, săptămânalul tiraspolean Novaia Gazeta (format electronic - http://novaiagazeta.org.ru/index.php?newsid=1422) a publicat un comentariu întitulat UCIDETI DRAGONUL, semnat de Andrei Safonov – președintele "Asociației politologilor independenți din Transnistria". Menționăm că textul materialului este însoțit de o imagine reprezentând stema României. De asemenea, la 23.12.2009, cu subtilul ESTE ÎN INTERESUL NOSTRU CA ROMÂNIA SĂ TREACĂ PRIN CE A TRECUT ȘI UNIUNEA SOVIETICĂ, materialul este pe larg prezentat într-un sumar de presă al publicațiilor tiraspolene, de Agenția rusă de informații REGNUM (format electronic -www.regnum.ru/news/1237755.html)
Traducerea integrală a comentariului: 
«Practic, România se comportă ca un membru neloial al UE, folosind în mod cinic calitatea de membru al Uniunii pentru a ocupa teritorii străine. Cazul Insulei Șerpilor este un exemplu semnificativ în acest sens. În luna aprilie 2009, s-a amestecat cu impertinență în Moldova, în probleme care nu o priveau. Atunci președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a fost sfătuit să vizioneze filmul în care Nicolae Ceaușescu era ucis de o adunătură de bandiți. România s-a amestecat și în chestiunea reglementării conflictului moldo-transnistrean, pronunțându-se împotriva federalizării (probabil pentru a putea mai ușor să-și alipească fosta RSS Moldovenească). De asemenea, eliberează în masă pașapoarte locuitorilor Ucrainei (n.n. – Basarabiei de Sud) și Bucovinei (n.n. - de Nord). Cine poate crede că serviciile sale de securitate nu au participat la evenimentele de la Chișinău, din 7 aprilie 2009? România este sursa discordiei de la granițele sud-vestice ale fostei URSS. Ca urmare, la război ca la război (chiar dacă este vorba de unul geopolitic). Operațiunile de luptă trebuie transferate pe teritoriul inamic.
Este în interesul nostru ca România să aibă aceeași soartă pe care a avut-o Uniunea Sovietică. Pentru contracararea naționalismului românesc, România trebuie fie să înceteze să mai existe în actuala configurație a frontierelor sale, fie să fie slăbită pentru a nu mai putea să promoveze o politică externă activă. Dintr-un stat care se află în ofensivă, trebuie să ajungă în unul care se apără.
Unioniștii doresc repetarea „Marii Uniri” din anul 1918? Excelent! Aceasta înseamnă că trebuie făcut în așa fel încât să nu mai existe cu cine să se unească! Agresivitatea expansionismului românesc trebuie nimicită!
Este surprinzător că statele și forțele politice care se opun României, cel mai adesea, adoptă o poziție defensivă, lucru valabil mai ales în ce privește Ucraina. Aceasta în condițiile în care însăși România are o serie de puncte sensibile, asupra cărora se poate acționa pentru a face Bucureștiul să renunțe definitiv la aspirațiile de „unificare cu teritoriile de peste Prut”.
Este îndoielnic că România a primit pe bună dreptate Transilvania, după anul 1945. Atunci, Ungaria a fost pedepsită atunci pentru faptul că a rămas loială Germaniei, iar România a fost recompensată pentru trădare. Ambele situații sunt irelevante din punct de vedere al adevărului istoric. Trebuie să ne gândim la oferirea de avantaje politice pentru toți cei care se împotrivesc administrației extremiste, expansioniste, aventuriste și unioniste a lui Traian Băsescu. Acesta promovează o politică de pretenții teritoriale față de Ucraina și de absorbție a Moldovei. Cuvintele frumoase despre „întâlnirea cu Moldova în cadrul UE” nu pot ascunde realitatea.
Susține oare Ucraina că a înregistrat o înfrângere în lupta cu expansionismul românesc referitor la Insula Șerpilor și resursele de hidrocarburi din platoul continental al Mării Negre? Categoric, nu! Ar putea să nu recunoască pur și simplu decizia Curții Internaționale ONU, căreia, din prostie, i s-a adresat. Ce fel de Curte Internațională este aceasta, în condițiile în care nimeni nu mai ia în considerație ONU? Fără aceasta a început războiul din Irak și tot fără aceasta au fost recunoscute Kosovo, Abhazia și Osetia de Sud. României ar trebui să i se spună în față că dacă continuă politica sa expansionistă, iar amintirea mareșalului Ion Antonescu îi este așa de dragă, atunci să poftească să ia ceea ce consideră că-i aparține. Cu toate dificultățile cu care se confruntă forțele armate ale Ucrainei, au încă suficiente resurse să nimicească orice imprudență a românilor.
Ar fi absurd să negăm realizările României din ultimii 20 de ani. Românii au mai învățat câte ceva în afară de a-și ucide cu sălbăticie președinții și soțiile acestora. Societatea românească s-a modernizat într-o oarecare măsură, s-a extins piața internă și a evoluat conștiința oamenilor. Însă demonul naționalismului românesc se manifestă fără îngrădiri. Sprijinit de o diplomație tradițional abilă, acesta reprezintă o amenințare reală pentru vecini.
Cum poate fi pus capăt expansionismului românesc? Mai întâi de toate, trebuie trecut la o ofensivă decisivă pentru a nimici definitiv adversarul geopolitic. Nu trebuie să ne sperie chestiunea modificării frontierelor. Acest fenomen s-a petrecut în Europa și se va mai petrece. Noi am trăit în fosta URSS, care a dispărut și lumea nu s-a prăbușit, iar cei mai mulți dintre noi suntem în viață. Iugoslavia s-a destrămat în mod sângeros, iar Cehoslovacia pe cale pașnică. Oare locuitorii României vor înceta să mai existe dacă Transilvania va reveni Ungariei, iar Moldovei de până la Prut i se va acorda o largă autonomie sau statutul de subiect al unei Românii Federale? Având pretenții asupra platoului continental din regiunea Insulei Șerpilor, de fapt, România a început deja să redeseneze frontierele. Excelent! Doar că trebuie redesenate în altă direcție.
În România există cine poate da o mână de ajutor în acest sens. Sunt secuii maghiari, ucrainenii, rușii și nu se știe niciodată cine ar mai putea fi! O Românie mai redusă ca dimensiuni, sufocată de încercările de a domoli cazanul încins al dificultăților interne, nu va mai putea susține propaganda unionistă a studenților din Moldova, Transnistria și Ucraina. Treptat, obiectivul lor principal se va limita la împiedicarea trecerii Iașului în componența Republicii Moldova. În această luptă pașnică trebuie antrenate toate forțele: mass-media plătită, „agenții de influență” politici, presiunile externe, acțiuni în instanță privind actualele granițe (chiar dacă nu există șanse de a câștiga, acestea vor măcina nervii), crearea unor organizații obștești, partide politice, întocmirea unor rapoarte privind nerespectarea drepturilor omului în România, în special a minorităților naționale. Acest „al nouălea val” trebuie să acopere Bucureștiul până peste cap și să risipească nu numai visele expansioniste ale acestuia ci să-i anihileze orice voință de împotrivire. Dacă este să ne referim la sarcina imediată și stringentă, aceasta este de a compromite prin toate mijloacele și de a determina demisia înainte de termen a președintelui Traian Băsescu, care promovează o politică aventuristă.
Se poate spune că aceasta va provoca instabilitate, dar dacă este să alegi între două rele, mai bine răul care ne convine, decât cel care contravine intereselor noastre. Bineînțeles că ar fi mai bine să văd la televizor cum este asaltat palatul prezidențial de la București, decât să fiu martorul ocular al unui eveniment similar la Chișinău. Cu toate acestea, România are o portiță de scăpare și anume să-și ceară scuze pentru ocupația Basarabiei, Transnistriei și a unei părți din Ucraina, să-și asume reparații materiale pentru aceasta și să renunțe la politica expansionistă.
În anul 2004, la București s-a desfășurat o conferință întitulată „Transnistria contra Moldova”. Dă Doamne! Poate că vom trăi până când va avea loc și o conferință cu tema „Moldova contra Ardealul” sau „Transilvania contra Țării Românești”».