Wednesday, December 30, 2009

BRUCAN, tartorul KGB al loviturii din decembrie 1989, despre Iliescu, Ceausescu si... Plesu. PLUS: Foto cu Liiceanu la sediul 22 - GDS, grup fondat de Brucan in strada Paris cu Plesu, Ascanio Damian si... Iliescu

Tartorul din Romania al loviturii KGb-GRU din decembrie 1989, Silviu Brucan, a fost intervievat pe 30 decemembrie de jurnalistul Le Monde Marion Goerges. "Are 73 de ani şi trăieşte izolat în biroul său de la ministerul de externe, cu draperiile trase în permanenţă, 'din motive de siguranţă, din cauza puştilor cu lunetă'", scrie jurnalistul francez, in preambulul interviului. Cateva declaratii de-ale KGB-istului sunt de-a dreptul fuliminante, prin caracterul lor mincinos sau ticalos. Le prezint mai jos, extrase din interviu: 
●  Încă o dată, de ce în guvernul dumneavoastră sunt atât de mulţi comunişti?
● Guvernul nu este înca format definitiv. Când va fi complet, veţi vedea că este departe de a avea miniştrii care să aparţină cu toţii aceleiaşi familii. Tocmai l-am numit pe noul ministru al culturii, Andrei Pleşu. El este un anti-comunist declarat.
(Petre Roman, interviu video: "Plesu, care era la Tescani, m-a sunat si mi-a spus: 'Domnule, trebuie chemat Iliescu!'" - nota mea)
●  Consiliul frontului desemnează miniştrii, dar pe el cine l-a desemnat?
Asta s-a întâmplat spontan, în cadrul unei mişcări revoluţionare atât de spontane. Noi suntem o organizaţie politică de stânga. Spun organizaţie politică şi nu partid. Consiliul frontului are acum 39 de membrii, dar va fi lărgit curând la 150 de membrii. Toate judeţele ţării vor fi reprezentate.
● Felul cum a fost judecat şi executat Ceauşescu este grav criticat peste tot în lume. Nu aţi comis o eroare politică?
● Era o chestiune de viaţă şi de moarte. Încă de la început, Iliescu, Mazilu, Roman şi cu mine eram la ministerul apărării şi am rămas acolo până la executarea lui Ceauşescu. Situaţia era critică, dar Ceauşescu şi soţia lui fugiseră cu un elicopter care a aterizat la Târgovişte. De acolo ar fi trebuit să ia o maşină să ajungă la aerodormul militar din Boteni, unde îi aştepta un avion pentru a-i duce într-o ţară Nord-Africană.
●  Spre Libia?
Nu se ştie exact, dar este posibil. Când elicopterul a aterizat, ţăranii şi miliţia locală l-au încercuit şi au arestat cuplul. Pilotul care îi aştepta a comunicat celor de la securitate că pasagerii săi nu sosit. În felul acesta securitatea a aflat ca Ceauşeştii au fost reţinuţi la Târgovişte. Atunci au atacat garnizoana. Când ni s-a comunicat că atacul era serios, am decis să terminăm foarte repede. Dacă securitatea i-ar fi eliberat, România ar fi fost într-o baie de sânge, un război intern cumplit. Nu am avut de ales. Nu am fost siguri că armata va putea rezista atacurilor.
● Nu aţi supraestimat cumva forţa dusmanilor dumneavoastră? Ar fi fost ei într-adevăr capabili să-l elibereze pe Ceauşescu?
Nu aveţi idee cine erau aceşti oameni, toţi profesionişti veritabili şi bine antrenaţi, cu echipament american modern, nu cu vechile Kalaşnikov-uri ca soldaţii noştri. Aveau puşti cu lunetă cu raze infra roşii.  Am văzut cu ochii mei 12 soldaţi ucişi în faţa comitetului  central în timpul nopţii, cu câte un glonţ în frunte. În acele zile ne-am deplasat doar cu blindatele. Şi de fiecare dată blindatul nostru a fost atins de gloanţe.  Ştiau că eram înauntru. Erau peste tot.
● Câţi erau cei cu care vă luptaţi?
Între 50 şi 60.000 de oameni, împrăştiaţi pe tot teritoriul României, şi calitativ mult deasupra trupelor noastre. După execuţia lui Ceauşescu, cei mai mulţi s-au predat. Au fost dezarmaţi şi întegraţi în armata regulată. Trebuia să le dăm speranţa unei reabilitări, nu îi puteam pune pe toţi la zid. Când sunt disperaţi, oamenii pot deveni periculoşi. Doar generalii de securitate vor fi judecaţi, nu şi oamenii din trupe.
● Când şi de către cine?
● De tribunalul militar extraordinar care a fost creat. Avem timp pentru procese. Nu mai sunt periculoşi, şi nu ne mai simţim ameninţati în prezenţa lor aşa cum eram în prezenţa celorlalţi doi (soţii Ceauşescu). Situaţia militară este stabilă. Ne mai ameninţă doar câteva puşti cu lunetă mânuite de câţiva fanatici. Nu mai au acum decât un singur scop: să încerce să decapiteze mişcarea revoluţionară asasinându-ne. De aceea nu ieşim de aici. Decizia noastră de a-i executa pe Ceauşeşti a fost corectă, nu doar pentru că după aceea inamicul a oprit lupta, dar şi pentru că poporul dorea profund această execuţie şi noi ştiam asta. În politică, asta este ceea ce contează. Între susţinerea populară şi reticenţele manifestate în străinătate, noi am ales rapid. Ştiţi că cei 120 de soldaţi care îl păzeau pe Ceauşescu şi pe soţia lui s-au oferit cu toţii voluntari pentru execuţie? Şi pe urmă repet, ar fi fost periculos să fie eliberaţi. Nu puteam să riscăm. Cei care nu ţin cont de aceste date sunt nişte visători
(...) Acele milioane de dolari puse la adăpost în bănci elveţiene, în timp ce oamenii crăpau de foame şi de frig... Asta a impresionat cel mai mult.
● Aveţi dovezi ale acestei deturnări de fonduri?
Chiar Elveţia ne-a asigurat că ne va înapoia banii depozitaţi pe teritoriul său. Fratele lui Nicolae Ceauşescu, Marin, era de 15 ani şeful misiunii comerciale la Viena. El a făcut depozitele din băncile elveţiene. A dispărut. (a fost sinucis - nota mea)
● Georges Marchais este atacat dur în Franţa pentru relaţiile pe care le-a avut cu fostul dictator.
● Georges Marchais? A distrus Partidul Comunist Francez. Este adevărat că l-a criticat foarte timid pe Ceauşescu. Pe când l'Humanité l-a criticat cu mai multă convingere.
Interviul integral in Jurnalul National

No comments: