PSD, incotro?Votul de incredere, cam nestatutar, primit de Mircea Geoana de la Comitetul executiv al PSD n-a reusit sa puna decat partial capacul pe oala ce da in clocot.
Anesteziat, primul soc pare sa fi trecut, si social democratii descopera ca sunt "si batuti, si cu banii luati". Adica si fara presedinte, si in afara guvernarii.
In toamna, au parasit pozitiile de abia cucerite in Guvern, in ministere, in prefecturi si deconcentrate pentru a-i maximiza sansele lui Mircea Geoana si au investit sume foarte mari in campanie.
Erau miscari absolut firesti in logica electorala, dar teribil de riscante cand ai un candidat foarte slab. Este aproape imposibil ca Mircea Geoana sa nu deconteze aceasta imensa ratare si, mai ales, intrarea PSD in desertul inspaimantator al Opozitiei.
Vorba unui lider PSD, i-a fost greu lui Mircea Geoana sa piarda aceste alegeri. In aceste conditii are de fapt o singura sansa, firava, sa-si mentina scaunul: lipsa unui contracandidat la fel de convenabil pentru toate grupurile de interese din partid.
Deja autoritatea lui Mircea Geoana, cata era ea, da semne mari de slabiciune, ca dovada insubordonarea petrecuta la audierea ministrilor in comisii, cand multi social meocrati au incalcat consemnul de partid si au dat aviz negativ, ajungandu-se la penibila situatie ca toti candidatii sa fie confirmati, chiar si cei care in urma cu numai cateva saptamani fusesera respinsi in cadrul echipei Croitoru.
In plen, Mircea Geoana nu a reusit sa impiedice participarea social democratilor la vot si s-a trezit cu vreo 30 de parlamentari care au votat pentru Guvern.
Care ar fi optiunile PSD? Teoretic ar trebuie sa fie o alegere intre restauratie si reforma. Dar cum in PSd nu exista aboslut niciun lider reformist autentic, alegerea este intre restauratie si o rebranduire.
Restauratia insemana revenirea la PSD-ul lui Ion Iliescu. Deja Toni Grebla avansa posibilitatea ca Ion Iliescu sa reia presedintia partidului pentru un an timp in care sa faca ordine. Adica sa repuna in pozitii de putere toti fostii bolsevici, de bine de rau marginalizati, sa reaseze basca pe toata sigla PSD si sa pregateasca un congres care sa confirme un succesor dupa inima sa.
Sa nu ne imaginam ca revenirea lui Ion Iliescu ar insemna disparitia baronilor, doar ei s-au format si au inflorit cu Ion Iliescu la Cotroceni, insa ar trebui sa fie nitel mai discreti.
Revenirea lui Ion Iliescu ar insemna doar radicalizarea partidului in jurul unui lider puternic, intr-o perioada de criza tensionata din punct de vedere social. Un astfel de PSD ar fi un partid prabusit in timp, mai precis in tulburii ani '90, unde ar impinge si Romania daca ar ajunge vreodata la putere.
Varianta rebrandurii este cea promovata de Miron Mitrea, cel care vorbeste despre social democratie moderna, de tip Blair. Mitrea nu are basca ce-i drept, dar are dosare penale de coruptie. Are in spate intreaga herghelie de baroni ai partidului care nu doresc nimic altceva decat revenirea la putere cat mai repede.
Ei nu doresc un lider puternic care sa le incurce ploile, ci doar unul fatos, curatel, dar slab care sa nu le incurce interesele si sa permita si deschiderea usilor de catre PD-L, unde baronii au frati de cruce puternici, sub pretexul reformarii varfului PSD.
In urmatoarea perioada, PSD va deveni un camp e lupta intre cei care doresc restauratia si cei care doresc rebanduirea. Pana cand una dintre tabere nu va reusi sa capete un avantaj consistent sau nu va avea oportunitatea unei miscari decisive, probabil ca fantoma lui Mircea Geoana va mai bantui pe holurile si prin birourile din Soseaua Kiseleff.
Cat despre partid, nicuna dintre variante nu este cu adevarat buna. Putem spune doar ca restauratia, este mai rea. Bine pentru partid ar fi sa reuseasca o reforma autentica si sa devina o forta autentica si onesta de stanga. Cum spuneam insa, nu exista liderul care sa conduca o astfel de reforma.
Ioana Ene / Ziare.com
Posts
No comments:
Post a Comment