Parintele Mina Dobzeu, de pe patul de suferinta: Antihristul s-a nascut deja! Rugăciunea inimii pentru toţi. "Înnoieste-te, Noule Ierusalime!"

„RUGÃCIUNEA INIMII“ pentru toti

De ce isihasmul pentru toti?

1. Este rugãciunea pentru a contracara josniciile care vin din partea multor curente magice, spiritiste, yoghine, paraspihologice, paranormale, baahai, mormoni, a religiilor orientale budhiste, hinduiste, sataniste etc.
2. Pentru ca tineretul crestin sã cunoascã valorile ortodoxiei, sã fie feriti
de a cãdea pradã tuturor josniciilor.
3. Pentru a se putea feri de rãtãcirile sectare.
4. Pentru a cultiva evlavia dreptei credinþe în care au fost botezati.
5. Pentru a fi informati bine cã mântuirea o avem numai prin Iisus Hristos, Mântuitorul, Fiul lui Dumnnezeu, si nu prin practicile yoghine si ale conceptiilor religiilor pãgâne.
6. Pentru cã tot crestinul are acces la mijloacele de cultivare a evlaviei crestine, sã se realizeze prin ascensiune pe treptele desãvârsirii spirituale.
7. Sã se înteleagã cã practica rugãciunii isihaste nu este un monopol al celor suspusi si cã e vremea sã o facem accesibilã pentru toti, cã seva, apa cea vie a învãtãturii Evangheliei, sã circule deopotrivã în tot trupul tainic al lui Hristos.
8. E vremea ca principiile Evangheliei sã se coboare în toate compartimentele vietii umane: în culturã, stiintã, politicã, artã, cu atât mai mult în viata moralã a societãtii umane.
9. Dupã o înstrãinare de la viata religioasã, pe care a adus-o pãgânismul materialist, când Dumnezeu si-a arãtat fata cãtre noi, prin Iisus Biruitorul, ni se cuvine sã strigãm toti cu bucurie: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne (mântuieste-ne) de tirania celui viclean“.

Rugãciunea lui Iisus în practica isihasmului

Motivati de practica falsilor instructori si practicanti ai isihasmului (rugãciunea inimii), influentati de religiile orientale: budistã, hinduistã si practici yoghine, venim cu o prezentare a dreptei învãtãturi despre isihasmul ce apartine exclusiv Bisericii Crestin Ortodoxe. (Pr. Dr. D. Stãniloaie, „Istoria isihasmului“).

Practic si pe scurt, pentru începãtori. Prima conditie:

„Împacã-te cu aproapele tãu…“ (Mat. 5,23- 25.) Cu privire la loc:
este biserica si camera ta. „Tu când te rogi, intri în camera ta si, închizând usa, roagã-te Tatãlui tãu care este în ascuns…“ (Mat. 6.6.)
În liniste totalã. În singurãtate. Totodatã, se întelege si interiorizarea în rugãciune care sã-si gãseascã trãire în suflet cu sârguintã, în minte cu întelegere, si în inimã cu simtire afectivã; cum zice Domnul: „împãrãþia lui Dumnezeu este înlãuntrul vostru“ (Luca. 27, 21.) Cum sã ne rugãm? Domnul Iisus ne învaþã „Asa sã vã rugati: „Tatãl nostru…“
Deci, zicem la început de rugãciune Tatãl nostru… si apoi:
„Rugati-vã neîncetat“ (Sf. Ap. Pavel, Tes. 5.17.)
Urmeazã partea tehnicã. Luãm poziþia în genunchi sau pe un scãunel (înãltimea - ca la 30 cm.), si începem sã rostim rugãciunea lui Iisus (rugãciunea pustnicului) cu mintea coborând în inimã (deasupra inimii) zisã rar, în ritmul inimii, astfel:

„Doamne-Iisuse-Hristoase - Fiul lui Dumnezeu - mântuieste-mã pe mine pãcãtosul“, zisã cu cãintã si smerenie (cãci pãcãtosi suntem), concentrati numai la aceste cuvinte, ce le zicem cu întelegere si nu gândim nimic altceva (nici bune, cu atât mai mult la cele rele). În timpul exercitiului de rugãciune înceteazã orice miscare. Nu cãutati senzationalul. Fereste-te de orice vedenii si vise care vin de la diavolul. Durata exercitiului pentru începãtori: 10- 15 minute.

Efectul: ne cultivãm vointa, ne dã tãrie sufleteascã, se face simtitã lucrarea Harului dumnezeiesc, cã ne încinge cu putere de sus.
1) Ne despãtimim. Adicã ne izbãvim de vicii: urã, vrajbã, invidie, nerãbdare, rãzbunare, betie, lãcomie, desfrâu, zgârcenie, clevetire, vorbire în desert… etc.
2) Despãtimirea de imaginea pãcatelor, care persistã încã în minte si simturi, de care încã trebuie sã ne curãtim, stãruind în rugãciune.
3) Starea de iluminare, stadiu în care Harul lui Dumnezeu se face simtit cu putere si rãmâne în noi, curãtindu-ne de zgura, cum zice Sf. Ap. Pavel: „…si Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre, cãci noi nu stim sã ne rugãm cum trebuie, ci însusi Duhul se roagã pentru noi „cu suspine negrãite“ (Rom. 8,26.) Astfel se realizeazã acea pace (isihie) în întreagã fiinta noastrã. Dupã exercitiul de rugãciune zilnicã, în cursul zilei, ori de câte ori ne vom aduce aminte, vom zice rugãciunea: Doamne Iisuse. Iar când ne vom ruga, citind rugãciuni si psalmi, sã ne coborâm cu mintea în inimã, ca si mintea sã se roage. Iar Domnul prin Duhul Sãu zice: „Iatã, Eu stau la usã si bat; de-mi va auzi cineva glasul si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine“ (Apoc. 3,20.; Ioan 14,23.) Astfel, cel mort cu duhul înviazã, cel întinat cu stiinta se curãteste, cel pierdut se mântuieste (Acatistul Sf. Treimi).
Aceastã practicã a rugãciunii lui Iisus se recomandã fiecãrui crestin, de vrea sã-si mântuiascã sufletul sãu. Nimeni sã nu zicã: Nu încep, pentru cã eu nu voi putea realiza sutã la sutã. Dumnezeu te va primi si cu saizeci la sutã. Ba chiar si cu treizeci la sutã. Exemplu: Pilda Talantilor; Pilda Semãnãtorului; Pilda cu lucrãtorii viei.

Urare de An Nou!

Ce urare îti vom aduce tie, Bisericã strãbunã, la nou mileniu trinitar, Treimii Sfinte închinat, cu înnoiri si în acest Nou An dat?
Ceea ce ai rãsturnat pe Agav si pe Izabela, care ucideau duhul profetic si pe preotii lui Dumnezeu; Ceea ce ai pus capãt si lui Irod, care omora pe prunci.
Astãzi, Biserica îmbãtrânitã, ce ajunsese o cersãtoare, întinereste, iar pruncii Cristian si Cristina, cu hainele zdrentuite, au primit de la mama lor - Biserica - cãmãsute si rochite noi, luminoase si-nflorate, prin orele de religie predate în scoli.
Tineretul, prin har luminat, în revolutie s-a jertfit; acum, prin Duh, si el se înnoieste, strigând: „Înnoieste-te, înnoieste-te, Noule Ierusalime!“
Pentru o mai bunã înnoire, ce îti urãm noi tie?
Pentru tineret: sã fugã de tovãrãsiile rele. Sã se fereascã de vraja multor josnicii. În special de practicile yoghine, care folosesc chemarea numelui Iisus Hristos în ritualul lor magic, ducând în eroare pe multi ca si cum practica isihastã ar fi una cu practica pãgânã yoga.
Sã ia aminte cã rugãciunea lui Iisus e o rugãciune de pocãintã iar nu e o tainã pe care o face numai preotul sau numai monahii mult nevoitori, ci tot crestinul sã se roage cu aceastã rugãciune a inimii si sã strige ca vamesul, ca pãcãtoasa, ca tãlharul de pe cruce: Dumnezeule, milostiv fii mie pãcãtosului; Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mã sau mântuieste-mã
pe mine pãcãtosul.

Pentru monahi si monahii: paza mintii; privegheati si vã rugati. Paza inimii: Fiule dã-mi inima ta, zice Domnul. Rugati-vã neîncetat cu rugãciunea inimii, prin care se realizeazã calitatea rugãciunii.
Stomacul mai mic si statornicie în mãnãstire si sârguitori în toate bunele nevointe.

Pentru preoti: sã nu vã lipseascã viata de evlavie si de rugãciuni particulare. Aceste douã frunze pe lac sunt suficiente sã tinã sus floarea de nufãr. Pentru progresul spiritual, nu-i va lipsi pocãinta, practicã canonicã a Bisericii: sã se spovedeascã mai des.
Iar P.S. Episcopi sã le spele picioarele: toti sunt curati, iar picioarele trebuie sã li se spele.

Mama Bisericã astfel va întineri, viguroasã va deveni si de cel obidit, sãrac, bolnav si orfan se va îngriji. Acestuia, ocrotire sã-i dea si astfel, în Hristos Domnul, mântuire vom avea.

Episcopul, în acelasi timp inspector, cu darul prestiintei si al exactitãtii, sã ducã toate la îndeplinire, rãmânând în a Domnului jertfelnicã iubire.

Persistenta în ateism a conducerii Basarabiei, mult mã întristeazã.
Sã ne rugãm pentru fratii basarabeni.

Cel mai mic între muritori,
Pãrintele Mina Dobzeu

►MINA DOBZEU - “Rugăciunea inimii pentru toţi. Gânduri, poveţe, îndrumări”
CARPATHIA PRESS