Ereticul Sofronie nu se conformeaza Deciziei Sf. Sinod

OrtodoxMedia informeaza:

Desi in "Decizia Sfăntului Sinod privind comportamentul sacramental şi liturgic al clerului şi credincioşilor ortodocşi" se stipuleaza ca "Sfăntul Sinod a dezaprobat gesturile necanonice ale celor doi ierarhi, care au produs tulburare în Biserică.", site-ul Episcopiei Oradiei inca afisaza un document ce se intituleaza "Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos".
Desi site-ul prezinta decizia Sf. Sinod din 9 Iulie, acest document care promoveaza idei impotriva Sfintelor Canoane (cum ar fi rugaciunea impreuna cu ereticii), inca este promovat pe site.
Pe langa lipsa oricarei declaratii in care sa isi recunoasca greseala, acest document este inca un semn de intrebarea asupra pocaintei reale a episcopului Sofronie!




Iata ce zice Sofronie, ereticul salvat de Patriarh:
Apele Bobotezei simbol al reconcilierii în Hristos
"În acest timp a venit Iisus din Galileia la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă Îl oprea, zicând: Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea. Atunci L-a lăsat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit"(Mt. 3, 13-17).
Evenimentul Botezului Domnului în apele Iordanului are ample şi adânci semnificaţii teologale şi duhovniceşti ce îndeamnă la meditaţie.
Mai întâi, Botezul Domnului este una din cele mai clare teofanii treimice, atât prin manifestare, cât şi prin lucrare. El este culmea teofaniilor treimice vetero şi nou-testamentare.
În al doilea rând, el reflectă starea de kenoză a Persoanei divino-umane a Logosului Întrupat, smerenia Fiului lui Dumnezeu care străbate ca un fir roşu întreaga Sa viaţă pământească. "Fiatul" libertăţii kenotice al Fecioarei Maria, devine "legământul" Fiului Omului: "aşa se cuvine nouă"(Mt. 3,15). Iconomia dumnezeiască, lucrarea lui Dumnezeu în lume este un adânc de smerenie, de aceea, şi roadele acesteia, de care noi creştinii ne împărtăşim, nu ni le putem asuma decât în această stare, căci "aşa se cuvine nouă creştinilor."
În al treilea rând, evenimentul este simbol al reconcilierii dintre om şi creaţie, în urma rupturii generate de păcatul strămoşesc. Întreaga creaţie este restaurată în sine însăşi devenind purtătoare de har. Apele botezului mărturisesc starea harică originară, când "Duhul Domnului se purta pe deasupra apelor"(Fac.1,2). De aceea, apelul la pocăinţă al Sfântului Ioan Botezătorul nu este altceva decât, chemarea la adevărata noastră natură umană, întoarcerea la originea noastră autentică: starea de har.
În această stare de har şi binecuvântare a fost prăznuit şi anul acesta Botezul Domnului în Iordan(Boboteaza – 6 ianuarie) de către creştinii ortodocşi şi catolici de pretutindeni. Spiritul reconciliator mânat de dragostea şi smerenia Domnului Hristos a luminat sufletele credincioşilor celor două Biserici surori: Ortodoxă şi Greco-catolică din Eparhiile Oradiei, în frunte cu Episcopii lor, care au mers în procesiune comună pe malul Crişului urbei Oradiei pentru sfinţirea apei.
După săvârşirea Sfintei Liturghii la Catedrala cu Lună din Oradea şi după sfinţirea, în prealabil, a apei de Boboteză pentru credincioşii ortodocşi ai catedralei, credincioşii celor două Biserici împreună cu un grup mare de preoţi şi diaconi, călugări şi călugăriţe, în frunte cu ierarhii lor s-au îndreptat spre râu, în glasul cântărilor bisericeşti. După săvârşirea slujbei, cei doi episcopi au aruncat, în mod tradiţional, o cruce din flori în apele râului.
Această procesiune comună a celor două Biserici este un gest istoric însemnat ce marchează un început al unei convieţuiri confesionale frăţeşti în Duhul lui Hristos. Actul nu trebuie interpretat în mod îngust şi unilateral. Acest fapt nu înseamnă relativizarea credinţei şi nici compromisuri în ce privesc problemele de credinţă, ci un gest al dialogului dragostei într-o lume aflată într-o continuă dezbinare. Măsura iubirii nu este definită de o atitudine exclusivistă, care-l exclude pe celălat, ci de una incluzivă, care îl aduce pe cel de lângă mine în cercul dragostei divine. Luptele şi tensiunile confesionale, pe fond patrimonial sau de altă natură, nici în trecut şi nici azi, nu au folosit şi nu folosesc nimănui, ci dimpotrivă, au îndepărtat şi îndepărtează pe oameni de la scopul esenţial al vieţii: mântuirea. Trăim într-un context multicultural şi pluriconfesional care se defineşte prin păstrarea identităţii celuilalt şi găsirea unor punţi de legătură. De la această premisă s-a pornit, atunci când s-a demarat acest eveniment public pentru credincioşii creştini ai urbei Oradiei. Dealtfel, P.S. Sofronie, de la venirea ca episcop al Oradiei, a manifestat o atitudine deschisă faţă de toate cultele şi a încercat crearea unui climat de bună înţelegere. Procesiunea ce s-a realizat este un exemplu în acest sens şi de aceea, de comun acord cu P.S. Virgil, Episcopul Eparhiei Unite cu Roma, P.S.Sofronie a avansat idea unei astfel de procesiuni în noaptea de Paşti. Hristos ne-a adus viaţa, ne-a dăruit pacea şi ne conferă lumina şi dragostea Sa. Aceasta este moştenirea şi pe aceasta trebuie să o mărturisim.
Sursa:
http://www.ortodoxmedia.com/