IPS Andrei Andreicut, arhiepiscopul ortodox de Alba Iulia, i-a solicitat ministrului Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, printr-o scrisoare deschisa, sa intervina "pentru a se renunta la o idee moarta in fasa", respectiv construirea "monumentului Unirii".Initiativa lui Andrei Andreicut vine in contextul in care, asa cum s-a intamplat cu regularitate in ultimii peste 15 ani, in lunile premergatoare aniversarii Zilei Nationale, unii oameni de cultura si politicieni locali sustin necesitatea inaltarii unui "monument al Unirii" la Alba Iulia, precizeaza Agerpres. "Socotim neavenita toata tevatura ce se tese in ultima vreme pe seama acestui subiect. Mai mult, s-ar cheltui o suma enorma de bani pentru un monument care nu va intrece Catedrala Incoronarii", este de parere arhiepiscopul.
"Nefiind neaparat "o problema de stat", monumentul Unirii exista la Alba Iulia. Avem motive serioase sa credem ca dublarea sa cu o realizare a inceputului de secol XXI presupune un risc semnificativ. Cu greu ar putea concura aceasta cu Catedrala Incoronarii, ca monument de for public", se arata in scrisoarea adresata ministrului Culturii si Cultelor. Arhiepiscopul Andrei sustine, practic, faptul ca actuala Catedrala Arhiepiscopala din Alba Iulia, cunoscuta si sub denumirile de Catedrala Reintregirii si Catedrala Incoronarii, "are functia constitutiva de monument al Unirii". "Forma in care s-ar fi oficiat actul politic national al Unirii (n.r. - din 1 Decembrie 1918) era, atat in opinia guvernamentala, cat si in cea oficiala, Incoronarea Regelui Ferdinand, ca suveran al Romaniei Mari. (...). Manifestata o data din partea ardelenilor, Unirea trebuia sa devina si rezultatul unui act politic datorat Vechiului Regat. Dupa pregatiri laborioase desfasurate de-a lungul a trei ani, Incoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia s-a desfasurat la 15 octombrie 1922. Edificiul monumental care a gazduit cele mai semnificative etape ale evenimentului a fost Catedrala Incoronarii, rod al unei initiative a lui Nicolae Iorga, dar care venea in intampinarea intentiilor Regelui Ferdinand", se mai arata in scrisoarea deschisa semnata de IPS Andrei. Astfel, sustine arhiepiscopul Andrei, "daca Incoronarea insasi a avut semnificatia unui act al Unirii, generat de victoria in "razboiul de intregire", de continutul rezolutiei Marii Adunari Nationale de la 1 Decembrie 1918 si de Conferinta de Pace de la Paris, Catedrala Incoronarii are functia constitutiva de monument al Unirii".
"Catedrala Incoronarii este deja un monument"
"Un mental colectiv ancestral si o traditie istorica cu vechi radacini i-a determinat pe romani sa salute gandul lui Nicolae Iorga de a da monumentului Unirii ipostazierea unei biserici care aduce in actualitate elemente arhitectonice specifice epocii lui Mihai Viteazul. Exista un alt aspect care tine de esenta semnificatiei si care situeaza intr-o postura privilegiata Catedrala Incoronarii in viata orasului nostru. Prin axa sa, monumentul constituie obarsia dezvoltarii spre Vest a Alba Iuliei. Stim cu totii ca acest deziderat s-a implinit tarziu, in anii "70 ai secolului trecut, dupa infrangerea unei rezistente cu substrat politic. Astazi insa, el ramane valabil", se mentioneaza in documentul adresat ministrului Adrian Iorgulescu. IPS Andrei aminteste si ca "nu o data, de-a lungul deceniilor, aceste sensuri au cazut prada uitarii sau ignorantei.
"Nefiind neaparat "o problema de stat", monumentul Unirii exista la Alba Iulia. Avem motive serioase sa credem ca dublarea sa cu o realizare a inceputului de secol XXI presupune un risc semnificativ. Cu greu ar putea concura aceasta cu Catedrala Incoronarii, ca monument de for public", se arata in scrisoarea adresata ministrului Culturii si Cultelor. Arhiepiscopul Andrei sustine, practic, faptul ca actuala Catedrala Arhiepiscopala din Alba Iulia, cunoscuta si sub denumirile de Catedrala Reintregirii si Catedrala Incoronarii, "are functia constitutiva de monument al Unirii". "Forma in care s-ar fi oficiat actul politic national al Unirii (n.r. - din 1 Decembrie 1918) era, atat in opinia guvernamentala, cat si in cea oficiala, Incoronarea Regelui Ferdinand, ca suveran al Romaniei Mari. (...). Manifestata o data din partea ardelenilor, Unirea trebuia sa devina si rezultatul unui act politic datorat Vechiului Regat. Dupa pregatiri laborioase desfasurate de-a lungul a trei ani, Incoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia s-a desfasurat la 15 octombrie 1922. Edificiul monumental care a gazduit cele mai semnificative etape ale evenimentului a fost Catedrala Incoronarii, rod al unei initiative a lui Nicolae Iorga, dar care venea in intampinarea intentiilor Regelui Ferdinand", se mai arata in scrisoarea deschisa semnata de IPS Andrei. Astfel, sustine arhiepiscopul Andrei, "daca Incoronarea insasi a avut semnificatia unui act al Unirii, generat de victoria in "razboiul de intregire", de continutul rezolutiei Marii Adunari Nationale de la 1 Decembrie 1918 si de Conferinta de Pace de la Paris, Catedrala Incoronarii are functia constitutiva de monument al Unirii".
"Catedrala Incoronarii este deja un monument"
"Un mental colectiv ancestral si o traditie istorica cu vechi radacini i-a determinat pe romani sa salute gandul lui Nicolae Iorga de a da monumentului Unirii ipostazierea unei biserici care aduce in actualitate elemente arhitectonice specifice epocii lui Mihai Viteazul. Exista un alt aspect care tine de esenta semnificatiei si care situeaza intr-o postura privilegiata Catedrala Incoronarii in viata orasului nostru. Prin axa sa, monumentul constituie obarsia dezvoltarii spre Vest a Alba Iuliei. Stim cu totii ca acest deziderat s-a implinit tarziu, in anii "70 ai secolului trecut, dupa infrangerea unei rezistente cu substrat politic. Astazi insa, el ramane valabil", se mentioneaza in documentul adresat ministrului Adrian Iorgulescu. IPS Andrei aminteste si ca "nu o data, de-a lungul deceniilor, aceste sensuri au cazut prada uitarii sau ignorantei.
In 1929, spre pilda, in contextul pregatirilor pentru aniversarea primului deceniu incheiat de la Unire, conducerea Despartamantului Alba Iulia al "Astrei" se preocupa de inaltarea in oras a unui monument al Unirii. Eforturile lor reamintesc o asertiune a lui Constantin Noica, de inspiratie biblica: "De vreme ce n-a mai venit, inseamna ca a venit". Intr-adevar, monumentul Unirii era acolo, asa cum i-a facut sa inteleaga pe sefii locali ai "Astrei" presedintele central al institutiei, Vasile Goldis.
Z.O.
Z.O.
Posts
1 comment:
Cred ca are motive temeinice taratura asta ca sa interzica un monument romanesc in Alba Iulia, mai ales ca Unirea a fost facuta intotdeauna de Armata Nationala si NU de Biserica. Se pun piedici pentru ridicarea unui monument (poate chiar daca ar fi ridicat din bani privati, din donatiile noastre), iar argumentele sunt fie ca avem deja un 'monument', fie ca ar putea leza pe preabunii nostri vecini.
Iata cum gandeau/gandesc ei despre noi:
De anul nou 1849 Petofi a scris o poezie deosebit de sângeroasã
(intitulatã “În ziua de anul nou”), iatã cuvânt de cuvânt cum sunã:
"Patria ungarã a supravietuit si acestui an. Pe cerul furtunos steaua lui s-a
întunecat putin, dar n-a apus. Mâna ne este rãnitã adânc, dar mai poate
purta armele, iar acolo unde izbeste, lasã urme însângerate. Lasã urme
însângerate, hoardã de tâlhari, pe mutrele voastre. Ca la judecata de apoi
acestea sã te învinovãteascã: sã te învinovãteascã în fata lui Dumnezeu. ce
bine ar fi dacã ele l-ar face pe Dumnezeu sã-si reverse groaznica mânie
împotriva ta, care ne arãti coltii tãi turbati. Dar ce ne pasã nouã de
judecatã? Chiar dacã va exista una, mai e mult pânã atunci. Iar lucrul cel
mai important este cã domnul e îndurãtor, poate cã o sã-i ierte. Sã nu
asteptãm: noi însine rostim verdictul în cazul acestor câini sângerosi …
pronuntãm o asemenea condamnare la moarte, încât lumea sã
înmãrmureascã. Vom presãra atâta timp asupra lor nenorocirile
îngrozitoare si aducãtoare de moarte, pânã ce nu va mai rãmâne decât unul
singur de-al lor, care sã povesteascã acasã tremurând: vai de cel care nu-l
cinsteste pe maghiar. Acum Dumnezeu nu ne ajunge, cãci el nu este destul
de aspru; cãtre tine mã întorc în rugãciune, oh, iadule, în aceastã dimineatã
de anul nou: rãsãdeste în inimile noastre întreaga ta mânie, ca sã nu
cunoastem ce înseamnã îndurarea pânã ce pe acest pãmânt mai miscã
vreunul dintre blestematii ãstia”.
Post a Comment