RECUPERARI: CATARII DE LA PALTINIS - Parintele Nicolae Steinhardt despre Plesu si Liiceanu vs Noica si credinta cea adevarata

Marti 28 august 1984 - "Steinhardt perchezitionat de Secu la Rohia. In jurul lui, Rosenthal fabuleaza amarnic (ar fi fost perchezitionat din pricina articolului sau impotriva Jurnalului de la Paltinis)" - Monica Lovinescu, Jurnal

Catarii de la Păltiniş

În foarte atrăgătorul, curajosul şi meşteşugit redactatul Jurnal de la Păltiniş (Cartea Românească, 1983) (aparut cu avizul Securitatii - Nota VR), Gabriel Liiceanu evocă - pe un ton degajat, intimist1, fervent - câteva momente şi câţiva ani (1977-1981) din viaţa nu lipsită de perioade fericite, dar şi bogată în viraje, decepţii, suferinţe şi mari necazuri, a lui Constantin Noica. Abia de prin 1974, la Păltiniş, deasupra Sibiilor, şi-a agonisit acel pe care nu mă sfiesc a-1 socoti filosoful nostru actual cel mai de seamă (şi unul dintre marii noştri scriitori) liniştea şi împlinirea. Dezbărat de solicitările vremelniciei - politică, eros, dibuiri ideologice, acte de bravadă, păreri de rău, speranţe excesive ori întristări şi îngrijorări prea puse la inimă – el poate, în sfârşit, da satisfacţie năzuinţei sale capitale, adevăratului său ideal dintotdeauna: profesoratul. A refuzat, ce-i drept, o carieră universitară dintre cele mai onorabile, dar şi banală, îngrădită de scheme şi orarii şi îndatoriri protocolare. Totuşi a învăţa pe alţii, a-i îndruma, a-i stârni întru cercetarea marilor probleme ale cunoaşterii, a le fi dascăl fără program oficial şi frecvenţă obligatorie (dar şi sever, exigent, cerându-le asiduitate în lectură şi scris, atenţie, rigoare, poftă de informaţie şi bibliografie pusă la punct, muncă neîntreruptă, ba şi zel în lucrările filosoficeşti) se arată a fi fost menirea lui proprie, talentul lui hărăzit spre însutită rodire. Nu-i altul decât cel socratic şi iată că acum, la peste şaptezeci de ani de viaţă, C. Noica i se poate încredinţa. Cu bucurie şi pasiune, fireşte. Cum tot cu imensă bucurie şi lesne detectabilă pasiune îi răspund cei trei fideli, recunoscători şi entuziaşti principali discipoli ai săi: Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Sorin (zis Sorel) Vieru. Şi ne este dat, prin Jurnalul de la Păltiniş, a lua cunoştiinţă de palingenezia unui moment glorios şi emoţionant din istoria filosofiei: al liberei discuţii dintre maestru şi învăţăcei în deplină sinceritate, abnegaţie şi aprigă dorinţă de însuşire a metodelor celor mai prielnice aflării adevărului ori măcar depistării drumului care duce într-acolo, povăţuitorul nemărginindu-se a preda, ci dezvăluindu-şi fără falsă pudoare vulnerabilitatea, ezitările, aprehensiunile.
Maestrul deci nu-i pedant, nu-i convenţional, nu-i scorţos; însă nici îngăduitor nu e. Stabileşte planuri de lectură de-a dreptul spăimântătoare, vrea referate, lucrări, conspecte, volume! E zâmbitor şi amabil, când e vorba de metodologie şi esenţe devine straşnic. Iar discipolii pare-se că acestea le vor şi ei: trudă, sârguinţă, progres. Filosofic, se-nţelege, nu moral ori material ori vulgar profesional. Filosofia e pentru ei toţi singura preocupare vrednică a reţine cugetul şi veghea omului. Iarăşi şi iarăşi: ea, delecta, suverana. Disciplină deopotrivă streng şi fröhlich, atotcuprinzătoare. Restul nu-i decât deşertăciune, băcănie, irosire a vremii, carenţă a spiritului.
Şi se ajunge astfel la o nevoită, dar reală, trufie: numai filosofii sunt sarea pământului (precum gândeau şi Platon şi Voltaire), numai îndeletnicirea lor justifică însăşi existenţa acestei planete şi apariţia la suprafaţa ei a speciei cuvântătoare şi cogitante. Ceilalţi? Oameni de ispravă, eventual, mai ştii, totodată neexistenţi, nuli, de niciun folos: vieţi pierdute, iluzii spulberate, suflete moarte. Seniorii catari - purii, perfecţii - recurgeau la termeni mai precişi, mai nefăţarnici: massa damnata. (Ei, de fapt, născocitorii formulei gogoliene).
Aşa-i şi la Păltiniş, la 1600 m altitudine, întocmai ca pe vârfurile crestelor unde se înălţau castelele nobililor catari convinşi că doar ei — ştiutorii, curăţiţii, — deţin cheile tainelor şi nu-s orbi şi prisoselnici. Iar ceilalţi toţi, băcanii şi gloatele de nefilosofi care, mutatis mutandis, nici măcar Fenomenologia spiritului nu o cunosc şi desigur nici pe Kant din scoarţă-n scoarţă nu l-au citit în ediţia (de nădejde) a lui Ernst Cassirer, vor vedea. Pierduţi, fatalmente pierduţi, sortiţi pieirii şi morţii veşnice, iremediabilului întuneric. Cruntă şi logică aristocraţie: catară, nevizitată de complezenţă ori menajamente. Vorba lui Hegel: asta e! Numai la Păltiniş - ne spune Liiceanu - (şi tot astfel s-a crezut la Darmstadt ori la Shankiniketane ori la Dornach) - există mântuire. Nu te teme turmă mică: numele voastre, singure, sunt trecute în Cartea Culturii şi Cunoaşterii; numai devotamentul vostru va fi luat în seamă şi răsplătit.
Neîndoielnic, dragostea celor trei consecvenţi călători şi fermi ucenici e impresionantă: la fel admiraţia purtată călăuzitorului, la fel incontestabilele lor merite personale. Cu toate acestea, momentul Păltiniş nu semnifică unicul prilej de manifestare a unui devotament deplin pentru C. Noica. Au mai existat şi altele, astăzi, pare-se, definitiv date uitării şi de maestru, şi de ciracii săi. (Şi firesc este: întotdeauna euforia prezentului obnubilează trecutul). Au mai fost inşi care l-au iubit, admirat şi respectat pe C. Noica. Bun şi frumos lucru au făcut şi fac acei care-i luminează, îi îmbogăţesc şi-i îndulcesc ultimul pătrar al vieţii în ascetica şi activa lui însingurare de la Păltiniş. Şi oricine ia aminte că nu puţin sau uşor lucru este a-1 studia temeinic pe Hegel ori a traduce dialogurile platoniciene şi scrierile lui Heidegger! (ori neimportant aportul acesta românesc la erudiţia universală). Şi nu-i fără valoare nici jertfa străbaterii distanţei de la Bucureşti până pe înălţimile sibiene cu trenul şi apoi cu un autobuz dintre cele mai asemănătoare cu o dubă. Dar poate că nici toţi acei care, solidari cu Noica, s-au ales cu o experienţă ontologică de tărie egală celei dobândite prin lectura din scoarţă-n scoarţă a ediţiei Oassirer. Filosofia devenirii întru fiinţă ei au parcurs-o existenţial, într-un mod pe care niciun tratat nu-1 poate concura ori suplea oricât de adânc şi complet ar fi. (Sau nici o cât de susţinută râvnă culturală). Iată cum băcani, derbedei, huligani ce se află au realizat şi ei o dublă ispravă: dovedirea unei incontestabile nicasiofilii şi asimilarea nemijlocit-dialectică a paradoxurilor fundamentale iscate în teoria cunoaşterii, ontologie, morală şi chiar în logică, fie ea aristotelică sau modală.
Din punct de vedere catar, nu au la ce se aştepta. Dar este oare doctrina vitejilor, nobililor şi îndârjiţilor catari despre soarta „celor mulţi nefericiţi" un adevăr absolut? Şi de ce oare s-ar înfăţişa Păltinişul nu ca un focar de lumină şi cultură, ca un loc de seninătate atotînţelegătoare, ci drept o cetate întărită a orgoliului exclusivist? Nu aşa cred că 1-a conceput C. Noica, el care a mai încercat experienţe propedeutice şi la Andronache, la Mogoşoaia (răspunderea eşecului, acolo, o port în parte eu), la Câmpulung, pretutindeni pe unde l-au purtat accidentele vieţii şi boldurile imaginaţiei; el care - aidoma lui Socrate - nu şi-a reprezentat relaţiile cu ceilalţi oameni decât în duhul libertăţii şi dintr-o perspectivă egal deschisă tuturora în scopul izbăvirii psihiei din pripoanele şi capcanele prejudecăţilor şi tabieturilor mintale.
Cine, în clipa inexorabilei evaluări, mai ştie care a fost împăratul şi care oşteanul, care domnii şi judecătorii şi care supuşii, care filosoful şi care băcanul? Incertitudinea, relativitatea, coincidenţa contrariilor atunci se vor manifesta mai derutant şi mai înfricoşător ca oricând. Să fie aşadar bucuroşi cei în cauză de binele pe care-1 fac, de minunatele cunoştinţe pe care le-au deprins, de talanţii lor puşi la dispoziţie şi nerămaşi strânsi în ştergare, dar să nu le fie străină nici smerenia şi nici compasiunea (o cât mai largă, binevoitoare, mărinimoasă, indulgentă compasiune) pentru mai puţin dăruiţii decât ei, pentru cei care-şi petrec găunoasa lor existenţă întru superficialitate, eseistică, literatură şi alte diverse forme de amăgire.
N. STEINHARDT

Revista Familia
1 Plină de farmec e descrierea ritualurilor: ritualul cafelei, ritualul aprinderii focului, ritualul celor două plimbări zilnice (a câte una oră fiecare) în stil peripatetician.

PS VR: Am avut ocazia sa ma reintalnesc zilele trecute, intamplator, cu dl Plesu, dupa o destul de lunga perioada de timp. Nu pot sa nu recunosc ca, spre deosebire de Liiceanu, al carui orgoliu personal ii depaseste cu mult inteligenta, dl Plesu ramane un catar mult mai simpatic. Dar un catar.

COTIDIANUL e pe duca. Secta intelectualilor a adus la sapa de lemn primul ziar privat din Romania UPDATE

Fondurile imense alocate Cotidianului nu au folosit la nimic atata timp cat secta intelectualilor a tras incontinuu ziarul in jos, cu logoreea ei dominata de ura la adresa Romaniei si a romanilor. Cine sa-l mai cumpere? "Un ziar de elita" pentru "elita profitorilor". Vorba lunga (si goala), saracia omului, se pare ca si-a spus patronul, care, acum, reduce drastic toate cheltuielile, incepand cu salariile, injumatatite, si tiparul, pentru ca numarul paginilor va ajunge la numai 8 (opt). Normal. Cand vedem ce armata de profitori se lipise de bietii dar putinii jurnalisti cu adevarat de la Cotidianul, te sperii! Iata: "AUTORII" DIN COTIDIANUL

UPDATE MEDIAFAX - Cotidianul scade salariile la 1.000 de lei/ lună pentru peste 20 de jurnalişti
BUCUREŞTI / 17:46, 9.07.2009
Cotidianul a redus salariile la 1.000 de lei/ lună pentru peste 20 de jurnalişti, făcându-le oferta de a lucra exclusiv pentru partea de online a ziarului, cu o normă de lucru redusă, aceştia neîncadrându-se în viitorul concept editorial al publicaţiei, care se va lansa în circa trei săptămâni.
Măsura luată de Cotidianul vine după ce, săptămâna trecută, grupul Realitatea-Caţavencu a decis să reducă salariile angajaţilor cu până la 50%, pentru reducerea costurilor trustului de presă.
"Toţi angajaţii Cotidianul au intrat în această grilă de salarizare redusă (...) Este o reducere a salariilor cuprinsă între 10% şi 50% (...) Cei care în economia viitorului concept editorial nu mai au un loc central au primit această ofertă limită (...) Această reducere de salariii reprezintă 30% din volumul brut al salariilor per ansamblu", a explicat Doru Buşcu, directorul editorial Cotidianul.
Astfel, circa 23-24 de jurnalişti din cei 70 angajaţi ai Cotidianul au primit o ofertă de a trece exclusiv pe partea de online a publicaţiei, în schimbul unui salariu de 1.000 de lei şi a unei norme de lucru reduse. "Norma lor va fi redusă, în funcţie de ce va face fiecare", a spus Doru Buşcu.
El a precizat că nu ştie dacă vreunul dintre jurnaliştii care au primit oferta de a avea salariul de 1.000 de lei îşi va da demisia. "Cei care vor rămâne vor avea posibilitatea să colaboreze în cadrul grupului sau în afara lui", a mai spus Buşcu.
Totodată, Cotidianul se va lansa "într-un orizont de timp de trei săptămâni" într-un nou concept editorial.
"O să fie o schimbare de structură şi de conţinut. Numărul de pagini se va menţine, vor fi 16 pagini, dar va creşte importanţa comentariilor de la două pagini, în prezent, la şase-opt pagini", a spus Buşcu. El a precizat că noul Cotidianul va avea un layout diferit, studiindu-se încă posibilitatea să se modifice şi formatul publicaţiei.
Grupul Realitatea-Caţavencu a anunţat, pe 1 iulie, că va reduce salariile angajaţilor cu până la 50%, pentru reducerea costurilor trustului de presă, cei mai afectaţi fiind cei din middle şi top management, conform unui comunicat intern al companiei, citat de portalul money.ro, care face parte din portofoliul grupului.

EXCLUSIV - TURNATORIILE impostorului Radu Calin Cristea despre colegii sai din Muzeul Literaturii. ADEVARUL arata vinovatii: Paleologu, Oprescu si Co

Radu Calin Cristea, directorul ilegal indepartat, intr-un final, de la Muzeul Literaturii, desi a fost data afara, cu un sut de presa, pe usa, acum intra din nou, pe geam. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, penalul pe jumatate jurnalist si jumatate scriitor schiop, vine din nou la "munca", adica la definitivat contracte dubioase de sute de mii de euro (cred ca o depaseste pe Ritzi in afaceri cu banul public). Intre timp, chiar colegii lui de la Adevarul par sa se fi desteptat. Redau mai jos extrase din doua articole nici calde nici reci, dar, totusi, un fel de anchete. Totodata am informatii din trust ca insusi Cartianu (cunoscutul Gregoire Ecrivan) pregateste un editorial in care sa-l rada pe viitorul fost coleg RCC. Pana atunci, in excluisvitate, din turnatoriile lui Radu Calin Cristea despre colegii sai din Muzeu date la onor Primaria Capitalei, locul smenurilor de sute de mii de euro, perfectate cu "La famiglia" UTC Borsan si Cuvantul lui Voiculescu.
In urma dezvaluirilor de pe acest blog si din ziarul „Curentul”, Radu Calin Cristea a fost dat in sfarsit afara de la Muzeul Literaturii Romane, pe usa din dos, pe unde a si intrat. Instalat abuziv la conducerea unei importante institutii de cultura, prin incalcarea legii si printr-un simulacru de concurs, girat de membrii coteriei din care face parte - Mircea Mihaieş, Ioan T. Morar etc., Radu Călin Cristea a lasat o pata intunecata in urma sa, demoland tot ce reusise sa cladeasca regretatul literat Alexandru Condeescu, fostul director care reusise să transforme MLR intr-o institutie vie, racordata la viata culturala a Capitalei. Ceea ce va spuneam aici:
http://victor-roncea..blogspot.com/2009/06/in-numele-lui-alexandru-condeescu-radu.html se confirma.
R. C. Cristea face ceea ce a facut toata viata: minte si calomniaza! De peste un an, impostorul dovedit R. C. Cristea a deversat in presa si in gura oficialilor Primariei Capitalei galeti intregi de laturi, acuze grave, jigniri si calomnii grosolane, de o marlanie incalificabila, impotriva muzeului, a fostului director – care nu se mai poate apara - si a majoritatii angajatilor muzeului. Dincolo de eventualele neregularitati si inertii care ar putea exista intr-o institutie culturala de stat, exhibarea publica exacerbata a unor asemenea mizerii umorale nu este decat expresia patologica a unor frustrari refulate, a imposturii impotentei manageriale a autorului ei. In fapt interviurile, comandate si manipulate, rapoartele de activitate mincinoase catre conducerea Primariei Capitalei sunt in realitate veritabile executii publice in cel mai pur stil stalinist si securist. Iata cateva extrase elocvente, care dovedesc impostura profesionala si mizeria umana a acestui individ:

„Lăturile” si execuțiile publice neo-staliniste ale lui R. C. Cristea în interviuri și rapoarte

“A fost un an extrem de dificil datorat, în esenţă, confruntării cu un anumit spirit lăsat moştenire de fosta conducere a MNLR. Mi-a fost extrem de greu să fac ordine într-o instituţie care a funcţionat mai mult prin înţelegeri verbale şi prea puţin prin documente scrise. Aş adăuga dificultatea colaborării cu anumite cercuri de angajaţi care au tratat MNLR ca pe o sinecură. Am descoperit, în timp, că un număr apreciabil dintre angajaţi sunt deprofesionalizaţi, cu o redusă capacitate de performanţă profesională, lipsiţi de motivaţie, inapţi să managerieze cele mai simple proiecte sau pur şi simplu refractari la însăşi ideea de muncă. De cealaltă parte, după un calcul aproximativ, între 40-45% din angajaţii MNLR reprezintă soţii, foste soţii, văduve, copii, nepoţi, gineri, nurori etc. ai unor scriitori decedaţi sau în viaţă. E vorba de familiile Arghezi, Creţia, Condeescu, Cioculescu, Vatamaniuc, Oprescu, Pituţ, Băieşu, Dugneanu şi altele. Adaug că în MNLR am luat imediat legătura cu un consacrat cerc de recalcitranţi şi reclamagii în frunte cu d-l Sande Vârjoghe, şef birou programe multimedia (Cel care l-a dat in judecata si a si castigat procesul - Probabil si judecatorii faceau parte din "cercul de recalcitranti) - nota mea). În special aceste grupuscule, simţind că îşi pierd privilegii câştigate nedrept în trecut, au opus rezistenţă la încercările de reformare a instituţiiei.” (Extras dintr-un Raport de activitate al directorului Radu Calin Cristea catre Primaria Capitalei, februarie 2009).

“Cu cateva exceptii, editura muzeului a fost napadita de o lugubra mediocritate. S-a publicat mult, la intamplare, fara orizont si deschizandu-se larg usa unor productii literare dezonorante pentru reputatia MNLR. O pleiada de nulitati s-au folosit de sigla MNLR pentru a-si publica in regie proprie aberatiile. Am mai gasit si o publicatie jalnica, aflata intr-un regim de dubioasa legalitate in raport cu MNLR, pe care mi-e si greu s-o calific. In orice caz, doi-trei autori de calitate se pierdeau in mareea tulbure a subculturii. Desi fusesem avertizat, marturisesc ca nu ma asteptam sa descopar un spirit de susa atat de bine incorporat in cele mai vizibile actiuni ale MNLR. Fireste, despre morti numai de bine. Pe de alta parte, regretatul Condeescu a parut sa abandoneze MNLR, mai ales in ultimii ani, cand s-a si imbolnavit grav. A lasat in urma lui decizii care i-au ingrozit pe cei de la Curtea de Conturi. Atmosfera din MNLR era una penala din cauza zestrei pe care a lasat-o. Imi pare rau ca trebuie sa vorbesc despre acest trecut recent al muzeului. El este insa balaurul cu care ma lupt. Si ma razboiesc cu o institutie in mare masura rinocerizata, cu o larga pleiada de sinecuristi, cu o conjuratie a rubedeniilor, cu inadmisibile incalcari ale legii, cu bizantinisme profund inoculate si pe care cu greu le voi scoate din mentalitatea angajatilor. („MNLR se afla in cautarea onoarei sale pierdute” - Ziarul Financiar, Ziarul de Duminica, 13.06.2008): http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/mnlr-se-afla-in-cautarea-onoarei-sale-pierdute-3089419/

„Inainte de aterizarea mea la muzeu, avusese loc un raid al Curtii de Conturi, al carei raport indica socante incalcari ale legii. Se gasise, mai degraba, un concubinaj relaxat cu situatii ce nici macar nu tineau cont de vreo lege. Se huzurea in paradisul intamplarii si al umorilor sefului. Am descoperit in raportul amintit multe acuzatii de natura penala. Era jale mare. Bisericute, barfe, intrigi, pare. Am mostenit, probabil, cea mai zeloasa trupa de reclamagii din Romania, colegul meu, Sande Varjoghe fiind, distantat, campion in materie. Nu stiu prin ce controale a trecut institutia aceasta. Au fost in orice caz putine, neserioase si, desigur, fara efecte. E cert ca am adus neliniste. Nimeni nu mai stersese praful de ani si ani de pe muzeu. Supravietuiau fel de fel de privilegii acordate anumitor indivizi, personalul era neprimenit, se inchegase acolo o traditie a locului ce se crispa la orice inovatie. O sperietura grozava a provocat, de pilda, introducerea comunicarii prin e-mail, asa cum ma obisnuisem in anii petrecuti in Occident. Muzeul m-a intampinat ca pe o naluca. Fusesem prevenit asupra existentei unor grupuri radicale, recalcitrante si care, cum se mai spune, faceau legea in muzeu. (...) un sistem construit pe relatii interpersonale, de familie si clan, cu abuzuri peste abuzuri, cu practica unui sinecurism strigator la cer. Obraznicaturile au iesit imediat la iveala, m-au contrat cu brutalitate si mi-au dat de inteles ca nu abdica de la apucaturile deprinse in timp. Rezultatul? Persoanele respective fie au disparut din muzeu, fie s-au cumintit, fie au fost izolate, dar continua sa trudeasca in speranta revenirii la vechile stari de lucruri”. ("Muzeul m-a intampinat ca pe o naluca" – Revista „22”, Bucurestiul cultural 19-82, part. II, 20.01.2009): http://www.revista22.ro/bucurestiul-cultural-19-82-part-ii-5460.html

„Am gasit muzeul intr-o stare deplorabila. Ajunsese o sinecura pentru nevestele, fostele sotii, fetele, baietii, amantele, verisorii, vaduvele sau prietenii unor scriitori. Totul cu un iz penal explicit. N-am nici o ezitare in a reprosa memoriei predecesorilor mei in fruntea muzeului (in special ultimii doi - altfel literati cat se poate de stimabili) o lipsa crasa de respect pentru lege si un interes dezgustator pentru rezolvarea pe cale institut ionala a unor probleme personale. Pot spune ca situatia s-a normalizat. Mai am in jurul meu cativa dulai stirbi care latra doar la Luna. Personalul a devenit cooperant in integralitatea lui, diagnosticul a fost pus, pacientii sunt identificati si terapiile aplicate aduc in muzeu o stare de sanatate colectiva inimaginabila cu un an in urma. S-au strans atunci impreuna, la invitatia muzeului, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici si altii. Muzeul comunica, e parte dintr-un dialog select. (Vezi mai jos - nota mea) Colaboratorii permanenti ai MNLR fac parte din elita scriitorimii romane. Editura a iesit din convalescenta, dupa ce multi ani titlurile atractive alternau cu aparitii submediocre. Ultima carte editata este un lung dialog purtat de Virgil Nemoianu cu Sorin Antohi. Cenaclul merge struna. Rotondele inca se mai cauta. Am renuntat la diverse programe ce transformasera MNLR intr-o casa de cultura mai spalata si am tot pus bani deoparte pentru onorariile acordate scriitorilor. Desfid ideea ca un scriitor trebuie sa traiasca din expediente, dimpotriva, el trebuie respectat, inclusiv din punct de vedere pecuniar, pentru ceea ce face.” („Radu Calin Cristea” – Revista „Flacara”, nr. 5/mai 2009): http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2009&luna=mai&nr=5&articol=Radu_Calin_Cristea.xml

Adevarul edifica doar zece dintre zecile de probleme de la ML

Lucian Chişu, directorul interimar al MNLR, l-a înlocuit pe Radu Călin Cristea la conducerea muzeului.

Noul manager ne-a declarat că a aflat din „Adevărul“ care sunt problemele instituţiei de care se va ocupa timp de 30 de zile. Acesta a organizat o şedinţă cu şefii de departamente şi le-a cerut rapoarte de activitate.

„Muzeul a avut o vizibilitate cam mare în mass-media şi, din păcate, numai despre cultură nu a fost vorba acolo“, a afirmat Lucian Chişu.

Un director „nepotrivit“

În 2007, după moartea fostului manager, Alexandru Condeescu, a fost organizat un concurs de ocupare a funcţiei de director, câştigat de Radu Călin Cristea.

Acesta şi-a exercitat mandatul până luna trecută, când a fost revocat din funcţie, în urma unei decizii judecătoreşti. 2008 a fost un an plin al directoratului lui Radu Călin Cristea, care avea misiunea de a revitaliza un spaţiu promiţător.
Anul trecut, însă, în muzeul bucureştean, situat pe Bulevardul Dacia numărul 12, au intrat, în medie, 208 vizitatori, pe lună (şapte pe zi).

Lui Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, i se pare „puţin“. Criticul literar ne-a declarat că nu ştie de ce este aşa mică cifra, pentru că nu a mai vizitat muzeul de câţiva ani. (Tare de tot! Pai ce ne spunea mai sus RCC: "S-au strans atunci impreuna, la invitatia muzeului, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, H. R. Patapievici, Livius Ciocarlie, Ion Pop, Eugen Negrici si altii. Muzeul comunica, e parte dintr-un dialog select." Daca el e fost director un an si jumatate si Manolescu nu a mai vizitat muzeul de cativa ani, avem de a face ori cu unul ori doi mincinosi ordinari - Nota mea)

Scriitorul şi criticul literar Alex. Ştefănescu a precizat că Radu Călin Cristea este un om de bună calitate, dar „nu era potrivit să fie director al muzeului“. Contactat de „Adevărul“, Radu Călin Cristea a refuzat să răspundă acuzaţiilor de management defectuos.

Zece probleme la MNLR

1. Expoziţiile temporare sunt încropite, iar cea permanentă este incompletă.
2. Prezentarea ghidului nu reuşeşte să capteze interesul, nu prezintă faptele într-un mod inedit, iar poveştile sunt seci şi rostite mecanic.
3. Pe holul de la etaj sunt câteva monitoare pentru informare, însă stau închise pe motiv că nu mai funcţionează.
4. Nu se mai tipăresc pliante despre expoziţii din 2007.
5. Site-ul muzeului nu este actualizat. În funcţia de director apare tot numele lui Alexandru Condeescu, decedat acum doi ani.
6. Cărţi importante din literatura română nu sunt marcate în niciun fel.
7. Sertarele care ar fi trebuit legate de cărţile expuse sunt superficial umplute cu xeroxuri.
8. În muzeu domneşte o atmosferă de suspiciune.
9. Nu există o evidenţă la zi a numărului de vizitatori.
10. Lipsesc campaniile de promovare muzeului.

Responsabili de soarta muzeului

Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor din cadrul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, cârmuit de Theodor Paleologu, este responsabilă cu efectuarea de controale privind activitatea muzeului.

Deşi cunoaşte situaţia incertă de la MNLR, Primăria Capitalei, care are în administrare instituţia, nu a stabilit data organizării unui nou concurs pentru ocuparea funcţiei de director al muzeului.

Fostul director, Radu Călin Cristea, este acuzat de angajaţii MNLR că de un an şi jumătate, cât timp s-a aflat la conducere, a respins mai multe proiecte.

Deficienţe organizatorice grave

După o vizită simplă, atunci când ar trebui să digeri avalanşa de informaţii primită eşti copleşit de cu totul alte senzaţii, care nu te îndeamnă nicidecum la o revenire. Dacă nu eşti un vizitator curios şi insistent, rămâi total nelămurit. Prezentarea nu reuşeşte să-ţi capteze interesul, nu-ţi prezintă faptele într-un mod inedit şi spectaculos. Poveştile sunt seci şi sunt rostite mecanic.

Expoziţiile temporare sunt încropite, iar cea permanentă este incompletă, cu mari lacune în sala scriitorilor contemporani. Pe holul de la etaj se aflau câteva monitoare pentru informare, însă erau închise pe motiv că nu mai funcţionează. Am aflat, ulterior, că nu se mai tipăresc pliante despre expoziţii din 2007. Nici site-ul muzeului nu este actualizat. În funcţia de director apare tot numele lui Alexandru Condeescu, decedat acum doi ani.

Adevarul - Muzeul Literaturii in deriva
Dispute într-un muzeu ignorat

Deşi are un vad bun, MNLR din Bulevardul Dacia nr. 12 este vizitat, în medie, de şapte oameni pe zi. Programul este de marţi până duminică, între orele 10.00-18.00

După moartea fostului director al MNLR, Alexandru Condeescu, s-au încins spiritele în interiorul muzeului. Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale, ne-a declarat că de un an şi jumătate n-a mai fost lăsat să-şi desfăşoare activitatea. „De când a venit Radu Călin Cristea nu s-a mai făcut nimic. Nu ştiu din ce motive dânsul n-a mai vrut să deruleze proiecte cu fonduri nerambursabile, câştigate de la Administraţia Fondului Cultural Naţional“. Sande Vârjoghe a spus că există proiecte blocate în valoare de peste 500.000 de euro.

„Motivele pentru care MNLR nu a finalizat două proiecte culturale în anul 2008 ne scapă şi nici nu fac obiectul misiunii AFCN. În ultimii doi ani, MNLR a avut două proiecte: «Hai Hui» (2008) cu o finanţare de 21.000 lei, pe care nu a finalizat-o, şi «Proba Video de reiniţializare a verbului» (2008), finanţat cu 16.000 lei, de asemenea, nefinalizat. În anul 2009, MNLR nu a mai participat la concursurile AFCN“, ne-a declarat Laura Ganea, coordonator relaţii publice din cadrul AFCN. Sande Vârjoghe a precizat: „Aceste proiecte ar fi fost benefice pentru public. Aţi văzut ce număr de vizitatori avem? O medie de un vizitator pe zi. E catastrofal. În majoritatea zilelor nu vine niciun vizitator. E un muzeu complet blocat“.

Acesta ne-a descris atmosfera de la muzeu: suspiciune, teamă, incertitudine. Am vrut să stăm de vorbă şi cu domnul Radu Călin Cristea, al cărui mandat a expirat la 1 iulie 2009, însă nu a vrut să ne primească. Ne-a promis însă un interviu în numărul viitor al suplimentului.

Instituţia, evaluată din interior

Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale din MNLR, a observat mai multe nereguli în ceea ce priveşte expoziţiile muzeului.

1. Cărţi care sunt considerate cu adevărat momente importante în literatura română nu sunt marcate în niciun fel, iar imaginile, colajele care însoţesc expoziţia nu oferă de fapt legături reale, aşa cum şi ghidul expoziţiei mărturiseşte, ci legături care vor trebui realizate după.

2. Sertarele care ar fi trebuit legate de cărţile expuse sunt superficial umplute cu xeroxuri care la prima vedere nu pot produce decât legături eronate

3. Ideea de interactivitate nu se rezumă în acest caz decât la capacitatea ghidului de a inventa o legătură în momentul în care vizitatorul este invitat să descopere o informaţie din sertarul pe care ar fi trebuit să îl descopere din dorinţa de a afla o anumită informaţie legată de o anumită carte, de un anumit subiect.

4. Sertarele sunt parte sau mai bine spus reziduu al unui proiect care avea o coerenţă şi în care ele serveau în acest scop descoperirea unor informaţii, dezvăluirea nuanţată a unei anumite tematici, idei, sugerată de un document prezent în expunere.

5. Expoziţia de astăzi a muzeului prezintă un discurs confuz.

Radu Călin Cristea, un director contestat

Prin decizia nr. 1405/2009, definitivă şi irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul Primăriei Municipiului Bucureşti împotriva hotărârii din iunie 2008, prin care Sande Vârjoghe, şeful departamentului de proiecte culturale din cadrul Muzeului Literaturii Române, a obţinut invalidarea concursului pentru ocuparea postului de director al MNLR.

Curtea de Apel a considerat că proiectul de management declarat câştigător, aparţinând lui Radu Călin Cristea (foto), nu ar fi îndeplinit condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale.

Primăria Municipiului Bucureşti a fost obligată să anuleze concursul pentru ocuparea postului de director general al MNLR, să emită decizia de revocare din funcţie a directorului Radu Călin Cristea şi să dispună organizarea unui nou concurs, conform dispoziţiilor legale.

MNLR, 52 de ani de activitate

Academicianul D.P. Perpessicius a înfiinţat Muzeul Literaturii Române în anul 1957. În 1970 a apărut revista „Manuscriptum“, care cuprindea documente literare inedite. În anul 1972 a fost inaugurat ciclul de manifestări „Rotonda 13“, cu evocarea „Nicolae Iorga“. La 17 octombrie 1990, Alexandru Condeescu a fost numit, prin ordinul Ministerului Culturii (ministru Andrei Pleşu), director interimar al Muzeului Literaturii Române, fiind ulterior definitivat pe acest post în 1991. Din februarie 1992 a fost redactor-şef al revistei „Manuscriptum“.

În această perioadă, muzeul a fost restaurat integral şi a fost înfiinţată Editura Muzeului Literaturii Române. Alexandru Condeescu a condus muzeul timp de 17 ani, până în luna august 2007, când a încetat din viaţă. Patrimoniul Muzeului Literaturii Române cuprinde peste 300.000 de piese: manuscrise, scrisori, mobilier memorial, lucrări de artă plastică, fonotecă, pinacotecă. În prezent, MNLR se află în administrarea Primăriei Generale a Capitalei.


Comentariile cititorilor, printre care si angajati ai ML:

8 Iul 2009, 22:07
obiectiv
r.c.cristea a fost tuterul lui tariceanu,atat si nimic mai mult
un om fara pregatire si ranchiunos,un ratat incapatanat,jos cristea!
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:24

Sande Varjoghe precizare 2
Cat priveste interviul promis pe care urmeaza sa-l luati saptamana viitoare d-lui Cristea, care este oricum un act unilateral si lipsit de obiectivitate, nu cred ca mai este nevoie sa faceti nici un efort: cititi doar interviurile domniei sale din ultimul timp referitoare la muzeu (“Ziarul financiar, “22”, “Flacara”). Pariez ca va spune acelasi cunoscute jigniri si calomnii la adresa muzeului, a fostului director si a colegilor. No other comments!
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:16

Sande Varjoghe Directoratul d-lui Cristea a fost un experiment esuat! 1

Din punctul meu de vedere, cred ca ati incercat sa fiti neutri si echilibrati, descriind simplu faptele. Din pacate, cu toate bunele intentii, articolul dvs. descrie doar efectele si nu sesizeaza cauzele evidente care le-au generat: calitatea precara a managementului si lipsa oricarui control si evaluare din partea autoritatilor competente privind actul managerial. Performanta manageriala in domeniul muzeelor se masoara peste tot in lume in frecventa vizitatorilor (accesul publicului) si utilitatea publica a actului cultural. Din pacate pentru acest muzeu si pentru publicul lui disparut, directoratul d-lui Radu Calin Cristea a fost un experiment esuat.
comentariu pe scurt raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 14:41

... experiment esuat 2
Nu vreau sa-l jignesc sub nicio forma pe dl. Cristea. Nu am facut-o pana acum, nu o voi face nici acum. Desi domnia sa a facut-o in repetate randuri, in mod gratuit. Probabil ca e o chestiune care tine de caracter si de educatie. Realitatea este insa aceasta: dl. Cristea nu a avut si nu are nici o legatura nici cu muzeologia, nici cu managementul. Nu vreau nici sa-l suspectez de rea intentie. Probabil ca a vrut sa faca lucruri bune pentru muzeu. Dar una e sa vrei, alta e sa poti! E vorba pur si simplu de nestiinta. Inainte de a fi o arta, managementul este o stiinta exacta, cu principii si metode clare si concrete.
comentariu pe scurt raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:10

Sande Varjoghe -
RCC experiment esuat 3
Managementul este un sistem riguros si eficient de conducere si organizare. Director al unei institutii publice poate fi aparent oricine. Manager inseamna insa altceva. E alta meserie. Ea se bazeaza pe un lucru elementar de simplu: competenta. Din nefericire, situatia nu este unica in domeniu, dupa cum ati vazut si ve-ti mai vedea si in alte muzee si institutii publice din tara. De altfel, în opinia mea si potrivit unor studii la nivelul Uniunii Europene, managementul public este cea mai grava problema a Romaniei. Coruptia e doar efectul ei.
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 15:15

jos mediocrii r.c.cristea e catastrofal
nu stie nimic,dar scrie in Adevarul!!!!
raspunde la comentariu 8 Iul 2009, 11:48

Luminita Dutu Replica
As vrea sa stiu, va rog, de ce nu mi-ati publicat comentariul trimis in dimineata asta. Sa inteleg ca nu am dreptul la replica?
raspunde la comentariu

8 Iul 2009, 14:33
radu flutur r.c.cristea e contestabil in tot ce face
de un an scriitori importanti il arata cu degetul,iar da lectii de morala in Adevarul! a ramas in functie doar ca era laudatorul lui Tariceanu! atat! demisia!

EX-JURNALISTUL Radu Calin Cristea si BILANTUL NEGRU al unui directorat ilegal la Muzeul Literaturii Romane, in noua ocupatie anti-romaneasca

INFO primita pe e-mail: Scurt bilant negru al dezastrului de la Muzeul Literaturii Romane. 20 de puncte in atentia DNA si ANI!

1. Alocarea sumei de 60.000 Euro unui proiect realizat cu informatorul Securitatii si doctorul inchipuit Sorin Antohi prin firma lui Aurel Borsan, "Cuvantul" (ce sacrilegiu - saracul Nae Ionescu!). Conferinta "Modernism si antimodernism", o adunare modesta ce a avut loc in septembrie 2008 intr-o sala de la Tinerimea Romana.
2. Se pare ca este locul predilect a lui R. C. Cristea, deoarece tot aici a organizat o pompoasa gala a revistei "Manuscriptum", revista sobra, de istorie literara, ce apare de 40 de ani sub egida Muzeului. "Gala" a fost prezentata cu un umor grosier de celebrul Toni Grecu si a inghitit din banii muzeului suma de 30.000 Euro.
3. Tot la finalul lui 2008, R. C. Cristea. a realizat un alt "proiect" cu acelasi Borsan si firma acestuia, "Cuvantul". Proiectul consta intr-un calendar literar, tiparit in tiraj urias, ce zace in depozitele muzeului. Selectia celor douasprezece poezii a fost efectuata de profesoara de romana a fiicei sale, Cristian Gabriela, care a fost platita de muzeu prin firma "Cuvantul". Tiparirea se inscrie si la furt de dreptyuri de autor deoarece foloseste fotografii furate pentru care autorii lor nu au primit nici un leu si nici nu si-au dat acordul pentru reproducere.
4. Tot in buzunarele lui Borsan au intrat si banii alocati pentru tiparirea "analelor" Conferintei lui Sorin Antohi, doctorul inchipuit de la Budapesta, acoperit de Patapievici si stipendiat de ICR, volumul "Modernism si antimodernism".
5. In aceeasi conditii a aparut si lucrarea de doctorat a angajatei Vasililoiu Ioana, investita peste noapte cu functia de redactor-sef la revista Manuscriptum. Ofelia Cretia, sotia lui Petru Cretia, care lucra la acest periodic de 22 de ani, fiind eliminata din functie fara nici o explicatie.
6. R.C.C. a organizat la sediul Uniunii Scriitorilor un fel de parastas al defunctului "Cenaclu de luni" al "mentorului' Manolescu (20 de ani de la desfiintare), din vremea studentiei sale, cu sume exorbitante platite de M.N.L.R. care au fost alocate unor "colaboratori".
7. Tot in toamna lui 2008 a finantat deplasarea unor muzeografi si a unor angajati ai personalului tehnic, la Sinaia, la o manifestare organizata de Aurel Borsan cu o tematica vag literara, de tipul "Turism si Literatura".
8. Mentionam ca toate aceste manifestari au fost departe de sediul muzeului, in sedii unde a fost platita chirie si care au purtat doar antetul acestei institutii.
9. Pe plan intern, in muzeu, directorul a organizat concursuri de angajare cu comisii constituite ad-hoc din care n-au facut parte specialisti, ci doar oameni de incredere ai conducerii. De exemplu: sotia soferului, Doicescu Victorita, gestionara la depozitul de obiecte de patrimoniu, ce are dosar penal pentru lipsa in gestiune si care a fost promovata recent in functia de "asistent manager". Soferul, Doicescu Leonida, este si el un fel de "asistent personal", care nu face nici o cursa in interesul institutiei, deservindu-l doar pe director si pe familia acestuia.
10. Noile angajate, Ciolpan Gina si Vasiloiu Ioana, functioneaza pe post de bone si meditatoare. O iau de la scoala pe fiica directorului si fac meditatii cu aceasta la lb. romana si engleza. Mai nou, in mai 2009, Ciolpan Gina a fost promovata din functia de dactilograf in cea de muzeograf printr-un concurs bizar, neanuntat si tinut pe sest, iar postul ei a fost obtinut de la primarie prin transformarea unui post de specialist in unul minor de debutant.
11. In luna martie 2009 , R. C. Cristea s-a deplasat in Germania desi in fisele de pontaj figureaza ca fiind prezent pe toata aceasta perioada. Nu a prezentat nici o zi de concediu medical, desi potrivit declaraiilor sale ulterioare deplasare a fost pentru operatie.
12. In cele cateva interviuri pe care le-a dat de la instalarea sa in functie - in urma unui concurs ilegal contestat in instanta - a defaimat in mod constant memoria lui Alexandru Condeescu, fostul director, decedat, om lipsit de aparare, iubit si respectat de toata lumea culturala precum si de angajatii muzeului. In aceleasi interviuri date in mod special in presa sectei anti-romanesti, "Revista 22" a GDS si altele asemenea, copiate parca la xerox, a improscat cu noroi si dispret institutia pe care o conduce si munca de multi ani ai specialistilor muzeografi. Are o atitudine manifest dispretuitoare fata de tot ce au facut acesti oameni in atatia ani de munca si nu a participat la nici una dintre cele douasprezece expozitii temporare organizate in ultimele luni.
13. Mai mult: a refuzat cu nonsalanta suma de 500.000.000 de lei vechi obtinuti de la A.F.C.N. de compartimentul multimedia prin niste proiecte aprobate de comisia respectiva. Acest refuz fiind facut anume pentru a nu da posibilitatea de afirmare celor care au intocmit aceste proiecte. Datorita acestui refuz, Muzeul, ca institutie, nu mai are dreptul de a aplica la fondurile nerambursabile ale Ministerului Culturii.
14. A desfiintat printr-un ordin abuziv manifestatiile de traditie ale muzeului: Rotonda 13, Serile de muzica si poezie, Teatru la Muzeu,
15. Pe durata directoratului sau ilegal, Editura M.N.L.R. nu a mai participat la nici un targ de carte si aproape ca nu mai exista. Editura a fost infiintata in urma cu 18 ani si a obtinut premii importante la prestigioase targuri si festivaluri de carte, avand in patrimoniu peste 200 de titluri.
16. In ceea ce priveste relatiile interne in muzeu, domneste degringolada, spaima de concediere si in general este o atmosfera sufocanta. Directorul trimite din cand in cand cate un mail intern cu amenintari si ordine pentru a mentine aceasta atmosfera. Cu toate acestea, in tot acest timp au fost realizate nenumarate expozitii temporare, care nu se bucura decat de aprecierea presei culturale si a publicului, directorul afisand un dezinteres vadit si neonorand nici macar cu prezenta, ca amfitrion, vernisajele respective.
17. Intre timp au plecat din institutie multi specialisti scarbiti de acest nou tip de totalitarism anti-cultura romana, prin transfer sau prin demisii si pensionare inainte de termen. R.C.C. nu are habar de muzeografi, de muzeografie literara nici atat. Marele ex-jurnalist a tiparit o singura carte, lucrarea de diploma, un mic eseu despre Emil Botta. Dealtfel isi afirma public nestiinta, cu sinceritate, prin sintagma: "Nu ma pricep!".
18. M.N.L.R. reprezinta pentru R. C. Cristea, acest director instaurat fraudulos, o sursa de a beneficia de sume uriase de bani pe care poate sa si-i insuseasca prin intermediul firmei "Cuvantul" a lui Aurel Borsan, specialist in a extorca pe cale "legala" - acoperit de hartii si legi - banii Statului.
19. Ultima manifestare pe care si-o asuma este un alt "mega-proiect", cu aer de festin utecist, un concurs de eseuri al elevilor din licee, intitulat "Romania pitoreasca". Aceste tipuri de manifestari exterioare muzeului, care nu au nici o legatura cu valorificarea patrimoniului muzeal - ce contine 300.000 de piese manuscrise, fotografii, documente, obiecte, acte ce au apartinut scriitorilor, acumulate cu greu in cei peste 40 de ani de existenta a acestei institutii - reprezinta preocuparea predilecta a acestui jurnalist netalentat care a ajuns sa conduca fara habar o institutie de cultura de rang national.
20. Nu in ultimul rand mentionam cinismul sau cand, la moarte marelui poet Cezar Ivanescu la cererea familiei acestuia de a-i omagia memoria la Muzeul unde a avut atatea manifestari culturale, Radu Calin Cristea a refuzat brutal cu vorbele: „Muzeul nu e capelă!”, desi multi alti scriitori au fost omagiati la moarte in holul Muzeului si desi doi trotkisti mascati pentru naivi drept "anticomunsiti" au primit "onoruri nationale", desi erau arsi, necrestineste, chiar la Ateneul Roman.

Vezi si

Dat afara de la Cuvantul, Sorin Antohi, "savantul" ICR, turnator, impostor si "dr" inchipuit are totusi si cu ce sa se laude: delapidare profesionista

Primita la Redactie:

Sorin Antohi a fost dat dat afara de la Cuvantul - revista odinioara de prestigiu, ajunsa in Trustul Voiculescu - chiar de catre cei pe care ii angajasera: Paul Cernat si Victor Rizescu!
Motivele despartirii au fost mai mult financiare („in special de ordin administrativ”) decat cele ideologice sau doctrinare („performantei academice si a excelentei intelectuale”), spune Paul Cernat in editorialul noului numar al revistei: http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=2.

De fapt, motivul real al divortului de Sorin Antohi a fost legat de impartirea profitului gras provenit din organizarea pe bani publici a unor conferinte, finantate de catre Muzeul Literaturii si Ministerul Culturii. Cele doua tabere, pe de o parte (Sorin Antohi, Liviu Chelcea, Aurelian Craiutiu, Bogdan Enache, Mihail Neamtu si Razvan Paraianu), pe de alta parte (Paul Cernat, Victor Rizescu, Cosmin Perta, Raul Huluban, Ioan si Aurel Borsan - SC Grup Management SRL) se acuza reciproc de gainarii financiare.

Cine e Aurel Borsan, stim cu toti: http://www.ziua.net/display.php?id=69988&data=2001-08-18

Operatiunea a fost simpla, dar perversa (marca Sorin Antohi) si a vizat capusarea unor institutii publice si drenarea fondurilor acestora catre Editura Cuvantul si Fundatia Amfiteatru! Dupa ce devalizase, in calitate de director conturile Fundatiei Soros, impostorul Sorin Antohi a gasit o alta vaca de muls: bugetul Primariei Bucuresti, prin Muzeul Literaturii, la conducerea careia a ajuns prin frauda (cu ajutorul lui Ioan T. Morar si Mircea Mihaies) un alt xxxxxxxxxx la Europa Libera, Radu Calin Cristea, dupa spusele lui Ioan Talpes (dosarul lui e bine ascuns in arhiva DIE!). (NOTA MEA: Le cererea lui Radu Calin Cristea, exprimata telefonic, am eliminat aceasta afirmatie din cadrul informarii primita la redactie pe e-mail, deoarece nu poate fi verificata. Il rog pe cel care are aceste detalii sa vina si cu probe).
Devenit consilier de taina si strateg al ilegalului director fraudator R. C. Cristea, Antohi si Fundatia „Amfiteatru” au inceput prin a organiza cateva conferinte megalomanice ("Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica", „Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale”) etc., cu bugete consistente din fondurile alocate Muzeului Literaturii de catre Primaria Capitalei. Ca exemplu, numai prima conferinta ("Modernism si antimodernism”) ar fi costat peste 60. 000 euro! Numai ca impostorul Antohi si-a gasit nasul, unul mai hotz decat el: Aurel Borsan.

Nota mea: Ha, ha, ha!

Vezi si Sorin Antohi, turnator si impostor

Vezi aici cum s-a pricopsit Antohi pe seama "Romaniei Mari"

Conferinta Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale

SECTA "INTELECTUALILOR" DE SUB COMANDA "MAESTRULUI" PLESU: Scientologia sau religia de a face bani

Organizatia fondata in 1954 se afla in centrul unui imens scandal in Franta

"Biserica Scientologica" din Franta este zguduita de un nou scandal si ar putea fi dizolvata, ca urmare a recentelor acuzatii de frauda si conspiratie in vederea comiterii unui delict. Incepand de luni, pe banca acuzatilor se afla sase dintre membrii acestei organizatii, in frunte cu seful cel mare. Este pentru a doua oara in sase ani cand secta, din care fac parte celebritati precum Tom Cruise si John Travolta (sau, de la noi, Andrei Plesu - nota mea), este adusa in fata instantei pariziene. Daca de aceasta data va fi gasita vinovata, "Biserica Scientologica", numarand in Franta 45.000 de adepti, ar putea fi interzisa sau obligata sa plateasca o sanctiune de cinci milioane de euro.
Justitia franceza reproseaza organizatiei ca ar fi sustras de la patru fosti adepti zeci de mii de euro, profitand de vulnerabilitatea acestora, noteaza site-ul ziarului Le Figaro. Printre cei sase responsabili ai "Bisericii Scientologice" pe care Justitia ii ancheteaza se afla si conducatorul francez al organizatiei, Alain Rosenberg, in varsta de 60 de ani. Cei sase sunt acuzati de "escrocherie in grup organizat", dar si pentru "practici ilegale farmaceutice", iar daca vor fi gasiti vinovati vor sta zece ani in spatele gratiilor. De asemenea, organizatia este acuzata ca ar fi distribuit adeptilor sai vitamine si tratamente, contribuind astfel la consolidarea unui monopol farmaceutic.
Rechizitoriul are la baza o plangere formulata in 1998 de o femeie care a declarat ca a intrat in aceasta organizatie dupa ce a fost abordata pe strada de scientologi, care i-au facut un test de personalitate. Ulterior, reclamanta a fost convinsa, treptat, sa plateasca peste 23.000 de euro pentru carti, "pachete de purificare", vitamine, sedinte de sauna si monitorizarea progresului ei spiritual.
Afacere comerciala
"Singurul scop al scientologilor a fost sa puna mana pe banii acesteia, exercitand presiuni psihologice asupra ei", sustin avocatii reclamantei. Conform unuia dintre magistrati, citati de ziarul The Guardian, "organizatia, care a fost pusa in lumina de vedete de la Hollywood ca Tom Cruise si John Travolta, a obtinut profit prin subjugarea unor persoane". Conform avocatilor, Biserica Scientologica este in primul si in primul rand "o afacere comerciala", ale carei actiuni releva "o reala obsesie pentru remunerarea financiara". Conform presei franceze, alti trei fosti adepti ai organizatiei si-au retras niste plangeri similare dupa ce au ajuns la un acord financiar, in afara salii de tribunal, cu reprezentantii Bisericii. Se pare ca unul dintre cei care s-au razgandit a primit, pentru a renunta la acuzatii, suma de 33.000 de euro.
Transformati in sclavi
In timp ce unele state, in frunte cu SUA, considera scientologia drept religie, Franta a recunoscut-o in 1995 ca secta, fiind acuzata in repetate randuri ca nu urmareste decat beneficii financiare. Scientologia, care ar avea in prezent adepti in 160 de tari, a fost fondata in 1954 de scriitorul SF Ron Hubbard si promoveaza un presupus artefac.t numit "e-metru", care i-ar ajuta pe membri sa gaseasca linistea spirituala.
In Franta adeptii acestei secte nu au gasit un teren favorabil, asa cum este cel din Statele Unite. Multe organizatii au incercat sa previna asupra pericolului reprezentat de aceasta secta, aducand ca argument major ceea ce spunea Hubbard: "Noi am gasit mijloacele de a transforma oamenii in sclavi". In 2004, secta a fost anchetata pentru delapidare. Dosarul a fost insa inchis rapid, dupa ce ministrul de Interne de la acea vreme, Nicolas Sarkozy, a avut o intrevedere cu scientologul Tom Cruise.
Anul trecut, secretarul personal al presedintelui Sarkozy a inflamat opinia publica, declarand ca Bisericii Scientologice ar trebui sa i se permita sa existe in Franta".
Luciana POP

PRIMA LISTA NEAGRA cu potentiali viitori europarlamentari. Alianta Familiilor din Romania a cules cativa demoni din cutia cu maimute a partidelor

Alegerile europarlamentare din 7 iunie 2009
Pe 7 iunie 2009 suntem chemaţi la vot pentru a-i vota pe cei 33 de europarlamentari care ne vor reprezenta în Parlamentul de la Bruxelles.
Spre deosebire de alegerile naţionale din 30 noiembrie 2008, pentru Parlamentul unional vom vota pe liste. Acest sistem face dificilă alegerea unor persoane competente, întrucât fiecare listă poate conţine atât candidaţi dezirabili, cât şi indezirabili.
Ca şi la alegerile naţionale din 30 noiembrie 2008, Alianţa Familiilor din România analizează candidaturile şi publică informaţii despre profilul moral al candidaţilor, cu recomandări de votare sau respingere.
În analiza noastră, am luat în considerare voturile exprimate de cei ce au avut deja un mandat în Parlamentul unional de la Bruxelles, declaraţiile politice ale candidaţilor şi răspunsurile date de aceştia la un set de întrebări transmis de AFR.
Printre altele, analiza a condus la concluzia că mulţi dintre actualii europarlamentari au reprezentat în Parlamentul unional alte valori şi interese decât cele împărtăşite de cei ce i-au votat. Aceasta a reprezentat o abdicare de la misiunea lor de a-i reprezenta pe alegători.
De asemenea, unii dintre candidaţi au vederi personale contrare opiniei majorităţilor dintre români. Deşi libertatea de expresie şi opinie sunt libertăţi fundamentale, un reprezentat trebuie să-i reprezinte pe cei ce l-au ales, nu alte interese sau opinii, nici măcar cele personale.
Am limitat analiza noastră la candidaţii care au şanse reale pe listele de partid. În acelaşi timp, am analizat numai candidaturile pentru care am avut date. Din acest motiv, analiza noastră nu este exhaustivă, cu excepţia listei PNL, partid la care dispunem de date pentru toţi candidaţii cu şanse reale", transmite Alianta Familiilor din Romania (http://www.protejarea-familiei.ro/)

Iata cateva dintre exponatele din vitrina cu demoni care ar putea ajunge in Parlamentul European, conform analizei neexhaustive a AFR:

Monica Macovei - PDL: Sustinătoare notorie a homosexualilor. A intervenit pe lângă primarul Capitalei, Adriean Videanu, pentru a permite desfăsurarea primei parade a homosexualilor din Bucuresti.
Cristian Preda - PDL: Este în favoarea legalizării "parteneriatelor" între homosexuali.

Renate Weber-PNL: Pozitii si declaraiii consecvent anti-crestine. Votat pentru Directiva împotriva discriminării pe bază de "orientare sexuală" si pentru amendamentul pro-avort la Rezolutia UE privind drepturile omului (amendament respins)
Ramona Mănescu-PNL: Votat pentru Rezolutia Catania si pentru amendamentul proavort
la Rezolutia UE privind drepturile omului (amendament respins)
Adina Vălean-PNL: Votat pentru Rezolutia Catania si pentru Directiva antidiscriminare
pe bază de "orientare sexuală".

Corina Cretu, Gabriela Cretu, Ioan Mircea Pascu, Daciana Sârbu, Vasilica Dăncilă, Adrian Severin, Adriana Ticău, Victor Bostinaru - PSD: Toti sunt actuali europarlamentari. Au avut permanent o pozitie împotriva valorilor poporului român, votând pentru Rezolutia Catania, pentru Directiva anti-discriminare pe bază de "orientare sexuală" si pentru un amendament pro-avort la Rezolutia UE privind drepturile omului (amendament care a picat la votul final).

Csaba Sogor, Gyula Winkler - UDMR: Ca europarlamentari, au votat pentru Rezolutia Catania.

Descarcă Buletinul Electoral al AFR.

Nota mea: Asociatia Civic Media si Coalitia Impotriva Statului Politienesc pregatesc la randul lor o analiza complexa despre lista neagra-albastra a candidatilor la Parlamentul European, bazata pe intreaga lor activitate anti-romaneasca si anti-crestina, incepand chiar de dinainte de 1989, acolo unde este cazul.

MEDIASIND i-a cerut premierului Romaniei, Emil Boc, sanctionarea Ministrului Culturii si Injuriilor, Theodor Paleologu, pentru un "ziarist cretin"

Ministrul Culturii face un ziarist de la Gândul „cretin şi mincinos”

Bucureşti, 5 mai 2009 - Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind a luat act de injuriile adresate vineri, 1 Mai 2009, jurnalistului Bogdan Cristea, angajat al cotidianului Gândul, de către ministrul Culturii, Theodor Paleologu, în cadrul unei conferinţe de presă organizate la Braşov. Susţinând că i-au fost răstălmăcite unele afirmaţii apărute în presă referitoare la candidatura preşedintelui Traian Băsescu, Theodor Paleologu l-a insultat pe jurnalistul Bogdan Cristea cu apelativele „ziarist cretin şi mincinos”.

Având în vedere că, după atâtea zile, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, nu şi-a prezentat nici personal, nici în mod public scuzele de rigoare faţă de jurnalistul Bogdan Cristea, FRJ MediaSind solicită premierului Emil Boc să sancţioneze un astfel de comportament nedemn pentru un ministru în Guvernul României.

Din păcate, acest atac asupra jurnaliştilor nu este primul de acest fel. „Considerăm că asemenea atitudini creează un precedent periculos, mai ales că acestea vin din partea unor reprezentanţi de seamă ai statului român şi constituie un exemplu negativ pentru cei care tratează presa ca pe inamicul public numărul 1 al societăţii”, a afirmat Cristi Godinac, preşedintele FRJ MediaSind. „Astfel, nu ne mai miră faptul că tot mai mulţi jurnalişti sunt agresaţi fizic şi verbal în timp ce îşi exercită în mod corect profesia, din moment ce înşişi conducătorii clasei politice dau undă verde pentru terfelirea meseriei de jurnalist”, a adăugat acesta.

FRJ MediaSind va prezenta acest caz şi în Raportul de Ţară pe Probleme Mass-Media, document ce va fi trimis Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor.

Denisa Nica
Şef Birou Comunicare FRJ MediaSind

FRJ MediaSind - Federaţia Română a Jurnaliştilor reprezintă 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografie şi este membru cu drepturi depline al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor

Pentru detalii contactaţi-ne la: Denisa Nica, Şef Birou Comunicare
http://www.mediasind.ro/, mediasind@yahoo.com Tel/fax: 0311 00 00 16

Federaţia Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România Federaţia Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune SJP din Agenţia Naţională de Presă Agerpres Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii SZR – Federaţia Sindicatelor din Întreaga Presă Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova

Sursa Foto: www.reportervirtual.ro

MINISTRUL PLEASCA. Funcţia de ministru al Culturii e o pleaşcă prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu

de Marius NIŢU 04 MAI 2009

De trei luni de zile Theodor Paleologu poartă un război crâncen împotriva unor declaraţii aparţinând lui Theodor Paleologu.

În februarie ministrul Culturii a spus într-o conferinţă de presă că preşedintele Băsescu e „o pleaşcă“ ce a căzut peste pedelişti şi i-a adus la putere. Aşa o fi, dar chestia asta nu trebuie spusă cu voce tare. De aceea, colegii de partid l-au criticat cu blândeţe. În fond, inodorul şi incolorul personaj făcuse o greşeală mică, în rest era perfect pentru blazonul PD-L. Ministerul Culturii avea nevoie de un ministru, după cum avea nevoie şi de un portar. Şi cine era mai potrivit pentru funcţie decât purtătorul unui nume mare care seamănă cu tatăl său cum seamănă copia xerox a unui tablou mare cu originalul. Alegerea a fost perfectă. Partidul i l-a impus ca secretar de stat pe Octavian Ştireanu, fostul consilier al lui Iliescu, şi n-a zis pâs. A tăcut şi când guvernul Boc i-a taxat pe actorii pensionari, tace şi acum când bugetul Ministerului Culturii a fost redus, scurt, la jumătate. În schimb, ministrul are o mare problemă cu „pleaşca“ ce i-a scăpat din gură. A mai făcut o conferinţă de presă „explicativă“, unde a făcut teoria şi etimologia cuvântului. N-a mers. A dat-o pe glumă, susţinând că e „un leu pleoştit“. N-a ţinut. Acum câteva zile a schimbat complet registrul. Într-o altă conferinţă de presă, vorbind de conferinţa cu pleaşca, l-a calificat pe ziaristul de la Gândul care i-a consemnat spusele ca fiind cretin şi mincinos. De ce? Pentru că n-a spus „nu cred că dacă Ionel Brătianu ar apărea acum, ar câştiga alegerile cu Băsescu“. A spus „invers“. Probabil că a vrut să spună că Traian Băsescu, teleportat prin 1920, l-ar fi înfrânt pe Brătianu. Chiar dacă e aşa, reacţia e deplasată. Astfel, Theodor Paleologu a tranşat definitiv problema cu pleaşca: funcţia de ministru al Culturii e o pleaşcă prea mare pentru fiul lui Alexandru Paleologu.

GANDUL: Ministrul Pleaşcă

CINE A PLATIT CHIOLHANURILE DATE DE PALEOLOGU JURNALISTILOR DE 1 MAI? ANTEMEGATOR CU GIROFAR, FOLOSIT ILEGAL DE MINISTRUL INJURIILOR

Paleologu in ADEVARUL de azi: „Nu pot să dau mese ca episcopii“

„Eu, ca ministru, nu pot să dau mesele, dineurile şi prânzurile pe care le dau episcopii noştri, nu am bani, nu am voie să dau“, a declarat, vineri, Theodor Paleologu, ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.

Autor: Dan Boicea
Data: 3 mai 2009

Chiolhanurile date de Paleologu - din COTIDIANUL de azi:

"Reţeta este simplă: il însoţeşti pe ministrul Culturii, Thodor Paleologu, într-o delegaţie la Rasnov si Brasov, unde tine conferinta "Republica si laicitate". Plecarea se face la ora 8 dimineaţa, în acelaşi autocar cu ministrul şi consilierii lui. Ai parte de carnati, discursuri in ploaie si, nu in ultimul rand, de alpinism pe patrimoniu. (...) Aghiotanţii cer de urgenţă să ni se deschidă drumul cu o maşină de poliţie. (!?) Când mai sunt câţiva kilometri până la Râşnov ne găseşte şi maşina de poliţie, care ne preia mergând în faţa noastră să deschidă un drum deja liber cu viteza legală de oraş. (!) Datorită antemergătoarei am mai pierdut 25 minute, dar toate capetele din oraş se întorceau după autocarul nostru."

NOTA MEA: Ce spune legea
Potrivit legii, singurele institutii care au dreptul sa foloseasca girofarul rosu, la lumina caruia soferii sunt obligati sa opreasca sunt Politia si Pompierii. In rest, masinile Jandarmeriei, Serviciului de ambulanta, Protectiei Civile, SPP, SRI, Ministerului Justitiei - Directia Generala a Penitenciarelor, precum si cele ale procurorilor criminalisti din Ministerul Public au dreptul sa foloseasca girofare albastre, soferii aflati in trafic fiind obligati sa incetineasca si sa faca loc, fara insa a opri. Legea mai prevede ca folosirea girofarului se permite numai atunci cand este vorba de actiuni de interventie sau misiuni care au caracter de urgenta.

"Tot oraşul vuia din cauza apariţiei delegaţiei de la Bucureşti. Ajungem în centru unde într-o parcare foarte bine securizată suntem debarcaţi, întâmpinaţi de către oficialitaţi, două caleşti şi un alt autocar supraetajat şi decapotabil, care ne preiau să ne conducă la poalele Cetăţii.O doamna blondă, foarte elegantă, Erna Hennicot-Schoepges, care stătea în caleaşcă, a fost nevoită să coboare pentru a urma protocolul cu ministrul, ca apoi să urce la loc. (...)

Ajungem în grădina cetăţii, unde ne aştepta o masă câmpenească. Simţeam 1 mai din plin. Nu au lipsit nici micii, nici cârnaţii… totul delicios, doar că locurile erau deja ocupate când am ajuns noi, iar toată lumea ne îmbia: “Dar puneţi-vă la masă”. Unde?!Consilierul a vorbit cu organizatorii care, buimaci, şi-au dat seama de greşeală şi, de nicăieri, au apărut bănci, tacâmuri şi tot ce era necesar pentru a ne înfrupta din bucate. (...)

După gustoasele bucate, ministrul a plecat cu o maşină lăsându-ne singuri şi abandonaţi cu consilierii lui. Sentimentul nu a durat mult, iar consilierii şi-au făcut meseria, liniştindu-ne că îl vom reîntâlni la Braşov. Deîndată ce ministrul a plecat, edilii s-au relaxat şi au început să bea şi să se comporte ca la ei acasă, dând semnele unei petreceri ce ar fi urmat. (...)

Dupa conferinta, pentru a ramane in spiritul zilei, am nuantat rugaciunea de a opri undeva sa mancam. ministrul a fost de acord, iar in secunda urmatoare a venit si oferta: directorul Directiei Cultura, Culte si Patrimoniu din Brasov ne-a condus intr-un loc special, unde am fost tratati regeste si din partea casei."

Autor: mihai.vantu@cotidianul.ro

Data: 3 mai 2009

Cine raspunde?

ADEVARUL: Paleologu, ministrul papă-lapte

Paleologu, ministrul papă-lapte, nu-şi aminteşte de furtul BPT

Autor: Cezar Paul-Bădescu
Data: 4 mai 2009

Amnezie Ministrul Culturii spune că nu-şi aminteşte ce a întreprins în cazul furtului mărcii „BPT“ .De aproape două luni, de când „Jurnalul Naţional” foloseşte ilegal brandul „BPT – Biblioteca pentru toţi“, Theodor Paleologu nu a făcut nimic să-şi recupereze marca.
„BPT – Biblioteca pentru toţi”, devenită marcă de notorietate, este folosită de Editura Minerva de mai bine de 50 de ani. Cu toate acestea, brandul a fost preluat în mod abuziv de cotidianul „Jurnalul Naţional”, care a început din 18 martie o colecţie de carte ce poartă acest nume.
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) avea înregistrată marca „BPT” la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) încă din 23 mai 2001. Marius Tucă, directorul „Jurnalului Naţional”, a depus în luna ianuarie a acestui an o cerere la OSIM pentru înregistrarea siglei extinse „Biblioteca pentru toţi”. Cu toate că OSIM nu a soluţionat cererea respectivă, „Jurnalul Naţional” a început să publice cărţi sub numele de colecţie „Biblioteca pentru toţi”, având pe copertă şi sigla „BPT“.

Ocolirea răspunsului

Încă din vremea campaniei de promovare a colecţiei „Jurnalului Naţional”, „Adevărul” a cerut o reacţie din partea Ministerului Culturii în legătură cu furtul mărcii „BPT”, care îi aparţine. Şeful de cabinet al ministrului, Alexandru Bălăşescu, ne-a invitat să facem o cerere scrisă, cu număr de înregistrare, la care ni se va răspunde tot în scris. Această procedură este gândită, de fapt, să descurajeze interpelările din partea presei şi să evite răspunsurile.
După două săptămâni de la solicitarea noastră, am primit următorul răspuns din partea lui Dan-Marius Zarafescu, pe vremea aceea director al serviciului Cultură Scrisă:„La solicitarea Dvs. privind situaţia brandului «Biblioteca pentru toţi», informaţiile pe care suntem în măsură să vi le transmitem la această dată sunt următoarele: a) în prezent, brandul «Biblioteca pentru toţi» nu figurează înregistrat la OSIM; b) Editura Minerva, sub a cărei siglă a apărut colecţia «Biblioteca pentru toţi», nu a înregistrat acest brand. Orice detalii pe care le vom obţine din analizarea situaţiei semnalate de Dvs. vă vor fi comunicate în timp util.” Prin urmare, nimic despre „BPT”, marca aflată în proprietatea ministerului. Este inutil să mai adăugăm că niciun detaliu nu ne-a mai fost comunicat ulterior.

În aşteptare

Când colecţia „Jurnalului Naţional” funcţiona deja de ceva vreme, am revenit cu cererea noastră către Ministerul Culturii de a ne prezenta o reacţie. Am obţinut telefonul noului şef al serviciului Cultură Scrisă din MCCPN, Ioan Matei, şi l-am întrebat personal.
Acesta ne-a declarat că, deocamdată, ministerul este în aşteptarea deciziei OSIM: „Când o să aflăm că Marius Tucă este proprietarul brandului «Biblioteca pentru toţi», vom vedea dacă Ministerul Culturii îl va da în judecată, ca să-şi recupereze sigla.” Nu a putut să ne declare, în schimb, nimic despre ce face ministerul în momentul de faţă, în situaţia în care sigla care îi aparţine este folosită abuziv.

„Prins pe picior greşit“

Văzând că angajaţii Ministerului Culturii nu ne pot oferi o poziţie clară a instituţiei faţă de acest furt, am solicitat un interviu cu ministrul Theodor Paleologu. Din partea cabinetului ministrului, ne-a venit acelaşi răspuns: „Faceţi o cerere scrisă pentru aceasta, pe care s-o depuneţi cu număr de înregistrare.” Am profitat, totuşi, de vizita ministrului la Râşnov, de 1 Mai, şi reporterul nostru Ionuţ Dincă i-a adresat, pe fugă, câteva întrebări legate de scandalul „BPT”.
Cu această ocazie, Theodor Paleologu a confirmat faptul că „Jurnalul Naţional” foloseşte ilegal această marcă, dar a evitat să formuleze un răspuns tranşant asupra subiectului. Întrebat dacă măcar a fost formulată de instituţia pe care o conduce o notificare către „Jurnalul Naţionalul”, Paleologu a răspuns: „M-aţi prins pe picior greşit. Nu mai ştiu dacă am semnat sau nu… Cunosc problema, dar nu vreau să spun o tâmpenie. Am vorbit de chestia asta acum vreo două luni şi ştiu că nu avem nicio înţelegere cu «Jurnalul»“.

Stand by pentru Minerva

Editura Minerva a depus şi ea la OSIM cerere de înregistrare a mărcii „Biblioteca pentru toţi”, asupra căreia are drepturi morale şi culturale, iar cererea nu a fost încă soluţionată.

Un ministru cu tată celebru

Theodor Paleologu s-a născut la Bucureşti, în anul 1973. Tatăl lui a fost cunoscutul cărturar Alexandru Paleologu, căruia, după Revoluţie, i-a fost descoperită colaborarea cu Securitatea (angajament semnat în timpul detenţiei politice).
În 2005 a fost numit ambasador al României în Danemarca şi Islanda, funcţie din care a plecat în toamna lui 2008, când a fost ales deputat PDL. În decembrie 2008 a fost instalat la conducerea Ministerului Culturii, în Guvernul Boc.
S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani cu Sarah, o franţuzoaică de origine libaneză, de care s-a separat acum un an. Are un băiat de 14 ani, Mihail.

Ce trebuie să facă ministrul Paleologu

Cu fiecare zi care trece, Ministerul Culturii este păgubit de cotidianul „Jurnalul Naţional”, care foloseşte fraudulos marca „BPT – Biblio­teca pentru toţi”, aflată în proprietatea ministerului. Pentru că ministrului Paleologu îi este neclar ce trebuie să facă în situaţia aceasta, „Adevărul” îi oferă consultanţă gratuită:

1 Să trimită notificare către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM), pentru a-i atrage atenţia că marca solicitată de cetăţeanul Tucă Marius, „BPT – Biblioteca pentru toţi”, este proprietate a Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.
2 În temeiul articolului 23 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, să facă opoziţie la marca publicată, dacă cererea cetăţeanului Tucă Marius va fi admisă. Până în acel moment, să iasă cu declaraţii publice în mass-media, prin care să critice abuzul grav pe care-l săvârşeşte „Jurnalul Naţional” prin promovarea cărţilor din colecţia „BPT – Biblioteca pentru toţi”.
3 Să solicite, printr-o notificare scrisă, cotidianului „Jurnalul Naţional” să înceteze folosirea mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi” în scopuri comerciale.
4 Să intenteze un proces în faţa instanţelor de judecată, în care, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să-i fie interzisă „Jurnalului Naţional” folosirea mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi”.
5 Să deschidă acţiune în instanţă pentru recuperarea prejudiciului produs de „Jurnalul Naţional”, prin folosirea ilegală a mărcii „BPT – Biblioteca pentru toţi”.

Aceste acţiuni în justiţie pot fi promovate în temeiul articolului 35 din Legea 84/1998, care statuează următoarele: „Titularul mărcii (în acest caz, Ministerului Culturii) poate cere instanţelor judecătoreşti competente să interzică terţilor (în acest caz, «Jurnalul Naţional») să folosească în activitatea lor comercială (punerea în vânzare de cărţi sub marca «BPT – Biblioteca pentru toţi») fără consimţământul titularului.“
http://www.adevarul.ro/

PALEOLOGU: "Sunt un Iliescu de dreapta"! Cum să-ţi petreci 1 Mai în cel mai comunist mod cu putinţă?

de mihai.vantu@cotidianul.ro
Reţeta este simplă: il însoţeşti pe ministrul Culturii, Thodor Paleologu, într-o delegaţie la Rasnov si Brasov, unde tine conferinta "Republica si laicitate". Plecarea se face la ora 8 dimineaţa, în acelaşi autocar cu ministrul şi consilierii lui. Ai parte de carnati, discursuri in ploaie si, nu in ultimul rand, de alpinism pe patrimoniu

Din Editia Print, care difera de Editia Online: Ministrul a preferat sa vina de 1 mai cu autocarul cu jurnalistii pentru ca, "vorba stiti dvs cui, sunt alaturi de oameni si impreuna cu ei". Ziaristii prezenti l-au taxat pentru intarziere si l-au intrebat daca si-a "schimbat cumva orientarea politica". Zambind, Theodor Paleologu le-a raspuns in gluma ca este "un Iliescu de dreapta"...

Theodor Paleologu şi-a condimentat discursul despre Biserica Ortodoxă cu citate din comedia „Vizitatorii“: "On este en Republique bordel de merdre".

Nici nu pleci bine şi coada de maşini pline ochi de oameni care se năpustesc să ia o gură de aer de 1 Mai în afara Bucureştiului te opreşte şi-ţi răpeşte 30 de minute din viaţă. Asta e infrastructura….
Suntem în întârziere deşi programul este bine stabilit. Trebuie să ajungem la Braşov ca apoi să plecăm la Râşnov cu un tren de epocă. Pe drum se dau telefoane, se stabilesc ultimele detalii, însă reparaţiile de pe şoseaua de centură din Ploieşti ne obligă la pauze lungi, în care mai mult stăm decât mergem.
Depăşim situaţia, dar deja avem întârziere aproape o oră. Publicitate
Încercăm să o recuperăm, însă valul de “evadaţi” cu ocazia celebrei zile a muncii ne supune la o răbdare de fier.
Să parcurgem Sinaia ne ia aproape o ora. Aghiotanţii cer de urgenţă să ni se deschidă drumul cu o maşină de poliţie. La locul de întâlnire nu era nici o maşină de poliţie. Slavă Domnului, de la un punct încolo, drumul era liber, aşa că am putut recupera din timpul pierdut pe drumurile ciuruite de hârtoape. Dar era, totuşi, târziu, aşa că s-a renunţat la călătoria cu trenul de epocă.
Când mai sunt câţiva kilometri până la Râşnov ne găseşte şi maşina de poliţie, care ne preia mergând în faţa noastră să deschidă un drum deja liber cu viteza legală de oraş. Datorită antemergătoarei am mai pierdut 25 minute, dar toate capetele din oraş se întorceau după autocarul nostru.
Tot oraşul vuia din cauza apariţiei delegaţiei de la Bucureşti. Ajungem în centru unde într-o parcare foarte bine securizată suntem debarcaţi, întâmpinaţi de către oficialitaţi, două caleşti şi un alt autocar supraetajat şi decapotabil, care ne preiau să ne conducă la poalele Cetăţii.
O doamna blondă, foarte elegantă, Erna Hennicot-Schoepges, care stătea în caleaşcă, a fost nevoită să coboare pentru a urma protocolul cu ministrul, ca apoi să urce la loc. Caleştile au urcat până sus la cetate. Pe noi, autocarul trendy ne-a lăsat în parcarea de la poale de unde drum lung şi greu ne aştepta. Întâi a trebuit să trecem de o barieră proaspăt vopsită, pe care uitaseră hârtia avertizoare, apărută peste noapte sub forma unei lance. Ne-am amuzat cum nimic nu se schimbă şi am urcat, şi am urcat, şi… am urcat. Ajungem sus, priveliştea superbă, cetatea se arată în toată splendoarea ei, nişte trâmbiţaşi de pe ziduri încep să cânte solemn şi funebru. A început. Se simte agitaţia organizatorilor. Totul trebuie să fie perfect, sunt oaspeţi importanţi, ziarişti, imaginea lor e în joc.
Intrăm în cetate, unde personaje costumate în ţinute de epocă ne întâmpină cu surâsuri de bun venit, gardieni care se comportă exemplar, drepţi şi riguroşi (puteai intra, dar dacă ieşeai nu mai intrai din nou), gloata din cetate, trubaduri care încearcă să atragă atenţia… Şi încep dicursurile.
Îmi pornesc camera şi o las să-şi facă treaba, pentru a putea urmări, mai târziu, în detaliu, oamenii. Se spun discursurile tipice în care toată lumea mulţumeşte tuturor, în care toţi regretă ce s-a întamplat până acum şi promit că de acum vor schimba totul, lucruri serioase…. prea serioase pentru 1 Mai.
O ploaie torenţială decide că ar trebui pus punct şi porneşte în rafale peste noi. Domnul Matteo Rosati de la UNESCO, care tocmai îşi începuse discursul, văzând că lumea fuge pe lângă ziduri şi nu are cui să-şi mai exprime mulţumirile, decide că e mai bine să pună stop. Îl urmează la discurs Aristotel Căncescu, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, care se încăpăţânează să vorbească în ciuda ploii şi a lipsei de auditoriu.
Presa îl vâna pe ministru, turiştii încercau să priceapă cu ce ocazie se mulţumeşte atât, iar oficialitaţile destul de indignate de trecutul apropiat şi zgomotos al cetăţii erau ocupate să-l pârască pe italian ministrului. Căncescu - singur în ploaie, vorbind la microfon. Unul dintre artişti îi dădea de înţeles că ploaia i-ar putea distruge instalaţia de sunet, însă fără mare succes. Omului îi plăcea să vorbească. Şi a vorbit.
Ministrul înconjurat de microfoane răspundea la întrebările atât pe subiect, cât şi pe lângă. Undeva în lateral stătea foarte atent consilierul de comunicare al ministrului, sorbind fiecare cuvânt rostit de presă sau de ministru.
S-a oprit ploaia şi inaugurarea centrului de informaţii a început. O cămăruţă întunecată, cu curent electric, dar neutilizat, pentru atmosferă, cu tot felul de hârtii şi pliante peste tot, însă fără a şti să te ghideze spre ceva banal cum ar fi toaleta.
La această întrebare - grea altminteri - s-au blocat şi nu au ştiut ce să răspundă. Au bălmăjit că doar la poalele dealului. Când tocmai pentru această vizită atât de oficială, edilii oraşului au adus o toaletă mobilă, cu apă, imediat după colţul cetaţii.
Urmează vizitarea cetăţii, unde ni se explică ce şi cât a stricat fostul său chiriaş, italianul.
Oamenii ne-au arătat cetatea, şi-au exprimat doleanţele aşteptând vizibil aprobarea ministrului la toate catastrofele petrecute acolo din cauza unei erori de administraţie. E drept că nu e vina ministrului care de-abia a fost instalat in funcţie, la fel cum e drept că nu e vina primarului, care şi el e nou - e vina autorităţilor, şi atât.
Ne-am căţărat prin toată cetatea, am admirat priveliştea de vis, însoţiţi de localnicii foarte emoţionaţi. Cineva a ţinut să ne prezinte mândria oraşului Râşnov: “Domnu’ ministru, am tot vorbit despre cetate, da’ lăsaţi-ma să vă prezint mândria oraşului Râşnov şi, spre deosebire de cetate, ea e vie. O fetiţă care a escaladat un “munte” artificial.
Am consemnat-o şi am lăsat-o să escaladeze plăcile agăţate pe ziduri. Amuzant, venisem să vorbim despre patrimoniu, nu să facem alpinism pe el.
Ajungem în grădina cetăţii, unde ne aştepta o masă câmpenească. Simţeam 1 mai din plin. Nu au lipsit nici micii, nici cârnaţii… totul delicios, doar că locurile erau deja ocupate când am ajuns noi, iar toată lumea ne îmbia: “Dar puneţi-vă la masă”. Unde?!
Consilierul a vorbit cu organizatorii care, buimaci, şi-au dat seama de greşeală şi, de nicăieri, au apărut bănci, tacâmuri şi tot ce era necesar pentru a ne înfrupta din bucate.
Atmosfera de priveghi era dată de meseni, care, evident, au uitat de ce se aflau acolo şi se mai înţepau aşa cât să audă presa, doar-doar va deveni o ştire. A reînceput ploaia, dar corturile ne protejau minunat.
După gustoasele bucate, ministrul a plecat cu o maşină lăsându-ne singuri şi abandonaţi cu consilierii lui. Sentimentul nu a durat mult, iar consilierii şi-au făcut meseria, liniştindu-ne că îl vom reîntâlni la Braşov.
Deîndată ce ministrul a plecat, edilii s-au relaxat şi au început să bea şi să se comporte ca la ei acasă, dând semnele unei petreceri ce ar fi urmat.
Într-un final am plecat. Am ajuns la Braşov unde directorul Bibliotecii Judeţene George Bariţiu ne-a aşteptat gâtuit de emoţie.
Ne-a condus în încăperea unde urma ca ministrul să ţină conferinţa, unde, câte doi, cuminţi, o sală întreagă de oameni serioşi îl aşteptau pe ministru în băncuţele de lectură numerotate.
A ajuns rapid şi ministrul, care şi-a ţinut conferinţa într-o linişte deplină. Au urmat întrebări din auditoriu, trei oameni ar fi întrebat non stop, în vreme ce toţi ceilalţi ascultau atenţi.

Dupa conferinta, pentru a ramane in spiritul zilei, am nuantat rugaciunea de a opri undeva sa mancam. ministrul a fost de acord, iar in secunda urmatoare a venit si oferta: directorul Directiei Cultura, Culte si Patrimoniu din Brasov ne-a condus intr-un loc special, unde am fost tratati regeste si din partea casei.
Urcaţi în autocarul Teatrului Naţional din Bucureşti (cu care şi venisem), consilierul revizuia, cu voce tare, ideile din care ar putea ieşi ştiri, panicat fiind de impactul potenţial al unei glume nevinovate a ministrului.
Consilierul ştia ce ştia, era cu şacalii în maşină. Lamentările lui nu au oprit ştirile să fie difuzate deja, iar gluma să fie prezentată drept senzaţional.
Iniţiativa unei colege de breaslă de a juca Fazan a captat atenţia tuturor, şi toate cele rele au fost uitate, cel puţin până mai târziu. Am preferat să dorm şi să închei această foarte frumoasă zi de 1 mai în care toată lumea, mai puţin ministrul, se comporta la fel de febril ca şi înainte de ‘89.
http://www.cotidianul.ro/

NOTA MEA: "Criza! Criza!"; nu sunt bani pentru profesori, pentru cultura, pentru nimic! Ne ia Biserica banii! Dar Ministrul Culturii are fonduri sa care dupa el pentru o conferinta anodina de-a sa, pe banii nostri, un card de jurnalisti pe care-l mai si indoapa, doar-doar or scrie de bine de el...

MEDIASIND a previzionat injuriile lui Paleologu la adresa unor jurnalisti, chiar de Ziua Presei: "Câinele de pază al democrației, un biet catel"

Comunicat de presă
Libertatea presei în România riscă să devină o ”fata morgana”
București, 3 mai 2009:

Astăzi, de Ziua Libertății Mondiale a Presei, constatăm cu îngrijorare că presa română, acest câine de pază al democrației, riscă să devină un biet ”cățel”, iar libertatea de exprimare ‐ o veritabilă ”fata morgana”. De 20 de ani de când presa și fiecare cetățean în parte și‐au recâștigat dreptul la libera exprimare, mulți politicieni și‐au propus ca principal scop să pună botniță presei întocmai ca în perioada comunistă.
Tentativele de subminare a libertății presei s‐au comis prin diverse acțiuni și propuneri legislative, dintre care amintim: “Codul Macovei” ‐ prin care jurnaliștii aveau "asigurate" locuri în celule, proiectul Legii proporționalității știrilor pozitive și negative, precum și politizarea excesivă a instituțiilor publice de radio și televiziune. La acestea se adaugă agresiunile verbale și fizice asupra jurnaliștilor sau presiuni ale autorităților la adresa instituțiilor de presă, cum ar fi anchete ale Poliției și ale Parchetului care au avut drept scop intimidarea jurnaliștilor. De cele mai multe ori s‐a urmărit divulgarea surselor confidențiale sau confiscarea/copierea unor documente legate de articole de presă. Un capitol aparte îl constituie preocuparea autorităților pentru interceptarea comunicațiilor.
Motivațiile pentru adoptarea unor astfel de decizii au fost dintre cele mai hilare, cum ar fi necesitatea reglementării libertății de exprimare prin adoptarea unei Legi a presei, deși atât Constituția României, cât și principiile internaționale consființesc dreptul cetățenilor de a fi informați, precum și libertatea de exprimare.

În prezent, Uniunea Europeană este invocată de către guvernanți ca motiv suprem pentru adoptarea unor măsuri care subminează principiile democrației în România. În mare grabă, Președinția, Guvernul și Parlamentul au luat decizia de a adopta noile proiecte ale Codului Civil și Codului Penal până pe data de 15 mai a.c., fără nicio consultare cu cetățenii, încălcându‐se astfel legislația natională, precum și normele europene.
Acest fals pretext invocat de guvernanți a fost demontat și de Federația Europeană a Jurnaliștilor (FEJ), care a solicitat zilele trecute un punct de vedere oficial din partea Comisiei Europene. Într‐o scrisoare transmisă Federației Române a Jurnaliștilor MediaSind și Coaliției ”Opriți Codurile!”, FEJ a comunicat poziția oficialilor de la Bruxelles.
Comisia Europeană a precizat că "nu a fixat niciun termen limită pentru reforma codurilor civil și penal, nici în România și nici în alte state membre. Mai mult, Comisia Europeană a încurajat constant cea mai largă dezbatere posibilă cu societatea civilă și cu organizațiile non‐guvernamentale în momente în care era necesară adoptarea unor astfel de proiecte de lege vizând drepturile cetățenești".
”Un astfel de document este împotriva oricărui principiu european al liberății presei”, susținea și Arne Konig, președintele Federației Europene a Jurnaliștilor, la momentul trimiterii Codurilor spre adoptare în Parlament. "Jurnaliștii nu pot fi forțați de lege să răspundă la orice fel de solicitare publică și în niciun caz nu pot fi forțați să își dezvăluie sursele pentru a‐și demonstra buna credință”. Proiectul noului Cod Civil dă dreptul justiției ca, în baza unei decizii judecătorești de urgență (ordonanță președințială), să dispună „sechestrarea, distrugerea, confiscarea sau retragerea din circulație a bunurilor ori a mijloacelor care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea faptei prejudiciabile” (adică la realizarea unui material jurnalistic), potrivit articolului 263, alineatul 2. De asemenea, potrivit articolul 225 din proiectul Codului Penal, jurnaliștii pot fi condamnați la închisoare de la trei luni la doi ani pentru anumite fapte care au legatură cu activitatea de presă. Iar acestea sunt doar câteva exemple din articolele care încalcă în mod flagrant libertățile cetățenești.
La toate aceste atacuri se adaugă și presiunile economice asupra mass‐media. Presa din România este supusă unei fiscalități excesive, fiind impozitată la fel ca orice altă industrie. În multe state din lume guvernele acordă o importanță aparte sprijinirii acestui sector vital pentru democrație. Însa, în Romania, guvernanții mimează un dialog ”al surzilor” și refuză cu obstinație să discute serios despre aceste probleme, mai ales în această perioadă de criză economică. După mai multe runde de negocieri cu membrii Comitetului Anticriză pentru Mass‐media, reprezentanții Guvernului Boc, prin conducerea Ministerului Finanțelor Publice, au considerat fiecare revendicare drept "o măsură susceptibilă de a avea caracter de ajutor de stat", confirmând încă o dată faptul că mass‐media nu reprezintă o prioritate pentru statul român.
În aceste condiții, nu mai miră pe nimeni faptul că, potrivit ultimului raport întocmit de Freedom
House, libertatea de exprimare din România este situată pe un rușinos loc 95, presa fiind considerată ”parțial liberă”, alături de state ca Peru, Panama și Ecuador.
Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind face apel la solidaritatea membrilor întregii comunități jurnalistice să nu accepte limitarea drepturilor constituționale ale presei și, în consecință, ale fiecărui cetățean. Guvernanții interpretează anumite semnale de la Uniunea Europeană și profită de criza economică actuală pentru a pune botniță presei, privând astfel cetățeanul de unul dintre cele mai importate drepturi: acela de a fi corect informat.
Comitetul executiv al FRJ MediaSind,
Cristi Godinac, preşedinte
Mihaela Căciuleanu, vicepreşedinte televiziune
Adrian Moise, vicepreşedinte radiodifuziune
Cornelius Popa, vicepreşedinte presă scrisă
Dumitru Mangu, vicepreşedinte edituri şi tipografii
Ion Moraru, coordonator departament televiziune
Liliana Hinoveanu, coordonator departament radio
Maria Schifirneț, coordonator departament presă scrisă
Adrian Scorțaru, coordonator departament edituri şi tipografii

La care subsemneaza si Asociatia Civic Media

FRJ MediaSind ‐ Federația Română a Jurnaliştilor reprezintă peste 8000 de membri din presa scrisă, radio, televiziune, edituri şi tipografii şi este membru cu drepturi depline în Federația Internațională a Jurnaliştilor: Federația Sindicatelor Jurnaliştilor şi Tipografilor din România, Federația Sindicatelor din Societatea Română de Radiodifuziune, Sindicatul 2002 din Societatea Română de Televiziune, SJP din Agenția Națională de Presă Agerpres, Sindicatul Lucrătorilor din Edituri şi Tipografii, SZR – Federația Sindicatelor din Întreaga Presă, Uniunea Jurnaliştilor din Republica Moldova

http://www.mediasind.ro/