Atunci cînd demnitarii dorm,
Bărbaţi cu ţîţe de carton
Ne ies, vorbind la microfon,
Despre şomaj şi abandon.
Asfaltul parcă-i mai fierbinte
Asfaltul parcă-i mai fierbinte
De cînd nici lumea nu-i cuminte,
Căci tot se cumpără şi vinde: Şi Patriarh, şi Preşedinte.
Paradele gay în Europa şi în întreaga lume sînt mai numeroase de la an la an. Homosexualii se extind, e adevărat nu fără dificultăţi, în întreg spaţiul fostei URSS. Propaganda lor agresivă şi sfidătoare împotriva valorilor morale şi spirituale a majorităţii au determinat ţările baltice, membre UE, să interzică prin lege paradele gay. În Republica Moldova paradele gay au fost blocate prin implicarea societăţii civile. Motivul e simplu: pentru majoritatea oamenilor homosexualitatea este o ruşine şi ei pur şi simplu nu doresc să vadă oameni în chiloţi în locurile publice. În plus, paradele gay instigă la ură şi violenţă. Renunţarea la ele presupune mai puţini bani publici cheltuiţi pe gardieni şi poliţie, precum şi evitarea tensiunilor nedorite în rîndurile majorităţii.
Nu trebuie să ni se spună că sărmanii homosexuali sînt inofensivi atunci cînd cei mai bogaţi oameni şi cele mai bogate corporaţii din lume îi susţin făţiş, printre care am putea aminti doar Mc Donald’s, Ford, Volvo, sau nume precum Bil Gates şi George Soros. Asociaţiile gay se bucură deasemenea şi de sprijinul ambasadelor unor state puternice (cum a fost cazul finanţării de către Ambasada SUA în moldova a proiectelor gay la Chişinău). Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că paradele gay sînt nişte acţiuni politice cu bătaie mai lungă şi mai grea decît se afirmă.
Ca şi creştin, resimt propaganda homosexuală ca pe un atac la sentimentul meu religios. În literatura şi documentarele pro gay (pe care nu le numesc pentru a nu le face publicitate) este atacată Sfînta Scriptură şi oamenii sfinţi care s-au pronunţat de-a lungul a mii de ani împotriva homosexualităţii, pe care o considerau un păcat urît înaintea lui Dumnezeu. De pildă, marele Apostol Pavel este prezentat ca începătorul homofobiei, primul între homofobi, din pricina celebrelor sale afirmaţii împotriva homosexualilor, cuprinse în Epistola către Romani. Consider că a apăra homosexualitatea cu preţul de a-l numi pe Apostolul Pavel labil psihic şi isteric care nu a înţeles corect mesajul lui Hristos este o blasfemie şi un atac inadmisibil la adresa sutelor de milioane de creştini din întreaga lume.
Faptul că Patriarhia Română nu discută public aceste chestiuni este o lipsă de verticalitate în faţa lumii, precum şi o trădare faţă de proprii credincioşi. Biserica este datoare să rămînă fidelă liniei Sfintei Scripturi, aşa cum am primit-o începînd cu Moise şi terminînd cu Sfinţii Apostoli. Dacă lumea a înnebunit pînă într-atît încît să-i numească pe Moise şi Apostolul Pavel homofobi, atunci creştinii trebuie să spună: şi noi sîntem homofobi, deoarece îi cinstim pe Moise şi pe Pavel ca sfinţi.
Creştinii sînt toleranţi şi nonviolenţi, dar nu pot susţine ceva condamnat de însuşi Dumnezeu.
Homosexualitatea este rodul unei acute crize de identitate, cînd individul îşi pierde certitudinea propriei firi, ajungînd la starea de a nu mai şti dacă e femeie sau bărbat. Însăşi nevoia de a face parade, care sînt însoţite de fiecare dată de mascarade groteşti, indică asupra crizei identitare a homosexualilor. Această stare a fost considerată pe bună dreptate boală, iar încercarea din ultimii ani de a o alinia normalităţii (un fel de normalitate paralelă cu normalitatea însăşi), denotă îmbolnăvirea societăţii în care trăim.
Onorată asistenţă, sînt homofob şi sînt gata să fiu arestat pentru asta. Vă întind mîinile.
Nu trebuie să ni se spună că sărmanii homosexuali sînt inofensivi atunci cînd cei mai bogaţi oameni şi cele mai bogate corporaţii din lume îi susţin făţiş, printre care am putea aminti doar Mc Donald’s, Ford, Volvo, sau nume precum Bil Gates şi George Soros. Asociaţiile gay se bucură deasemenea şi de sprijinul ambasadelor unor state puternice (cum a fost cazul finanţării de către Ambasada SUA în moldova a proiectelor gay la Chişinău). Toate acestea ne îndreptăţesc să credem că paradele gay sînt nişte acţiuni politice cu bătaie mai lungă şi mai grea decît se afirmă.
Ca şi creştin, resimt propaganda homosexuală ca pe un atac la sentimentul meu religios. În literatura şi documentarele pro gay (pe care nu le numesc pentru a nu le face publicitate) este atacată Sfînta Scriptură şi oamenii sfinţi care s-au pronunţat de-a lungul a mii de ani împotriva homosexualităţii, pe care o considerau un păcat urît înaintea lui Dumnezeu. De pildă, marele Apostol Pavel este prezentat ca începătorul homofobiei, primul între homofobi, din pricina celebrelor sale afirmaţii împotriva homosexualilor, cuprinse în Epistola către Romani. Consider că a apăra homosexualitatea cu preţul de a-l numi pe Apostolul Pavel labil psihic şi isteric care nu a înţeles corect mesajul lui Hristos este o blasfemie şi un atac inadmisibil la adresa sutelor de milioane de creştini din întreaga lume.
Faptul că Patriarhia Română nu discută public aceste chestiuni este o lipsă de verticalitate în faţa lumii, precum şi o trădare faţă de proprii credincioşi. Biserica este datoare să rămînă fidelă liniei Sfintei Scripturi, aşa cum am primit-o începînd cu Moise şi terminînd cu Sfinţii Apostoli. Dacă lumea a înnebunit pînă într-atît încît să-i numească pe Moise şi Apostolul Pavel homofobi, atunci creştinii trebuie să spună: şi noi sîntem homofobi, deoarece îi cinstim pe Moise şi pe Pavel ca sfinţi.
Creştinii sînt toleranţi şi nonviolenţi, dar nu pot susţine ceva condamnat de însuşi Dumnezeu.
Homosexualitatea este rodul unei acute crize de identitate, cînd individul îşi pierde certitudinea propriei firi, ajungînd la starea de a nu mai şti dacă e femeie sau bărbat. Însăşi nevoia de a face parade, care sînt însoţite de fiecare dată de mascarade groteşti, indică asupra crizei identitare a homosexualilor. Această stare a fost considerată pe bună dreptate boală, iar încercarea din ultimii ani de a o alinia normalităţii (un fel de normalitate paralelă cu normalitatea însăşi), denotă îmbolnăvirea societăţii în care trăim.
Onorată asistenţă, sînt homofob şi sînt gata să fiu arestat pentru asta. Vă întind mîinile.
Savatie Baştovoi - Blog
Vezi si
Posts
No comments:
Post a Comment