Băsescu se luptă cu Molotov şi RibbentropArmand Gosu (foto in picioare, gardand alti antiromani)
„Din păcate, Republica Moldova condiţionează semnarea acestui acord (micul trafic de frontieră) de semnarea tratatului de frontieră. Cine îşi poate imagina că un şef al statului român va semna un tratat prin care să consfinţească pactul Ribbentrop-Molotov? Numai o minte care nu înţelege ce înseamnă responsabilitatea şefului statului român. Considerăm inutilă semnarea unui tratat de frontieră care să facă din şeful statului român un partener al lui Ribbentrop şi Molotov.“ (Traian Băsescu)
Preşedintele argumentează refuzul României de a încheia un tratat de frontieră cu Republica Moldova cu dorinţa de a nu „consfinţi“ Pactul Ribbentrop-Molotov. Băsescu se referă la articolul 3 din protocolul secret care vorbea despre „interesul pentru Basarabia“ al URSS. S-a încetăţenit, în opinia publică, ideea că Basarabia a fost pierdută în 1940 ca urmare a pactului sovieto-german. Pactul a fost un factor care a contribuit la crearea premiselor cedării Basarabiei. Totuşi, renunţarea la Basarabia s-a făcut în urma unui schimb de note între Bucureşti şi Moscova, fără ca România vremii să tragă un foc de armă în apărarea ei. Sub pretextul recuperării Basarabiei, Antonescu a dat ordin, un an mai târziu, armatei române să treacă Prutul. A uitat, însă, să se oprească la Nistru, iar România a ieşit înfrântă din război.
Atacarea URSS de către Germania şi aliaţii săi la 22 iunie 1941 a făcut caduc tratatul de neagresiune încheiat la 23 august 1939, în al cărui protocol secret se face referire la Basarabia. Deci, reprezentanţii Marii Britanii, SUA, URSS au fixat frontiera actuală a României prin Tratatul de pace de la Paris, de la 10 februarie 1947, pornind de la realităţile post-conflict, şi nu de la Pactul Ribbentrop-Molotov. Astfel, afirmaţia preşedintelui Băsescu că semnarea unui tratat de frontieră cu Republica Moldova ar echivala cu o consfinţire a pactului şi-ar fi avut raţiunea în 1940, când România a răspuns notelor ultimative ale URSS, şi nu astăzi.
Invocarea Pactului Molotov-Ribbentrop nu este o formulare de pretenţii teritoriale, deşi exact asta pare pentru un observator din afară, ci indică neputinţa Bucureştiului de a contracara politica Chişinăului. Incapacitatea de a înţelege realităţile de peste Prut îi face pe politicieni să se comporte ca şi când România ar avea pretenţii teritoriale faţă de Moldova. Adică, exact ceea ce acuză şi Voronin. Inutil proclamă preşedintele în parlament faptul că România „nu vrea să revendice drepturi asupra unor teritorii pierdute în trecut“, dacă peste o lună declară că nu vrea să „consfinţească“ Pactul Molotov-Ribbentrop, semnând un tratat de frontieră. Aceste declaraţii pot oferi un singur diagnostic politicii externe a României: incoerenţă.
Semnele incoerenţei sunt de mult evidente, încă din 1991. România vrea să semneze acordul de mic trafic de frontieră, dar nu vrea să încheie tratatul de frontieră, fără niciun motiv, în cazul în care nu are pretenţii teritoriale. Cine să mai modernizeze, să apropie Republica Moldova de UE, dacă România acordă în regim de urgenţă paşapoarte – ca să plece mai repede din Moldova - tocmai celor care ar fi trebuit să contribuie decisiv la aceste procese? Ce rost are să mai vorbeşti de consolidarea opoziţiei democratice, când votanţii ei sunt invitaţi să-şi procure paşapoarte româneşti? Să nu ne mirăm dacă peste alţi 4 ani tot comuniştii vor fi votaţi de pensionarii care încă nu au plecat după copiii lor. Ruşii au argumente să combată diplomaţia română la Bruxelles. La rândul lui, Voronin poate să doarmă liniştit. România e cel mai bun agent electoral al comuniştilor.
Felul în care Bucureştiul alege ambasadorii pentru Republica Moldova, dintre diplomaţii-ofiţeri ai serviciilor de informaţii, este o batjocură la adresa Chişinăului. Nominalizarea unui ambasador fără obţinerea acordului Moldovei este o probă de dispreţ. Iar felul în care comisia de politică externă a Parlamentului României s-a grăbit să voteze în câteva ore un candidat, fără măcar să se uite pe CV-ul lui, care vorbea de la sine despre apartenenţa la serviciile secrete, indică acelaşi dispreţ. Ce argument perfect i-a servit Băsescu lui Voronin în discuţia cu Solana şi cu alţi demnitari de la Bruxelles!
Până să se lupte cu Molotov şi Ribbentrop, Băsescu ar face mai bine să se ocupe de curăţarea Ambasadei de la Chişinău. Nici măcar acum nu se vede unde a dus abandonarea relaţiilor cu Republica Moldova în mâna serviciilor secrete?
Revista 22
Mizeria de mai sus este aplaudata de oficiosul lui Voronin, Moldova Suverana, unde unul dintre cei mai buni spioni infiltrati de Romania in randurile comunistilor rusofoni de la Chisinau este nevoit, pentru a-si face jocul sub acoperire, sa scrie:
In ultimul numar al prestigioasei reviste ”22”, Armand Goșu, un cunoscator de prima mina al realitatilor din spatiul fostei URSS, face o analiza dura si autorizata a atitudinii Romaniei fata de Republica Moldova. Goșu reafirma ceea ce noi tot scriem de la venirea lui Basescu la conducerea Romaniei: presedintele roman, secondat sau condus de catre serviciile sale secrete, nu doar ca manipuleaza si inseala opinia publica nationala si internationala, ca foloseste false argumente in actiunile sale anexioniste fata de R. Moldova, dar, sub pretextul posturilor diplomatice, mentine Ambasada Romaniei de la Chisinau pe rol de Centrala a spionajului romanesc in spatiul estic, post-sovietic. Armand Goșu reconfirma si ultimele noastre dezvaluiri, potrivit carora Mihnea Constantinescu, cel care a fost propus ambasador la Chișinau, este agent acoperit. Editorialistul revistei ”22” rosteste un adevar usturator pentru Romania – acela ca politica Romaniei fata de R. Moldova este coordonata de catre serviciile secrete. Nu acelasi lucru il tot demonstram si noi in Moldova Suverana? (M. Contiu)
Posts
No comments:
Post a Comment