Dupa cum anunt mai jos, Sinodul Permanent, reunit la Manastirea Neamt, va judeca azi cazul ereziei mitropolitului Nicolae Corneanu. Un grup numeros de preoti din Oradea cere insa sa fie analizat cu aceasta ocazie si cazul unui episcop anti-ortodox: Sofronie Drincec! Prezint in premiera acestM E M O R I U
Stimate Domnule Redactor,
Vă aducem la cunoştinţă îngrijorarea şi durerea profundă a preoţilor din Protopopiatul Ortodox Beiuş, eparhia Oradiei, faţă de declinul tot mai accentuat al Bisericii noastre strămoşeşti Drept Măritoare (ortodoxe) cauzat de laşitatea, trădarea şi dezinteresul conducerii Episcopiei Oreadei, mai exact a PS Sofronie Drincec, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Nat Balint, în jurisdicţia cărora s-au petrecut mai multe evenimente care aduc atingere gravă unităţii, sacralităţii şi imaginii Bisericii, toate acestea lovind în însuşi fiinţa ortodoxiei româneşti.
În susţinerea celor menţionate mai sus vă aducem la cunoştinţă următoarele evenimente petrecute în eparhia noastră:
Prima durere şi nemulţumire a noastră a apărut în momentul în care vrednicul de pomenire PS Ioan Mihălţan, părintele nostru, a fost exilat la schitul Sf. Ioan Botezătorul din Oradea, după care a fost izgonit definitiv din eparhie, sfidând prin aceasta hotărârea Sinodului Mitropolitan cu referire la locaţia şi întreţinerea fostului ierarh al Oradiei, precum şi încălcarea propriei promisiuni făcută public în legătura cu acesta, cum că: Vom împărti aceeaşi masă şi aceiaşi casă.
De la venirea P.S. Sofronie în eparhia noastră, s-a impus printr-o dictatură a monologului, neacordând preoţilor în şedinţele protopopeşti dreptul la cuvânt, umilindu-i pe cei ce au alte opinii, diferite de ale Preasfinţiei sale.
Atitudinea sfidătoare faţă de unele autorităţi locale şi judeţene pe care refuză să le primească în audienţă cum a fost şi cazul fostului prefect de Bihor Ilie Bolojan, a primarului Ioan Mocioran de la comuna Curăţele şi exemplele pot continua.
Discriminarea pe criterii politice şi în funcţie de interese ale unor autorităţi locale şi judeţene.
Refuzul de a-i primi pe preoţi în audienţă, uneori preoţii stând ore întregi sau chiar zile pe holurile palatului episcopal. Preoţii care au în parohii litigii sau alte divergenţe cu greco-catolicii nu sunt primiţi deloc.
În data de 31 octombrie 2007 a avut loc, la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, o întrunire de dialog între reprezentanţi ai celor două episcopii ortodoxe şi greco-catolice din Bihor. Din partea ortodocşilor au fost prezenţi PS Sofronie Drincec şi protopopii din cuprinsul eparhiei, precum şi preoţi din parohiile cu litigii şi alte probleme cu greco-catolicii. În cadrul acestei întruniri s-a hotărât ca cei doi ierarhi Orădeni să ofere un exemplu de slujire împreună de Boboteaza şi de Paşti, ca acest exemplu sa fie urmat apoi de preoţii şi credincioşii ortodocşi. Printre sugestiile făcute cu acest prilej, de către PS Sofronie a fost şi aceea de a se retroceda o biserică acolo unde sunt două chiar dacă această biserică a fost câştigată în instanţă de către ortodocşi. Tot cu această ocazie l-a umilit public pe egumenul schitului Huta, ieromonahul Eftimie Mitra, dând satisfacţie părţii greco-catolice deoarece acesta nu a acceptat să primească binecuvântarea episcopului greco-catolic şi a încercat să pună în discuţie problema litigiilor dintre cele două biserici.
Atitudinea virulentă însoţită de ameninţări faţă de ierarhii şi marii duhovnici ai României care se împotrivesc ecumenismului. Această atitudine a manifestat-o public cu ocazia ultimei conferinţe preoţeşti susţinută la Protopopiatul Ortodox Beiuş în data de 13 noiembrie 2007. Conferinţa respectivă a fost transformată într-un monolog şi în acelaşi timp o pledoarie pentru ecumenism şi înnoire în Biserică.
Ca o demonstraţie a principiilor ecumeniste şi a pactului tainic dintre PS Sofronie şi omologul său greco-catolic de Oradea, în data de 06 ianuarie 2008 a săvârşit împreună cu acesta slujba de sfinţire a Agheasmei Mari, derutând şi smintind prin aceasta atât preoţii cât şi credincioşii din cuprinsul eparhiei.
PS Sofronie a dezvoltat la un nivel exacerbat cultul personalităţii.
După întrunirea comisiei de dialog de la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea, greco-catolicii au luat avânt şi consecinţele acestei trădări din partea episcopului s-a manifestat cel mai elocvent în cazul retrocedării silite a bisericii de la Vălanii de Beiuş, Prisaca, Grădinari (Negru) şi altele.
Conflictul de la Vălani de Beiuş a atins, prin gravitatea evenimentelor desfăşurate, cote inimaginabile şi a luat o amploare care depăşeşte imaginaţia oricărui om de bună credinţă, la limita gestului extrem al vărsării de sânge datorită neimplicării PS Sofronie, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Balint, care nu a fost alături de preoţii şi credincioşii care apărau biserica, preferând să participe la un maslu de obşte în comuna Budureasa. Pe toată perioada acestei zile de asediu (Duminica a treia din Postul Mare), pe buzele oficialităţilor şi a conducerii forţelor de menţinere a ordinii (jandarmerie, trupe speciale, SRI, Poliţie etc.), reprezentate la cel mai înalt nivel din judeţ, era un singur cuvânt: „PS Sofronie, vinovat de acest conflict”. Pentru a argumenta această acuzaţie dam mărturia pr. Gabriel Avram din Pocola care a fost mediator împreună cu alţi preoţi prezenţi la faţa locului, între trupele speciale de intervenţie şi reprezentanţii Episcopiei Greco-Catolice, pe de o parte şi credincioşii din sat, pe de altă parte. Pr. Gabriel a fost martor unei convorbiri telefonice între, şeful de dispozitiv al trupelor speciale, inspector şef Liviu Popa şi PS Sofronie. În această convorbire, inspectorul şef cere un sfat de detensionare a situaţiei, iar ca răspuns PS Sofronie îl îndeamnă să intre în forţă peste preoţii şi credincioşii care se opuneau ocupării cu forţa a bisericii de către greco-catolici.
Ca urmare a unor promisiuni publice şi nerespectate, unele televizate, a contribuit la scăderea respectului şi încrederii credincioşilor în ierarhia bisericii. În acest sens dăm următoarele exemple:
În susţinerea celor menţionate mai sus vă aducem la cunoştinţă următoarele evenimente petrecute în eparhia noastră:
Prima durere şi nemulţumire a noastră a apărut în momentul în care vrednicul de pomenire PS Ioan Mihălţan, părintele nostru, a fost exilat la schitul Sf. Ioan Botezătorul din Oradea, după care a fost izgonit definitiv din eparhie, sfidând prin aceasta hotărârea Sinodului Mitropolitan cu referire la locaţia şi întreţinerea fostului ierarh al Oradiei, precum şi încălcarea propriei promisiuni făcută public în legătura cu acesta, cum că: Vom împărti aceeaşi masă şi aceiaşi casă.
De la venirea P.S. Sofronie în eparhia noastră, s-a impus printr-o dictatură a monologului, neacordând preoţilor în şedinţele protopopeşti dreptul la cuvânt, umilindu-i pe cei ce au alte opinii, diferite de ale Preasfinţiei sale.
Atitudinea sfidătoare faţă de unele autorităţi locale şi judeţene pe care refuză să le primească în audienţă cum a fost şi cazul fostului prefect de Bihor Ilie Bolojan, a primarului Ioan Mocioran de la comuna Curăţele şi exemplele pot continua.
Discriminarea pe criterii politice şi în funcţie de interese ale unor autorităţi locale şi judeţene.
Refuzul de a-i primi pe preoţi în audienţă, uneori preoţii stând ore întregi sau chiar zile pe holurile palatului episcopal. Preoţii care au în parohii litigii sau alte divergenţe cu greco-catolicii nu sunt primiţi deloc.
În data de 31 octombrie 2007 a avut loc, la Mănăstirea Sfintei Cruci din Oradea, o întrunire de dialog între reprezentanţi ai celor două episcopii ortodoxe şi greco-catolice din Bihor. Din partea ortodocşilor au fost prezenţi PS Sofronie Drincec şi protopopii din cuprinsul eparhiei, precum şi preoţi din parohiile cu litigii şi alte probleme cu greco-catolicii. În cadrul acestei întruniri s-a hotărât ca cei doi ierarhi Orădeni să ofere un exemplu de slujire împreună de Boboteaza şi de Paşti, ca acest exemplu sa fie urmat apoi de preoţii şi credincioşii ortodocşi. Printre sugestiile făcute cu acest prilej, de către PS Sofronie a fost şi aceea de a se retroceda o biserică acolo unde sunt două chiar dacă această biserică a fost câştigată în instanţă de către ortodocşi. Tot cu această ocazie l-a umilit public pe egumenul schitului Huta, ieromonahul Eftimie Mitra, dând satisfacţie părţii greco-catolice deoarece acesta nu a acceptat să primească binecuvântarea episcopului greco-catolic şi a încercat să pună în discuţie problema litigiilor dintre cele două biserici.
Atitudinea virulentă însoţită de ameninţări faţă de ierarhii şi marii duhovnici ai României care se împotrivesc ecumenismului. Această atitudine a manifestat-o public cu ocazia ultimei conferinţe preoţeşti susţinută la Protopopiatul Ortodox Beiuş în data de 13 noiembrie 2007. Conferinţa respectivă a fost transformată într-un monolog şi în acelaşi timp o pledoarie pentru ecumenism şi înnoire în Biserică.
Ca o demonstraţie a principiilor ecumeniste şi a pactului tainic dintre PS Sofronie şi omologul său greco-catolic de Oradea, în data de 06 ianuarie 2008 a săvârşit împreună cu acesta slujba de sfinţire a Agheasmei Mari, derutând şi smintind prin aceasta atât preoţii cât şi credincioşii din cuprinsul eparhiei.
PS Sofronie a dezvoltat la un nivel exacerbat cultul personalităţii.
După întrunirea comisiei de dialog de la Mănăstirea Sfânta Cruce din Oradea, greco-catolicii au luat avânt şi consecinţele acestei trădări din partea episcopului s-a manifestat cel mai elocvent în cazul retrocedării silite a bisericii de la Vălanii de Beiuş, Prisaca, Grădinari (Negru) şi altele.
Conflictul de la Vălani de Beiuş a atins, prin gravitatea evenimentelor desfăşurate, cote inimaginabile şi a luat o amploare care depăşeşte imaginaţia oricărui om de bună credinţă, la limita gestului extrem al vărsării de sânge datorită neimplicării PS Sofronie, precum şi a protopopului de Beiuş, pr. Ioan Balint, care nu a fost alături de preoţii şi credincioşii care apărau biserica, preferând să participe la un maslu de obşte în comuna Budureasa. Pe toată perioada acestei zile de asediu (Duminica a treia din Postul Mare), pe buzele oficialităţilor şi a conducerii forţelor de menţinere a ordinii (jandarmerie, trupe speciale, SRI, Poliţie etc.), reprezentate la cel mai înalt nivel din judeţ, era un singur cuvânt: „PS Sofronie, vinovat de acest conflict”. Pentru a argumenta această acuzaţie dam mărturia pr. Gabriel Avram din Pocola care a fost mediator împreună cu alţi preoţi prezenţi la faţa locului, între trupele speciale de intervenţie şi reprezentanţii Episcopiei Greco-Catolice, pe de o parte şi credincioşii din sat, pe de altă parte. Pr. Gabriel a fost martor unei convorbiri telefonice între, şeful de dispozitiv al trupelor speciale, inspector şef Liviu Popa şi PS Sofronie. În această convorbire, inspectorul şef cere un sfat de detensionare a situaţiei, iar ca răspuns PS Sofronie îl îndeamnă să intre în forţă peste preoţii şi credincioşii care se opuneau ocupării cu forţa a bisericii de către greco-catolici.
Ca urmare a unor promisiuni publice şi nerespectate, unele televizate, a contribuit la scăderea respectului şi încrederii credincioşilor în ierarhia bisericii. În acest sens dăm următoarele exemple:
1)-La prima vizită pe care a făcut-o la Seminarul Teologic Ortodox din cadrul Liceului Pedagogic Nicolae Bolcaş din Beiuş a promis profesorilor şi elevilor acestei instituţii că nu va permite desfiinţarea seminarului care fusese mutat in mod ilegal la Oradea, iar în toamna anului 2007 a refuzat să aprobe cifra de şcolarizare pentru clasa a noua începând cu anul şcolar 2008-2009. în momentul de faţă seminarul din Beiuş este supus autodesfiinţării existând în prezent doar trei clase, două terminale şi una de a unsprezecea.
2)-În cadrul unei conferinţe ASCOR susţinută la Beiuş a promis canonizarea martirilor ortodocşi, pr. Popa Flore, Găvruţa Petru, pr. Mihail din Sânmartin de Beiuş etc., ucişi de greco-catolici în anul 1744 în Ţara Beiuşului. Azi nu vrea să discute despre acest subiect.
3)-A promis credincioşilor ortodocşi din Beiuş că va reînnoi tradiţia înaintaşilor săi de a participa în fiecare an a doua zi de Paşti în Beiuş, dar n-a mai venit smintindu-i pe credincioşi. 4)-A mai promis că va face procesiuni cu preoţii şi credincioşii pentru susţinerea dreptei credinţe când aceasta va trece prin grele încercări ceea ce, după întrunirea de dialog de la Oradea din 31 octombrie 2007, nu sa mai întâmplat, etc.
În conducerea episcopiei s-a înconjurat de câţiva preoţi cu abateri morale care, prin viaţa lor, nu au credibilitate în faţa preoţilor şi a credincioşilor. Aceştia fiind uşor şantajabili.
În episcopia Oradiei domneşte un regim de teroare şi neîncredere neexistând comunicare între conducerea episcopiei şi preoţi.
PS Sofronie îl susţine pe protopopul Beiuşului deşi majoritatea preoţilor sunt nemulţumiţi de el deoarece a urmărit întotdeauna interese strict personale folosindu-se de Biserică în detrimentul ei şi a preoţimii din protopopiatul Beiuş.
Drept urmare a celor menţionate mai sus, o mare parte a preoţilor din protopopiatul Beiuş, sunt nemulţumiţi şi profund dezamăgiţi de activitatea şi atitudinea PS Sofronie, simţindu-se abandonaţi şi trădaţi de acesta. În acelaşi timp, gândindu-ne la viitor cu teamă, că fiecare moment de grea încercare pentru Biserică va putea fi un nou episod „Vălani”, riscând prin aceasta să ajungem victimele indiferenţei a celor care ar trebui să vegheze la bunul mers a Bisericii noastre străbune pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre păstorire.
Prezentul document conţine patru pagini.
Vă alăturăm semnăturile preoţilor care au întocmit acest memoriu.
În conducerea episcopiei s-a înconjurat de câţiva preoţi cu abateri morale care, prin viaţa lor, nu au credibilitate în faţa preoţilor şi a credincioşilor. Aceştia fiind uşor şantajabili.
În episcopia Oradiei domneşte un regim de teroare şi neîncredere neexistând comunicare între conducerea episcopiei şi preoţi.
PS Sofronie îl susţine pe protopopul Beiuşului deşi majoritatea preoţilor sunt nemulţumiţi de el deoarece a urmărit întotdeauna interese strict personale folosindu-se de Biserică în detrimentul ei şi a preoţimii din protopopiatul Beiuş.
Drept urmare a celor menţionate mai sus, o mare parte a preoţilor din protopopiatul Beiuş, sunt nemulţumiţi şi profund dezamăgiţi de activitatea şi atitudinea PS Sofronie, simţindu-se abandonaţi şi trădaţi de acesta. În acelaşi timp, gândindu-ne la viitor cu teamă, că fiecare moment de grea încercare pentru Biserică va putea fi un nou episod „Vălani”, riscând prin aceasta să ajungem victimele indiferenţei a celor care ar trebui să vegheze la bunul mers a Bisericii noastre străbune pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o spre păstorire.
Prezentul document conţine patru pagini.
Vă alăturăm semnăturile preoţilor care au întocmit acest memoriu.
Posts
No comments:
Post a Comment