Interviu cu Părintele Arsenie Papacioc- Preacuvioase Părinte Arsenie, ce părere aveţi despre evenimentulcare a avut loc recent în Banat? Mitropolitul Nicolae Corneanu s-aîmpărtăşit de bunăvoie şi nesilit de nimeni într-o bisericăgreco-catolică din Timişoara…
-Părinte, ce părere să am? O părere negativă, pentru că gestulMitropolitului Nicolae Corneanu nu este necontrolat, ci estedemonstrativ. Mă exprim şi ceva mai mult: nici măcar un recunoaşte,după ce a fost fotografiat, de unde se vede că el însuşi se considerăvinovat. Consider că este o batjocură ceea ce a făcut MitropolitulNicolae Corneanu. Habar nu are că este ortodox! A fost comunist şi nuorice fel de comunist, ci unul vândut comuniştilor. Este şi rămâne ocăpetenie comunistă. Referitor la apostazia sa, am primit veşti şi dinGrecia. Grecii ăştia, domnule, le ştiu pe toate, sunt foarte atenţi.Sinodul BOR, însă, nu a dat nici un răspuns. Sinodul nostru tace. Arfi cazul să se trezească şi să ia o măsură. Nu sunt de părere să se iao atitudine de jos în sus, pentru că riscăm să ne risipim forţele,care ne sunt atât de necesare într-un moment de mai mare eficacitate…
- Preacuvioase, consideraţi că Mitropolitul astfel s-a lepădat deortodoxie şi că ar trebui imediat să fie depus din treapta demitropolit?
- Nu sunt eu în măsură să dau un răspuns la această întrebare. Avem înacest sens Sfântul Sinod, care pretinde că încă nu este depăşit.Mitropolitul Corneanu este cel mai în vârstă arhiereu la noi (mai învârstă decât el a fost Patriarhul Teoctist, care deja a murit).Personal îl consider un alintat, nici măcar un copil (pentru că unuicopil îi poţi găsi o scuză). Să nu credeţi că am ceva personal cu el.Dimpotrivă, îi purtam un profund respect.
Îmi aduc aminte o întâmplare, când eram la Palatul Patriarhal (după cemă eliberasem din închisoare). Povesteam, pe coridoarele palatului, cuun preot, care era un fiu duhovnicesc de-al meu. Eram bărbierit,pentru că abia mă eliberasem din închisoare… Deodată, un părinteînalt, tânăr, a trecut prin holul patriarhiei, s-a oprit, s-a uitat lamine, m-a sărutat şi a plecat mai departe. Nu ştiam cine e. Apoi amaflat că era Mitropolitul Banatului. De atunci i-am purtat respect ca,de altfel, tuturor Mitropoliţilor…
- Care ar fi cea mai potrivită modalitate de a linişti evenimentul?Care ar fi cea mai bună atitudine?
- Autoritatea cea mai mare o are Sinodul. Fără o decizie oficială dinpartea Sfântului Sinod, orice iniţiativă a unui grup de trăitorirămâne doar o reacţie izolată şi poate fi chiar dăunătoare, pentru căpune în pericol credibilitatea Bisericii, şi aşa discreditată demulţi. Din punct de vedere strategic, e o greşeală în momentul de faţăsă se atace, pentru că nu este vorba de un simplu ins, ci de unmitropolit care face parte din sânul sinodului. În plus nu e încămomentul să ne dăm pe faţă, pentru că demascăm valorile şi, apoi, vaşti duşmanul unde să atace. Sinodul trebuie să ia o măsură. Dar, din păcate, sinodul nostru doarme. Mă aştept, totuşi, să aibă o reacţiefermă, înţeleaptă. Până la urmă, oricum adevărul va birui, iarsinodalii care acum se tem să ia o măsură vor rămâne nişte laşi, penicăieri….
Mitropolitul Corneanu, oricum, demult era cunoscut pentru abaterilesale bisericeşti (făcea Liturghie după Liturghie pentru copii, în aceeaşi biserică, ca la catolici, schimba doar masa. Caraghios, nu?!).Greşeli de genul acesta Sfinţia Sa are foarte multe, însă pe parcursul anilor s-au tot tolerat.
Şi acum nici măcar nu îşi recunoaşte greşeala, deşi a fost fotografiat. Un alintat.
- Care este părerea Sfinţiei Voastre despre ecumenism şi până undecredeţi că ar avea voie să ajungă această colaborare ecumenică – întreortodoxie şi alte confesiuni?
- Nu accept nici un fel de colaborare ecumenică, nici un fel deînceput, ce să mai vorbim despre sfârşit… Nu accept să păstrămlegătură. Suntem ortodocşi, şi o cirtă, o iotă, dacă se cedează, s-acedat tot, pentru că Hristos vrea de la noi să rămânem întregi.Dracul, în schimb, vrea să-i dai o unghie şi dacă i-ai dat-o, asta înseamnă că nu mai eşti stăpânul întregului, ci eşti doar o parte dinîntreg, pentru că adevărul nu se măsoară cu metrul. Ori cedezi mult,ori cedezi puţin, e totuna, înseamnă că ai cedat tot.
- Înseamnă că mişcarea ecumenică o caracterizaţi ca pe o mişcare satanică, diabolică?
- Aşa este. O mişcare satanică, am şi spus lucrul acesta. Mi s-a pus şi o întrebare, în acest sens, în cartea pe care am scris-o „Singur Ortodoxia"… Şi am zis acolo: Toţi dracii sunt ai dracului! Asta-i…, nu ne putem juca cu adevărul, nu accept să se schimbe nimic, nici o iotă, nimic! Catolicii de ce au schimbat crucea, dogmele, canoanele,considerându-se fără de nici o greşeală după teoria lor, infailibili, prin ei înşişi? Adevăratul creştin este un ascultător desăvârşit faţă de cele spuse de Hristos, iar Hristos este ortodox, pentru că Îl cinsteşte drept pe Tatăl Său. Ortodox înseamnă a fi drept slăvitor, drept cinstitor. Aceasta e părerea mea.
Eu personal aştept o Hotărâre din partea Sinodului, însă din păcate, Mitropolitul Bartolomeu Anania se pare că a rămas cam singur.
Nimeni nu îşi doreşte moartea, însă sunt situaţii în viaţă când e mai bine să mori decât să faci compromisuri. Iertaţi-mă, vă rog, însă aici vreau să îl parafrazez pe George Coşbuc, „cu-o moarte toţi suntemdatori", dar nu-i totuna ortodox să mori sau ecumenist vândut.
Ce ecumenism? Suntem de peste 2000 de ani în ortodoxie şi acum ne-amtrezit să facem plocoane Papei de la Roma! E mai mult decât o maregreşeală. Adevărul e mai presus de toate!
Fraţii mei, acum eu nu vă vorbesc ca un mare erou, ci mă rog luiDumnezeu să mă întărească în lupta mea de a rămâne ortodox. Dar în ceea ce mă priveşte, eu aşa gândesc, sub nici un chip nu am de gând să cedez. Ferească Dumnezeu!
Am trăit şi continuăm să trăim în vremuri apostolice. Adevărul rămâne acolo unde n-ai cedat. Dacă unul singur ţine adevărul, acolo e Biserica. Ortodoxia va supravieţui prin el.
Pentru că, dragii mei, dacă ar fi vorba să comparăm cele de aici cucele ce urmează după viaţa aceasta, e îngrozitor să te gândeşti căintri dincolo ca un trădător al adevărului!
Nu poţi să renunţi nici măcar la o unghie, este unghia mea! Putem săne prezentăm la Judecată cu ciuntiri, cum vine asta?! Eu sunt ortodoxnumai cu o mână, nu şi cu cealaltă? Dar să nu murim de mai multe ori,ci doar o singură dată! O luptă n-are nici un sens, dacă nu este spreo victorie sigură. De aceea trebuie gândită foarte bine strategialuptei. Când porneşti un război, trebuie să fii sigur de biruinţă, iarcel care biruie, întotdeauna, este doar Adevărul. Mă bucur că încă mai sunt oameni conştienţi şi maturi: atât în Rusia, Grecia, cât şi în ţara noastră care sunt capabili de o atitudine sănătoasă. Deocamdată am pierdut o bătălie, nu şi războiul. Acestea sunt cuvintele mele şi aceasta este părerea mea.
Posts
No comments:
Post a Comment