Personalitatea şi activitatea omului de cultură şi a regi-zorului Dan Puric nu are nevoie de nici un fel de prezentare. Urmăriţi-l, citiţi-l şi-l veţi înţelege. Ce prezentare să faci unui om care reuşeşte să trezească conştiinţa unui tineret, să anime un întreg tineret? Întrebaţi-i pe aceşti tineri şi nici ei nu vor găsi un răspuns. Este ceva firesc, este ceva ce sufletul tânărului de azi recunoaşte în el - recunoaşte ceea ce această naţiune, azi, a pierdut, recunoaşte adevărata lui valoare, adevăratul lui rost, adevărata lui identitate - aceea de român creştin.
Nu-ţi trebuie nici o strategie politică, nu-ţi trebuie nici o ideologie să-i faci pe oameni să te iubească, să te urmeze. Trebuie numai să fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru că fiilor unui neam te adresezi şi ei te vor recunoaşte. Domnul Dan Puric are această putere de a te fascina, de a te fa-ce să-l urmezi - şi nu o face forţat; pentru că şi tăcând te cucereşte. El nu a îmbrăcat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare - arta de a câştiga suflete. De aceea şi puterea lui de a comunica este mare, rar întâlnită, chiar dacă, prin arta pe care o practică dânsul, o face şi fără a vorbi. Acest om îţi dă încredere. Este ceea ce simte acest tineret şi în viitor va simţi şi acest popor.
Biserica ar trebui să înveţe de la acest artist, pentru că reprezentanţii ei se ocupă îndeosebi cu pescuirea sufletelor din această mare învolburată a vieţii, cu dobândirea sufletelor; şi aceasta nu se realizează uşor, după norme tipiconale, ci este o adevărată artă. Adeseori, domnul Dan Puric mărturiseşte că menirea dânsului este să măture poteca spre Biserică. Ei bine, a reuşit să facă acest lucru nu numai pentru el, ci şi pentru ceilalţi care îl urmează. El mătură calea pentru viitor. Această artă a Sf. Apostol Pavel, de a te face tuturor toate, ajută cel mai mult generaţia de azi să se întoarcă la Hristos. Biserica noastră de azi nu mai are ureche artistică şi, cred eu, ar trebui s-o redobândească, a devenit insensibilă la coardele sufletului uman. Legătura Bisericii cu oamenii artişti nu mi se pare ceva străin sau nefiresc, atâta timp cât şi unii şi alţii sunt botezaţi, chiar dacă, după mintea unora, canonic înseamnă să te pună imediat la index şi să nu mai lase să iasă de pe poarta iadului nici un artist. Erau într-adevăr canoanele aspre cu artiştii, atâta timp cât viaţa bisericească, pe vremea aceea, era foarte atacată din toate latu-rile de păgânism; trebuia făcută o distincţie clară între viaţa creştină şi cea laică. Toată arta de atunci era sub stăpânirea păgânismului.
Acum este cu totul altă situaţie. Câţi dintre ortodocşii noştri au talentul domnului Puric? Dar să ştiţi că, oricine are un anumit talent, dacă nu-l îndreaptă spre Dumnezeu, nu are nici o valoare şi nici o putere. Care nu-s cu una, nu-s nici cu cealaltă, nici cu biserica, nici cu arta. Apar, deci, oameni de valoare din lumea artistică, oameni care pot face faţă criticii modernismului de azi. Aceşti oameni trebuie încurajaţi.
Vedem cu toţii că asistăm la adormirea unei societăţi româneşti care-şi pierde valorile neamului şi ale creştinismului. Au reuşit duşmanii ortodoxiei să se ajungă la această stare de uitare. Ei bine, faptul că acest actor reuşeşte să trezească în rândul tineretului de azi calităţi nobile, ceea ce pierduseră altădată, dovedeşte că acest tineret este încă însetat după adevăr, însetat de cunoaşterea adevărului. Dan Puric te ajută să te cunoşti pe tine însuţi, mai bine decât credeai tu că o poţi face. El scoate la lumină acest adevăr, prezentat prin filonul lui artistic, prin care ştie să prezinte teoria şi viaţa creştină. Acest tineret murise parcă în puşcăriile comuniste, unde criminalii distruseseră cele mai înalte conştiinţe ale acestui neam: Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu...
Numai acolo am întâlnit suflete de o înaltă conduită morală, de o autentică spiritualitate. Oameni care ştiau să îngenuncheze, ştiau să plângă, în stare să rabde umilinţa duşmanilor, dar şi să-i iubească; şi, cu toate acestea, ei nu au încetat o clipă să lupte pentru biruinţa neamului şi a ortodoxiei.
Văd în această lucrare a lui Dan Puric o renaştere a duhului lor, o refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că acest neam nu a murit.
Părintele Iustin PÂRVU
Nu-ţi trebuie nici o strategie politică, nu-ţi trebuie nici o ideologie să-i faci pe oameni să te iubească, să te urmeze. Trebuie numai să fii acordat la undele armonice ale acestui neam, pentru că fiilor unui neam te adresezi şi ei te vor recunoaşte. Domnul Dan Puric are această putere de a te fascina, de a te fa-ce să-l urmezi - şi nu o face forţat; pentru că şi tăcând te cucereşte. El nu a îmbrăcat numai arta teatrului mut, lui i s-a dat un dar mult mai mare - arta de a câştiga suflete. De aceea şi puterea lui de a comunica este mare, rar întâlnită, chiar dacă, prin arta pe care o practică dânsul, o face şi fără a vorbi. Acest om îţi dă încredere. Este ceea ce simte acest tineret şi în viitor va simţi şi acest popor.
Biserica ar trebui să înveţe de la acest artist, pentru că reprezentanţii ei se ocupă îndeosebi cu pescuirea sufletelor din această mare învolburată a vieţii, cu dobândirea sufletelor; şi aceasta nu se realizează uşor, după norme tipiconale, ci este o adevărată artă. Adeseori, domnul Dan Puric mărturiseşte că menirea dânsului este să măture poteca spre Biserică. Ei bine, a reuşit să facă acest lucru nu numai pentru el, ci şi pentru ceilalţi care îl urmează. El mătură calea pentru viitor. Această artă a Sf. Apostol Pavel, de a te face tuturor toate, ajută cel mai mult generaţia de azi să se întoarcă la Hristos. Biserica noastră de azi nu mai are ureche artistică şi, cred eu, ar trebui s-o redobândească, a devenit insensibilă la coardele sufletului uman. Legătura Bisericii cu oamenii artişti nu mi se pare ceva străin sau nefiresc, atâta timp cât şi unii şi alţii sunt botezaţi, chiar dacă, după mintea unora, canonic înseamnă să te pună imediat la index şi să nu mai lase să iasă de pe poarta iadului nici un artist. Erau într-adevăr canoanele aspre cu artiştii, atâta timp cât viaţa bisericească, pe vremea aceea, era foarte atacată din toate latu-rile de păgânism; trebuia făcută o distincţie clară între viaţa creştină şi cea laică. Toată arta de atunci era sub stăpânirea păgânismului.
Acum este cu totul altă situaţie. Câţi dintre ortodocşii noştri au talentul domnului Puric? Dar să ştiţi că, oricine are un anumit talent, dacă nu-l îndreaptă spre Dumnezeu, nu are nici o valoare şi nici o putere. Care nu-s cu una, nu-s nici cu cealaltă, nici cu biserica, nici cu arta. Apar, deci, oameni de valoare din lumea artistică, oameni care pot face faţă criticii modernismului de azi. Aceşti oameni trebuie încurajaţi.
Vedem cu toţii că asistăm la adormirea unei societăţi româneşti care-şi pierde valorile neamului şi ale creştinismului. Au reuşit duşmanii ortodoxiei să se ajungă la această stare de uitare. Ei bine, faptul că acest actor reuşeşte să trezească în rândul tineretului de azi calităţi nobile, ceea ce pierduseră altădată, dovedeşte că acest tineret este încă însetat după adevăr, însetat de cunoaşterea adevărului. Dan Puric te ajută să te cunoşti pe tine însuţi, mai bine decât credeai tu că o poţi face. El scoate la lumină acest adevăr, prezentat prin filonul lui artistic, prin care ştie să prezinte teoria şi viaţa creştină. Acest tineret murise parcă în puşcăriile comuniste, unde criminalii distruseseră cele mai înalte conştiinţe ale acestui neam: Mircea Vulcănescu, Valeriu Gafencu...
Numai acolo am întâlnit suflete de o înaltă conduită morală, de o autentică spiritualitate. Oameni care ştiau să îngenuncheze, ştiau să plângă, în stare să rabde umilinţa duşmanilor, dar şi să-i iubească; şi, cu toate acestea, ei nu au încetat o clipă să lupte pentru biruinţa neamului şi a ortodoxiei.
Văd în această lucrare a lui Dan Puric o renaştere a duhului lor, o refacere a glasului acestui neam, o conştiinţă care strigă, din ce în ce mai cu putere, că acest neam nu a murit.
Părintele Iustin PÂRVU
Cuvant Inainte la cartea
"Cine suntem"
de Dan Puric
Foto Parintele Iustin Parvu: http://tanarulortodox.weblog.ro/
Conferinta Cine suntem http://www.ortodoxmedia.com/inregistrare/563/Dan-Puric_Cine-suntem
Site Dan Puric http://www.danpuric.ro/
No comments:
Post a Comment