ZAVTRA arunca o noua bomba: directorul SIS de la Chisinau a anuntat cedarea regiunii basarabene Palanca Ucrainei. INTERVIUL meu cu seful Zavtra, Aleksandr Prohanov, despre Basarabia, Romania, Rusia, KGB si NATO

„Moldova dăruieşte regiunii Odesa o parte din teritoriul său naţional. Pe 11 martie Palanca va fi deja ucraineană”. Potrivit publicaţiei ruseşti „Zavtra”, această declaraţie a fost făcută sâmbătă, 19 februarie 2010, de către directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate de la Chişinău, Gheorghe Mihai, la o conferinţă de presă pe care a ţinut-o în oraşul Odesa. Ziarul rus „Zavtra”, care a fost citat şi de postul de televiziune de la Chişinău TV 7, preluat de Flux, scrie că directorul SIS Gheorghe Mihai a declarat că acordul de transmitere în proprietate către Ucrainei a terenului adiacent tronsonului de 7,77 km al şoselei Odesa-Reni va fi semnat pe 11 martie. Potrivit publicaţiei ruseşti, Guvernul Filat deocamdată nu a luat o decizie cine dintre membrii Cabinetului de miniştri va semna acest document.
Pentru a intelege mai bine natura si sursa informatiei speciale, neverificate inca, o sa prezint mai jos experienta mea legata de ziarul "Zavtra" si redactorul sau sef, Aleksandr Prohanov (foto). 
Ziarul ZIUA a fost in urma cu 10 ani unul din ziarele preocupate de descalcirea unei alte afaceri securistice semnalate de ZAVTRA si care privea legatura directa a lui Ion Iliescu cu Moscova printr-un asa-numit "Fir Rosu" tras de la Cotroceni pana la Kremlin. La izbucnirea scandalului, in 2000, ZIUA a constituit o echipa speciala care a mers pe urmele "Firului Rosu" pana la sursa lui, Moscova, unde l-am intervievat pe seful ziarului, scriitorul Aleksandr Prohanov. Pe drum am avut numeroase peripetii, printre care se numara si retinerea mea de catre autoritatile ucrainene apoi declararea mea drept "persona non grata" pentru activitatea jurnalistica dusa pentru romanii din Bucovina, Tinutul Herta si Basarabia de Sud si, ulterior, expulzarea mea din Ucraina. Ajunsi la Moscova via Chisinau ne-am intalnit cu redactorul sef al, de-acum, celebrei publicatii rusesti ZAVTRA. De la Bucuresti, telefonic, acesta ne facuse declaratii incitante, care ne-au determinat sa ne deplasam la Moscova pentru o discutie "face to face". Printre acestea: "Am spus-o mai devreme, am scris-o si in stirea pe care spuneti ca ati preluat-o. S-ar putea ca-n ambele tari sa revina stanga la putere (ceea ce s-a si intamplat - nota mea). Noi agreem aceasta idee si-n acest sens am spus ca ar fi bine sa fie reluata legatura telefonica Moscova-Bucuresti... Ce ar fi rau in asta?! E vorba de o reluare a legaturilor in aceasta eventualitate, mai ales ca au existat negocieri intre 1993-1995. Asta e o certitudine, noi am primit informatia aceasta de la Bucuresti, v-am mai spus parca si data trecuta cand am vorbit, si oamenii nostri au verificat temeinic aceasta informatie. Noi nu publicam zvonuri, ci numai informatii verificate. Datele noastre s-au adeverit si asa am dat publicitatii informatia. Acum, faptul ca si la dumneavoastra s-a adeverit nu demonstreaza decat ca am avut dreptate..." In exclusivitate pentru ZIUA, Prohanov a facut apoi noi afirmatii spectaculoase despre politica si interesele strategice ale noii Rusii si a oferit detalii asupra articolului care a starnit cunoscutul scandal. ZAVTRA este, de fapt, mai mult o tribuna a Partidului Comunist rus. Redactorul sef, Aleksandr Prohanov, facea parte din anturajul liderului comunist Ghenadi Ziuganov si nu-si ascundea legaturile redactiei cu structurile de informatii rusesti, perfectate prin fosti ofiteri KGB, colaboratori ai ziarului. Remarcabil, aprecierile formulate de Prohanov asupra politicii externe a Rusiei, in anul 2000, se adeveresc astazi. Jurnalistul si scriitorul rus afirma pe larg ca scandalul care a zgaltait Bucurestii ascunde batalia pentru o noua configuratie geo-politica, ca Rusia urmareste sa-si extinda sfera de influenta, prin Transnistria si Basarabia, pana in Romania, ca, in paralel, Moscova coace o alianta militara anti-NATO, impreuna cu Belarus, ca Tiraspolul e cap de pod rusesc spre Adriatica si ca Armata a 14-a asigura prezervarea "spiritului rus" in zona. Toate afirmatiile raman perfect valabile si azi. Reproduc acum, dupa 10 ani, povestea de atunci, pentru a intelege mai bine ce se intampla azi si ce ne asteapta maine.

In vizita la Zavtra

Redactia ziarului Zavtra se afla in incinta Uniunii Scriitorilor, la parterul unei cladiri din secolul trecut, aflata nu departe de centrul Moscovei, cu aspect mai modest fata de Uniunea Scriitorilor de la Bucuresti. In holul de la intrare, o batranica vinde publicatii - dintre care nu lipseste Zavtra - cu tendinte politice de la extrema stanga la extrema dreapta. Un paznic ne priveste suspicios. Prohanov nu este. Ajunsesem ceva mai devreme decat ora stabilita. Mergem sa bem un ceai. In subsolul cladirii se afla Clubul privat al scriitorilor, un bar fabulos. Si aici se regaseste noul spirit rusesc: o incapere este decorata cu fotografii si simboluri bolsevice, alta cu cele tariste. Revenind la Zavtra, gasim o atmosfera febrila. Prohanov discuta concomitent cu diversi colaboratori, care intra si ies cu repeziciune din biroul sau. Se pregateste o editie speciala, rezervata rezultatului alegerilor. Suntem rugati politicos sa asteptam. In dreapta secretarei, pe perete, troneaza un afis comunist din campanie. Discret, intr-un colt al acestuia este prins intr-o pioneza un Stalin mic, intr-o ipostaza clasica. Un redactor "observator" al nostru ne spune: "ruminskie jurnalisti? Au mai venit unii sa ne zgandareasca, cica de la o televiziune independenta..." Nu comentam. Dupa sedinta redactionala fulger, Prohanov iese si ne invita cu amabilitate in biroul sau. O incapere spatioasa, cu o masa lunga de sedinte, doua canapele de piele intr-un colt, iar pe o masuta un samovar aburind. De-a lungul unui perete se intinde biblioteca: rafturi pline cu literatura rusa - Dostoievski, Esenin, Tolstoi, Gorki, Puskin - dar si nelipsitii Marx, Engels si Lenin. Pe alt perete, reproduceri dupa Chagal si Hieronimus Bosch, un alt Stalin mic si o colectie impresionanta de icoane. In spatele fotoliului lui Prohanov, langa un stegulet al URSS troneaza o sticla masiva de vodca - un cadou de la o personalitate. Noi i-am dat cadou o sticla de palinca. Am stat de vorba vreo ora. In timpul discutiei mai eram, din cand in cand, intrerupti de oamenii sai. Urma un scurt schimb de replici: "Da, mergi la Kremlin. Vorbeste si cu Ziuganov", "Nu uita sa scanezi lucrarea lui Bosch pentru prima pagina" sau "Vezi ce scrii de Putin, ca te verific..."

Cezara ARMASU

ZIUA fata in fata cu ZAVTRA. Prohanov ca si Ziuganov: Secolul 21 va fi al Rusiei

VICELE GAZPROM, Aleksandr Medvedev, la Bucuresti: „Negocierile continua” . Corneliu Vlad: Rusia, un orizont de asteptare perpetua

Miercuri, 17 Februarie 2010

Vicepresedintele Gazprom, Aleksandr Medvedev, s-a intalnit miercuri la Bucuresti cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, discutiile vizand, printre altele, constructia unui depozit de gaze naturale in Romania. Dupa discutii, nici Videanu, nici Medvedev nu au dorit sa dea declaratii presei. „Negocierile vor continua”, a spus laconic Medvedev. Videanu nu a facut nicio declaratie. Rusia, un orizont de asteptare perpetua Intr-o anumita viziune, sa-i zicem occidentala, de la Petru cel Mare incoace, Rusiei trebuie sa i se intample mereu ceva neobisnuit, ba chiar decisiv, de parca istoria ei ar fi predestinata sa mearga dintr-o rascruce istorica in alta. Cu alte cuvinte, evolutie pe un drum  cu rascruci la tot pasul. Dupa revolutia din 1917, desigur, si ea moment de rascruce,  au fost asteptate sau nedorite si altele: cand a venit Stalin la putere sau dupa ce a murit, cand l-a  “demascat” post-mortem Hrusciov,  dupa stagnarea lui Bejnev,  cu perestroika lui Gorbaciov, iar mai nou cu prilejul tandemocratiei Putin-Medvedev. S-ar parea ca lumea (vestica) asteapta mereu ceva, de fapt mereu altceva, de la cea mai intinsa tara de pe glob, dar nu pentru acest atribut al ei, ci pentru ca e vazuta de multi ca un taram tainic, singular, greu de inteles.  S-a livrat pe piata ideilor si un proiect mesianic al Moscovei , un “mod de intrebuintare” al retetei de gestionare a relatiei cu Rusia: faimosul Testament al lui Petru cel Mare,  pentru ca  interesatii sa stie , nu-i asa, la ce sa se astepte din partea “ursului” de la rasarit. La nici un deceniu de la “rascrucea” dintre URSS si Federatia Rusa, pronosticurile in privinta unor noi “rascruci” iminente pe calea istorica a Rusiei inflacareaza, ca de obicei,  imaginatia celor mai feluriti experti sau doar datatori cu presupusa , fie ei rusi sau straini. Rusia e un imens in orizont de asteptare perpetua, care iriga imaginatia tuturor celor interesati in chestiune, de la prezicatorul rus Pavel Globa la respectabili politologi americani, in spatiul dintre acestia aflandu-se institute de cercetari si comentatori de peste tot si de toate calibrele. Pavel Globa ghiceste, bunaoara, ca Rusia va trece, pentru vreo patru ani, prin mari schimbari, dar totul va decurge in general bine, doar cu mici pierderi, in timp ce Illan Bremen, vicepresedinte al lui American Foreign Policy Council, crede, dimpotriva, ca Rusia “este amenintata de colaps”. El vorbeste de “un hau demografic si social fatal”, prin imputinarea populatiei tarii la 100 de milioane de locuitori la jumatatea secolului al XXI-lea si la doar 52 de milioane catre 2080. O Rusie slabita, insa, e si ea periculoasa, pentru politologul american, asa cum, pentru colegii lui din timpul razboiului rece, si o Uniune Sovietica puternica era periculoasa. Cum ai da-o, tot rau iese cu Rusia asta vazuta de la Washington. Lucrurile se vad cam la fel de incetosate si de partea ceastalalta a Atlanticului. Nici Europa nu arata sa priceapa prea bine constructul rusesc  si,  poate nu intamplator, atunci cand se incumeta sa se refere la Rusia profunda, de totdeauna, diversi autori recurg la reflectiile (de pasager, totusi, prin Rusia) ale zbuciumatului marchiz Custine sau la aforismului bun la toate, salvator, al lui Churchill (Rusia… sarada… enigma… mister). Un autor francez mai harsait, trecut si prin experienta lucrului in serviciile secrete, Martin Malia, a analizat mai aplicat relatia Europa – Rusia. El  s-a aplecat si asupra determinismelor istorice, si  asupra cliseelor  culturale, cu intrebarea daca aceasta relatie este “un dat permanent al Istoriei sau produsul unei conjuncturi istorice precise”. Un posibil raspuns  il da specialistul francez in istorie contemporana Thomas Gomart, care formuleaza in materie trei concluzii interesante prin subtilitatea lor. Primo: perceptiile occidentale asupra Rusiei isi afla originea mai degraba in sperantele, temerile si frustrarile societatilor occidentale decat intr-o informatie obiectiva.  Secundo: comunismul a fost “marele impas al secolului”, care a  intrerupt, brutal si staruitor, procesul de convergenta ruso-occidental. Tertio: Occidentul nu a apreciat niciodata corect ceea ce el a numit “amenintarea rusa”, din cauza bruiajului produs de propriile sale perceptii. Altfel spus – rezuma  Gomart – “viziunea Occidentului se intemeiaza tenace  pe prejudecati care ar fi interesant de deconstruit”. Asadar, o Rusie mai puternica sau mai slaba, cu destin mesianic sau nu, superputere sau putere regionala, in NATO sau nu, conservatoare sau reformatoare, europeana sau euroasiatica, concurenta sau competitiva, aliata sau inamica? Lumea-i cum este si ca ea e si Rusia. Corneliu Vlad Sursa: www.inforusia.ro

SCUTUL: o nouă şansă, nu o victorie

Scris de Corneliu Vlad
Alternativa oferită de mamele spartane fiilor lor plecaţi în luptă, Cu scut sau pe scut, este prea tranşant ultimativă, dar, prin participarea sa la scutul spaţial american din Europa, România intră într-un joc global de mare complexitate şi cu multe necunoscute (pentru Bucureşti în orice caz). Un joc grav, nu neapărat în sensul de periculos, deşi... Grav, adică de mare responsabilitate, pentru că angajează securitatea naţională, cu tot ce implică ea - avantaje, certe sau eventuale, dar şi riscuri, costuri, sacrificii.
Parteneriatul strategic cu SUA nu ne obligă să acceptăm invitaţia preşedintelui Obama, dar nici nu am putea-o declina, politicos şi netemeinic argumentat. În mod firesc, şeful statului şi CSAT au dat un prim răspuns pozitiv, după care urmează să se pronunţe şi Parlamentul, ba poate şi poporul, printr-un referendum. Oricum, decizia finală nu poate fi luată pripit sau cu celeritate, cum se spune mai nou. Şi aşa România este primul stat care a dat un răspuns iniţial prompt şi entuziast. De ce alţi aliaţi strategici ai SUA, parteneri şi ei în NATO, ca Turcia sau Grecia, sau Bulgaria, ţări de prin preajma noastră, nu ne-au luat-o înainte, de ce în Polonia, Cehia, Ungaria, varianta iniţială a scutului nu a prea fost pe placul populaţiei? E de reflectat.
Apoi, securitatea naţională a României este parte a securităţii din arealul NATO, conform faimosului principiu al muschetarilor, n-ar trebui oare consultaţi şi aceşti aliaţi înainte de a se lua decizia finală în ce ne priveşte? De fapt, avem oare voie să luăm o asemenea decizie şi fără a trata şi cu ei?
Despre noua variantă de scut nu ştim mare lucru, nu ştie nici măcar ministrul rus de Externe, care a cerut public detalieri Washingtonului. Nostim este (dacă poate fi ceva nostim într-o problemă atât de serioasă) că în timp ce mai toţi analiştii occidentali s-au arătat surprinşi de vestea dată de preşedintele Băsescu, colegii lor ruşi nu sunt surprinşi sau cel puţin aşa susţin. Sunt ruşii mai bine informaţi?
La noi, politicienii şi comentatorii exprimă aprecieri felurite, dar preponderent favorabile. Unii vorbesc, triumfalist, de o victorie a politicii externe a ţării, ceea ce într-un fel e adevărat, căci arată încrederea puternicului aliat american în România. Dar într-o victorie câştigi ceva. Prin scut câştigăm, de fapt recuperăm, securitate, adică acea securitate care e necesară pentru că se vor ostiliza relaţiile cu Iranul, cu Rusia, tocmai din cauza prezenţei militare americane pe teritoriul naţional şi a participării la scutul antirachetă american. Vom avea o umbrelă de securitate, se susţine. Dar poate nu era nevoie să ne expunem ploii. Prin scut, redobândim coeficientul de securitate pe care nu l-am fi pierdut dacă n-am avea scutul, dar, în plus, ne mai încărcăm şi cu riscuri suplimentare, mai pierdem şi altele. Fără scut, de pildă, poate că Iranul ar fi intrat în proiectul Nabucco, iar în relaţiile cu Rusia n-ar fi intervenit încă un impediment. Se afirmă că scutul va da mai multă forţă de negociere Bucureştiului atunci când tratează cu Moscova. Ei aş, de parcă s-ar apropia vreun deget românesc de butoanele sistemului american antirachetă.
Lucrurile sunt însă mai nuanţate.

CORNELIU VLAD: Nu de revoluţie avem nevoie. Cand STRATFOR greseste, posibil cu intentie...

Lumea-i cum este
de Corneliu Vlad
Un analist informat sau care, oricum, nu vorbeşte de capul lui, americanul George Friedman de la Institutul Stratfor (foto), nu exclude „un decembrie foarte fierbinte“ pentru România. Un răstimp prelungit de anarhie şi demagogie - vicii ale democraţiei identificate încă de vechii greci - avem în mod cert. Nelinişte socială şi mişcări de stradă am avut şi vom mai avea. Dar revolte? Revoltele sunt una dintre ipotezele de lucru ale lui George Friedman. Părerea domniei sale.
Cine s-ar putea revolta, populaţia, afectată de criză şi de corupţia şi incompetenţa demnitarilor şi funcţionarilor statului? O asemenea mişcare n-ar putea fi spontană, ea ar trebui incitată de cineva, eventual de PSD, dar fie şi aşa, să zicem, cine s-ar angaja în ea, dacă majoritatea electoratului nu l-a votat pe Mircea Geoană la preşedinţie pentru a-i asigura o victorie clară, adică imună la (eventuale) fraude? Încercările de a isca o „revoluţie portocalie“ la noi i-au reuşit într-un fel lui Traian Băsescu, dar numai în sensul că s-a instalat şi reinsalat la Cotroceni şi a câştigat în două referendumuri. A fost un fel de „revoluţie de sus“, de fapt n-a fost revoluţie. Iar PSD nu are nici putinţa, dar nici măcar intenţia de a declanşa o revoluţie de vreo culoare. Nu există nici pericolul unor tulburări violente de stradă de genul celor produse în Ungaria şi amintite în context de Friedman. România nu are, din fericire, zurbagii extremişti, ca în Ungaria, unde se exercită vizibil şi legal şi formaţiuni paramilitare contestatar active.
Şi atunci, de ce avansează Friedman un asemenea scenariu, ca să nu zicem că „dă idei“, de revoltă? (Parcă Europa Liberă a cam fost dojenită, tardiv, de autorităţile americane că i-a îndemnat pe unguri la pieire în 1956). Oare printr-o revoltă s-ar putea ajunge la o clarificare a statutului geopolitic al României, care rămâne în continuare un teren neadjudecat pe deplin, disputat între Washington şi Moscova, mai ales de când cu preşedinţia Obama, care nu mai bagă în seamă zona noastră de lume şi vorbeşte eventual despre ea doar cu Moscova? Dar românii nu vor ieşi în stradă pentru a forţa o asemenea „clarificare“ (şi nu pentru că nu şi-ar dori-o), chiar dacă i-ar incita de pe margine unii sau alţii, chiar dacă sunt tot mai nemulţumiţi de viaţa pe care o duc şi le e tot mai scârbă de conducătorii lor. Nu vor ieşi românii în stradă nici sub flamuri ale luptei anticomuniste, la două decenii după ce comunismul a murit instituţional. Şi Traian Băsescu a fost comunist (a recunoscut-o chiar el), şi lideri importanţi ai PSD se trag din comunism, dar oricum, nu comunismul (real sau nu) îi frământă în primul rând pe cetăţenii acestei ţări. Când aduce în discuţie această pistă, George Friedman se vădeşte de fapt prizonier al logicii războiului rece, cum remarca de altfel mai deunăzi cineva. Le pasă românilor de comunism cum le mai pasă Statelor Unite de fosta Europă Răsăriteană.
Dar că ţara se apropie impetuos de un prag al suportabilităţii cetăţeanului este cât se poate de adevărat. Colapsul economic şi cel social sunt tot mai evidente, iar România devine tot mai inguvernabilă. Avem un preşedinte reales cu o majoritate infimă şi contestată, un govern care nu este plenipotent constituţional, nu avem buget, nu putem obţine împrumut extern, nu mai sunt bani de salarii şi pensii, că de investiţii ce să mai vorbim. Iar clasa politică ignoră aceste realităţi grave. Soluţia trebuie să vină însă tot de la actuala putere şi actuala opoziţie (care vor fi fiind ele), n-avem încotro, trebuie să lucrăm cu materialul la îndemână. Oricum, nu ne ajută la ceva mişcările de stradă, revoltele, revoluţiile portocalii sau cum ar mai fie ele.
Nu de revoluţie are acum nevoie românul, chiar dacă e tot decembrie. O revoluţie a fost acum 20 de ani şi nu ştim nici acum ce să facem cu ea. Până şi Institutul Revoluţiei, cu preşedintele său Claudiu Iordache, a fost hăcuit, practic terminat, de o neconstituţională şi idioată lege.

Nu de revoluţie avem nevoie
Curentul - joi, 10 decembrie 2009

© Curentul

KARADENIZ PRESS.RO: Viziunile oficiale de politica externa ale principalilor candidati la presedintia Romaniei. FOCUS pe Marea Neagra

Candidatii la presedintia Romaniei isi concentreaza atentia pe Marea Neagra

Toti candidatii proveniti din randul partidelor care au trecut pragul parlamentar si-au concentrat atentia in ceea ce priveste elaborarea programelor de politica externa asupra regiunii Marii Negre si a rolului pe care Romania ar trebui sa il ocupe in acest cadru. De asemenea, acestia nu neglijeaza nici relatiile euro-atlantice si relatiile cu nou putere de la Chisinau. Astfel, printre punctele comune regasite in platformele electorale ale candidatilor la presedintie in ceea ce priveste politica externa se numara: cooperarea stransa a Romaniei cu structurile euro-atlantice, rolul activ al Romaniei in zona Marii Negre si o repozitionare a relatiilor cu Chisinaul.

Candidatul PNL, Crin Antonescu este cel care acorda cel mai amplu spatiu politicii externe. Daca in programele candidatilor Traian Basescu, Mircea Geoana, Sorin Oprescu sau Kelemen Hunor se indica doar liniile generale pe care presedintele le va urma in politica externa, programul lui Crin Antonescu detaliaza si tipul de relatii pe care Romania ar trebui sa le aiba cu diversi actori internationali. Traian Basescu ar dori ca rolul activ al Romaniei in zona Marii Negre sa fie un instrument in scopul de a sprijini aspiratiile de aderare la UE ale Republicii Moldova. Mircea Geoana la randul sau arata in platforma electorala ca scopul cooperarii la Marea Neagra ar trebui sa depaseasca epoca formei fara fond prin trecerea la o serie de pasi concreti cum ar fi castigarea de noi piete. Marea Neagra ramane, in opinia lui Crin Antonescu, o zona de interes strategic deosebit prin prisma pozitiei geografice, dar si a rolului pe care-l poate juca in transportul de hidrocarburi si resurse energetice.

Cu privire la relatiile dintre Romania si Republica Moldova, atat Traian Basescu cat si Mircea Geoana cred ca rolul tarii noastre este acela de a sprijini aspiratiile de aderare la UE din Republica Moldova. Candidatul independent Sorin Oprescu spune ca va respecta dorinta Republicii Moldova de a decide cu privire la afacerile interne, "in sensul ca, asa cum vor hotari ei acolo, asa va fi". Crin Antonescu pledeaza la randul sau pentru o normalizare a raporturilor cu Republica Moldova, in contextul "degradarii inacceptabile a relatiilor dintre cele doua tari". "Pornesc demersul meu de normalizare a relatiilor cu Moldova in primul rand de la recunoasterea independentei si statalitatii tarii vecine", se mai arata in platforma electoral a lui Antonescu. Cu privire la Tratatul de baza dintre cele doua tari, Antonescu considera ca "prin dialog politic, trebuie gasita o solutie definitiva la aceasta chestiune, pornind de la premisa ca nici Romania nu poate recunoaste pactul Ribbentrop-Molotov, dar si ca Moldova simte nevoia unor garantii privind frontierele sale".

Circulatie libera in spatiu Schenghen

Intrarea Romaniei in Spatiul Schengen in 2011, circulatia libera a romanilor in interiorul UE, precum si o mai mare capacitate de absorbtie a fondurilor europene reprezinta principalele obiective pe care Romania ar trebui sa le realizeze in calitate de stat membru UE, potrivit programului electoral al lui Traian Basescu. Candidatul PSD, Mircea Geoana, sustine ca Romania trebuie sa fie parte a familiei europene nu doar cu numele si sa adere in acest sens la zona Euro pana in 2014. Aderarea Romaniei la Spatiul Schengen este si un deziderat ce figureaza in programul electoral al candidatului UDMR, Kelemen Hunor.
Crin Antonescu doreste ca Romania sa devina un pilon de sprijin pentru securitatea energetica a Uniunii Europene prin diversificarea surselor de aprovizionare si interconectarea retelelor de energie si de gaz. Programul electoral al candidatului PNL mai afirma in acest sens sprijinul pentru o Europa federala, pentru procesele de consolidare si adancire a integrarii europene, precum si pentru consolidarea legitimitatii democratice a institutiilor europene. In privinta tipului de relatie care ar trebui sa existe intre Romania si UE, Crin Antonescu doreste ca tara noastra sa fie un membru cu personalitate al Uniunii, ceea ce in opinia sa presupune "abandonarea unui anumit tip de mimetism care a caracterizat atitudinea noastra, in raport cu marile teme ale dezbaterii".

Normalizare cu Moscova

Atat Mircea Geoana si Crin Antonescu, cat si candidatul independent Sorin Oprescu se pronunta in programele lor pentru o normalizare a relatiilor cu Rusia. Mircea Geoana considera ca in contextul in care Rusia este cel mai mare furnizor de energie al Europei, tara noastra trebuie sa continue sa sprijine "cu toate fortele" dezvoltarea proiectului Nabucco si participarea tarii noastre la conturarea politicii energetice europene fata de Asia Centrala, unde exista resurse energetice importante. Crin Antonescu considera ca "dimensiunea politica si institutionala a raporturilor dintre Romania si Rusia trebuie sa reflecte interesele noastre in raport cu un important actor geostrategic al zonei. Relatiile cu Rusia au avut si ele zone de nepermisa oscilatie, reflectand si o incapacitate a factorilor institutionali de a percepe importanta strategica a unor raporturi bune cu vecinul de la Rasarit". Candidatul PNL mai arata ca anumite elemente de istorie a psihologiei colective au functionat ca un factor perturbator al relatiilor dintre cele doua state in ultima vreme si ca aceste urme ale memoriei istorice au fost exploatate in planul politicii interne. Din acest punct de vedere, Antonescu isi propune sa le depaseasca printr-o mai buna comunicare, la nivelul elitelor politice, economice, academice si culturale.

SUA ca motor

Referitor la relatiile cu SUA, Mircea Geoana si Sorin Oprescu isi afirma dorinta de a avea o buna o colaborare cu SUA si NATO, in timp ce Traian Basescu considera ca un rol deosebit in promovarea intereselor economice ale Romaniei la nivel modial il are consolidarea parteneriatelor cu SUA si Franta. Candidatul PNL, doreste ca in calitate de presedinte al Romaniei sa actioneze pentru refondarea parteneriatului cu Statele Unite ale Americii, sustinand ca atunci cand, in iulie 1997, a fost lansat Parteneriatul Strategic bilateral dintre Statele Unite ale Americii si Romania, tara noastra era aspiranta atat la aderarea la NATO, cat si la integrarea in Uniunea Europeana. Potrivit programului sau electoral, "astazi, la peste un deceniu, Romania este membru cu drepturi depline atat al Uniunii Europene cat si al NATO. Este nevoie asadar de refondarea parteneriatului transatlantic, plecand de la noile realitati".
Singura referinta la sistemul de acordare de catre SUA a vizelor pentru romani se regaseste in programul lui Crin Antonescu, care sustine ca principalul pas al procesului de refondare a parteneriatului cu SUA il reprezinta clarificarea problemei vizelor de intrare in Statele Unite.
Candidatul UDMR, Kelemen Hunor, la randul sau, este singurul care aminteste despre proiectul SUA de plasare a scutului antiracheta in tara noastra. Kelemen Hunor, considera ca implicarea tarii noastre in proiectul SUA privind scutul antiracheta va contribui la intarirea securitatii Europei. Acest proiect este necesar in opinia lui Hunor in contextul in care noul "sistem prezentat de Administratia Barack Obama la 17 septembrie, dupa o reevaluare a amenintarii balistice iraniene, vizeaza respingerea eventualelor atacuri cu rachete cu raza scurta si medie de actiune". Candidatul PRM, Corneliu Vadim Tudor, este, la randul sau, singurul care aminteste despre relatia Romaniei cu organismele financiare internationale cu accent pe raporturile cu FMI. In acest sens, Vadim Tudor a sustinut in cadrul discursului sau de lansare a candidaturii ca va renunta la imprumuturile de la FMI, pe motiv ca banii de la acest organism se intorc in strainatate si nu sunt o solutie pentru rezolvarea crizei actuale.
Andrei Ionescu / http://www.karadeniz-press.ro

Nota mea: Sinteza Karadeniz Press este un inceput bun. Trebuie urmarita evolutia candidatilor in aceste privinte si, apoi, analiza merita extinsa si particularizata pe spatiul romanesc din jurul granitelor. Cred ca este foarte importanta pozitia candidatilor in privinta relatiilor cu statele din jurul Romaniei, unde se incalca flagrant drepturile romanilor si angajamentele europene si internationale.

ROMANIA INTRE IMPERII. Corneliu Vlad despre geopolitica de falie. (Sa nu cadem in ea...)

Romania intre imperii
de Corneliu Vlad
Cronicarul se tanguia ca suntem “in calea rautatilor” iar istoricii si politologii din vremurile moderne remarca, prin grila geopoliticii, ca ne-am aflat, secole de-a randul, intre mari imperii si am fost victime ale rivalitatilor si ambitiilor lor hraparete. Intr-un fel , imperii in apropierea Romaniei exista si astazi , dar imperii “resetate”. Astfel de imperii ar fi NATO si UE (Romania chiar face parte din ele!), un alt imperiu, de alt tip, ar fi Federatia Rusa (ar fi de aceea mai potrivit sa le spunem tot mari puteri sau aliante).
Cel mai recent numar al publicatiei “GeoPolitica” (director fondator Vasile Simileanu) trateaza chiar acest subiect, atat de batut dar mereu incitant : “Romania intre imperii”. A fost rau sau bine (ca am fost sau inca mai suntem intre/in imperii?), se intreaba, de-a dreptul, in editorial, Adrian Dobre. “Istoricii pot asterne multa cerneala pe hartie gasind argumente pro si contra”, raspunde echidistant editorialistul, iar autorii studiilor si articolelor curpinse in revista imbogatesc dezbaterea.
“Cele trei imperii s-au dus, Romania a ramas” – isi intituleaza, optimist, contributia prof. univ. dr. Stan Petrescu .
In ideea ca Uniunea Europeana este un “imperiu hibrid” , Madalina Virginia Antonescu de la Institutul Diplomatic Roman formuleaza interesant si analizeaza temeinic o problema : Uniunea Europeana este un imperiu occidental sau periferie a Rusiei? “Periferie a Rusiei”, pentru ca este dependenta energetic de Federatia Rusa si incapabila de a obtine acces la Asia Centrala, pentru a-si crea aici o sfera de influenta. Sub raport pragmatic, incidenta analizei cercetatoarei asupra raporturilor dintre Romania si Rusia este insa relativa, fie si din simplul motiv ca Uniunea Europeana nu are nici o politica externa si de aparare comuna, nici o politica energetica, de asemenea, comuna.
Aplicate programatic pe relatiile romano-ruse sunt studiile lui Nicholas Dima, Vasile Simileanu, Radu Stefan Vergati, Tudor Blandu si revelatoarea evocare a momentului Praga 1968 vazut de la Bucuresti datorata academicianului Mircea Malita (vedea-o-am intr-o carte de memorii!).
Cercetatorul Marius Vacarelu distinge “un caracter particular al influentei asupra statului roman“ din partea a cel putin patru forte majore: Turcia, Rusia, Germania si Marea Britanie, precum si a altor trei actori de influenta: Franta, Statele Unite ale Americii si China. Cercetatorul sintetizeaza astfel impactul Rusiei asupra istoriei de azi a romanilor: “vecinul care a facut mult rau, dar si mult bine Romaniei, ajutand la modernizarea din sec. al XIX-lea, dar si prin ura care si-a atras-o nu o data intarind coeziunea natiunii romane. Din pacate in ultimii ani influenta sa culturala s-a redus considerabil, Moscova nefacand eforturi de a-si permanentiza forta culturii sale. Mai mult, influenta sa se reduce acum doar la a fi un furnizor de materii prime: greseala de politica comerciala rusa va fi scump platita de urmasii lui Rurik, deoarece inclusiv in Romania unul din cinci cuvinte referitoare la statul rus este Gazprom. In secolul XXI influenta unui rezervor de resurse naturale este uriasa: este insa numai alegerea Rusiei daca doreste sa fie privita in lume doar un simplu exportator de resurse”.
Iata un fragment de text care indeamna la reflectie si la Bucuresti, si la Moscova. Pentru cine-si mai face timp de aceste relatii.
Sursa: www.inforusia.ro

BIDEN a batut saua la Bucuresti ca sa priceapa Moscova. Nu a uitat Basarabia. Rusia nu a intarziat cu raspunsul, in urma semnalelor date in Polonia

Vicepresedintele SUA Joe Biden: Niciodata SUA nu vor incheia un acord peste vointa voastra sau pe ascuns

de Anne-Marie Blajan HotNews.ro

Joi, 22 octombrie 2009, 14:00

"E mai usor sa dobori un regim decat sa construiesti o democratie infloritoare, dar ati realizat asta si acum ii puteti invata si pe altii", a spus vicepresedintele american Joseph Biden in discursul de la Biblioteca Centrala Universitara. Biden a tinut sa asigure tarile Europei Centrale si de Est ca SUA nu cred in sfere de influenta si ca imbunatatirea relatiei cu Rusia nu se va face in detrimentul acestor parteneri est-europeni. "Niciodata SUA nu vor incheia un acord peste vointa voastra sau pe ascuns. Principiul care ne ghideaza e foarte clar: nimic despre tine fara tine. Nimic despre tine fara tine!", a spus Joe Biden.

Discursul de la Bucuresti al vicepresedintelui american a avut drept scop stabilirea coordonatelor noii colaborari dintre SUA si statele din Europa Centrala si de Est si a putut fi urmarit in direct prin internet si de natiunile carora le-a fost destinat mesajul.

Joe Biden a tinut sa asigure, din nou, noile democratii europene ca imbunatatirea relatiei cu Rusia nu se va face in detrimentul lor, intrucat SUA nu mai cred in sfere de influenta.

"Este momentul tarilor din Europa Centrala", crede Biden, al acestor tari care au reusit in ultimii 20 de ani sa rastoarne regimuri opresive, dar mai ales sa construiasca democratii durabile si consolidate. Tocmai din acest motiv ele - si nu SUA - sunt un model de democratie si trebuie sa se implice in a ajuta si alte tari din regiune, Moldova, Georgia, Ucraina, in demersurile lor de democratizare si de construire a economiei de piata.

Principalele idei ale discursului vicepresedintelui Joe Biden:

• Imi pare bine sa fiu din nou in Romania, domnule primar va multumesc ca mi-ati descris orasul. Ce sala frumoasa! (...) Ma uitam la fotografiile acestei cladiri cu tancurile stationate afara, zidurile acestei cladiri au fost cicatrizate de gloante.

• Ma simt onorat sa ma aflu in Romania, acesta nu e primul meu turneu si sper sa nu fie ultimul.
  

• Acum 20 de ani lumea a privit cu uimire si admiratie cum oamenii din aceasta regiune au rupt lanturile opresiunii si au ales drumul spre libertate.

• Cand s-a ridicat cortina de fier, zidul din Berlin a cazut in acelasi timp, iar in locul lor s-a ridicat democratia pe care o meritati.
  

• Este important sa ne amintim si ce drum lung a parcurs aceasta regiune in acesti 20 de ani.
• Azi ma intorc in Europa Centrala, in Romania, si mi-am adus cu mine si nepotica mea de 12 ani si pe fiica mea, Cathleen Biden. Le-am adus aici pentru ca vreau sa inteleaga, in special nepoata mea, istoria acestei regiuni. Nepotica mea va merge sa viziteze monumente, muzee, care arata toate framantarile prin care a trecut regiunea. A vazut oamenii si orasele voastre si a vazut posibilitatile incredibile ale acestui secol. Si a vazut ca adevarata consfiintire a revolutiilor este mai putin ceea ce ati daramat, ci ceea ce ati construit.
• Ati realizat o Europa intregita membra a NATO si a UE. Noi, americanii, suntem foarte mandrii sa fi fost partenerii vostri in reunificarea Europei.
• SUA si Europa, o Europa unita si intregita, vor face fata provocarilor impreuna. Orice distorsiune a faptelor nu poate schimba acest adevar de neclintit: SUA sunt angajate ferm cu Europa. Ne aflam si mai angajati acum, cand partenerul european a devenit mai extins si mai puternic.
• SUA nu pot reusi singure, fara voi, si nu cred ca voi puteti reusi pe deplin fara noi.
• Acum este momentul tarilor din Europa Centrala, ati dovedit ca sunteti pregatiti pentru confruntarile comune. Acum nu ne spunem ce putem face pentru tarile din Europa Centrala, ci ce putem face impreuna.
• NATO e piatra de temelie a acestui angajament. Cel mai important pentru mine, cand am fost senator, a fost sa lupt pentru integrarea acestor state in NATO. Presedintele Obama a spus ca nu exista membri vechi sau noi in NATO, toti sunt membri egali.
• Azi impartasim raspunderi importante, fiii nostri servesc umar la umar in Irak si Afghanistan.
• Alianta noastra se bazeaza pe cooperare si consultare pentru apararea comuna, dar - confruntati cu noi amenintari - avem nevoie de o noua viziune. De aceea s-a luat decizia elaborarii unui nou sistem de aparare antiracheta si tarile din Europa Centrala trebuie sa-si faca vocea auzita.
• E important sa acordam protectia necesara aliatilor NATO, cand va fi cazul. Abordarea noastra s-a schimbat. Aceasta metoda care se poate aborda in diferite trepte urmeaza sa faca fata noilor provocari cu o tehnologie dovedita, raspunde la amenintarile rachetelor de astazi si ne permite sa ne imbunatatim apararea in viitor. Existenta sa va descuraja pe cei ce se gandesc sa atace trupele noastre in Europa si ii va proteja pe prietenii nostri din Europa.
• Unii s-au grabit sa conchida ca aceasta abordare e gandita pe placul Rusiei. Gresesc! Abordarea noastra nu este despre Rusia, ci e determinata de nevoile SUA si ale aliatilor NATO.
• Adevarul e ca facem eforturi pentru imbuntatatirea relatiilor cu Rusia, avem interese comune - stabilizarea Afghanistanului, impiedicarea Iranului de a dobandi arme nucleare - dar continuam sa avem si dezacorduri cu Rusia.
• SUA se opun notiunii din secolul trecut al sferelor de influenta, nu vom tolera aceasta notiune, aparam dreptul natiunilor suverane de a-si alege propriii aliati. Niciodata SUA nu vor incheia un acord peste vointa voastra sau pe ascuns. Principiul care ne ghideaza e foarte clar: nimic despre tine fara tine. Nimic despre tine fara tine!
• Avem nevoie de o securitate energetica in viitor, care inseamna diversificarea surselor si investitii inteligente ce fac fata schimbarilor climatice.
• Voi sunteti modelul de democratie pentru milioane de oameni, voi, Romania si alte tari din Europa Centrala, exemplul pe care l-ati dat in ultimii 20 de ani este pentru intreaga lume. In Europa de Est mai sunt tari care se lupta sa isi realizeze aceasta trecere spre economia de piata si democratie. Cine e un mai bun exemplu decat voi, tarile care ati trecut la democratie si ati facut progrese durabile? Puteti conduce Moldova, Georgia, Ucraina spre drumul spre prosperitate.
• Trebuie sa conduceti cu curaj si fermitate. Un vechi proverb roman spune ca e usor sa dai un sfat, dar cel mai valoros e un exemplu bun. Acum 20 de ani, nu ni se parea ca aveti mari sanse. E mai usor sa dobori un regim decat sa construiesti o democratie infloritoare, dar ati realizat asta si acum ii puteti invata si pe altii.
• Acum este momentul si studentii prezenti daca sunt inteligenti, norocosi, vor putea spune nepotilor ca au fost prezenti la crearea unei noi Europe, a securitatii si a unei noi ere a pacii, pentru ca ati avut curajul sa profitati de acest moment. Ca si cei din '89 fiti curajosi, exersati-va capacitatea de conducere! Puteti sa aduceti o contributie gigantica in lume.
  

In sala au fost prezenti fostii presedinti ai Romaniei, Emil Constantinescu si Ion Iliescu, si seful Statului Major al Armatei Romane, amiral Gheorghe Marin. Din partea MAE, sunt prezenti Adrian Vierita, ambasadorul Romaniei la Washington, si secretarul de stat Bogdan Aurescu. Consilierul prezidential Alexandra Gatej a fost si ea prezenta la eveniment. (H)

Replica Rusiei: Orice sistem de aparare antiracheta in Europa trebuie sa fie colectiv

Orice sistem de aparare antiracheta in Europa trebuie sa fie colectiv, a declarat tot azi purtatorul de cuvant al Ministerului rus de Externe, Andrei Nesterenko, citat de RIA Novosti, preluata de Agerpres. "Noi ne bazam pe faptul ca orice sistem de aparare antiracheta in Europa trebuie sa fie colectiv si sa se sprijine pe estimari comune ale unor amenintari reale si nu imaginare", a afirmat, in cadrul unei conferinte de presa, Nesterenko. El a subliniat totodata ca Rusia doreste sa inceapa cu Washingtonul o evaluare minutioasa a noului scut antiracheta american in Europa, adaugand ca Moscova "nu considera ca planurile SUA de a amplasa rachete SM-3 in Polonia sunt deja stabilite". (Z)

Foto: Sorin Lupsa / www.presidency.ro

JOE BIDEN vrea sa sustina joi un discurs la Universitatea Bucuresti, despre strategia SUA la Marea Neagra. Miercuri seara va avea intalniri private...

Vicepresedintele american Joe Biden va ajunge la Bucuresti miercuri seara, in jurul orei 20.00, si va avea intalniri in cursul zilei de joi cu presedintele Traian Basescu, premierul in functie Emil Boc, dar si cu "liderii opozitiei" Mircea Geoana si Crin Antonescu, a anuntat consilierul sau, informeaza NewSin.
Consilierul vicepresedintelui american pentru securitate nationala, Tony Blinken (foto cu ambii, in Kosovo), a oferit luni seara detalii despre vizita lui Joe Biden in Polonia, Cehia si Romania.
Biden va petrece ziua de miercuri in Polonia. El va pleca din Polonia miercuri seara, urmand sa ajunga la Bucuresti in jurul orei 20.00. Joi dimineata, Biden urmeaza sa se intalneasca mai intai cu angajatii ambasadei americane la Bucuresti, apoi va avea o intalnire de lucru cu presedintele roman Traian Basescu, impreuna cu care va sustine o conferinta de presa.
Vicepresedintele american va avea apoi o intalnire cu premierul in functie Emil Boc. Urmatorul punct pe agenda sa va fi un discurs public sustinut pe tema relatiei dintre Statele Unite si Europa Centrala si de Est.
In ultima parte a zilei, Biden va avea intrevederi cu presedintele PSD Mircea Geoana si presedintele PNL Crin Antonescu. Dupa intrevederile cu Geoana si Antonescu, vicepresedintele american va pleca spre Praga, transmite Z.O.
Conform informatiilor mele, Biden doreste sa transmita mesajul SUA de incurajare a Romaniei, despre reconfirmarea strategiei americane la Marea Neagra, intr-un cadru academic, cel mai probabil la Universitatea Bucuresti.
Foto: Casa Alba

CORNELIU VLAD: Cea mai mare victorie a Romaniei. O idee nastrusnica de-a lui Putin in "The Times": Rusia in NATO. Degetul Elenei Udrea

Cea mai mare victorie a Romaniei

Miercuri, 14 Octombrie 2009 09:19

de Corneliu Vlad O idée mai veche a lui Vladimir Putin, revolutionara, dupa un comentator rus, nastrusnica, dupa colegi de-ai sai occidentali, revine in circuit : Rusia in NATO. Si iata ca analistul politic britanic Tony Halpin revine asupra acestui proiect intr-un recent articol din “The Times”. El a fost incitat de intorsaturile pe care le ia proiectul american de scut spatial antiracheta ce ar urma sa fie instalat pe undeva prin apropierea Rusiei : Polonia-Cehia sau Marea Neagra-Caucaz sau zona Balcanilor sau… Strategii si politologii de la Washington se intreba cum ar fi mai bine (mai ieftin, mai eficient etc) pentru Statele Unite, iar cei de la Moscova analizeaza gradul de risc al diferitelor variante pentru Rusia. Mentaliate de razboi rece, ce sa-i faci. Caci aceste batai de cap se datoreeaza in ultima instanta neincrederii reciproce. Precocupati sunt si statele mai mici dintre cele doua blocuri de putere, firesc ar fi sa se prenumere printre ei si Romania. Tony Halpin, insa, a taiat (din nou) nodul Gordian : Rusia in NATO ar fi un test al bunelor intentii si bunei credinte si pentru Occident, si pentru rusia. Demersul publicistic al comentatorului britanic se sprijina in principal pe doua elemente : noul secretar general al NATO, Anders Rasmussen si-a inceput mandatul cu planuri mari de revigorare a Aliantei si declaratii prietenesti fata de Moscova, iar presedintele Rusiei Dmitri Medvedev a propus, inca de anul trecut, un nou "construct" de securitate euroatlantica menit sa-l inlocuiasca pe cel bazat pe Actul final de la Helsinki, initiative la care tot asteapta un raspuns clar din partea occidentalilor. Cercetatorii americani au inceput sa intocmeasca studii pe ipoteza Rusiei in Alianta inca de pe la inceputul anilor 1990, cand nu se stia inca prea clar cum se va faca, concret, extinderea NATO spre Est, iar in 2002, fostul secretar de stat James Baker III dezbatea si el , temeinic, intr-un articol , problema. In vara lui 2009, subsecretarul de stat Philip Gordon relua ideea, conditionand-o: NATO trebuie sa fie deschisa tuturor democratiilor europene. Cu alte cuvinte, daca Rusia se numara printre ele, poate intra si ea in Alianta. Ceva mai ianainte, in martie 2009, ministrul polonez de Externe, Radioskllaw Sikorski, declara ca Rusia ar putea intra in NATO “daca indeplineste conditiile”. (Dar cativa analisti de la Beijing s-au grabit sa avertizeze ca e vorba mai degraba de “o gluma”, de “o flecareala”, caci daca ar fi de luat in serios, atunci Moscova trebuie sa site ca odata cu ea vor intra in NATO si Ucraina, si Georgia, si altii). Reprezentantul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin, a expediat oricum problema , apreciind ca idea Rusiei in NATO “nu e prea serioasa”. Si totusi, in 2001, in 2001, Vladimir Putin ii evoca, in Slovenia, lui George W. Bush, momentul din 1954, imediat urmator mortii lui stalin, cand Uniunea Sovietica tatona prudent persecctiva intrarii sale in Alinanta. Ati intra? – i-ar fi spus Bush. De ce nu ?- ar fi fost raspunsul lui Putin. Orice cunoscator- cat de cat – al polticii mondiale realizeaza zca printr-n NATO din care sa faca parte si Rusia ar fi inlaturate cel putin doua surse majore de insecuritate : Moscova s-ar elibera de ”sindromul cetatii asediate”, in sensul ca nu s-ar mai simti primejduita de expansiunea NATO spre Est si de penetrarea SUA in Asia Centrala, iar vest-europenii ar avea la ransdul lor garantia ca Rusia nu va incerca sa recupereze din zona de influent ape care a perdut-o dupqa destramarea URSS. Dar Statele Unite? Statele Unite au mari reticente si fata de propunerea Rusei de a imagina impreuna un scut spatial antiracheta. “Sa-si bage rusii nasul in secretetele noastre militare?”- suna obiectia,vulgar formulata. O adevarata, decisiva, resetare a relatiilor ruso- americane, despre care vorbeste Washingtonul, ar putea implica si asa ceva : Rusia in NATO. Si doar presedintele Obama este laureat al premiului Nobel pentru Pace... Rusia in NATO ar fi un eveniment epocal in politica internationala. Iar pentru Romania, cea mai importanta victorie a politicii sale externe dupa multa-multa vreme. Fara sa fi miscat un deget pentru aceasta victorie. (InfoRusia.ro) NOTA MEA: Desigur, provocatoare ideea. Insa trebuie sa-l contrazic putin pe dl Vlad. Un deget s-a miscat, pe-aici pe undeva; si a fost al Elenei Udrea, care l-a ridicat in sus. Eram la o dezbatere pe probleme de geopolitica si securitate cu presedintele Basescu, acum cativa ani, cand, dupa cum s-a si relatat in presa de la acea vreme, Elena Udrea a intervenit cu o întrebare care a surprins audienţa, dar şi pe şeful statului: „Ar fi posibil (în viitorul apropiat) ca Rusia să fie ţară membră NATO?“. Era, cred, inainte de summitul NATO de la Bucuresti (sau dupa?). Basescu a zâmbit, uşor absent, căutându-şi de lucru prin hârtii, scria EvZ. „O întrebare foarte complicată. PD a devenit extrem de curios, observ“, a replicat el, fără a-i da însă un răspuns direct. „Categoric, niciodată Moscova nu va stabili cine intră şi cine nu intră în NATO“, a mai spus Băsescu, referindu- se la Ucraina şi Georgia...

CORNELIU VLAD despre cacealmaua noului joc de sah geostrategic SUA - Rusia si postura Romaniei

Chestie complicata

de Corneliu Vlad Au trecut vreo doua decenii de la asa-zisa incheiere a razboiului rece (sa fim seriosi, sunt mai “prieteni”, mai sinceri intre ei, Medvedev si Obama decat Gorbaciov si Bush-tatal, au acum mai multa incredere liderii de la Washington si Moscova decat la inceputul anilor 1990?). In acesti 20 de ani, Rusia si Statele Unite n-au reusit sa stabileasca nici configuratia noii lor table de sah geostrategic, nici cu ce piese e de jucat, nici care sunt regulile jocului (ele par sa se schimbe de la o mutare la alta, ce fel de joc o fi asta?). Daca e mai periculoasa aceasa stare de fapt – labila si imprevizibila – decat “siguranta” oferita de distrugerea reciproc asigurata ce a functionat de bine- de rau pana prin anii 1990, e greu de spus, fiecare isi da cu parerea. Sa luam exemplul celor zece rachete din Polonia si radarul din Cehia din proiectul american de aparare antiracheta. Unii s-au grabit sa proclame ca Obama a facut o concesie renuntand la varianta, altii zic ca s-a optat de fapt pentru o alta varianta, mai periculoasa pentru Rusia, intrucat ceea ce era prevazut sa se instaleze in Polonia-Cehia va functiona mai ieftin, mai eficient si mai derutant pe nave americane prin Marea Neagra ori pe uscat, undeva in zona Caucazului (Georgia?). La elementul de scut spatial din Polonia-Cehia , Rusia gasise o replica dura : rachete in regiunea Kaliningrad. Daca se adopta proiectul Marea Neagra si/sau Caucaz, cum va reactiona oare Moscova? Asadar, care este tabla de joc, care piesele, care regulile? In aceasta a doua varianta, Romania va fi in mod evident mult mai implicata, cu sau fara voia ei, (are doar un parteneriat strategic cu SUA, nu?). Dar in parteneriatul acesta functioneaza oare, ca in NATO, principiul muschetarilor (adaptat, desigur) : doi versus unul (fie acesta, sa zicem, Iranul, sau Rusia, sau…Coreea de Nord, sau fantoma lui Bin Laden)? Complicata chestie. Din prudenta sau din comoditate, oamenii de stat, oamenii politici, prefera sa nu vorbeasca in gura mare despre ea. Comentatorii de prin presa o pot face, dar n-o prea fac nici ei. Asadar : de curand s-a anuntat din nou prin presa lumii ca rachetele iraniene ar avea intradevar capacitatea de a lovi (si) teritoriul Romaniei. Ca putem fi si tinta rachetelor rusesti, nici nu mai trebuie sa ne anunte cineva prin ziare. Are Romania vreo asigurare din partea Washingtonului ca daca navele Statelor Unite componente ale scutului spatial american vor misuna – nu stim in ce scopuri – si prin sau pe langa apele noastre teritoriale, Pentagonul sau militarii sai de pe la Mihail Kogalniceanu ne-ar putea feri intr-o situatie de Doamne fereste? Romania nu are nici garantii, explicit si public formulate, din partea SUA, (NATO se distanteaza prudent de proiectele de securitate americane din vecinatatea Rusiei - care este in parte si vecinatatea Romaniei), iar Bucurestiul oficial nici nu incearca sa clarifice aceasta situatie – cu Moscova, cu Teheranul (ca doar de, suntem in aliante si parteneriate, nu vorbim de capul nostru). Sursa: www.inforusia.ro

BIDEN VINE PENTRU GEOANA. Ce vor aranja generalii lui Basescu in contrapartida?

Dupa cum anuntam aici in urma cu patru luni - DE CE NU MERGE BASESCU LA RECEPTIA AMBASADEI SUA. Vicepresedintele Biden l-a trimis pe Gitenstein in Romania ca sa il instaleze pe Geoana presedinte - Joe Biden si-a anuntat venirea in Romania la sfarsitul lunii (perioada 20-24 octombrie). Pentru ca lui Basescu i s-a refuzat vizita la Casa Alba dupa care nici macar nu a mai participat la Summitul ONU de la New York, unde au venit toti greii lumii (pentru ca nu au fost stabilite intalniri la nivel inalt - esec MAE-SIE), generalii lui se dau acum peste cap ca sa-i organizeze presedintelui intalniri pe masura, cu fratele Sarkozy si mama vitrega Merkel dar si mai spre Est, cu tatuka Putin sau "ala micu'", Medvedev. Nu m-ar mira sa-l vad "invitat special" la summitul CSI de la Chisinau, de pe 8-9 octombrie sau cine stie ce alta traznaie... Dar Rusia are aceleasi probleme cu Romania: Opt motive ale nemultumirii Rusiei si fata de Romania, enuntate de un analist din MAE de la Moscova. Asa ca generalii lui Basescu trebuie sa sara cu ceva, la schimb. Cu ce, oare?

PS: Daca merge la Chisinau, Basescu sa nu uite sa puna o lumanare pentru Basarabia alaturi de Mitropolitului Moscovei, Vladimir, precum marii democrati si "unionisti" de peste Prut: UNCHELISM LA CHISINAU. Ghimpu si Chirtoaca de manuta cu mitropolitul Moscovei Vladimir Cantarean - Владимир Кантарян urmati de Filat penal - Doi Vladimiri într-o singură jurisdicţie bisericească (moscovită)

SECRETELE RUSIEI. Corneliu Vlad releva opt motive ale nemultumirii Rusiei si fata de Romania, enuntate de un analist din MAE de la Moscova

Opt motive si cateva “secrete”
Un analist de la Moscova enunta nemultumirile Rusiei

de Corneliu Vlad

Incet-incet, se pare ca Aliantei atlantice “incepe sa-i treaca supararea” pe Rusia dupa razboiul din Georgia. Noul secretar general al NATO, Anders Rasmussen vorbeste, prietenos, despre “un nou inceput” si de “mai mult realism” si a pus inrautatirea temporara a relatiilor pe seama perceptiilor gresite, neincrederii si agendelor diferite ale celor doi parteneri. El vrea ca intre NATO si Rusia sa se dezvolte “un parteneriat strategic pozitiv”.
O relaxare se constata si in relatiile ruso-americane dupa cele trei intalniri bilaterale intre Obama si Medvedev.
Dar un analist politic din MAE al Rusiei, Vladimir Kozin, enunta punctual opt principale obstacole care stau in calea parteneriatului strategic avut in vedere.
1. Incercarile multor state membre ale NATO de a mentine o abordare antiruseasca in cadrul Aliantei si incercarile “a cel putin sase dintre ele de a promova politici antagoniste fata de Moscova, tari care se invecineaza cu Rusia si alte republici ex-sovietice” (trei ar fi tarile baltice, a patra Polonia, a cincea probabil Cehia. A sasea o fi Romania ? Analistul rus ne lasa sa ghicim. Oricum, relatiile economice ale Poloniei cu Rusia sunt mult mai bune decat cele ale Romaniei, iar relatiile politice ale Poloniei si tarile baltice cu Rusia mult mai abrazive comparativ cu relatiile politice romano-ruse. A baga nediferentiat toate aceste tari – presupuse de noi – in aceeasi categorie e cam schematic si neproductiv).
2. Vointa NATO de a continua politica de extindere a Aliantei, prin posibila aderare a Ucrainei si Georgiei, confirmata recent de Rasmussen (si Romania impartaseste, public, aceasta pozitie, spre deosebire, de pilda, de Germania).
3. Dorinta NATO de a-si afirma superioritatea militara fata de Rusia in arme nucleare si conventionale, cu toate ca, spune analistul rus, “Alianta detine deja de 15 ori mai multe arme nucleare si de trei ori mai multe arme conventionale”.
4. Un numar in crestere de baze militare si alte instalatii in apropierea frontierelor Rusiei (intre acestea, si “prezenta militara” a SUA pe teritoriul Romaniei).
5. Planuri de desfasurare a unor elemente de sistem de aparare antiracheta amplasate la sol ori in spatiul maritim, cooperare SUA-NATO pentru crearea unui “scut militar de rachete” nu numai in Polonia si Cehia, ci in toate cele 28 de state din NATO.
6. Activitati sporite ale fortelor aeriene si navelor in tarile NATO din vecinatatea Rusiei, inclusiv Marea Baltica si Marea Neagra, uneori cu nave purtand incarcaturi nucleare.
7. Faptul ca Rusia ramane principalul potential adversar in orientarea militara si strategica a NATO si in doctrina sa militara.
8. Respingerea de catre NATO a propunerii presedintelui Medvedev de creare a unei noi arhitecturi de securitate europeana, in care Rusia sa aiba statut de partener egal.
Din toate aceste motive, subliniaza analistul rus, “NATO nu poate sa blameze Rusia pentru atitudinea ei mai putin decat prieteneasca”.
Ca stat membru al NATO, Romania este, si ea tinta a acestor reprosuri, uneori in mod clar, chiar daca nu explicit. Si aici sta unul dintre “secretele” (stiute de toata lumea) ale relatiilor impotmolite romano-ruse. Dar de ce Germania are relatii excelente cu Rusia, Franta, Italia, Spania – relatii foarte bune, caci si aceste state sunt membre ale NATO. De ce se imbunatatesc relatiile ruso-americane, cand SUA sunt principalul partener din NATO ? In timp ce Romania… E si aici vreun “secret” ?

Sursa: http://www.inforusia.ro/

EXTERNET. CORNELIU VLAD: Europa isi verifica punctele cardinale. Ce fel de punte reprezinta Romania pentru Rusia si Occident?

Europa isi verifica punctele cardinale

de Corneliu Vlad

Feluriti comentatori sau , ma rog, asa cum se considera dansii, de tipul, mai nou, al autorilor de la revista italiana “Limes” sau rusul Aleksei Eliseev, se grabesc sa bage Romania in tabara antirusa. E o apreciere superficiala si abuziva, de fapt e o etichetare neargumentata. Iar faptul e posibil, nu in ultimul rand, si din cauza ca lumea de dupa razboiul rece (sau, mai riguros spus, de dupa dezmembrarea URSS si aparitia asa-zisei “Noi Europe”) intarzie sa se restructureze.
Daca omenirea de dupa cel de al doilea razboi mondial s-a reconfigurat surprinzator de repede, in numai cativa ani, in Vest si Est, acum asistam la o situatie cu totul diferita. Dupa doua decenii de cautari si confuzii, relatia SUA-UE-Rusia continua sa pacatuiasca prin imprecizie si imprevizibilitate, iar componenta Europa Unita este cea mai incoerenta si mai greu de fixat intr-o definitie. Fiecare dintre statele europene se pozitioneaza distinct (si bilateral) fata de Washington si Moscova (de parca n-ar fi toate membre si ale NATO, si ale UE) , iar aceste diferentieri tind sa se accentueze. Intre Europa occidentala si cea central-rasariteana nuantele sunt tot mai pronuntate, iar aceste tendinte deosebitoare se prelungesc si adancesc si in interiorul “Noii Europe” (formula americana tot mai improprie, caci tot mai departe de realitati).
Studiul pe 2009 al institutiei americane German Marshall Fund (GMF) atesta cifric fluiditatea peisajului geopolitic european al clipei. Sondajul GMF arata, de pilda, ca “imaginea, in randul populatiei, a unei Europe Centrale si de Est rusofobe si a unei Europe de Vest rusofile nu s-a regasit in studiul Transatlantic Trends 2009”, rezuma “The New York Times” .
Asupra relatiilor UE (si Romaniei in particular) cu Rusia , asa cum reies ele din acest studiu, ne vom opri si noi aici.
Europa Unita are de rezolvat , pe aceasta relatie, o ecuatie: eforturi pentru extinderea in continuare a NATO, iar prin aceasta ostilizarea relatiilor cu Moscova, sau eforturi pentru stabilizarea energetica (si nu numai) a Europei printr-o cooperare extinsa cu Rusia?
Pozitia vesteuropenilor este mai clara: cei mari (Germania, Franta, Italia, Spania) sunt cei mai deschisi “prorusi”, iar lor li se alatura si partenerii mai mici din vestul continentului (Marea Britanie continua sa ramana traditionalul electron liber ce face piruete mai degraba prin apropierea SUA).
In Est, lucrurile sunt mai greu de prins intr-o formula. Polonia si tarile baltice sunt (cel putin) reticente fata de Rusia, unii incearca sa bage in aceasta tagma si Romania, in timp ce state ca Slovacia, Ungaria, Bulgaria (si desigur Serbia) gasesc formule fericite de coexistenta si conlucrare cu fostul lor mare aliat.
Pozitia Romaniei raportata la Rusia este, in sfarsit, mai subtil nuantata in studiul GMF decat o prezinta cu insistenta diversele formulari ventilate de catava vreme care ne pun, cum spuneam, in tabara rusofobilor. Sa lasam deoparte exprimarile oficiale abrazive fata de Rusia, de care se face atata caz, pentru a consemna constatarile studiului GMF , intemeiate, cum spuneam, pe sondaje de opinie. (Americanii nu au neaparat cei mai subtili politicieni si diplomati, dar politologi si autori de sondaje de opinie, da.)
Iata ce spune studiul: Romania a fost una dintre tarile cele mai reticente (38 la suta) in privinta aplicarii de presiuni diplomatice Rusiei pentru ca aceasta sa-si tina angajamentele de livrari energetice altor state. Si: Romania a sprijinit, de departe, cel mai mult (75 la suta), o cooperare energetica sporita cu Rusia, “chiar in conditiile in care guvernarea de la Moscova ramane nedemocratica”.
E obligatoriu de precizat ca, in acest studiu, prin Romania nu se intelege Bucurestiul oficial (cel care, de exemplu, se fereste de proiectul South Stream sau de altele propuse de rusi, ca de dracul), este vorba de romani, de cei ce au participat la sondaj. Constatarile studiului se refera la perceptia romanului de rand asupra Rusiei, nu la linia oficiala. Ceea ce ne face sa credem ca politica Romaniei fata de Rusia trebuie sa tina seama de dezideratul popular majoritar, sa actioneze in sensul lui si sa aplice actualei linii corectivele necesare pentru o abordare sincera, necrispata, deschisa, imaginative, a dialogului cu Rusia. Formula “relatii pragmatice cu Rusia” , de care se se folosesc pana la abuz demnitarii de la Bucuresti cand se refera la Rusia, din comoditate, incompetenta, lipsa de imaginatie sau ipocrizie , este paguboasa, nu a dus si nu poate duce la nimic bun.
Revin la studiu. El mai observa si altceva interesant: romanii au o viziune deloc simplista si in ce priveste relatiile cu Statele Unite. Ei raman, in continuare, cei mai “proamericani” in aceasta parte de lume, dar se entuziasmeaza (ca si polonezii) cel mai putin la prestatia prezidentiala de pana acum a lui Barack Obama (doar cu 14 la suta il apreciaza romanii mai mult decat pe Bush, fata de 90 la suta – germanii, 77 la suta – francezii, 64 la suta – italienii etc.).
Suntem, asadar, cei mai proamericani, dar nu si printre rusofobii cei mai virulenti, vrem relatii mai bune si extinse si cu Statele Unite, si cu Rusia. Am fi oare, prin aceasta, oportunisti? Mai degraba e vorba de valorificarea oportunitatilor pe care le pot oferi si Rusia, si SUA. Deci, oportunitati, nu oportunism.
Prea multe citate memorabile din fostul presedinte George W. Bush nu prea sunt de dat, dar metafora lui, ca Romania trebuie sa fie o punte intre Rusia si Occident, merita a fi retinuta. Dar o punte nu in sensul ca toata lumea trebuie sa tropaie pe ea dintr-un sens intr-altul, sa o calce in picioare de la Vest la Est si invers.

http://www.inforusia.ro/

DEMONSTRATIA de solidaritate cu micul popor georgian din fata Ambasadei Rusiei la Bucuresti. O mana de oameni cu un mesaj: suntem georgieni FOTO/VIDEO

CORNELIU VLAD: Este greu sa ne imaginam ca Obama, sosind astazi la Bucuresti, va spune: "Sunt bucurestean!". Interviu pe marginea Scrisorii "fostilor"

"Obama va trebui sa spuna ce are de gand sa faca cu Europa de Est"

Vizita recenta a vicepresedintelui SUA, Joseph Biden, in Ucraina si Georgia a oferit motive de indoiala in legatura cu dorinta Washingtonului de a "reseta" relatiile cu Moscova. De-a lungul turneului sau, politicianul american si-a aratat sprijinul pentru aliatii din Kiev si Tbilisi, oferindu-le complimente sub forma de atacuri la adresa Rusiei. La mijlocul lui iulie, un grup format din 22 fosti oameni politici si de stat din cateva tari est-europene i-au trimis presedintelui SUA, Barack Obama, o scrisoare continand critici la adresa Rusiei, in care isi exprima nelinistea privind noua cooperare a Washingtonului cu Moscova. Semnatari sunt fostii presedinti ai Poloniei, Lech Walesa si Aleksander Kwasniewski, fostul presedinte ceh Vaclav Havel, ca si fosti lideri ai Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Slovaciei si Romaniei. Despre cauzele ce au dus la aparitia acestei scrisori si efectul sau asupra politicii SUA a vorbit pentru "Vremia novostei" cunoscutul expert roman in materie de relatii internationale, director editorial al agentiei "Inforusia", Corneliu Vlad:

- Sub aspect politic, aceasta scrisoare se aseamana cu o jalba trimisa de regii si printii din vremurile de alta data in acest colt de lume, adresata mai-marelui acestei lumi, - pe atunci, acesta era tarul rus, sultanul otoman si imparatul austro-ungar. De asemenea, aceasta epistola poate fi asemuita cu o petiti birocratica a cetateanului de rand, care se cocoasa in fata ghiseului de la primarie cerand un ajutor sau un servici...
Un sentiment de dezamagire defineste tonul intregii scrisori, care emana umilinta si repros. Autorii scrisorii se plang de faptul ca SUA au uitat de aceasta parte a Europei, ca NATO isi pierde din putere, ca Rusia "revizionista" devine din ce in ce mai periculoasa iar Occidentul ii face "concesii", ca diferentele dintre SUA si UE sunt din ce in ce mai mari, iar in regiune antiamericanismul este in crestere. Acest din urma lucru este foarte interesant, caci, la inceputul anilor '90, se spunea ca, cu cat inaintezi mai mult spre estul Europei, cu atat sentimentele proamericane sunt mai puternice. Iar acum, tarile est-europene, care au intrat cu atata entuziasm in NATO si UE, incearca un sentiment de dezamagire, acolo raspandindu-se antiamericanismul. Iar autorii scrisorii nu se sfiesc sa exclame: ajutati-ne, ca si noi sa va putem ajuta!

V.N: Si totusi, in centrul atentiei autorilor scrisorii se afla Rusia -- ei pretind sa indice presiunea exercitata de aceasta, o considera o amenintare la adresa securitatii energetice...

- Scrisoarea a aparut imediat dupa vizita lui Obama la Moscova de la inceputul lui iulie, care nu a avut rezultate impresionante. Cu toate acestea, autorii scrisorii sunt ingrijorati de faptul ca Obama, neavand o experienta prea mare in ceea ce priveste politica externa, a putut sa faca concesii Rusiei in detrimentul tarilor est-europene. Ei doresc sa ii atraga atentia, ca sa fie mai aspru in relatiile cu Moscova. Este, aici, un ecou clar al mentalitatilor din vremea "razboiului rece".

V.N.:Va primi scrisoarea un raspuns din partea conducerii SUA?

- In scrisoare este propusa o renastere a NATO si o consolidare clara a articolului 5 din statutul Aliantei, cu principiul sau muschetaresc "unul pentru toti, toti pentru unul", raportat la Europa de Est. Ne amintim ca presedintele american John Kennedy a venit in Berlinul de Vest pentru a spune: "Sunt berlinez!" (in vara anului 1963, n.r.). Este greu sa ne imaginam ca Obama, sosind astazi la Bucuresti, va spune: "Sunt bucurestean!"
La fel de greu este sa ne imaginam si o coordonare a pozitiilor in relatiile cu Moscova, pentru ca, in relatiile Occident-Rusia, accentul este pus de ambele parti pe relatiile bilaterale. Fostii lideri propun o "solidaritate energetica" in cadrul UE. Insa, asa cum ne demonstreaza viata, discutiile legate de aceasta sunt multe, insa rezultatul este zero.
In practica, scrisoarea impinge Administratia SUA spre momentul adevarului. Care este in realitate politica sa in ceea ce priveste Rusia si fosta Europa de Est? Obama trebuie sa spuna ce are de gand sa faca cu aceasta parte a lumii, ori, probabil, nu are de gand sa faca nimic. In jumatate de an de guvernare, nu a spus nimic concret legat de aceasta regiune, care, se pare, devine o "zona gri" pe harta Casei Albe. Cel putin, nu mai intra in randul prioritatilor politicii externe a Statelor Unite.

V.N.: Va raspunde Obama la mesaj?

- Ar trebui. Din pura amabilitate sau macar pentru ca, odata si odata, si el va deveni un "fost", ca si autorii scrisorii.

www.inforusia.ro

BODY LANGUAGE. Cat de stresat e Obama si cat de flegmatic e Putin la micul dejun de lucru. NO COMMENT VIDEO Culmea: la fel si Medvedev FOTO

ANALIZE ZIUA: Ialta-Malta-Moscova

de Victor RONCEA

Se schimba Axa, se intoarce roata, ar putea zice unii dintre putinii comentatori de politica externa, dupa ce, ieri, chiar in ziua vizitei lui Obama la Moscova, portalul rus Pravda l-a elogiat, aproape obiectiv, pe Basescu. Desigur, la o scara mai mica, este ca si cum te-ar lauda Moldova Suverana. Qui prodest?
Obama a pasit cu stangul spre Moscova, apreciaza reputatul analist Corneliu Vlad. Inainte de plecarea sa, sfatuit, gresit, de noua echipa a Departamentului de Stat, dominata de preferintele doamnei Clinton, Obama a aruncat un comentariu acid la adresa lui Putin: ca este "invechit", cu un picior in trecut. Super-diplomatic, Putin i-a transmis ca nu se prea pricepe la spagat si ca, spera, va reusi sa-si aduca "modesta contributie" la intalnirea ruso-americana. Gafa diplomatiei americane demonstreaza ca subtilitatile nu-si mai au locul in jocurile internationale ale Washingtonului. Dovada si la Bucuresti.
Ziua de 4 iulie nu a mai fost aceeasi, nici pentru angajatii ambasadei SUA de la Bucuresti, nici pentru cei de peste drum de locul receptiei, de la ambasada Rusiei de pe Kiseleff. Daca primii au fost cam acriti, refuzati de presedintele Basescu, cei din urma s-au amuzat copios si, pentru ca le merge creierul, au speculat imediat momentul. Articolul din Pravda este consecinta.
Ca exista un fond real al axei frante, putem sa banuim. Noul ambasador american, Mark Gitenstein, expert in informatii, afaceri judiciare si probleme de securitate si un fidel de-al vicepresedintelui american Joe Biden, se zvoneste ca este trimis la Bucuresti pentru a-l sustine pe unul dintre adversarii lui Traian Basescu, apropiat cercurilor diplomatice americane si nu numai. Ca raspuns la mesajul nescris al lui Basescu, insarcinatul cu afaceri al SUA la Bucuresti, Jeri Guthrie-Corn, a decis sa actioneze dupa modelul lui Obama cu Putin. SUA sunt constiente ca presedintele Basescu "ar fi onorat si incantat" sa-l intalneasca pe Obama, dar acesta "are o agenda foarte incarcata" si, mai curand, vice-presedintele SUA, (acelasi) Biden, ar putea face o vizita in Romania. Ghiciti singuri cu cine va face acesta cele mai multe poze si, mai ales, cand.
Acum, rusii, care stiu prea bine ca mirajul american nu prea mai functioneaza la romani, profita de presupusa fisura si-si baga, ca de obicei, coada in ea. Pentru principalul succes al presedintelui roman, "victoria pe care a obtinut-o la inceputul anului in diferendul cu Ucraina in disputa privind Insula Serpilor" - dupa cum scrie Pravda -, Basescu, la intalnirea cu Putin de la Bucuresti, ar fi vrut sa se asigure "de neutralitatea Rusiei in aceasta problema". "Pe care a si obtinut-o", considera autorul articolului. "Traian Basescu s-a aratat un politician iscusit, atragand atentia marilor puteri in prima jumatate a anului 2009. El nu a avut esecuri si de aceea poate fi numit unul dintre cei mai de succes politicieni din prima jumatate a anului 2009. Daca nu chiar cel mai norocos", conchide Pravda, citata de InfoRusia.
Acum, noi stim ca, parafrazand, trebuie sa ne ferim de rusi chiar si - sau mai ales - cand ne lauda. Basescu a fost transant cu Rusia, de nenumarate ori, mai ales in ceea ce priveste Basarabia. Totodata, a avut mari sperante in SUA, in special legate de Marea Neagra. Ceea ce ar trebui sa-l puna pe ganduri pe Basescu este istoria. Un alt presedinte roman, care, la fel, nu inghitea Moscova si intretinea relatii cu Washingtonul, a fost debarcat, de intranetul celor doua puteri: reteaua din retea. Spre castigul acestora.
Vezi originalul la
Analize si Comentarii ZIUA

CIUDAT: PRAVDA ii face reclama lui Basescu in ziua vizitei lui Obama. Simpla prafuire sau o noua abordare din partea Noii Rusii inainte de alegeri?!

Ziarul moscovit Pravda: Basescu este unul dintre cei mai de succes politicieni din 2009

Presedintele Romaniei Traian Basescu este unul dintre cei mai de succes politicieni din prima jumatate a anului 2009, scrie ziarul rusesc Pravda, atribuindu-i succesul obtinut la Curtea Internationala de Justitie de la Praga in disputa cu Ucraina sau implicarea in evenimentele din aprilie de la Chisinau.
"Bineinteles, spre deosebire de colegii sai din SUA si Iran, Barack Obama si respectiv Mahmoud Ahmadinejad, el (Traian Basescu - n.r.) a oferit mai putine motive de discutie despre persoana sa. Dar despre aceste tari se vorbeste des, pe cand Romania este un „oaspete” mai rar al fluxurilor de stiri. Insa acest an a schimbat totul si acest lucru a fost posibil datorita presedintelui Romaniei", scrie Pravda, publicatie rusa online privata din Moscova.
Principalul succes al lui Basescu, potrivit Pravda, "este victoria pe care a obtinut-o la inceputul anului in diferendul cu Ucraina in disputa privind Insula Serpilor. Ucraina insista ca Insula Serpilor este o insula, iar platoul intercontinental din jurul acesteia reprezinta zona sa economica exclusiva. Insa Curtea Internationala de la Haga a sustinut Romania, care considera aceasta insula doar o stanca, iar acum dreptul de exploatare a platoului bogat in resurse de petrol si gaz le va apartine romanilor", scrie publicatia rusa.
"Evenimentele din primavara din Republica Moldova de asemenea nu s-au petrecut fara participarea lui Basescu. Oamenii care au iesit pe strazile Chisinaului au scandat lozinci de unificare a Moldovei cu Romania. Autoritatile de la Chisinau au acuzat direct Bucurestiul de incercare de lovitura de stat. Presedintele Romaniei a dezmintit totul, insa intr-adevar a dat motive de banuiala", scrie autorul articolului din Pravda, explicand aceasta ipoteza prin refuzul presedintelui roman de a semna Tratatul interstatal si Acordul de frontiera cu Republica Moldova.
"Traian Basescu, in varsta de 57 de ani, a devenit presedintele tarii in 20 decembrie 2004. Ajuns la putere, el s-a aratat un adept al apropierii de SUA si un critic al Rusiei. S-a intalnit de cateva ori cu Viktor Iuscenko si cu Mihail Saakasvili, a participat la crearea asa-numitei Comunitati a optiunii democratice (formate din Ucraina, Georgia, Azerbaidjan, Republica Moldova, Romania, Polonia, statele Baltice, Bulgaria). De asemenea, Basescu a sustinut operatiunea SUA din Irak. In perioada presedintiei sale, Romania s-a transformat intr-unul dintre aliatii principali ai Statelor Unite din Europa", accentuiaza ziarul rus. "Desi multi au acuzat Romania ca a permis amplasarea pe teritoriul sau a inchisorilor secrete ale CIA, nimeni nu a reusit sa demonstreze acest lucru. Ceea ce nu a impiedicat Romania sa devina stat membru al UE incepand cu 1 ianuarie 2007, desi nivelul ei de trai este mult mai scazut decat al Poloniei sau al Letoniei. Faptul ca scopul a fost atins a devenit consecinta insistentei lui Basescu, care doi ani a vizitat birourile birocratilor europeni demonstrand ca Romania este gata sa devina stat mebru al UE", potrivit Pravda.
"Trebuie mentionat, subliniaza autorul, ca dupa aderarea Romaniei la UE, Basescu si-a schimbat politica sa externa. El nu a recunoscut independenta Kosovo. El nu a sustinut Georgia in timpul razboiului din Osetia de Sud. Nu a mai fost „oaspete” nelipsit al intalnirilor cu participarea lui Iuscenko si Saakasvili si nu a mai facut declaratii antirusesti (pana in mai 2009, cand a acuzat Rusia de „ambitii imperiale” drept raspuns la critica declaratiilor sale de nerecunoastere a statalitatii moldovenesti)", scrie Pravda.
"In aprilie 2008, Basescu l-a pimit pe Vladimir Putin la Bucuresti. Intrevederea a avut loc intr-o atmosfera linistita si prietenoasa. In mare parte atitudinea lui Basescu la adresa Rusiei a fost conditionata de disputa cu Ucraina privind Insula Serpilor", scrie Pravda. "Pentru presedintele roman important era neutralitatea Rusiei in aceasta problema. Pe care a si obtinut-o", considera autorul articolului.
„Un alt subiect este atitudinea lui Basescu fata de Republica Moldova. In 2005, inainte de aderarea Romaniei la UE, el a inaintat un plan de unificare a celor doua tari, iar peste un an a pus sub semnul intrebarii in mod deschis existenta Moldovei ca stat", arata publicatia rusa. "Romania si romanii reprezinta o singura tara, un singur popor, ramas divizat in Europa dupa unificarea Germaniei (...) Romania ramane divizata in doua state", a spus Basescu, citat de Pravda. "In 2007, el a a declarat ca 1,5 milioane dintre locuitorii Moldovei detin deja buletine romanesti. Iar in mai 2009 a refuzat sa semneze acordul de frontiera cu Republica Moldova", sustine autorul articolului. "In aceste conditii, consider inutila semnarea unui acord de frontiera, care l-ar transforma pe seful statului roman intr-un aliat al lui Ribbentrop si Molotov", a spus presedintele roman, citat de Pravda. "Interesant este faptul ca doar Rusia l-a criticat pe Basescu. UE si SUA nu au facut nicio declaratie in acest sens", comenteaza publicatia.
"Trebuie recunoscut faptul ca presedintele roman stie sa obtina ce vrea. Astfel, tara sa a fost acceptata in UE, contrar regulamentului, care spune ca pentru acceptarea unor noi membri este necesar acordul de frontira cu statele vecine (iar Romania nu are un astfel de acord cu Moldova). In pofida retoricii sale la adresa Moldovei, Basescu nu s-a certat cu Rusia", mai scrie autorul articolului. "In acelasi timp, desi a refuzat sa recunoasca Kosovo, el a ramas aliatul SUA", continua Pravda. "Iar pe Iuscenko l-a invins abil in ceea ce priveste Insula Serpilor. In timp ce Ucraina isi cauta dusmanul in fata Rusiei, liderul roman a atacat-o din sud-vest", remarca ziarul rus.
"Astfel, Traian Basescu s-a aratat un politician iscusit, atragand atentia marilor puteri in prima jumatate a anului 2009. El nu a avut esecuri si de aceea poate fi numit unul dintre cei mai de succes politicieni din prima jumatate a anului 2009. Daca nu chiar cel mai norocos", conchide Pravda. (L.B.) (06.07.09)
http://www.inforusia.ro/