IN MEMORIAM. “Revoluţia înseamnă morţii care au facut-o şi viii care o continuă”. 21 Decembrie 1989: Călin Nemeş: "Trageţi, am o singură inimă!" FOTO/VIDEO

Călin Nemeş, România liberă pe 25 aprilie 1991

Pletoşii care au fost condamnaţi să supravieţuiască gloanţelor glorioasei armate române din 21 decembrie sunt condamnaţi din nou la nepăsarea voastră dispreţuitoare. Disperaţi, s-au adunat în centrele marilor oraşe şi-au încercat de atâtea ori să vă vorbească.
Sau să vă cânte. Sau să vă aplaude când îi înjuraţi. Sau să se aşeze în genunchi când îi atacaţi alături de mineri şi scutieri. Nu i-aţi iertat că au supravieţuit.
Revoluţia pe care ei au câştigat-o, pierzându-şi fraţii, sângele, părţi din trup, Revoluţia pe care v-au adus-o vouă cadou, ca nişte copii cuminţi ce erau, Revoluţia în care v-au arătat, chiar prin televizor, cum se poate muri pentru ţara asta frumoasă şi săracă, Revoluţia le-aţi confiscat-o părinteşte şi aţi dat-o primilor veniţi din mlaştinile marxism-leninismului ceauşist. Iar pe ei, pe copiii îmbătrâniţi prematur lângă mormintele din Cimitirul Eroilor, i-aţi trimis la noile cozi, i-aţi certat şi dat afară din casă pentru că vă contraziceau argumentele îngurgitate în 45 de ani de laşitate părintească.
Şi acum, când banii nu vă mai ajung nici măcar pentru a cumpăra singura şi marea voastră realizare, salamul cu soia, delicatesa cu care ne-aţi crescut pe noi, azi aţi început din nou să cârtiţi, să vă îndoiţi de voi înşivă. Să ieşiţi în stradă.
Deocamdată puţini, pentru că încă vă e ruşine să recunoaşteţi că iar ne-aţi vândut. Dar curând veţi trece şi peste ruşinea asta şi veţi căpăta curajul de a spune „NU!”
Vedeţi, în 21 decembrie nu aţi avut acest curaj când vă mureau copiii în stradă. În iunie 1990, când aceiaşi copii erau bestial bătuţi pentru vina de a avea o carte în mână, aţi fost la fel de pasivi. De-abia acum, când nu copiii, ci salamul cu soia vă cade în primejdie, aţi hotărât să luptaţi. Ca şi când copiii împuşcaţi sau maltrataţi v-au fost vitregi. Copilul vostru adevărat pare a fi salamul cu soia. [...]
Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. Iertaţi-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veţi muri. Şi dumneavoastră, şi eu. Mai devreme sau mai târziu.
Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?

Foto: Razvan Rotta

Gheorghe (Gigi) Gavrilescu

“Ma duc alaturi de Călin Nemes si ceilalti martiri ai neamului nostru, cu gandul ca Alianta Civica va lupta si va continua idealurile noastre. Numai impreuna vom reusi. Jos comunismul!”
Gheorghe (Gigi) Gavrilescu a fost unul dintre participantii la revolta de la Brasov, din 1987, unde a strigat printre primii, “Jos comunismul!”.
Dupa revolutie, a participat la toate manifestatiile si mitingurile, incepand cu cel din 25 decembrie 1989, indeptat impotriva lui Ion Iliescu. A demolat, cu macaraua sa, multe dintre statuile comuniste din Bucuresti si Deva. A fost batut de mineri si de “batausii” regimului.
A fost unul dintre cei mai activi membri GID. Dupa sinuciderea lui Călin Nemes, pusese in memoria lui, o cruce de lemn in Piata Universitatii.
Incercand sa sprijine constituirea Aliantei Civice, GID a cedat acesteia cea mai mare parte a propriului sediu. Gigi Gavrilescu a fost unul dintre cei care si-a pus toate sperantele in aceasta noua organizatie (condusa de “floarea ” intelectualitatii romanesti), in care s-a inscris, si pentru care a muncit enorm; a devenit “omul bun la toate” al acestora dar si al altor personalitati, locuind intr-una dintre camerele sediului GID.
In dimineata zilei de 22 februarie 1994 a fost gasit, de catre un functionar A.M. PRESS, spanzurat in sediul Aliantei Civice. Inainte de actul final, lasase pe sub usa sediul A.M. PRESS un plic adresat domnului Lucian Avramescu, cu rugamintea de a transmite textul scrisorii domnilor: Petre Bacanu (”Romania Libera”), Florin Gabriel Marculescu (”Cotidianul”) si Ion Cristoiu (”Evenimentul Zilei”).
Se spanzurase in ultima camera a sediului, pe usa careia desenase o cruce. Era imbracat in tricolorul revolutiei, cu gaura, avand agatat de piept o caricatura cu Ion Iliescu si un manifest anticomunist.

Radu Chesaru

In luna aprilie 1989, Radu Chesaru infiinteaza Asociatia “Vulturul Brancovenesc”, o grupare de tineri opozanti ai regimului Ceausescu. In cursul anului 1989 au tiparit 1111 manifeste, pe care le-au raspandit in Piata Unirii, a Universitatii, la Facultatea de Istorie si in cutiile postale din cartierele Bucurestiului. Mai multi membri ai asociatiei, printre care si Radu Chesaru, au fost arestati pe data de 27 octombrie ‘89, pe cand aruncau “fluturasi”, fiind eliberati pe 22 decembrie.
Dupa revolutie, Radu Chesaru s-a implicat in viata politica, inscriindu-se in PNTCD. In urma alegerilor din 1996, a fost angajat la Guvern pe post de director la cabinetul ministrului Mircea Ciumara.
Dar marile erori ale acestei guvernari, culminand cu semnarea rusinosului Tratat cu Ucraina si indepartarea justitiarului Valerian Stan, il determina sa isi asume fatis pozitia, in dezacord cu actele guvernului. Va fi concediat abuziv din functia pe care o avea, drept urmare, va da in judecata Guvernul; castigand procesul, a fost reangajat pe 14 februarie 2000.
Pleaca insa de acolo, si se angajeaza la MI ca redactor sef la redactia radio a ministerului; dar nu pentru mult timp va fi silit sa demisioneze, acuzat de conducerea Ministerului de Interne ca va fi judecat in Consiliul de Onoare pentru o presupusa activitate de sorginte legionara.
Pe 28 septembrie 2001 a fost gasit impuscat in piept, cu un glont de la un pistol mitraliera tip AKM. Avea 31 de ani.


Si lista continua...


"Trageti, am o singura inima !"

Pe 21 decembrie 1989, Piata Libertatii din Cluj era incercuita de fortele M.Ap.N. comandate de capitanul Carp Dando de la UM 01215 Floresti, trimise in dispozitiv pentru "interzicerea cailor de acces spre zona centrala, in scopul protectiei lucrarilor de arta, cladirilor institutiilor administrative si a obiectivelor comerciale, impotriva actiunii posibile a unor grupuri de cercetare-diversiune sau teroriste straine ori provocatori la acte de vandalism".

In jurul orelor 15,30, in Piata Libertatii ajunge un grup de aproximativ 40 de tineri, in frunte cu actorul Călin Nemes; scandand lozinci de simpatie cu Timisoara, anticomuniste si anticeausiste, incercau sa determine cetatenii aflati in zona sa li se alature.

Manifestantii din primele randuri si-au dezgolit piepturile cerandu-le militarilor sa traga, iar Călin Nemes, dezbracat pana la brau, si stringand "Trageti, am o singura inima", s-a apropiat de de capitanul Carp Dando apucandu-l de gulerul uniformei.
In acel moment, militarii au deschis focul fara nici o somatie. 13 oameni au cazut impuscati - dintre care 6 in spate si 5 in cap -, 28 au fost raniti. Ambulantele sosite in ajutor au fost indepartate de militari cu focuri de arma.

Ordinul dat de Valeriu Burtea militarilor, a fost: "Impuscati-i, ca nu-s oameni".

Grav ranit, dupa doua luni de spitalizare, Călin Nemes a revenit la viata, fiind acuzat de catre militari si procurorii militari ca el ar fi "vinovat" pentru masacrul din Piata Libertatii. Calificat de gen. Stanculescu drept "oaia neagra de la Cluj", Călin s-a implicat activ in contestarea regimului comunisto-securist instaurat pe sangele eroilor revolutiei, si in aflarea si dezvaluirea subteranelor revolutiei. Din "simbolul Revolutiei clujene", a devenit incomod, chiar si pentru locuitorii Clujului.

Dezamagit si scarbit de tot ce se intampla in jurul sau, in luna mai 1993 Calin Nemes s-a spanzurat in podul casei sale. Avea 32 de ani. A devenit simbolul Revolutiei Romane furate.


Cei care au coordonat actiunea si au impucat oamenii - Constantin Degeratu, Ioan Cocan, Valeriu Burtea, Carp Dando, Iulian Topliceanu, Ilie Dicu, Florian Caba, Vasile Lates, Iacob Gheorghe, Marian Bolbos - sunt liberi si avansati in grad.

Dosarul Revolutiei Clujene s-a disjuns.
Cu alte cuvinte, in Piata Libertatii din Cluj nu s-a intamplat nimic in ziua de 21 Decembrie 1989.

GID - Romania