Despre colonei si candidati la Presedintie. Un fost coleg marturiseste: “100.000 avans, pentru voi doi! Luni imi taiati factura!” Despre Cotidianul: Se crease in redactie un grup care, de la mine, ca simplu cititor, se vedea ca un fel de club stingist de activisti boemi care isi tricotau platforma ideologica eco-socialista pe banii unui capitalist fara scrupule. (e admirativ, domnu’ Vantu:)). Inchipuiti-va un cotidian de dreapta care are zilnic in supliment o Dilema de stinga. Acum inchipuiti-va ca suplimentul ajunge in citeva luni de trei ori mai gros decit ziarul!
Logica piscicola si epilog
Posted in 30/08/2009 4:00 pmh./ Florin Cojocariu / 54 Comments »
Asta e ultimul meu post pe tema Doru Buscu/Sorin Vulpe. Am intrat in “scandalul” Cucui fara voia mea si am sa ramin alaturi de Cucui atita vreme cit cineva va incerca, profitind de complicitati si lasitati de diverse feluri, sa-l izoleze pe nedrept pe Cucui. Cu exceptia cazului in care voi fi violent provocat, am de gind sa il ignor pe Buscu, acest fost prieten pe care propriul orgoliu l-a transformat intr-o toxina. Nu consider provocari felul execrabil in care vorbeste Doru despre mine pe unde apuca. (...) In rest, ma doare de amenintarile lui Doru Buscu in cursul saptaminii viitoare. Spre deosebire de el eu nu am nimic de pierdut cind spun adevarul. (...) Acestea fiind spuse eu pun capacul pe oala asta urit mirositoare si o duc departe de mine.
La nunta lui Bortea. 200.000 de euro! De la nasu’
Posted in 10/08/2009 ¬ 3:57 pmh.Razvan Cucui18 Comments »
Mie, personal, Cotidianul imi mai daduse o data viata peste cap, in 1992. Lucram acolo. Lucram in tipografie, dar ingrijeam primul supliment din istoria ziarului: “Guiness Book of World Reccords” – ideea mea. Eu “il faceam”. D-a fir a par. Si lui Florin Iaru i-o daduse… Doina Basca. Ca si mie. In bot ne-o daduse!
In 2002, m-am opus din rasputeri, cu argumente, cu rugaminti, cu urlete chiar, sa nu vina tocmai Cotidianul taman sub aripa Catavencu! Dar nu eram in Senat, nu puteam sa votez. Sau poate ca si de-aia nici nu eram in Senat. Ca sa nu votez. Impotriva. Dupa evaluarea mea sumara, cu $1,5 mil. cat calculasera colegii mei investitia de re-re-relansare, ar fi fost ceva sanse sa se lanseze un brand nou! In nici un caz nu se putea cumpara (auto-citat:) “o martoaga muribunda, sa ii sufli in nari si sa-i creasca aripi ca lui Pegasus!®” Dar s-a cumparat. Apoi, ani de zile, le-am spus colegilor din echipa de bule ca asta si cu asta si cu asta nu se pot citi! Pur si simplu! Nu poti trece de prima fraza! Ca daca nu ai ‘agatat’ din prima fraza, te-ai ras pe bot de cititori! Ei bine, erau vreo doi-trei pe-acolo care isi formulau prima fraza de nu se intelegea deloc pe unde vor sa bata! N-am reusit niciodata sa aflu daca se mai limpezeau lucrurile pana la sfarsitul articolului. Nu am putut razbate printre cuvinte! Le-am zis colegilor, in repetate randuri, ca aia nu sunt ziaristi. Si Augustin Julea le-a zis. Ca simplu cititor. Exemplificand precum Moromete in Poiana lui Iocan. Augustin e din Caracal.
Insa ambasadorul plenipotential al Cotidianului in Academia Catavencu, precum si Consulul sau Onorific ni-i laudau. Mamaa, ce-i ni-i mai laudau! Ca nu stim noi cat de talentati sunt baietii… Ca ce fata desteapta e aia… Ce tare este ala… Ba, noi cam stiam! Ca ii citeam. Sau, ma rog, ne dadeam silinta! Erau acolo unii redactori, captivi in proiectul Cotidianul, care nu puteau comunica cu exteriorul! Nu cunosteau limba oamenilor. D-apai limbajul jurnalistic?! Nu se mai punea problema! Deunazi, Augustin imi spunea ca multi s-au bucurat sa le apara meclele, ani de zile, printre printre marile vedete. Nu conta salariul! (Corect! Zic eu. Mai ales pe vremea directoratului lui Calin Husar. Cel mai mare Dictator cand era vorba de costuri!) Ei insa nu vroiau decat niste palide reflexii din aurele Corifeilor! Asa, sa fie, acolo, la CV… in caz ca o veni vreunul mai al dracului, sa ii dea afara! Ei, uite ca a venit!
Le-am mai spus colegilor ca va fi o pierdere ori de cate ori a plecat ala, ala si ala. Nu vreti sa stiti ce mi s-a raspuns! Urat.
Si cate nu le-am mai spus?! Le-am spus ca nu asa se face ‘Clubul de Carte’ pe care l-am propus eu ani de zile la Catavencu. Aveam pe tema asta o documentatie uriasa din Franta si UK. Vax! Le-am spus colegilor ca nu asa se face o campanie publicitara, ca nu asa se face un B2B pentru abonamente. Le-am dat si in scris! Le-am mai spus ca nu asa se face gazetarie, de pe scaun, ca gazetaria se face pe teren! Nu cu “ziaristi de internet, corespondenti de fumoar si reporteri de bufet”® – licenta mea. Odata, eram in vizita la Biju, in sediul de la Modern, cand o fata a venit la noi cu un print cu niste pesti mutanti, probabil “descoperiti de certatorii britanici”, dupa celebrul tsunami din Tailanda. Daca nu era un ihtiolog de la AVP acolo (co-habitau in acelasi sediu), ei bine, mutantii lu’ peste intrau in ziar! De parca nu erau destui!
Pe toate le-am spus, oameni buni! Si l-am auzit de multe ori si pe Iaru vorbindu-le in aceiasi termeni! Raspunsul colegilor? “De unde le stii tu, nene, pa toate?” sau “Ce crezi, ba, ca ziarele sunt ca masinutele tale de cusut?” (faceau aluzie la fosta mea activitate din mail-order cu gadgets – lucruri multifunctionale care nu folosesc la nimic) sau, mai tarziu, cand a aparut Bpt, “Vezi-ti, ba de cratitele tale!”… Dar cel mai adesea si mai adesea eram gratulat cu un: “Du-te in pula mea, Cucui!”
Si eu si Iaru eram vaccinati anti-Cotidianul. Devenisem mai atenti la fenomen. Nici azi nu trebuie sa vorbim intre noi ca sa scoatem din palarii exact aceeleasi observatii, aceleasi idei despre ziare si reviste… Iaru Dinoziaru® – un biet paginator la Catavencu, venit in locul parasit de mine in ’92. (Astazi, ‘doctor’ in Apple. Eu nu prea.) “Fost poet”, “Fost vodcar optzecist la cantina Uniunii”, “Nebun cu acte! De diabetic…” Cam asa era caracterizat de colegii mai literati. Sau de aspirantii catre cultura. (Stelian Nistor are o vorba: “Provin din Cultura, nu aspir catre ea!”) Daca aparea detepistul Iaru, cu un print A3 in mana si eu vorbeam despre Cotidianul, sigur se incingea si el in hora – se chema deja brainstorming. Ideile erau ‘cumparate’ in 5 minute, fara bagare de seama. Plata? In aceeasi moneda: “Taie-o, Iarule, la munca, ca ne-apuca dimineata!” si uzualul: “Mai da-te-n pula mea, Cucui! Treci la bule!”
Eu insa eram mult mai ingrijorat ca Iaru – care propunea de dintotdeauna proiecte in van – pentru ca, eram deja Publisher la Bucataria pentru toti. Ca si astazi. Si in jurul Cotidianului, nici iarba nu mai putea sa creasca! Constatam inciudat, si eu si redactia, ca “avantajele” promise prin fuziunea cu Catavencu S.A., se risipisera ca un nor. Cotidianul absorbea toate resursele, toate veniturile, toate profiturile!
Pana in ultima zi de lucru la Catavencu, am pomenit in vreun fel sau in altul de Cotidianul. Pana in ultima clipa, cand l-am lasat pe Biju acasa, noaptea, cu masina. Cum era obiceiul de cand se instalase Cotidianul la Modern. Tocmai ii ascultasem pe colegi si, pana la urma, pe 30 aprilie 2007, m-am dus acolo unde ma rugasera colegii de atatea ori sa ma dau! Si la cratitele mele. La “Bucataria pentru toti”. Publisher. Ca si azi. Dadusem destul know-how la Cata-Coti-Tabu, ani de zile. Aproape Gratis…
Pare laudarosenie, nu? Pare frustrare? Din afara, da, cam asa se vede. Chiar si din interior unii o vad asa… Insa se inseala. Sunt inselati! Ooo, cat de tare va inselat, colegi! Stati sa vedeti numai! Ca nici p-asta n-o stiti…
Nunta lui Bortea. Marius Bortea. Pentru cine nu stie, Bortea e catolic. Imi vine sa si rad cand imi aduc aminte… Cu multi ani in urma, Marius, crezand ca mi-am pastrat confesiunea greco-catolica dupa familia tatei, imi propusese sa-i fiu nas! N-ar fi fost un mare deranj sa ma intorc la credinta bunilor mei, insa mai era un deranj de facut: ca sa il pot cununa, trebuia mai intai sa ma cunun religios eu. Cu sotia, normal. N-a mai fost cazul.
Deci vine nunta lui Bortea… Prin primavara lui 2008? Parca da. 27 aprile 2007. La masa, eu, Florin Iaru si Doru Buscu. Iaru tocmai imi spunea ca vorbise cu Nahoi de la Adevarul, abia ce cumparase Patriciu, si ca Nahoi l-a intrebat daca stie oameni de strategie-creatie. Se impunea o relansare. Bani erau. Suficienti. Iaru stia ca, pe vremea cand exista DBF Advertising, printre primii nostri clienti fusese Evenimentul Zilei, epoca Mihai Carciog. O relansare mica. Florin auzise povesti cum a rezistat stoic Cristoiu la cele mai cumplite cazne ‘telectuale la care a fost supus atunci de o echipa din care faceam parte eu, Doru, Florin Cojocariu – colocatarul meu de blog – si altii. Trei ore de iad pentru Jac! N-a carait. S-a si filmat. Ca gaselnita profi! Iaru stia cum a umblat Mannix peste tot cu dosarul la subtioara. O luna de zile a umblat. Cum se oprea lunatic pe hol si mai citea cate o chestie. Cat de mirat era Mannix de cum isi luase Jac papara, in cele trei ore, cata nu isi luase in toata viata lui de sef – in care daduse papare la greu!
Deci Adevarul vroia o relansare. Bun. Ma incinsesem cu Iaru intr-o discutie despre ce ar trebui facut. In linii mari. Pe ce principii… Sub supraveghere stricta de data asta, Florine! Vreo 3-4 luni macar, Razvane! Eram in consens. Vorbeam exact aceeasi limba…
Doru, pe jumatate intors de la masa, privea la dansatori. Prin dansatori. Pe fereastra. I-am spus lui Iaru ca m-as baga, dar as reface, in mare, dream-team-ul cu noi titulari, cu doua-trei absente de la lot. I-am pus o conditie, vand eu: 200.000 euro partea noastra. La jumatatea pitch-ului semnam contractul si le tai factura de avans 25%: 50.000 plus TVA. Iaru e de acord, insa imi propune sa apelam la o clauza (?!) nescrisa, colegiala, la un virtual drept de preemptiune fata de compania la care lucram. Fata de Doru si fata de Cotidianul. De cee?!! Nu am apucat sa ii spun ca nici nu vreau sa aud! Desi muzica era tare, Doru auzise tot, pentru ca noi urlasem unul la altul. Peste muzica… Brusc, Doru pivoteaza la masa si pluseaza: “100.000 avans, pentru voi doi! Luni imi taiati factura!” No pitch! Am transpirat rece…
Asadar domnilor… Ati auzit bine? O-suta-de-mii-de-euro, 100 de ‘batrane’! 100.000 partea mea, pentru o consultanta la Cotidianul? Cum vi se pare? Mult? Putin? Eu zic ca, pentru doua-trei luni da dat cu parerea e binisor…
Da’ este ca v-am lasat cu gura cascata colegi? Este ca v-am spulberat zisa: “Cucui si-a construit o lume iluzorie?” “O lume paralela?” Este ca nu prea mai tine nici aia, soptita pe la colturi cum ca “Cucui e nebun?” (Bine, si “Iaru e nebun”) Si nici macar aia cu “Nu are expertiza”? Pai, cum sa fie nebun si sa nu aiba expertiza Cucui daca pielea lui facea anul trecut 100.000 euro? Plus TVA.
Si, na, ca de data asta nu am mai vorbit unu la unu! Cum se tot practica de 3 ani, de cand s-a dizolvat Senatul. Si Democratia Catavenciana de Agora. Asa, ca sa nu stie unul ce s-a vorbit cu celalalt! Na, ca Florin Iaru mi-e martor! Si-nca ce martor! Un tip, Florica asta, nu alta…
Si pana la urma, cum sa fie frustrat Cucui din moment ce i s-a oferit purcoiul de bani de la Coti, bashca Directoratul General de la Academia Catavencu, propus de Sorin (unu la unu), acum doi ani? Cateva mii bune pe luna (cu peak-uri spre 40.000!), nu cateva sute de euro pe luna, ca astazi, la Bpt! Nu mi-a fost recunoscuta valoarea?! Ba mi-a fost. Sigur ca mi-a fost!
Insa cam tarziu, dragi fosti prieteni! Prietenia pierduta nu se mai poate cumpara la loc cu bani! Asa sa stiti!
Deci, nu e frustrare, oameni buni! E amareala.
P.S. Scuza-ma, Dorule, dar nu m-am mai putut abtine! Nu am mai rezistat sa ma mangai tu pe cap cu anii, in timp ce altii imi rasucesc cutitele in spate! Si tu, Bijus i fiul tau…
La Vantu se dau comenzi politice si se cenzureaza. Se stie asta
Posted in 09/08/2009 ¬ 1:38 pmh. Razvan Cucui 52 Comments »
Mai, fratilor-confratilor, atat de setosi de libertate de exprimare si degraba apelatorii la deontologia profesionala… mai, fratilor, zic, voi ati vazut cum incepe “articolul” Mirelei Corlatan “cenzurat” de stegozaurul rosu Nistorescu?! Ia uite aici…
Informatia despre recrutarea lui Petru Romosan este confirmata de o nota de constatare a CNSAS, trimisa recent la Curtea de Apel Bucuresti, ca urmare a unei cereri de verificare depuse de ziarul Cotidianul în martie 2007. Potrivit notei de constatare, CNSAS detine angajamentul olograf, semnat cu numele real de Petre Romosanu pe 26 septembrie 1987, in care-si asuma numele de cod “Robert”… [...]
Adicatelea, cum vine asta o Nota “trimisa recent”?! Cat de recent? Acum o saptamana, acum o luna? Acum un an? Do0oi?! Ca vad ca la data depunerii Cererii de Verificare autoarea e mult mai putin laconica: “martie 2007“.
Pai, mai, oameni buni, daca Nota era ‘recenta’ de 2 ani (!?) – si nu aducea nimic nou, nimic Late Braking News! – cum dracu’ de se publica Nota naibili – caci despre o Nota de Constare este vorba, nu despre un articol in toata regula! – taman in ziua ungerii la Cotidianul a fostului coleg de redactii si prietenii al lui Romosan? Corneeeeeeeeeeeeeel Nistorescuu!
Deci, ia sa vedem… Nistorescu vine vineri la pranz, vineri seara articolul-nota de constatare apare pe Internel… De ce atata graba, ma, copii?! Nu stia Merela ca Nistorescu asta e al dracului de imputitu’ dracului? Nu stia Merela, ca la orice ziar, pentru a publica un asemenea subiect – extréem de delicat! – e musai sa iti consulti mai intai redactorul-sef? SI directorul? Ca, vorba aia, nu era vorba de doi saci de porumb furati de pe camp! Era vorba de insasi Imaginea Directorului! De insasi Imaginea Ziarului! De insasi Imaginea Grupului Realitatea-Catavencu!Atentie! Ma refer la zbaterile de dinaintea actului publicarii. La perioada de vineri de la pranz si pana vineri seara! Perioada de Gratie. Sa tot fi fost vreo 2 ore… Maxim 6!
Pai cum a putut sa zaca atata in sertar, nota asta prafuita, nu mai putea sa astepte pana luni? Sa vina si Barosanu’ odihnit, berberit si cu chef de relansare ziar? Nu s-a gandit ziarista ca poate sa ramana fara un salariu?! Pe Criza asta (indusa de ziaristi)… Nu s-a gandit ce o sa spuna lumea cand o da-o afara, pe buna dreptate, tiranozaurul Nistorescu? Ca lumea o sa spuna ca la Cotidianul se baga pumnul in gura oamenilor? Ca se cenzureaza?! Puschea pe limba! Si daca nu s-o fi gandit ea… Atunci cine?! Ia sa dam noi un piculet fimul inapoi…
Hai, ca p-asta n-o stiti! Parol! Nu s-a scris pe bloguri (nu era gata…)
Vara lui 2007. Sau toamna. Teambuilding Realitatea-Catavencu cu toata lumea la Rosu. In frumoasa si stufoasa noastra Delta a Dunarii. Mai putin pestoasa, din pacate… Sefi, sefuleti, sefisori. Palmasi, cat cuprinzi cu ochii!
Vantu, la masa Prezidiului. Cu Board-ul de-a stanga a dreapta. E multumit. Are, insfarsit, un trust media cu cap si cu coada! Presa scrisa, radio, televiziune, internet. Numai marfa quality, una si una! Ma rog, Bpt nu se pune… Ca e mass market, terfeloaga!Deci, se adunase la Rosu trustul media ideal. Trustul lui, inima lui!
Pentru a se asigura de o igiena desavarsita, necesara oricarui trust media aflat la inceput de drum, ca orice patron de trust media, Vantu, frecandu-si mainile a actiune, intreaba in plen: “Asadar, a primit cineva dintre dumneavoastra comenzi politice?” Liniste… Deci, “comenzi” nu a primit nimeni. Dar Vantu nu se lasa cu una, cu doua. Vrea sa fie absolut sigur… “O singura comanda macar! Hai, nu neaparat de la mine… Poate de la cineva din preajma mea…” Un moment de liniste… Redactorul-sef de la Cotidianul, Mihnea Maruta, era deja in picioare: “Eu, domnule Vantu! Eu am primit o comanda politica!” Paf! “De la cine stimate domn?!” il intreaba Vantu, innourandu-se. “Nu pot sa va spun!” zice Maruta. “Ba, te rog sa ne spui!” si rugamintea deja nu mai suna tocmai a rugaminte… “Nu pot.” Auch!… “Cum adica, nu poti?! Poti sa afirmi, cu atata lume de fata, ca dumneata ai primit o comanda politica, dar nu poti sa ne spui si de la cine?” Vantu incepe sa fiarba… “NU!” o tine Maruta d-amboulea. “Cum vine asta, stimate, domn?! Nu poti sa-mi spui nici mie la ureche?” Poate asa? “NU!” Ce faci, baaa, esti nebun?! “Nu poti sa ii spui nici Board-ului?!” Hai, ma, Boardului macar, ca ai un prieten bun acolo… “NU!”
Nu, nu, si pace! Maruta o tine langa… Ardelean, deh! Mandru. De la Cluj. Vezi, Doamne, nu da el in gat ca miticii… “Amice, esti nesimtit! Ne-sim-tit!” tuna si fulgera Vantu, in acest caz. Maruta senin ca fruntea de fecioara… Sedinta se suspenda!
Si eu mi-am zis atunci ca Maruta a fost nesimtit. La ce salariu o fi avut… in partea asta, la noi… Un Mare Nesimtit din Ardeal! Numai ca…
Numai ca, vazand eu ce previziuni pe termen scurt, mediu si lung emite Maruta asta al meu, ce “argumentat” le emite, in baza unei singure dupa-amieze de lucru de-a lui Nistorescu – prima! – cum scuza el Boardul care l-o adus pe el cu tzugu’ de la Cluj (cum ca nu stia nimic de numirea lui Nisto), cum forteaza el o solidaritate inexistenta intre redactia oropsita (de dinainte de Nistorescu, odata cu reducerea salariilor) a Cotidianului si grosul vajnicei redactii a Academiei Catavencu (care nici nu vrea sa auda de redactia Cotidianul si de afacerea Cotidianul, va spui eu!) si asta bazandu-se Maruta exclusiv pe o veche aversiune, strict personala, a lui Ioan T Morar fata de Nistorescu (si pe naivitatea a inca vreo doi fraieri cu cioc din redactie!)… Si cum, vorba lu’ Maruta, toate astea 7, coroborate, vor duce la prabusirea – SIGURA! – a trustului Realitatea-Catavencu! Pai, ba, fratilor…
…Ba, confratilor, va zic… Interventia lui Mihnea Maruta de la Rosu, in Delta, nu a fost decat o Provocare! V-ati prins? O provocare din interior! O Provocare in falsh!!! Ca sa stie toata lumea, toate femeili din Lume sa stie, ca la Vantu se dau comenzi politice!
O a doua Provocare a venit, acuma, odata cu cenzurarea “aricolului-nota” despre Romosan. Si a inchis, foarte rotund, fraza nerostita. Scandata insa de toata presa si de intreaga de intreaga opinie publica:
La VANTU se dau COMENZI POLITICE si se CENZUREAZA! (Q.E.D.)
Daca nu ma credeti cautati pe Google dupa cunvintele astea cheie, scrise de mine cu majuscule… Pana si Goagal stie!
_____________________
PAMFLET:
Baa! V-am zis: “mai rasfirati, baieti, mai rasfirati!”, da’ prea ati rasfirat-o, ba, da-o dracului de meserie! Pai, voi imi incepeti fraza in 2007 si mi-o terminati abia in 2009?! Mama voastra de descoperiti! Daca v-o mai acoperi pa voi cineva, vreodata, prin presa! Aveti grija, ca eu nu va amenint doar, ca to’arasul (gradu’) Romosan. Eu va trec pa toti la Arhiva!
Posted in 30/08/2009 4:00 pmh./ Florin Cojocariu / 54 Comments »
Asta e ultimul meu post pe tema Doru Buscu/Sorin Vulpe. Am intrat in “scandalul” Cucui fara voia mea si am sa ramin alaturi de Cucui atita vreme cit cineva va incerca, profitind de complicitati si lasitati de diverse feluri, sa-l izoleze pe nedrept pe Cucui. Cu exceptia cazului in care voi fi violent provocat, am de gind sa il ignor pe Buscu, acest fost prieten pe care propriul orgoliu l-a transformat intr-o toxina. Nu consider provocari felul execrabil in care vorbeste Doru despre mine pe unde apuca. (...) In rest, ma doare de amenintarile lui Doru Buscu in cursul saptaminii viitoare. Spre deosebire de el eu nu am nimic de pierdut cind spun adevarul. (...) Acestea fiind spuse eu pun capacul pe oala asta urit mirositoare si o duc departe de mine.
La nunta lui Bortea. 200.000 de euro! De la nasu’
Posted in 10/08/2009 ¬ 3:57 pmh.Razvan Cucui18 Comments »
Mie, personal, Cotidianul imi mai daduse o data viata peste cap, in 1992. Lucram acolo. Lucram in tipografie, dar ingrijeam primul supliment din istoria ziarului: “Guiness Book of World Reccords” – ideea mea. Eu “il faceam”. D-a fir a par. Si lui Florin Iaru i-o daduse… Doina Basca. Ca si mie. In bot ne-o daduse!
In 2002, m-am opus din rasputeri, cu argumente, cu rugaminti, cu urlete chiar, sa nu vina tocmai Cotidianul taman sub aripa Catavencu! Dar nu eram in Senat, nu puteam sa votez. Sau poate ca si de-aia nici nu eram in Senat. Ca sa nu votez. Impotriva. Dupa evaluarea mea sumara, cu $1,5 mil. cat calculasera colegii mei investitia de re-re-relansare, ar fi fost ceva sanse sa se lanseze un brand nou! In nici un caz nu se putea cumpara (auto-citat:) “o martoaga muribunda, sa ii sufli in nari si sa-i creasca aripi ca lui Pegasus!®” Dar s-a cumparat. Apoi, ani de zile, le-am spus colegilor din echipa de bule ca asta si cu asta si cu asta nu se pot citi! Pur si simplu! Nu poti trece de prima fraza! Ca daca nu ai ‘agatat’ din prima fraza, te-ai ras pe bot de cititori! Ei bine, erau vreo doi-trei pe-acolo care isi formulau prima fraza de nu se intelegea deloc pe unde vor sa bata! N-am reusit niciodata sa aflu daca se mai limpezeau lucrurile pana la sfarsitul articolului. Nu am putut razbate printre cuvinte! Le-am zis colegilor, in repetate randuri, ca aia nu sunt ziaristi. Si Augustin Julea le-a zis. Ca simplu cititor. Exemplificand precum Moromete in Poiana lui Iocan. Augustin e din Caracal.
Insa ambasadorul plenipotential al Cotidianului in Academia Catavencu, precum si Consulul sau Onorific ni-i laudau. Mamaa, ce-i ni-i mai laudau! Ca nu stim noi cat de talentati sunt baietii… Ca ce fata desteapta e aia… Ce tare este ala… Ba, noi cam stiam! Ca ii citeam. Sau, ma rog, ne dadeam silinta! Erau acolo unii redactori, captivi in proiectul Cotidianul, care nu puteau comunica cu exteriorul! Nu cunosteau limba oamenilor. D-apai limbajul jurnalistic?! Nu se mai punea problema! Deunazi, Augustin imi spunea ca multi s-au bucurat sa le apara meclele, ani de zile, printre printre marile vedete. Nu conta salariul! (Corect! Zic eu. Mai ales pe vremea directoratului lui Calin Husar. Cel mai mare Dictator cand era vorba de costuri!) Ei insa nu vroiau decat niste palide reflexii din aurele Corifeilor! Asa, sa fie, acolo, la CV… in caz ca o veni vreunul mai al dracului, sa ii dea afara! Ei, uite ca a venit!
Le-am mai spus colegilor ca va fi o pierdere ori de cate ori a plecat ala, ala si ala. Nu vreti sa stiti ce mi s-a raspuns! Urat.
Si cate nu le-am mai spus?! Le-am spus ca nu asa se face ‘Clubul de Carte’ pe care l-am propus eu ani de zile la Catavencu. Aveam pe tema asta o documentatie uriasa din Franta si UK. Vax! Le-am spus colegilor ca nu asa se face o campanie publicitara, ca nu asa se face un B2B pentru abonamente. Le-am dat si in scris! Le-am mai spus ca nu asa se face gazetarie, de pe scaun, ca gazetaria se face pe teren! Nu cu “ziaristi de internet, corespondenti de fumoar si reporteri de bufet”® – licenta mea. Odata, eram in vizita la Biju, in sediul de la Modern, cand o fata a venit la noi cu un print cu niste pesti mutanti, probabil “descoperiti de certatorii britanici”, dupa celebrul tsunami din Tailanda. Daca nu era un ihtiolog de la AVP acolo (co-habitau in acelasi sediu), ei bine, mutantii lu’ peste intrau in ziar! De parca nu erau destui!
Pe toate le-am spus, oameni buni! Si l-am auzit de multe ori si pe Iaru vorbindu-le in aceiasi termeni! Raspunsul colegilor? “De unde le stii tu, nene, pa toate?” sau “Ce crezi, ba, ca ziarele sunt ca masinutele tale de cusut?” (faceau aluzie la fosta mea activitate din mail-order cu gadgets – lucruri multifunctionale care nu folosesc la nimic) sau, mai tarziu, cand a aparut Bpt, “Vezi-ti, ba de cratitele tale!”… Dar cel mai adesea si mai adesea eram gratulat cu un: “Du-te in pula mea, Cucui!”
Si eu si Iaru eram vaccinati anti-Cotidianul. Devenisem mai atenti la fenomen. Nici azi nu trebuie sa vorbim intre noi ca sa scoatem din palarii exact aceeleasi observatii, aceleasi idei despre ziare si reviste… Iaru Dinoziaru® – un biet paginator la Catavencu, venit in locul parasit de mine in ’92. (Astazi, ‘doctor’ in Apple. Eu nu prea.) “Fost poet”, “Fost vodcar optzecist la cantina Uniunii”, “Nebun cu acte! De diabetic…” Cam asa era caracterizat de colegii mai literati. Sau de aspirantii catre cultura. (Stelian Nistor are o vorba: “Provin din Cultura, nu aspir catre ea!”) Daca aparea detepistul Iaru, cu un print A3 in mana si eu vorbeam despre Cotidianul, sigur se incingea si el in hora – se chema deja brainstorming. Ideile erau ‘cumparate’ in 5 minute, fara bagare de seama. Plata? In aceeasi moneda: “Taie-o, Iarule, la munca, ca ne-apuca dimineata!” si uzualul: “Mai da-te-n pula mea, Cucui! Treci la bule!”
Eu insa eram mult mai ingrijorat ca Iaru – care propunea de dintotdeauna proiecte in van – pentru ca, eram deja Publisher la Bucataria pentru toti. Ca si astazi. Si in jurul Cotidianului, nici iarba nu mai putea sa creasca! Constatam inciudat, si eu si redactia, ca “avantajele” promise prin fuziunea cu Catavencu S.A., se risipisera ca un nor. Cotidianul absorbea toate resursele, toate veniturile, toate profiturile!
Pana in ultima zi de lucru la Catavencu, am pomenit in vreun fel sau in altul de Cotidianul. Pana in ultima clipa, cand l-am lasat pe Biju acasa, noaptea, cu masina. Cum era obiceiul de cand se instalase Cotidianul la Modern. Tocmai ii ascultasem pe colegi si, pana la urma, pe 30 aprilie 2007, m-am dus acolo unde ma rugasera colegii de atatea ori sa ma dau! Si la cratitele mele. La “Bucataria pentru toti”. Publisher. Ca si azi. Dadusem destul know-how la Cata-Coti-Tabu, ani de zile. Aproape Gratis…
Pare laudarosenie, nu? Pare frustrare? Din afara, da, cam asa se vede. Chiar si din interior unii o vad asa… Insa se inseala. Sunt inselati! Ooo, cat de tare va inselat, colegi! Stati sa vedeti numai! Ca nici p-asta n-o stiti…
Nunta lui Bortea. Marius Bortea. Pentru cine nu stie, Bortea e catolic. Imi vine sa si rad cand imi aduc aminte… Cu multi ani in urma, Marius, crezand ca mi-am pastrat confesiunea greco-catolica dupa familia tatei, imi propusese sa-i fiu nas! N-ar fi fost un mare deranj sa ma intorc la credinta bunilor mei, insa mai era un deranj de facut: ca sa il pot cununa, trebuia mai intai sa ma cunun religios eu. Cu sotia, normal. N-a mai fost cazul.
Deci vine nunta lui Bortea… Prin primavara lui 2008? Parca da. 27 aprile 2007. La masa, eu, Florin Iaru si Doru Buscu. Iaru tocmai imi spunea ca vorbise cu Nahoi de la Adevarul, abia ce cumparase Patriciu, si ca Nahoi l-a intrebat daca stie oameni de strategie-creatie. Se impunea o relansare. Bani erau. Suficienti. Iaru stia ca, pe vremea cand exista DBF Advertising, printre primii nostri clienti fusese Evenimentul Zilei, epoca Mihai Carciog. O relansare mica. Florin auzise povesti cum a rezistat stoic Cristoiu la cele mai cumplite cazne ‘telectuale la care a fost supus atunci de o echipa din care faceam parte eu, Doru, Florin Cojocariu – colocatarul meu de blog – si altii. Trei ore de iad pentru Jac! N-a carait. S-a si filmat. Ca gaselnita profi! Iaru stia cum a umblat Mannix peste tot cu dosarul la subtioara. O luna de zile a umblat. Cum se oprea lunatic pe hol si mai citea cate o chestie. Cat de mirat era Mannix de cum isi luase Jac papara, in cele trei ore, cata nu isi luase in toata viata lui de sef – in care daduse papare la greu!
Deci Adevarul vroia o relansare. Bun. Ma incinsesem cu Iaru intr-o discutie despre ce ar trebui facut. In linii mari. Pe ce principii… Sub supraveghere stricta de data asta, Florine! Vreo 3-4 luni macar, Razvane! Eram in consens. Vorbeam exact aceeasi limba…
Doru, pe jumatate intors de la masa, privea la dansatori. Prin dansatori. Pe fereastra. I-am spus lui Iaru ca m-as baga, dar as reface, in mare, dream-team-ul cu noi titulari, cu doua-trei absente de la lot. I-am pus o conditie, vand eu: 200.000 euro partea noastra. La jumatatea pitch-ului semnam contractul si le tai factura de avans 25%: 50.000 plus TVA. Iaru e de acord, insa imi propune sa apelam la o clauza (?!) nescrisa, colegiala, la un virtual drept de preemptiune fata de compania la care lucram. Fata de Doru si fata de Cotidianul. De cee?!! Nu am apucat sa ii spun ca nici nu vreau sa aud! Desi muzica era tare, Doru auzise tot, pentru ca noi urlasem unul la altul. Peste muzica… Brusc, Doru pivoteaza la masa si pluseaza: “100.000 avans, pentru voi doi! Luni imi taiati factura!” No pitch! Am transpirat rece…
Asadar domnilor… Ati auzit bine? O-suta-de-mii-de-euro, 100 de ‘batrane’! 100.000 partea mea, pentru o consultanta la Cotidianul? Cum vi se pare? Mult? Putin? Eu zic ca, pentru doua-trei luni da dat cu parerea e binisor…
Da’ este ca v-am lasat cu gura cascata colegi? Este ca v-am spulberat zisa: “Cucui si-a construit o lume iluzorie?” “O lume paralela?” Este ca nu prea mai tine nici aia, soptita pe la colturi cum ca “Cucui e nebun?” (Bine, si “Iaru e nebun”) Si nici macar aia cu “Nu are expertiza”? Pai, cum sa fie nebun si sa nu aiba expertiza Cucui daca pielea lui facea anul trecut 100.000 euro? Plus TVA.
Si, na, ca de data asta nu am mai vorbit unu la unu! Cum se tot practica de 3 ani, de cand s-a dizolvat Senatul. Si Democratia Catavenciana de Agora. Asa, ca sa nu stie unul ce s-a vorbit cu celalalt! Na, ca Florin Iaru mi-e martor! Si-nca ce martor! Un tip, Florica asta, nu alta…
Si pana la urma, cum sa fie frustrat Cucui din moment ce i s-a oferit purcoiul de bani de la Coti, bashca Directoratul General de la Academia Catavencu, propus de Sorin (unu la unu), acum doi ani? Cateva mii bune pe luna (cu peak-uri spre 40.000!), nu cateva sute de euro pe luna, ca astazi, la Bpt! Nu mi-a fost recunoscuta valoarea?! Ba mi-a fost. Sigur ca mi-a fost!
Insa cam tarziu, dragi fosti prieteni! Prietenia pierduta nu se mai poate cumpara la loc cu bani! Asa sa stiti!
Deci, nu e frustrare, oameni buni! E amareala.
P.S. Scuza-ma, Dorule, dar nu m-am mai putut abtine! Nu am mai rezistat sa ma mangai tu pe cap cu anii, in timp ce altii imi rasucesc cutitele in spate! Si tu, Bijus i fiul tau…
La Vantu se dau comenzi politice si se cenzureaza. Se stie asta
Posted in 09/08/2009 ¬ 1:38 pmh. Razvan Cucui 52 Comments »
Mai, fratilor-confratilor, atat de setosi de libertate de exprimare si degraba apelatorii la deontologia profesionala… mai, fratilor, zic, voi ati vazut cum incepe “articolul” Mirelei Corlatan “cenzurat” de stegozaurul rosu Nistorescu?! Ia uite aici…
Informatia despre recrutarea lui Petru Romosan este confirmata de o nota de constatare a CNSAS, trimisa recent la Curtea de Apel Bucuresti, ca urmare a unei cereri de verificare depuse de ziarul Cotidianul în martie 2007. Potrivit notei de constatare, CNSAS detine angajamentul olograf, semnat cu numele real de Petre Romosanu pe 26 septembrie 1987, in care-si asuma numele de cod “Robert”… [...]
Adicatelea, cum vine asta o Nota “trimisa recent”?! Cat de recent? Acum o saptamana, acum o luna? Acum un an? Do0oi?! Ca vad ca la data depunerii Cererii de Verificare autoarea e mult mai putin laconica: “martie 2007“.
Pai, mai, oameni buni, daca Nota era ‘recenta’ de 2 ani (!?) – si nu aducea nimic nou, nimic Late Braking News! – cum dracu’ de se publica Nota naibili – caci despre o Nota de Constare este vorba, nu despre un articol in toata regula! – taman in ziua ungerii la Cotidianul a fostului coleg de redactii si prietenii al lui Romosan? Corneeeeeeeeeeeeeel Nistorescuu!
Deci, ia sa vedem… Nistorescu vine vineri la pranz, vineri seara articolul-nota de constatare apare pe Internel… De ce atata graba, ma, copii?! Nu stia Merela ca Nistorescu asta e al dracului de imputitu’ dracului? Nu stia Merela, ca la orice ziar, pentru a publica un asemenea subiect – extréem de delicat! – e musai sa iti consulti mai intai redactorul-sef? SI directorul? Ca, vorba aia, nu era vorba de doi saci de porumb furati de pe camp! Era vorba de insasi Imaginea Directorului! De insasi Imaginea Ziarului! De insasi Imaginea Grupului Realitatea-Catavencu!Atentie! Ma refer la zbaterile de dinaintea actului publicarii. La perioada de vineri de la pranz si pana vineri seara! Perioada de Gratie. Sa tot fi fost vreo 2 ore… Maxim 6!
Pai cum a putut sa zaca atata in sertar, nota asta prafuita, nu mai putea sa astepte pana luni? Sa vina si Barosanu’ odihnit, berberit si cu chef de relansare ziar? Nu s-a gandit ziarista ca poate sa ramana fara un salariu?! Pe Criza asta (indusa de ziaristi)… Nu s-a gandit ce o sa spuna lumea cand o da-o afara, pe buna dreptate, tiranozaurul Nistorescu? Ca lumea o sa spuna ca la Cotidianul se baga pumnul in gura oamenilor? Ca se cenzureaza?! Puschea pe limba! Si daca nu s-o fi gandit ea… Atunci cine?! Ia sa dam noi un piculet fimul inapoi…
Hai, ca p-asta n-o stiti! Parol! Nu s-a scris pe bloguri (nu era gata…)
Vara lui 2007. Sau toamna. Teambuilding Realitatea-Catavencu cu toata lumea la Rosu. In frumoasa si stufoasa noastra Delta a Dunarii. Mai putin pestoasa, din pacate… Sefi, sefuleti, sefisori. Palmasi, cat cuprinzi cu ochii!
Vantu, la masa Prezidiului. Cu Board-ul de-a stanga a dreapta. E multumit. Are, insfarsit, un trust media cu cap si cu coada! Presa scrisa, radio, televiziune, internet. Numai marfa quality, una si una! Ma rog, Bpt nu se pune… Ca e mass market, terfeloaga!Deci, se adunase la Rosu trustul media ideal. Trustul lui, inima lui!
Pentru a se asigura de o igiena desavarsita, necesara oricarui trust media aflat la inceput de drum, ca orice patron de trust media, Vantu, frecandu-si mainile a actiune, intreaba in plen: “Asadar, a primit cineva dintre dumneavoastra comenzi politice?” Liniste… Deci, “comenzi” nu a primit nimeni. Dar Vantu nu se lasa cu una, cu doua. Vrea sa fie absolut sigur… “O singura comanda macar! Hai, nu neaparat de la mine… Poate de la cineva din preajma mea…” Un moment de liniste… Redactorul-sef de la Cotidianul, Mihnea Maruta, era deja in picioare: “Eu, domnule Vantu! Eu am primit o comanda politica!” Paf! “De la cine stimate domn?!” il intreaba Vantu, innourandu-se. “Nu pot sa va spun!” zice Maruta. “Ba, te rog sa ne spui!” si rugamintea deja nu mai suna tocmai a rugaminte… “Nu pot.” Auch!… “Cum adica, nu poti?! Poti sa afirmi, cu atata lume de fata, ca dumneata ai primit o comanda politica, dar nu poti sa ne spui si de la cine?” Vantu incepe sa fiarba… “NU!” o tine Maruta d-amboulea. “Cum vine asta, stimate, domn?! Nu poti sa-mi spui nici mie la ureche?” Poate asa? “NU!” Ce faci, baaa, esti nebun?! “Nu poti sa ii spui nici Board-ului?!” Hai, ma, Boardului macar, ca ai un prieten bun acolo… “NU!”
Nu, nu, si pace! Maruta o tine langa… Ardelean, deh! Mandru. De la Cluj. Vezi, Doamne, nu da el in gat ca miticii… “Amice, esti nesimtit! Ne-sim-tit!” tuna si fulgera Vantu, in acest caz. Maruta senin ca fruntea de fecioara… Sedinta se suspenda!
Si eu mi-am zis atunci ca Maruta a fost nesimtit. La ce salariu o fi avut… in partea asta, la noi… Un Mare Nesimtit din Ardeal! Numai ca…
Numai ca, vazand eu ce previziuni pe termen scurt, mediu si lung emite Maruta asta al meu, ce “argumentat” le emite, in baza unei singure dupa-amieze de lucru de-a lui Nistorescu – prima! – cum scuza el Boardul care l-o adus pe el cu tzugu’ de la Cluj (cum ca nu stia nimic de numirea lui Nisto), cum forteaza el o solidaritate inexistenta intre redactia oropsita (de dinainte de Nistorescu, odata cu reducerea salariilor) a Cotidianului si grosul vajnicei redactii a Academiei Catavencu (care nici nu vrea sa auda de redactia Cotidianul si de afacerea Cotidianul, va spui eu!) si asta bazandu-se Maruta exclusiv pe o veche aversiune, strict personala, a lui Ioan T Morar fata de Nistorescu (si pe naivitatea a inca vreo doi fraieri cu cioc din redactie!)… Si cum, vorba lu’ Maruta, toate astea 7, coroborate, vor duce la prabusirea – SIGURA! – a trustului Realitatea-Catavencu! Pai, ba, fratilor…
…Ba, confratilor, va zic… Interventia lui Mihnea Maruta de la Rosu, in Delta, nu a fost decat o Provocare! V-ati prins? O provocare din interior! O Provocare in falsh!!! Ca sa stie toata lumea, toate femeili din Lume sa stie, ca la Vantu se dau comenzi politice!
O a doua Provocare a venit, acuma, odata cu cenzurarea “aricolului-nota” despre Romosan. Si a inchis, foarte rotund, fraza nerostita. Scandata insa de toata presa si de intreaga de intreaga opinie publica:
La VANTU se dau COMENZI POLITICE si se CENZUREAZA! (Q.E.D.)
Daca nu ma credeti cautati pe Google dupa cunvintele astea cheie, scrise de mine cu majuscule… Pana si Goagal stie!
_____________________
PAMFLET:
Baa! V-am zis: “mai rasfirati, baieti, mai rasfirati!”, da’ prea ati rasfirat-o, ba, da-o dracului de meserie! Pai, voi imi incepeti fraza in 2007 si mi-o terminati abia in 2009?! Mama voastra de descoperiti! Daca v-o mai acoperi pa voi cineva, vreodata, prin presa! Aveti grija, ca eu nu va amenint doar, ca to’arasul (gradu’) Romosan. Eu va trec pa toti la Arhiva!
Eugene, nu pleca, Ziarul este Cartea ta
Posted in 26/08/2009 1:11 amh / Razvan Cucui / 20 Comments »
Eugene, ce aud?! Ca vrei sa parasesti Academia Catavencu? Tocmai acum cand ti-ai dat si tu seama cine ne-a pus ziarul pe butuci? Cine te-a (ne-a) tras in piept?! Hai, ma, Eugene, ce naibili?
Acum doua sau trei saptamani mi-a dat un telefon sa-mi spui ca ti-e scarba… Cam tarziu, draga Eugen… Cam tarziu! Dar nu mi-am imaginat ca vroiai sa-mi transmiti, de fapt, ca tu pleci… Ca te-as fi certat, prieteneste, ca nu ai deschis gura decat la plecare! Pai, mai Eugen…
Dar nu ti-a fost scarba ani de zile sa votezi in Senat doar ce vroiau doi oameni – cei doi Sefi ai tai. Astazi ajunsi unul Mare Director si celalat Mare Manager. La Vantu, ca la Catavencu erau mereu luati in balon… Eu te inteleg ca poate nu ti-a fost scarba sa votezi prima lor neghiobie, prin anii ‘90, poate nici la a doua nu ti-a fost greata. Dar cand ai vazut ca neghiobiile lor se tin lant si sunt, in esenta, chiar negiobii si, nu o data, chiar nemernicii… de ce ai mai votat ca masina de vot fara frane, Eugene, draga?
Tie nu ti s-a parut nimic anormal cand oameni, care au pus din greu umarul la “fenomenul” Academia Catavencu, sunt fie alungati – unii dupa indelungi calcaturi in picioare – fie neprimiti inapoi dupa stagii pe la radiouri straine sau printre cozile despletite ale Dunarii? Pai, cum au disparut din caseta, frate: Ioan Grosan, Patrick André de Hillerin, Tudor Octavian, Ducu Hancu, Liviu Mihaiu si altii?! Zii, Eugene! Si nici nu ti s-a parut ciudat ca in locul lor au aparut tot felul de ciudati, heitari, trolli si reporteri permanenti de OTV?
Nu te mai intreb despre continut, ca o sa-mi zici ca tu ti-ai facut treaba. Tu ti-ai vazut de interviurile tale celebre, normal. Dar tu ai vazut printre ce ziare a ajuns sa se vanda Academia Catavencu? Bine ca nu mai apare “Romania Mare”. Si ca “Infractoarea Mov” e la parnaie!
Posted in 26/08/2009 1:11 amh / Razvan Cucui / 20 Comments »
Eugene, ce aud?! Ca vrei sa parasesti Academia Catavencu? Tocmai acum cand ti-ai dat si tu seama cine ne-a pus ziarul pe butuci? Cine te-a (ne-a) tras in piept?! Hai, ma, Eugene, ce naibili?
Acum doua sau trei saptamani mi-a dat un telefon sa-mi spui ca ti-e scarba… Cam tarziu, draga Eugen… Cam tarziu! Dar nu mi-am imaginat ca vroiai sa-mi transmiti, de fapt, ca tu pleci… Ca te-as fi certat, prieteneste, ca nu ai deschis gura decat la plecare! Pai, mai Eugen…
Dar nu ti-a fost scarba ani de zile sa votezi in Senat doar ce vroiau doi oameni – cei doi Sefi ai tai. Astazi ajunsi unul Mare Director si celalat Mare Manager. La Vantu, ca la Catavencu erau mereu luati in balon… Eu te inteleg ca poate nu ti-a fost scarba sa votezi prima lor neghiobie, prin anii ‘90, poate nici la a doua nu ti-a fost greata. Dar cand ai vazut ca neghiobiile lor se tin lant si sunt, in esenta, chiar negiobii si, nu o data, chiar nemernicii… de ce ai mai votat ca masina de vot fara frane, Eugene, draga?
Tie nu ti s-a parut nimic anormal cand oameni, care au pus din greu umarul la “fenomenul” Academia Catavencu, sunt fie alungati – unii dupa indelungi calcaturi in picioare – fie neprimiti inapoi dupa stagii pe la radiouri straine sau printre cozile despletite ale Dunarii? Pai, cum au disparut din caseta, frate: Ioan Grosan, Patrick André de Hillerin, Tudor Octavian, Ducu Hancu, Liviu Mihaiu si altii?! Zii, Eugene! Si nici nu ti s-a parut ciudat ca in locul lor au aparut tot felul de ciudati, heitari, trolli si reporteri permanenti de OTV?
Nu te mai intreb despre continut, ca o sa-mi zici ca tu ti-ai facut treaba. Tu ti-ai vazut de interviurile tale celebre, normal. Dar tu ai vazut printre ce ziare a ajuns sa se vanda Academia Catavencu? Bine ca nu mai apare “Romania Mare”. Si ca “Infractoarea Mov” e la parnaie!
Nici nu ti s-a parut nimic anormal cand sefii tai ti-au spus in ultimii 3 ani ca “Cucui nu se ocupa de Bpt” si “Cucui este un slab manager”, desi tu vazusei cu ochii tai cum se munceste si la revista si la almanah, in paralel, ca doar te “cazasem” vreo doua luni la mine in birou, pe canapea. Acu’ vreo doi ani si ceva parca… Dar cum inghiteai tu magariile astea, Eugen, cand ‘Bucataria pentru toti’ care te-a gazduit all included avea luni de zile in care trecea de 50.000 de exemplare vandute si reclama crestea fata de de 2008 cu 8,38%. Pe Mama Crizelor crestea! Cum naiba?! Ca nu ca nu se exista in trustul nostru cifrele astea, in TOATA PRESA nu se exista!
Nu imi aduc aminte sa fi luat vreo pozitie, sa iti exprimi vreo nedumerire, nici de ziua ta, acum doi ani, cand, la ‘Pescarul’, la masa, “doar intre prieteni” (ma rog, cu un ‘spion’ poreclit “Fratiorul” printre noi), am izbucnit in lacrimi de furie… cand unul dintre cei doi sefi ai tai, Directorul, se facea ca nu stie ca celalalt sef al tau, Managerul, absent de la petrecere, mi-a ordonat sa il dau afara pe Redactorul Sef de la “Bucataria pentru toti”, pe colegul si prietenul nostru, Stelian Nistor. Acelasi Stelian Nistor care, pentru a-i salva viata tatalui Marelui Manager s-a dat peste cap sa ii aduca echipa de chirurgi de la Viena – cei mai tari din Europa! – si s-a zbatut sa obtina si blocul operator al profesorului Bradisteanu! Intamplator, la PSD. O treime de inima necrozata i-au taiat austriecii acum 6 ani tatalui sefului tau! Managerul! A fost o premiera Mondiala pentru Romania! Apoi i-a venit randul “la cutit” si soacrei Marelui Manager si tot austriecii lu’ Stelica au readus-o la viata! Oamenii astia traiesc si astazi si nu dau semne ca ne-ar parasi prea curand. Insa dupa evaluarea medicilor romani erau oale si ulcele de mult! Stiai toate astea, Eugen, dar probabil ca ai considerat ca este o decizie ‘inteleapta’ a celor doi sefi ai tai, intru “binele Trustului” ca Stelica sa primeasca un nou sut in cur (sa vezi cand voi demonstra eu ca pe aceeasi filiera ii venea si al doilea, ce o sa ne mai distram!). Ca face parte din celebrele, de acum, “sinergii de business”. Este?
E drept ca ai ridicat o spranceana cand, luandu-mi un interviu pentru cartea ta de Istorie Antica, ai aflat ca eu am “plecat” de la Catavencu in 14 iunie 1990 (nu s-a mai facut ziarul) si la 31 Decembrie, la Ratiu, va asteptam cu tot ce ne trebuia sa pornim o noua viata editoriala. Va asteptam sa lansam Catavencu Liber. Ca ajunsesem barosan la Ratiu! Aveam tipar off-set pe mana cum n-avea nici dracu’ la ora aia, bani gramada – facuti din ‘lucrarea speciala’ “Cheia Viselor”, posibilitatea de plata decalata livrarii, doua dube noi Renault Traffic, retea de difuzare in plina dezvoltare, editura capuse la vedere “Cardinal” (intreprindere mica) cu doua stampile si mai aveam si tot concursul dezinteresat al managementului Intreprinderii Poligrafice IR. Te cred, Eugene, ca nu ai stiut. Sefii tai nu ti-au spus – era o actiune clandestina, derulata doar de cativa, printre care si seful tau si Mardale – ca sa nu afle Batalu’! Numai ca voi ce-ati facut, manca-v-as?! La inca vreo 11 luni mai incolo… Ia zii… Ca eu m-am trezit angajat cu contract de colaborare la cei cu care eu cu Fonfon si cu Ciulica discutam de la egal la egal, sa “ne bagam” cu tupeu peste RODIPET: colonelul Nicolici (socrul de mai tarziu al Monei), interpusul lui Mihai Carciog in relatia cu voi, ‘academicienii’ – colegii mei! (trebuie sa va povestesc mai multe despre aceasta perioada misto din viata mea, “Iepoca Doina Basca”, perioada pe care am constatat ca Mihnea Vasiliu a “uitat” sa si-o treaca in CV, atunci cand a venit la Realitatea-Catavencu. Eu il inteleg, pe undeva…)
Da’ stii ceva, Eugene? Cand insistai sa nu-mi auto-cenzurez episodul asta din intreviu, mai, mai, ca era sa te intreb cum ai votat TU in doua randuri anume. Cand s-a pus problema “improprietaririi” mele la Catavencu. Dar nu te-am intrebat ca mi-ar fi fost rusine de rusinea ta! Dar tu, macar acuma, intelegi de ce eu nu trebuia sa fac parte din actionariat? Ca nu trebuia sa-i incurc pe Sefii tai la vot? De ce nu trebuia sa ajung eu sa-mi bag nasul prin cifre? Te-ai prins macar acum, fraiere?
In fine… Nu te-a pus pe ganduri, absolut deloc, dizolvarea Senatului operata de cei doi si, prin asta, suspendarea dreptului tau de vot? Nu te-a apasat pe timpane nici linistea in care am fost ingropat de viu de 7 ani, dar mai ales in ultimii 3 ani, de cand imi batatoresc linistea cu dosul lopetii? Nu te-a apasat pe ochi nici dictatura celor doi care iti interzic categoric sa vorbesti cu mine? De ce, Eugen? Crezi ca te musc? Crezi ca te infectez? Sau ti-au zis si tie ca in tutunul Drum pe care l-am rasucit ani de zile, pana sa ma las de fumat anul trecut, adaug si o importanta cantitate de marihuana? Ca circula si asta, stii?
Eugen. Acum doua sau trei saptamani mi-ai dat un telefon. Mi-ai spus ca iti este scarba de Catavencu. Textual. Mi-ai spus ca ti-e scarba de doi oameni. Ti-e scarba pentru ca au incercat sa te convinga ca “Cucui e nebun!”. Pentru ca au incercat sa te convinga ca eu chiar am vrut sa ajung la Cotroceni! Presedintele Romaniei! Nebunul de Cucui! Si cainele lor de luneta de Dacie a dat si el din cap afirmativ. (bine, sa fi candidat io doar cu Crin, cu Nati si cu Geoana!) Sii ca azi unul dintre sefii tai incerca sa il convinga pe Cojocariu ca as fi venit ‘dezbracat’ la proba de filmare. Cica dau dovada de “neglijenta vestimentara” (?!)
@ Florine, uite, pe Augustin sa-l intrebi daca m-a vazut iesind pe usa cu o sacosa de haine imprumutate de la Prada, in valoare de vreo 3.500 euro. O sa-ti spuna nea’ Julica daca Doru minte sau nu. Desi tu il cunosti pe Doru… Ii calculasem un coeficient de mitomanie pe la 1,7. Acum cred ca i-a crescut la 2! Si a dat si peste!
@ Florineeee… Stiu! Sa mor daca nu stiu! Stiu de unde vine asta cu “neglijenta vestimentara” a lui Dorel. Exista o “proba” la “dosarul” meu de cadre de la Realitatea-Catavencu – o legendara bascalie facuta de mine pe intranet la adresa unei misionare corporatiste, de pe la nu stiu ce overhead quarters, care dorea ea sa impuna un “Cod Vestimentar Realitatea Catavencu Brand”. Pentru “efortul” asta deosebit, tanti Mitza Corporatista era platita probabil cu vreo doua-trei salarii de publisher batran! Maxim sase!
Gata! Asta era! Cucui trebuie dat afara din Trust pentru ca vine in pantaloni scurti, calare pe bicicleta! @ Florine, tata! (Ah, nu mai am meilu’ ala. Sa-ti arat ce ovatii ‘din public’ am primit!)
Eugen, de ce pleci? Ca tu macar ai recunoscut ca ai gresit…
Eugen, de ce o tai, frate, tocmai acum cand eu ma gandeam foarte serios sa ma intorc la Catavencu? Tocmai acum cand cei doi sefi ai tai ma indeamna cu juma’ de gura, ba sa ma intorc la bule, ba sa dau socoteala pentru ce scriu pe blogu’ lu peste. Stii, ca din “frustrare” scriu, nu? Auzi, tu, la seful tau alta: “Cucui, pe langa ca e nebun, mai e si grafoman”! Normal ca par grafoman la cate am eu sa scriu despre el! Si despre amandoi!
Eugen, tu te-ai mai putea razgandi daca m-as razgandi si eu? Si luni sa apar la serviciu? Ca din senin…
Ca, zau, c-as veni! Ca s-o luam de la capat…
Nu imi aduc aminte sa fi luat vreo pozitie, sa iti exprimi vreo nedumerire, nici de ziua ta, acum doi ani, cand, la ‘Pescarul’, la masa, “doar intre prieteni” (ma rog, cu un ‘spion’ poreclit “Fratiorul” printre noi), am izbucnit in lacrimi de furie… cand unul dintre cei doi sefi ai tai, Directorul, se facea ca nu stie ca celalalt sef al tau, Managerul, absent de la petrecere, mi-a ordonat sa il dau afara pe Redactorul Sef de la “Bucataria pentru toti”, pe colegul si prietenul nostru, Stelian Nistor. Acelasi Stelian Nistor care, pentru a-i salva viata tatalui Marelui Manager s-a dat peste cap sa ii aduca echipa de chirurgi de la Viena – cei mai tari din Europa! – si s-a zbatut sa obtina si blocul operator al profesorului Bradisteanu! Intamplator, la PSD. O treime de inima necrozata i-au taiat austriecii acum 6 ani tatalui sefului tau! Managerul! A fost o premiera Mondiala pentru Romania! Apoi i-a venit randul “la cutit” si soacrei Marelui Manager si tot austriecii lu’ Stelica au readus-o la viata! Oamenii astia traiesc si astazi si nu dau semne ca ne-ar parasi prea curand. Insa dupa evaluarea medicilor romani erau oale si ulcele de mult! Stiai toate astea, Eugen, dar probabil ca ai considerat ca este o decizie ‘inteleapta’ a celor doi sefi ai tai, intru “binele Trustului” ca Stelica sa primeasca un nou sut in cur (sa vezi cand voi demonstra eu ca pe aceeasi filiera ii venea si al doilea, ce o sa ne mai distram!). Ca face parte din celebrele, de acum, “sinergii de business”. Este?
E drept ca ai ridicat o spranceana cand, luandu-mi un interviu pentru cartea ta de Istorie Antica, ai aflat ca eu am “plecat” de la Catavencu in 14 iunie 1990 (nu s-a mai facut ziarul) si la 31 Decembrie, la Ratiu, va asteptam cu tot ce ne trebuia sa pornim o noua viata editoriala. Va asteptam sa lansam Catavencu Liber. Ca ajunsesem barosan la Ratiu! Aveam tipar off-set pe mana cum n-avea nici dracu’ la ora aia, bani gramada – facuti din ‘lucrarea speciala’ “Cheia Viselor”, posibilitatea de plata decalata livrarii, doua dube noi Renault Traffic, retea de difuzare in plina dezvoltare, editura capuse la vedere “Cardinal” (intreprindere mica) cu doua stampile si mai aveam si tot concursul dezinteresat al managementului Intreprinderii Poligrafice IR. Te cred, Eugene, ca nu ai stiut. Sefii tai nu ti-au spus – era o actiune clandestina, derulata doar de cativa, printre care si seful tau si Mardale – ca sa nu afle Batalu’! Numai ca voi ce-ati facut, manca-v-as?! La inca vreo 11 luni mai incolo… Ia zii… Ca eu m-am trezit angajat cu contract de colaborare la cei cu care eu cu Fonfon si cu Ciulica discutam de la egal la egal, sa “ne bagam” cu tupeu peste RODIPET: colonelul Nicolici (socrul de mai tarziu al Monei), interpusul lui Mihai Carciog in relatia cu voi, ‘academicienii’ – colegii mei! (trebuie sa va povestesc mai multe despre aceasta perioada misto din viata mea, “Iepoca Doina Basca”, perioada pe care am constatat ca Mihnea Vasiliu a “uitat” sa si-o treaca in CV, atunci cand a venit la Realitatea-Catavencu. Eu il inteleg, pe undeva…)
Da’ stii ceva, Eugene? Cand insistai sa nu-mi auto-cenzurez episodul asta din intreviu, mai, mai, ca era sa te intreb cum ai votat TU in doua randuri anume. Cand s-a pus problema “improprietaririi” mele la Catavencu. Dar nu te-am intrebat ca mi-ar fi fost rusine de rusinea ta! Dar tu, macar acuma, intelegi de ce eu nu trebuia sa fac parte din actionariat? Ca nu trebuia sa-i incurc pe Sefii tai la vot? De ce nu trebuia sa ajung eu sa-mi bag nasul prin cifre? Te-ai prins macar acum, fraiere?
In fine… Nu te-a pus pe ganduri, absolut deloc, dizolvarea Senatului operata de cei doi si, prin asta, suspendarea dreptului tau de vot? Nu te-a apasat pe timpane nici linistea in care am fost ingropat de viu de 7 ani, dar mai ales in ultimii 3 ani, de cand imi batatoresc linistea cu dosul lopetii? Nu te-a apasat pe ochi nici dictatura celor doi care iti interzic categoric sa vorbesti cu mine? De ce, Eugen? Crezi ca te musc? Crezi ca te infectez? Sau ti-au zis si tie ca in tutunul Drum pe care l-am rasucit ani de zile, pana sa ma las de fumat anul trecut, adaug si o importanta cantitate de marihuana? Ca circula si asta, stii?
Eugen. Acum doua sau trei saptamani mi-ai dat un telefon. Mi-ai spus ca iti este scarba de Catavencu. Textual. Mi-ai spus ca ti-e scarba de doi oameni. Ti-e scarba pentru ca au incercat sa te convinga ca “Cucui e nebun!”. Pentru ca au incercat sa te convinga ca eu chiar am vrut sa ajung la Cotroceni! Presedintele Romaniei! Nebunul de Cucui! Si cainele lor de luneta de Dacie a dat si el din cap afirmativ. (bine, sa fi candidat io doar cu Crin, cu Nati si cu Geoana!) Sii ca azi unul dintre sefii tai incerca sa il convinga pe Cojocariu ca as fi venit ‘dezbracat’ la proba de filmare. Cica dau dovada de “neglijenta vestimentara” (?!)
@ Florine, uite, pe Augustin sa-l intrebi daca m-a vazut iesind pe usa cu o sacosa de haine imprumutate de la Prada, in valoare de vreo 3.500 euro. O sa-ti spuna nea’ Julica daca Doru minte sau nu. Desi tu il cunosti pe Doru… Ii calculasem un coeficient de mitomanie pe la 1,7. Acum cred ca i-a crescut la 2! Si a dat si peste!
@ Florineeee… Stiu! Sa mor daca nu stiu! Stiu de unde vine asta cu “neglijenta vestimentara” a lui Dorel. Exista o “proba” la “dosarul” meu de cadre de la Realitatea-Catavencu – o legendara bascalie facuta de mine pe intranet la adresa unei misionare corporatiste, de pe la nu stiu ce overhead quarters, care dorea ea sa impuna un “Cod Vestimentar Realitatea Catavencu Brand”. Pentru “efortul” asta deosebit, tanti Mitza Corporatista era platita probabil cu vreo doua-trei salarii de publisher batran! Maxim sase!
Gata! Asta era! Cucui trebuie dat afara din Trust pentru ca vine in pantaloni scurti, calare pe bicicleta! @ Florine, tata! (Ah, nu mai am meilu’ ala. Sa-ti arat ce ovatii ‘din public’ am primit!)
Eugen, de ce pleci? Ca tu macar ai recunoscut ca ai gresit…
Eugen, de ce o tai, frate, tocmai acum cand eu ma gandeam foarte serios sa ma intorc la Catavencu? Tocmai acum cand cei doi sefi ai tai ma indeamna cu juma’ de gura, ba sa ma intorc la bule, ba sa dau socoteala pentru ce scriu pe blogu’ lu peste. Stii, ca din “frustrare” scriu, nu? Auzi, tu, la seful tau alta: “Cucui, pe langa ca e nebun, mai e si grafoman”! Normal ca par grafoman la cate am eu sa scriu despre el! Si despre amandoi!
Eugen, tu te-ai mai putea razgandi daca m-as razgandi si eu? Si luni sa apar la serviciu? Ca din senin…
Ca, zau, c-as veni! Ca s-o luam de la capat…
Pentru Doru Buscu
Posted in 22/08/2009 6:13 amh./ Florin Cojocariu / 10 Comments »
Draga Doru,
Sper ca acest mesaj sa iti parvina. Inainte sa apuci sa-mi atasezi vreo boala psihica (daca n-ai facut-o cumva deja), sa lamurim pentru inceput ce caut eu in povestea asta. Raspunsul e simplu: Vulpe a reusit sa ma scoata din sarite. Tu cunosti episodul bursei de la Londra si ar trebui sa iti amintesti ca in mod obiectiv nu aveam bani la DBF pentru a onora o promisiune de a-i da niste bani degeaba in fiecare luna. Cunosti cu cita obstinatie a refuzat sa vorbeasca cu mine citiva ani dupa aceea dupa cum stii la fel de bine ca eu am insistat constant sa revenim a relatii normale. La fel de bine cred ca stii ca in ultimul an eu cu Vulpe am avut citeva discutii pe marginea unui proiect despre care n-am de gind sa vorbesc aici. Nu stiu ce ti-a relatat el insa iti spun eu acum: a fost arogant, plin de el, agresiv cum nu-mi inchipuiam ca poate fi Sobolanul. Poate tu nu vezi pentru ca ai stat cu el tot timpul. S-a schimbat enorm si nu in bine. Lasa-l pe Cucui, pe cit pui pariu ca iti aduc 10 oameni certificati sanatosi psihic si care sa aprobe ce zic? Desi sint convins ca a avut un rol in plecarea mea de la Happy Fish (iarasi, nu e locul aici sa imi prezint argumentele, poti insa verifica cu Cel Care Trimite SMS-uri ce a vorbit Vulpe despre mine cu el) tot n-as fi iesit public sa-mi exprim scirba. Atunci?
Pai, sa vezi. Cucui ajunge pe blogul meu acum vreo luna si imi da de inteles, printre niste commenturi destul de imbirligate, ca avem de vorbit. Cine il cunoaste pe Cucui stie bine pasiunea lui pentru Lucruri Mici si fuga de idei care l-a insotit toata viata. (spun asta ca sa nu o aduci cumva in discutie ca sindrom recent, Cucui era asa si acum 10 ani). Iesim in oras, la suc si cafea, si imi povesteste ceva despre candidatura lui la Presedintie din partea Academiei Catavencu.
Imi mai spune ca tu i-ai sugerat sa se vada cu mine si ca ar exista deschidere sa reformam vechea echipa. Eu am fost sceptic, el mi-a aratat niste SMS-uri. Eu am zis sa-ti transmita ca vreau sa ne vedem fata in fata. Stiu ca in zilele alea s-a dus sa faca nu stiu ce proba de costum si sigur vorbea pe tema asta cu tine.
Asadar acum o luna Cucui nu era nebun. Sau era si tu il cultivai. In orice caz, pareati in relatii bune.
Dupa povestea asta, Cucui mi-a povestit despre rolul interesant pe care l-a jucat Vulpe in viata lui. Dupa care lucrurile s-au rupt brusc, a intervenit povestea cu demiterea lui, confuzia cu actele etc. Ei bine, asta m-a iritat peste masura, iarasi Vulpe! In fond, cine e acest filosof fara vocatie si manager fara talent care da lectii tuturor in jurul lui? (Stii ca imi dadea prin telefon, cu obstinatie, lectii despre internet? Nici pe marketing nu prea avea jena sa-mi tina prelegeri. Nu vreau sa fiu Cucui, el insa nu stia bine ce e mailul cind eu faceam proiecte pentru siteurile IBM.) De asta sint alaturi de Cucui.
Asta fiind introducerea, sa trec la obiectul mesajului de fata. Am vazut un mesaj al tau dat pe info-grupul intern Realitatea Catavencu. Cum sperai acolo explicit ca mesajul sa ajunga la Cucui, iata ca el a ajuns si la mine prin niste “binevoitori”. Eu am doar un lucru de comentat, detaliile le cunoasteti voi mai bine si o sa le lamuriti impreuna. Citez din mesajul tau: “Razvan e amicul meu de peste doua decenii dar pare sa se fi ticnit in ultimele doua luni.”
Cred ca faci o eroare. Intr-un singur caz am mai vazut un om capabil sa pretinda ca un altul a innebunit brusc in numai o luna de zile (repet, o luna si nu doua): Vadim. Doar in cazul lui e posibil ca dupa ce se pozeaza cu candidatul si il prezinta ca om de mare caracter sa-l faca nebun si albie de porci a doua zi. Tu esti mai nuantat, esenta e insa aceeasi: Razvan a luat-o razna de ieri pe azi. Amindoi stim bine ca Razvan a avut doza lui de fuga de idei si talent la scenarii de cind e el.
Nu-mi dau seama bine ce aperi. Pe Vulpe? Pentru ca ramin niste fapte, indiferent de ce zice Cucui (care, uneori, scapa caii, cum a facut-o toata viata), fapte care nu-i sint prea favorabile. Apoi, dupa cum explicam mai sus, ai fost alaturi de Cucui cu numai o luna in urma. Nu trebuia sa-l lasi balta. Pentru ca problema cu Cucui e simpla: ani de zile a tacut si a inghitit, a fost baiatul bun. I-am tras-o si noi la DBF, i-a tras-o si grecul, i-ati tras-o si voi la Catavencu. De ce anume era nevoie sa-l forteze Vulpe afara de la BPT sa mor si nu inteleg! Pe tine te-a convins Vulpe ca are expertiza financiara si ca problemele trustului se rezolva odata cu plecarea lui Cucui de la BPT?
Pentru ca, inainte de a afirma ca Cucui e nebun, ar trebui sa raspunzi la intrebarea asta: De ce ati vrut sa-l scoateti de la revista pe care el a fondat-o si crescut-o? Adica, eu iti iau copilul cu forta si daca tu ma prinzi si-mi dai un par in cap sa-ti iei copilul inapoi, eu te dau in judecata ca esti nebun pentru ca reactionezi necontrolat? Hmm…
In Piticu (aka Liviu Mihaiu) se trage cu pitici. Gratis?
Posted in 16/08/2009 ¬ 11:31 pmh / Razvan Cucui / 117 Comments »
Ne adunaseram cativa, in Elisabeta, la un prim pitch despre candidatura mea la Presedentie. Cum, care Presedentie?! Presedentia Romaniei!
In urma cu doua luni jumate, colegii mei de la Academia Catavencu au avut o idee nastrusnica: sa inscrie un candidat propriu in cursa pentru Cotroceni. O actiune de tip Coluche avand doua scopuri declarate: unul de responsabilizare sociala si, normal, unul de marketing. Atipic marketing! Fara prea multe consultari in redactie s-a votat in unanimitate si in contumacie: “Alege Cucui in fruntea Tarii!”
Dupa o oaie festiva si libaneza, ramaseseram trei insi in sala mare ca sa discutam pe tema: Doru Buscu, Alin Ionescu si cu mine. Plus un baiat, o figura noua pentru mine, care isi facea de lucru pe mess, aparte. La un moment dat vine vorba de metodele neconventionale la care recurge candidatul Cucui, printre care era una – a mea – de avangarda: strangerea de semnaturi electronice pe blogurile prietenilor si sustinatorilor. Aveam cativa chiar pe site-urile trustului.
Moment in care Doru il abordeaza peste birouri si monitoare pe juniorul aparent absent, intrebandu-l de blogul lui – piticigratis.com. Nu statea rau. Nu sta rau nici acuma. In ZeList cel putin, este imediat in spatele lui Morar&More si cocalari.com, dar in fata unor blogeri cu state vechi precum: denisuca.com, orlando.ro sau andressa.ro. Doru ii promite ca, daca mai reduce din ‘sex’ si scrie posturi mai dese si mai scurte il va promova in Catavencu. Si, de ce nu, poate pe site-urile grupului. Cum a fost promovat si zoso.ro cu ani in urma in Catavencu. Radu, caci Radu il cheama, argumenteaza ca el scrie cat ii vine. Nici nu poate scrie 3 posturi pe zi, dupa cum ii sugera seful. Nu ii vin 3 idei distincte…
Mi se facuse oarecum mila de ‘juniorul tanar ‘ prins in corzi, gandindu-ma ca o avea 3 joburi, o invata pe la vreo facultate de stat, la vreun masterat, MBA, doctorat etc. Il intreb cu ce-si umple timpul… “Am serviciu” imi raspunde. “Saracu’!” imi zic in gand… “Unde?” il intreb… “Aici.” imi raspunde senin… “Aici, la Academia Catavencu!” Asta m-a scos brusc din pepeni! “Baaaa! Tu stii cine sunt eu? Tu stii unde am frecat-o eu ani de zile cu carte de munca? Sa-i zici ca ai serviciu lu’ mamitica ta, gagicii tale, parintilor gagicii tale, da’ mie sa nu-mi spui ca nu poti sa postezi de 3 ori pe zi din cauza ca nu te lasa serviciul de la Catavencu! Ca n-ai serviciu! Ai o sinecura!” N-a carait.
Din pura curiozitate, i-am intrebat de atunci pe diversi ‘juniori batrani’ ce e cu Radu asta. Cum a ajuns el la Catavencu si ce scrie? Mi s-au spus aceleasi lucruri: ca l-a ‘descoperit’ Simona Tache la nu stiu ce concurs de-al ei, ca se trezeste pe la 16,00 si vine pe la 17,00 la serviciu, ca nu scrie mai nimic, ca nu se implica in nici un program, in nici o echipa, ca nu vorbeste cu nimeni. Ca e un heitar!
Bun! Si totusi cine il tine in brate?! Nu se stie…
Cu toate astea, Radu Piticigratis, un pusti cordit, angajat la Academia Catavencu ca sa nu faca nimic, isi permite sa atace pe blogul sau – virulent, nefondat si neavizat – un produs de succes al grupului Realitatea-Catavencu: Radio Guerrilla! Un post de radio care a realizat un profit in 2008 de Jumatate de Milion de Euro! Ca nu-i place lui muzica. Si campaniile sociale. Si atunci, ataca mucosul cu un post meticulos elaborat si (aparent) bine documentat. Si face asta fara sa fie cenzurat, cum ar fi fost normal, pana la ora asta! (cum are impresia zoso aici)
Diversi beleregi imi justifica mie ca a facut-o pe blogul personal… ca e dreptul lui (?!)
Chiar asa! Oare e liber orice agarici din trust sa isi scrie opiniile otravite pe blogul ala pe care Doru Buscu vroia mai deunazi sa-l prinda in snop cu celelalte bloguri ale colegilor si sa-l promoveze in Catavencu?
Prieteni, pentru ce am postat pe fish-eye “ochiul tau fermecat” despre Vulpe Sorin, am fost chemat in Board acum doua saptamani si amenintat cu desfacerea contractului de munca! Eu, veteranul Razvan Cucui! Mie, fostului candidat al Academiei Catavencu la Presedentia Romaniei! Ca cica atacand un mare sef, fie si depanand doar amintiri din trecut, aduc atingere, sanchi, imaginii grupului! Cu toate ca, fie vorba intre noi, Vulpe Sorin nu se poate identifica cu succesul nici unui produs din Grup, precum se poate face in cazurile: Alex Sandulescu, Tana Pazara, Cristi Vezure, Liviu Mihaiu, Calin Husar sau Razvan Cucui.
Asa ca lasati vrajeala asta!
Nu ca nu a fost cenzurat, cum era normal, nu ca nu si-a luat sutul bine-meritat in cur, ci simplul fapt ca nimeni din conducerea gazetei, a Grupului, Boardul, nu a avut nici o reactie, imi spune mie ca postul lui Pulifricigratis a fost o COMANDA INTERNA. O Comanda Interna care viza, impreuna cu alte actiuni concertate cu data recenta, inlaturarea lui Liviu Mihaiu din fruntea Radio Guerrilla.
Cine credeti ca a dat Comanda? (Sper ca nu o sa-l banuiti iar pe Vantu…)
P.S. Zoso, eu nu il cenzuram. In caz ca acceptam acum 2 ani postul de Director al Academiei Catavencu… Ii lasam postul. Pe Internet, nu si postul la ziar. Insa il luam pur si simplu la bataie! Pleca cu carabusi la gura!
Ca nu a muncit ma-sa si cu tac-su sa puna Guerrilla ‘on air’, pentru ca astazi, si din profitul radioului-fanion al trustului Realitatea-Catavencu – printre putinele entitati profitabile! – sa isi ia el salariul! Iar daca nu ii place Guerrilla sa schimbe in pizda mamii lui postul!
P.P.S. Si vai de curul aluia care i-a dat comanda cand mi-o pica mie in mana! Ca de picat tot imi pica! Pe ochiul meu fermecat ma jur!
Scrisoare deschisa catre un prieten: Ioan T Morar
Posted in 08/08/2009 ¬ 12:51 amh. Razvan Cucui5 Comments »
Draga Biju,
Incep prin a-mi cere scuze vizitatorilor neavizati ai acestui blog pentru ca sunt sigur ca nu ii intereseaza ce s-a intamplat, cu multa vreme in urma, in culisele Catavencu.Apelez la acest mod de comunicare, Bijule draga, pentru ca, in ultimii 6 ani, in afara de “verzi si uscate” (ca format de televiziune) noi doi nu am mai apucat sa comunicam serios. Pe proiecte. Ma rog, cu o exceptie: 30 aprilie 2007 – ultima mea zi de lucru la Academia Catavencu, cand te-am dus cu masina acasa, noaptea, ca deobicei. Obicei impamantenit odata cu debutul colaborarii tale la Cotidianul, in sediul de la Modern.
In ultimii doi ani, cel putin, de cand am parasit colectivul de bule, nici la telefon nu am mai apucat sa vorbim… Cand erai plecat in Africa de Sud, cand in Noua Caledonie… cand in Mexic, cand in China… cand in Sicilia, cand in Toscana… cand la Timisoara, cand la Arad… cand in Bucuresti, la o lansare de carte, cand la o degustare de vin… Sau ba aveai de scris, ba de vornicit… ba de operat, ba de inmormantat (si eu am avut, din pacate)… ba de vizitat, ba de primit in vizita… Ca aseara!Mi se pare mie, sau esti prea ocupat? Mai lasa-le si tu, Bijule, ca nu poti sa le faci chiar pe toate!
Stiu, ai sa-mi zici ca m-ai invitat in repetate randuri la tine acasa, in vizita cu familia, ca ai o sticla de vin speciala, reservé Razvan Cucui si ai un tablou deosebit – cadou pentru noua mea casa. In care stau de fix 6 ani! (Ce coincidenta!) Stii ca si eu pastrez un pix model fisher-bullet, care scrie si in imponderabilitate, adus pentru tine din State. E de la NASA! Mint, e de la New York. (Oricum nu conteaza, ca tu nu scrii decat la computer. Il tii, ca nu se stie! Cu criza asta, poate s-or mai ieftini si excursiile in Spatiu. Sigur se ieftinesc!). Nu stiu daca realizezi ca aceasta vizita de familie este o fata morgana… Ca este irealizabila fara sa ne spunem mai intai ce am facut in ultimii 6, 8, 10 ani. Fara sa marturisim cu ce am gresit unul fata de celalalt. Si fara sa identificam si cauzele acestor greseli. Intr-o vizita de familie nu am putea s-o facem. Cred ca intelegi de ce… Nevasta-mea e vaccinata, dar doamna Carmen, copiii mei, si chiar David al tau, nu trebuie sa fie de fata. Copiii nostri nu trebuie sa stie prin ce cacat prin ce valtori, sa le zic, am trecut noi in tranzitia de la comunism la capitalisti… Sau de la comunisti la capitalism… Copiii nostri trebuie sa creasca frumos!
Am incercat sa mai aflu una, alta despre voi, prietenii mei declarati din echipa de bule (echipa de bule + 1), sa aflu ce parere aveti despre devenirea noastra de catavenci pensionari. Am incercat s-o fac rasfoind manuscrisul cartii lui Eugen. Carte de interviuri, normal. Am fost curios sa vad ce declarati… Nimic! Numai clisee de PR pentru terti si pilule pentru adormit ‘viermii batrani’. Si culpabilizat ‘juniorii maturi’. Texte de impresionat ‘juniorii tineri’… “Ce tari am fost noi, ba!”
Draga Biju, in toti acesti 6 ani, totusi, nu ti s-a parut nimic ciudat? Ciudat vizavi de persoana mea, desigur… Nu ti s-a parut ciudat ca nimeni nu mai apeleaza la ideile mele? Nu te intreb de ‘umorul meu’, ca stiu ca iar o sa imi spui ca sunt genial… Si ca locul meu e la bule. Zic “ideile mele”, idei care, alta data, impingeau muntii din loc. Impreuna ii impingeam!
Nu ti s-a parut ciudat ca ideile altora, aplicate in ultimii 6 ani, se aseamana izbitor – ca forma aparenta – cu ideile mele din trecut, niciodata puse in practica? Nu ti s-a parut ciudat ca unor colegi le-au venit prea usor ideile mele de business? Si nu te-ai impacientat ori de cate ori ai vazut idei de-ale mele puse in practica prost? Fara chemare? Si fara pricepere? Fara sa se stie cum se face magia? Probabil ca nu. Ca, altfel, mi-ai fi spus.
Si mai incoace venind, nu ti s-a zbarlit parul in cap ori de cate ori, cate o premonitie de a lui Cucui, cate o viziune veche, incepea sa isi incapa in conturul realitatii concrete? Nu ti-am spus unde vom ajunge? Unde veti ajunge? Unde vei ajunge? Acum 3 ani, acum 6 ani… Imi amintesc perfect ca ti-am spus. Cu mare precizie ti-am spus!
Si mai aproape in timp… Nu ti s-a parut ciudat ca de doi ani, fostii mei (buni) prieteni sustin ca sunt nebun (?!), ca mi-am creat o “lume iluzorie”, o “lume paralela”, in care traiesc si activez? Nu ti s-a parut ciudat ca, dupa filmarea absolut de proba (pe un text scris de mine pentru Guvernatorul), dintr-un “Coluche din Carpati”, designat in scopuri de marketing, ajunsesem sa fiu comparat cu Mudava? “Incontrolabil”! Stii ca un ‘vierme batran’ m-a sunat sa imi spuna ca a fost siderat, mai ales pentru ca tu erai de aceeasi parere cu antreprenorul talentului tau? (finalizez un studiu stiintific: “Cine pe al cui talent il antreprenoriaza la Academia Catavencu” – iese traznet!)
Vad ca ai supra-reactionat la numirea lui Nistorescu in functia de redactor-sef al ziarului la care lucrai absorbit (desi la telefon el te luase cu “Batrane, vrei sa facem o treaba?”) dar nu te-a interesat deloc soarta mea de Publisher, 6 ani de-a randul, desi ti-am spus prin cate trec… Ce razboaie duc eu cu impostorii, cu lenesii, cu ‘ciupitativii’! Razboiul de 6 ani! Oameni la a caror angajare nu te-ai opus! Sau la a caror ‘eliberare din functie’ nu ai pus umarul. Imi spuneai ca o sa fie bine… Te-a deranjat ungerea lui Nistorescu dar am constatat ca nu ai reactionat deloc la hotararea – din “ratiuni economice” – de a-l “elibera din functie” pe redactorul-sef de la revista la care esti inca actionar, de a-l da afara pe un mare prieten de-al nostru. Ala, fara “escu” in coada… Nici pe tine, nici pe antreprenorul talentului tau. Dar, probabil ca nici nu ati auzit despre asta. Ca v-ar fi deranjat… Pe tine nu te-a mai interesat, in general, soarta copilului meu de hartie (ca ala de lemn al lui Gepeto), copilul nostru si copilul tuturor Catavencilor, pana la urma! (Incercam aseara la telefon, sa iti spun ca este un baiat – “care nu are talent nici macar de pieton!” – pe care l-am prins cum sustinea alaltaieri, pe shestache, ca Bpt a fost ideea lui. Este vorba de antreprenorul talentului, antreprenorului talentului tau… Antreprenorul-general, cum ar veni, dupa cum reiese din studiul meu stiintific. Dar ti-au sosit niste musafiri in vizita si iar n-am apucat sa-mi duc fraza pana la capat.)
Nu te-a revoltat insa ca prietenul tau genial (dupa cum ma consideri, pana si pe blog), creativ, corect, de cuvant, capabil, muncitor, golan cu onoare (daca e de facut o “golanie” ne-prietenilor), generos, neconflictual si iertator, modest si la locul lui… nu te-a REVOLTAT, te intreb, ca prietenul tau, Razvan Cucui, este de multa vreme ingropat de viu in tacere? Ca este invaluit in liniste, intr-o camasa de forta, tesuta din cuvinte mestesugite, multe de specialitate, soptite pe la colturi? Nuu?!
Nici ca alternanta schimbarii ordinelor strategice din ultimele saptamani incepe deja sa te nauceasca? “Vorbeste cu Cucui, nu vorbi cu Cucui, vorbeste cu Cucui, (si ultima) vorbeste cu Cucui!”
De ce nu asculti ordinele, Biju? Tu asa vorbesti cu mine – trimitandu-mi iar bancuri pe mail? Schimband impresii despre filmul tau din studentie? Ca ce bine seamana Mihaies cu George Harisson? Asta-i fushereala, Bijucu! Mai au dreptate cateodata si antreprenorii talentului tau! Mi-ai promis aseara ca ma suni…
In concluzie, daca nu ti-ai pus nici una din problemele revelate de mine aici, totul imi devine foarte limpede! Imi pare rau sa iti spun asta, prieten drag, dar am sa ti-o spun. O tin de multa vreme:
Esti unul din actionarii linistii create in jurul meu. Ioan T Morar, co-proprietar.
Inca te apreciaza,Razvan Cucui
P.S. Prietenia mea cu Piticu, careia nu ii gaseai tu nici o explicatie pecuniara, in asta consta (later edit, formulasem prost) s-a consolidat in aceasta perioada – a fost singurul care a trecut prin linistea creata in jurul lui Cucui in toata aceasta perioada. Si a vorbit cu mine. Chiar depre aceste lucruri. M-a si ajutat. Nu o data. Lasa banii, ca-l stiu cat de chitra este. Il cunosc de la gradinita… De 40 de ani. Mi-l asumasem din scoala generala, ce naiba!
P.P.S. Paul m-a intrebat nu o data de tine. Cand era mic-mic, auzea mereu cum “tati vorbeste de o ora la telefon cu Biju”. Iti postez o poza cu el si cu un prieten de-al lui. Paul e ala din stanga…
Posted in 08/08/2009 ¬ 12:51 amh. Razvan Cucui5 Comments »
Draga Biju,
Incep prin a-mi cere scuze vizitatorilor neavizati ai acestui blog pentru ca sunt sigur ca nu ii intereseaza ce s-a intamplat, cu multa vreme in urma, in culisele Catavencu.Apelez la acest mod de comunicare, Bijule draga, pentru ca, in ultimii 6 ani, in afara de “verzi si uscate” (ca format de televiziune) noi doi nu am mai apucat sa comunicam serios. Pe proiecte. Ma rog, cu o exceptie: 30 aprilie 2007 – ultima mea zi de lucru la Academia Catavencu, cand te-am dus cu masina acasa, noaptea, ca deobicei. Obicei impamantenit odata cu debutul colaborarii tale la Cotidianul, in sediul de la Modern.
In ultimii doi ani, cel putin, de cand am parasit colectivul de bule, nici la telefon nu am mai apucat sa vorbim… Cand erai plecat in Africa de Sud, cand in Noua Caledonie… cand in Mexic, cand in China… cand in Sicilia, cand in Toscana… cand la Timisoara, cand la Arad… cand in Bucuresti, la o lansare de carte, cand la o degustare de vin… Sau ba aveai de scris, ba de vornicit… ba de operat, ba de inmormantat (si eu am avut, din pacate)… ba de vizitat, ba de primit in vizita… Ca aseara!Mi se pare mie, sau esti prea ocupat? Mai lasa-le si tu, Bijule, ca nu poti sa le faci chiar pe toate!
Stiu, ai sa-mi zici ca m-ai invitat in repetate randuri la tine acasa, in vizita cu familia, ca ai o sticla de vin speciala, reservé Razvan Cucui si ai un tablou deosebit – cadou pentru noua mea casa. In care stau de fix 6 ani! (Ce coincidenta!) Stii ca si eu pastrez un pix model fisher-bullet, care scrie si in imponderabilitate, adus pentru tine din State. E de la NASA! Mint, e de la New York. (Oricum nu conteaza, ca tu nu scrii decat la computer. Il tii, ca nu se stie! Cu criza asta, poate s-or mai ieftini si excursiile in Spatiu. Sigur se ieftinesc!). Nu stiu daca realizezi ca aceasta vizita de familie este o fata morgana… Ca este irealizabila fara sa ne spunem mai intai ce am facut in ultimii 6, 8, 10 ani. Fara sa marturisim cu ce am gresit unul fata de celalalt. Si fara sa identificam si cauzele acestor greseli. Intr-o vizita de familie nu am putea s-o facem. Cred ca intelegi de ce… Nevasta-mea e vaccinata, dar doamna Carmen, copiii mei, si chiar David al tau, nu trebuie sa fie de fata. Copiii nostri nu trebuie sa stie prin ce cacat prin ce valtori, sa le zic, am trecut noi in tranzitia de la comunism la capitalisti… Sau de la comunisti la capitalism… Copiii nostri trebuie sa creasca frumos!
Am incercat sa mai aflu una, alta despre voi, prietenii mei declarati din echipa de bule (echipa de bule + 1), sa aflu ce parere aveti despre devenirea noastra de catavenci pensionari. Am incercat s-o fac rasfoind manuscrisul cartii lui Eugen. Carte de interviuri, normal. Am fost curios sa vad ce declarati… Nimic! Numai clisee de PR pentru terti si pilule pentru adormit ‘viermii batrani’. Si culpabilizat ‘juniorii maturi’. Texte de impresionat ‘juniorii tineri’… “Ce tari am fost noi, ba!”
Draga Biju, in toti acesti 6 ani, totusi, nu ti s-a parut nimic ciudat? Ciudat vizavi de persoana mea, desigur… Nu ti s-a parut ciudat ca nimeni nu mai apeleaza la ideile mele? Nu te intreb de ‘umorul meu’, ca stiu ca iar o sa imi spui ca sunt genial… Si ca locul meu e la bule. Zic “ideile mele”, idei care, alta data, impingeau muntii din loc. Impreuna ii impingeam!
Nu ti s-a parut ciudat ca ideile altora, aplicate in ultimii 6 ani, se aseamana izbitor – ca forma aparenta – cu ideile mele din trecut, niciodata puse in practica? Nu ti s-a parut ciudat ca unor colegi le-au venit prea usor ideile mele de business? Si nu te-ai impacientat ori de cate ori ai vazut idei de-ale mele puse in practica prost? Fara chemare? Si fara pricepere? Fara sa se stie cum se face magia? Probabil ca nu. Ca, altfel, mi-ai fi spus.
Si mai incoace venind, nu ti s-a zbarlit parul in cap ori de cate ori, cate o premonitie de a lui Cucui, cate o viziune veche, incepea sa isi incapa in conturul realitatii concrete? Nu ti-am spus unde vom ajunge? Unde veti ajunge? Unde vei ajunge? Acum 3 ani, acum 6 ani… Imi amintesc perfect ca ti-am spus. Cu mare precizie ti-am spus!
Si mai aproape in timp… Nu ti s-a parut ciudat ca de doi ani, fostii mei (buni) prieteni sustin ca sunt nebun (?!), ca mi-am creat o “lume iluzorie”, o “lume paralela”, in care traiesc si activez? Nu ti s-a parut ciudat ca, dupa filmarea absolut de proba (pe un text scris de mine pentru Guvernatorul), dintr-un “Coluche din Carpati”, designat in scopuri de marketing, ajunsesem sa fiu comparat cu Mudava? “Incontrolabil”! Stii ca un ‘vierme batran’ m-a sunat sa imi spuna ca a fost siderat, mai ales pentru ca tu erai de aceeasi parere cu antreprenorul talentului tau? (finalizez un studiu stiintific: “Cine pe al cui talent il antreprenoriaza la Academia Catavencu” – iese traznet!)
Vad ca ai supra-reactionat la numirea lui Nistorescu in functia de redactor-sef al ziarului la care lucrai absorbit (desi la telefon el te luase cu “Batrane, vrei sa facem o treaba?”) dar nu te-a interesat deloc soarta mea de Publisher, 6 ani de-a randul, desi ti-am spus prin cate trec… Ce razboaie duc eu cu impostorii, cu lenesii, cu ‘ciupitativii’! Razboiul de 6 ani! Oameni la a caror angajare nu te-ai opus! Sau la a caror ‘eliberare din functie’ nu ai pus umarul. Imi spuneai ca o sa fie bine… Te-a deranjat ungerea lui Nistorescu dar am constatat ca nu ai reactionat deloc la hotararea – din “ratiuni economice” – de a-l “elibera din functie” pe redactorul-sef de la revista la care esti inca actionar, de a-l da afara pe un mare prieten de-al nostru. Ala, fara “escu” in coada… Nici pe tine, nici pe antreprenorul talentului tau. Dar, probabil ca nici nu ati auzit despre asta. Ca v-ar fi deranjat… Pe tine nu te-a mai interesat, in general, soarta copilului meu de hartie (ca ala de lemn al lui Gepeto), copilul nostru si copilul tuturor Catavencilor, pana la urma! (Incercam aseara la telefon, sa iti spun ca este un baiat – “care nu are talent nici macar de pieton!” – pe care l-am prins cum sustinea alaltaieri, pe shestache, ca Bpt a fost ideea lui. Este vorba de antreprenorul talentului, antreprenorului talentului tau… Antreprenorul-general, cum ar veni, dupa cum reiese din studiul meu stiintific. Dar ti-au sosit niste musafiri in vizita si iar n-am apucat sa-mi duc fraza pana la capat.)
Nu te-a revoltat insa ca prietenul tau genial (dupa cum ma consideri, pana si pe blog), creativ, corect, de cuvant, capabil, muncitor, golan cu onoare (daca e de facut o “golanie” ne-prietenilor), generos, neconflictual si iertator, modest si la locul lui… nu te-a REVOLTAT, te intreb, ca prietenul tau, Razvan Cucui, este de multa vreme ingropat de viu in tacere? Ca este invaluit in liniste, intr-o camasa de forta, tesuta din cuvinte mestesugite, multe de specialitate, soptite pe la colturi? Nuu?!
Nici ca alternanta schimbarii ordinelor strategice din ultimele saptamani incepe deja sa te nauceasca? “Vorbeste cu Cucui, nu vorbi cu Cucui, vorbeste cu Cucui, (si ultima) vorbeste cu Cucui!”
De ce nu asculti ordinele, Biju? Tu asa vorbesti cu mine – trimitandu-mi iar bancuri pe mail? Schimband impresii despre filmul tau din studentie? Ca ce bine seamana Mihaies cu George Harisson? Asta-i fushereala, Bijucu! Mai au dreptate cateodata si antreprenorii talentului tau! Mi-ai promis aseara ca ma suni…
In concluzie, daca nu ti-ai pus nici una din problemele revelate de mine aici, totul imi devine foarte limpede! Imi pare rau sa iti spun asta, prieten drag, dar am sa ti-o spun. O tin de multa vreme:
Esti unul din actionarii linistii create in jurul meu. Ioan T Morar, co-proprietar.
Inca te apreciaza,Razvan Cucui
P.S. Prietenia mea cu Piticu, careia nu ii gaseai tu nici o explicatie pecuniara, in asta consta (later edit, formulasem prost) s-a consolidat in aceasta perioada – a fost singurul care a trecut prin linistea creata in jurul lui Cucui in toata aceasta perioada. Si a vorbit cu mine. Chiar depre aceste lucruri. M-a si ajutat. Nu o data. Lasa banii, ca-l stiu cat de chitra este. Il cunosc de la gradinita… De 40 de ani. Mi-l asumasem din scoala generala, ce naiba!
P.P.S. Paul m-a intrebat nu o data de tine. Cand era mic-mic, auzea mereu cum “tati vorbeste de o ora la telefon cu Biju”. Iti postez o poza cu el si cu un prieten de-al lui. Paul e ala din stanga…
Hulpea in poiata quality: Nistorescu
Posted in 04/08/2009 ¬ 9:59 amh.Florin Cojocariu22 Comments »
Unul din editorialele cele mai savuroase pe care le-am citit vreodata, e unul scris de Nistorescu. Era vorba despre Iliescu si copilul care nu poate spune “vulpe” si spune “hulpe”. (Imi vine sa rid cind ma gindesc la cei care vor cauta aluziile la Sorin Vulpe, nu exista nici unele, e chiar o coincidenta, poate semnificativa, insa doar coincidenta). Episodul recent de la Cotidianul si reactiile celor afectati de deciziile sau spusele lui Nistorescu m-au facut sa ma gindesc la o vulpe intrata in poiata cu gaini. Sa ma ierte domnii ziaristi, incerc sa ma explic:
Nistorescu e pur si simplu un mare cinic iar brutalitatea reactiilor lui se invecineaza desori cu nesimtirea. (Am avut personal o coliziune tangentiala cu el prin 98, cind era si el in publicitate prin Expresiv) A nu se confunda insa forma cu fondul, cu exceptia obsesiei isterice anti-Basescu (unde mai degraba cred ca nu mai poate da inapoi de frica sa nu fie considerat inconsecvent sau cumparat), cam tot ce spune Nistorescu, chiar daca e pe un ton de gospodina enervata, are argumente rationale serioase. Omul a calcat pe bec cind a dat afara un om aflat in concediu, insa e de discutat daca concedierile de la Cotidianul sint chiar fara rost.
Am spus in alt post ca notiunea de “quality” s-a golit de sens in chiar momentul in care a fost importata in limbajul curent al “Lorzilor Tabelelor”, cum le zice Cucui. Nistorescu are dreptate, delugiul de opinii si pseudo-analize, batalioanele de analisti-comentatori de la Cotidianul, au creat un non-ziar. Comentariul e valoros atunci cind demersul e bine documentat si te face sa intelegi cum functioneaza mecanismele invizibile. In Cotidianul insa am ajuns sa citesc, atunci cind il mai citeam, comentariu dupa comentariu in care autorii nu faceau decit exercitii de stil, isi dadeau cu parerea sau isi varsau naduful. Asta nu e presa, moncher, e un fel de forum pe internet tiparit in ziar. Inteleg si cam ce avea Doru in cap cind vorbea de 8 pagini de comentarii, nu cred ca e o prostie insa presupune o valoare adaugata remarcabila: comentatori talentati, documentaristi de geniu, intuitie politica. Pe care, cu foarte putine exceptii, nu le gaseam la echipa Cotidianul.
Se crease in redactie un grup care, de la mine, ca simplu cititor, se vedea ca un fel de club stingist de activisti boemi care isi tricotau platforma ideologica eco-socialista pe banii unui capitalist fara scrupule. (e admirativ, domnu’ Vantu:)). Inchipuiti-va un cotidian de dreapta care are zilnic in supliment o Dilema de stinga. Acum inchipuiti-va ca suplimentul ajunge in citeva luni de trei ori mai gros decit ziarul! (Apropos, o Dilema de stinga nu se poate chema decit “Certitudinea”) E si normal ca in momentul in care intra hulpea Nistorescu in aceasta poiata pe care e scris cu bidineaua cu var “quality”, tot pasaretul care dormita doct sau ciriia complice sa intre in fibrilatie si sa stirneasca un taraboi nemaiauzit. Prin contagiune scandalul s-a extins si s-au trezit multi cai care sa strige “Vulpea” desi pe ei povestea asta nu-i atinge mai deloc. (sint la Cotidianul oameni si comentatori sau jurnalisti pe care ii consider foarte buni, eu ma refer la un grup, nu la ansamblul redactiei)
Mai e o ironie extraordinara la mijloc: Stingistii care si-au frecat miinile bucurosi pentru mazilirea lui TRU au ajuns sa fie terorizati de un anti-Basescian reputat:) Asa ca, in mod aparent irational, eu ma solidarizez cu dumneavoastra, Domnu’ Nistorescu!
Posted in 04/08/2009 ¬ 9:59 amh.Florin Cojocariu22 Comments »
Unul din editorialele cele mai savuroase pe care le-am citit vreodata, e unul scris de Nistorescu. Era vorba despre Iliescu si copilul care nu poate spune “vulpe” si spune “hulpe”. (Imi vine sa rid cind ma gindesc la cei care vor cauta aluziile la Sorin Vulpe, nu exista nici unele, e chiar o coincidenta, poate semnificativa, insa doar coincidenta). Episodul recent de la Cotidianul si reactiile celor afectati de deciziile sau spusele lui Nistorescu m-au facut sa ma gindesc la o vulpe intrata in poiata cu gaini. Sa ma ierte domnii ziaristi, incerc sa ma explic:
Nistorescu e pur si simplu un mare cinic iar brutalitatea reactiilor lui se invecineaza desori cu nesimtirea. (Am avut personal o coliziune tangentiala cu el prin 98, cind era si el in publicitate prin Expresiv) A nu se confunda insa forma cu fondul, cu exceptia obsesiei isterice anti-Basescu (unde mai degraba cred ca nu mai poate da inapoi de frica sa nu fie considerat inconsecvent sau cumparat), cam tot ce spune Nistorescu, chiar daca e pe un ton de gospodina enervata, are argumente rationale serioase. Omul a calcat pe bec cind a dat afara un om aflat in concediu, insa e de discutat daca concedierile de la Cotidianul sint chiar fara rost.
Am spus in alt post ca notiunea de “quality” s-a golit de sens in chiar momentul in care a fost importata in limbajul curent al “Lorzilor Tabelelor”, cum le zice Cucui. Nistorescu are dreptate, delugiul de opinii si pseudo-analize, batalioanele de analisti-comentatori de la Cotidianul, au creat un non-ziar. Comentariul e valoros atunci cind demersul e bine documentat si te face sa intelegi cum functioneaza mecanismele invizibile. In Cotidianul insa am ajuns sa citesc, atunci cind il mai citeam, comentariu dupa comentariu in care autorii nu faceau decit exercitii de stil, isi dadeau cu parerea sau isi varsau naduful. Asta nu e presa, moncher, e un fel de forum pe internet tiparit in ziar. Inteleg si cam ce avea Doru in cap cind vorbea de 8 pagini de comentarii, nu cred ca e o prostie insa presupune o valoare adaugata remarcabila: comentatori talentati, documentaristi de geniu, intuitie politica. Pe care, cu foarte putine exceptii, nu le gaseam la echipa Cotidianul.
Se crease in redactie un grup care, de la mine, ca simplu cititor, se vedea ca un fel de club stingist de activisti boemi care isi tricotau platforma ideologica eco-socialista pe banii unui capitalist fara scrupule. (e admirativ, domnu’ Vantu:)). Inchipuiti-va un cotidian de dreapta care are zilnic in supliment o Dilema de stinga. Acum inchipuiti-va ca suplimentul ajunge in citeva luni de trei ori mai gros decit ziarul! (Apropos, o Dilema de stinga nu se poate chema decit “Certitudinea”) E si normal ca in momentul in care intra hulpea Nistorescu in aceasta poiata pe care e scris cu bidineaua cu var “quality”, tot pasaretul care dormita doct sau ciriia complice sa intre in fibrilatie si sa stirneasca un taraboi nemaiauzit. Prin contagiune scandalul s-a extins si s-au trezit multi cai care sa strige “Vulpea” desi pe ei povestea asta nu-i atinge mai deloc. (sint la Cotidianul oameni si comentatori sau jurnalisti pe care ii consider foarte buni, eu ma refer la un grup, nu la ansamblul redactiei)
Mai e o ironie extraordinara la mijloc: Stingistii care si-au frecat miinile bucurosi pentru mazilirea lui TRU au ajuns sa fie terorizati de un anti-Basescian reputat:) Asa ca, in mod aparent irational, eu ma solidarizez cu dumneavoastra, Domnu’ Nistorescu!
Cotidianul. Intelegi mai mult, il cumperi mai rar
Posted in 25/07/2009 ¬ 2:41 amh.Razvan Cucui3 Comments »
Imi faceam curatenie prin calculator si am gasit un document care mi-a trezit amintiri. Neplacute. Date created: 15 aprilie 2005. Erau vremurile in care colegii mei de atunci aveau deja propriile lor certitudini. De nezdruncinat! Nu imi mai cereau parerea de vreo doi ani. Cred ca aveam deja un nou director de Marketing. Pe Axu. Doxa, frate! Axu mi-a explicat intr-o sedinta ca, mai nou, comunicarea nu se mai face emotional, ca pa vremea mea, cand faceam publicitate, astazi lumea ia decizii de cumparare pur rationale! Am vrut sa ripostez, dar domnul director general Vulpe Sorin i-a dat energic dreptate. Mi-am zis ca or fi aflat ei ceva…In fine, am mai completat/modificat textul, pe ici pe colo, am mai schimbat cate un cuvant, ca sa il inteleaga nu doar fostii mei colegi implicati in poveste. Desi, sincer sa fiu, nici eu nu-l mai inteleg chiar pe tot – cert este ca ma refeream la niste reclame despre care astazi imi mai aduc aminte vag…Scrisoarea am trimis-o acum mai bine de 4 ani actionarilor, cu exceptia lui Sorin Marin si Nicolae Ratiu. Incercam sa ajut…
Dragi colegi,
Intrucit ma simt afectat direct de importanta investitie a trustului intitulata “Cotidianul”, nu pot sa nu imi exprim ingrijorarea in legatura cu noua campanie publicitara care, dupa parerea mea – avizata – a apucat-o pe o cale gresita. Astfel, la prima vizionare sumara, am sesizat mai multe defecte:
1. Lipsa beneficiului precum si un USP slab
O reclama reusita trebuie sa iti ridice o problema (ai o nevoie umana) si – neaparat! – sa iti dea si o solutie.
In cazul nostru probema este Coruptia iar solutia este intelegerea fenomenului ?(!!) Solutia e moale, e puff, demersul abia la inceput. Adica cum imi rezolva “intelegerea sporita” pagubele mele, pricinuite de coruptie? Ce fac? Actionez de unul singur si imi fac dreptate ca Rambo? Ma feresc de corupti? Iau calea haiduciei? Ma sinucid?…. Nici 0 rezolvare! Non-beneficiu direct.
Reactia naturala? “Nu vreau sa inteleg mai mult, da-i la dracu, mai bine sa nu stiu!” (Vezi blazarea sociala din ultimii ani, absenteismul electoral etc…)
Ce trebuia sa faca pentru mine, cetateanul onest, Cotidianul – sectiunea politica? Ce asteptari am de la un ziar care lupta cu Coruptia? Ca parca sustineti ca asta vreti sa faca, nu? Pai, vreau sa dea cu ei de pamint, sa se autosesizeze Parchetul, sa ma rezolve, sa nu mai poata fura de la mine, contribuabilul, asta ca sa beneficiez efectiv – de exemplu – de asigurarile de sanatate (vezi “Politicianul”, ca “Poetul” e si mai poezioara), pentru ca sa traiesc mai mult si mai bine! Astea sunt solutiile la problema mea specifica (asigurarile de sanatate).
2. HeadLine arogant: “Intelegi mai mult”
In cazul nostru probema este Coruptia iar solutia este intelegerea fenomenului ?(!!) Solutia e moale, e puff, demersul abia la inceput. Adica cum imi rezolva “intelegerea sporita” pagubele mele, pricinuite de coruptie? Ce fac? Actionez de unul singur si imi fac dreptate ca Rambo? Ma feresc de corupti? Iau calea haiduciei? Ma sinucid?…. Nici 0 rezolvare! Non-beneficiu direct.
Reactia naturala? “Nu vreau sa inteleg mai mult, da-i la dracu, mai bine sa nu stiu!” (Vezi blazarea sociala din ultimii ani, absenteismul electoral etc…)
Ce trebuia sa faca pentru mine, cetateanul onest, Cotidianul – sectiunea politica? Ce asteptari am de la un ziar care lupta cu Coruptia? Ca parca sustineti ca asta vreti sa faca, nu? Pai, vreau sa dea cu ei de pamint, sa se autosesizeze Parchetul, sa ma rezolve, sa nu mai poata fura de la mine, contribuabilul, asta ca sa beneficiez efectiv – de exemplu – de asigurarile de sanatate (vezi “Politicianul”, ca “Poetul” e si mai poezioara), pentru ca sa traiesc mai mult si mai bine! Astea sunt solutiile la problema mea specifica (asigurarile de sanatate).
2. HeadLine arogant: “Intelegi mai mult”
Fraza completa este: “Esti papagal, traiesti din salariu, o duci prost in general, dar, daca vei citi Cotidianul, intelegi si tu de ce esti in situatia asta.” Sau alta: “Habar n-ai pe ce lume traiesti, politicianul te fura si artistul te fraiereste dar, daca citesti Cotidianul, afli cit au furat de la tine politicienii si nu mai pui botul nici la vreo vrajeala artistica” Sau, mai scurt: “Esti prost si noi iti spunem si de ce esti prost.”Zau, imi aminteste de un alt celebrul slogan hyper-arogant: “Privirea – te ajuta sa intelegi ceea ce vezi!”
3. Antisolutia Cotidianul = deserviciu
3. Antisolutia Cotidianul = deserviciu
Nu pot sa nu observ ca si Poetul si Politicianul sunt prosperi si increzatori ca o vor duce bine si in viitor. Asa imi zice reclama. Ce le face Cotidianul? Le beste pula! I-a demascat! Si? Ce a cistigat cititorul? “Intelegind mai mult” isi poate asuma in cunostinta de cauza conditia de perdant. Afla din ziar ca viata lui si a copiilor lui sint irosite. Nici o speranta in viitor. “Luzare!” Total DESERVICIU adus produsului!
Repet, solutii in cazul coruptiei politice si imposturii culturale sunt: demisia, Parchetul, Tribunalul, catusele, respectiv: rosiile, ouale si flegmele (langa ambasada SUA, in ‘89).
Scuzati-mi competenta,
Repet, solutii in cazul coruptiei politice si imposturii culturale sunt: demisia, Parchetul, Tribunalul, catusele, respectiv: rosiile, ouale si flegmele (langa ambasada SUA, in ‘89).
Scuzati-mi competenta,
Razvan Cucui
…..continuare….
4. Target ErrorPublicul Cotidianului se presupune (?) a face parte din elita spirituala si materiala a societatii. Ori acesti oameni pricep si singuri, nu au nevoie sa priceapa mai mult din Cotidianul. Cu “Intelegi mai mult” ori ii jignesti ori mesajul se duce mai jos fara sa-i atinga.
5. Am vazut printul. JALE! Vorbe insirate din lipsa de inspiratie. Ba fratilor, daca in 2 secunde, adica din prima propozitie, nu ai captat atentia i-ai pierdut! Cel mai captivant ar fi sa incepi cu: “Stii cum se fute ma-ta?” Insa daca il iei cu frectii gen: “Am scris cu Garamont corp de 24 de puncte…” Este frengo-mengo, baieti! E Pa!
5″ In plus, este folosit un limbaj tehnic pe care cei mai multi nu-l inteleg. “Garamont”?!! Marea greseala in comunicare este sa crezi ca lumea stie despre ce anume vorbesti tu… Baa, da’ chiar sa vorbesti publicului in argoul profesiunii de tehnoredactor?!!!!!
5″‘ Iarasi si iarasi, lipsa unui USP (Unique Selling Proposition – pentru Biju). USP-ul e cumva “Am scris cu Garamont, bla, bla…. ca tu sa citesti Cotidianul in fiecare zi”?E chiar si o mica teapa aici: “Garamont corp 24″… La prima lectura – eu care stiu ce e ‘Garamont’! – am intentia sa caut un beneficiu in faptul ca e scris mai lizibil… ziarul! Aiurea! Copy-ul se refera la marea lor reclama la Cotidianul! Reclama la reclama! Laba! Bani aruncati!
__________________________
Later edit – iulie 2009: Asta cu Garamont imi aduce aminte de o sceneta bazata pe confuzia creata de un alt corp de litera: Bodoni. Nu stiu cine a scris-o, am vazut-o la TVR…Un sef de ziar subordonat politic, de pe la inceputul Sec. al XX-lea, vede in spalt un titlu scris cu corpul de litera numit Bodoni si exclama: “Tampitii astia n-au vazut ca nimeni nu mai scrie cu Bodoni in ziua de azi!” Il cheama pe redactor: “Baa, tu n-ai auzit ca Bodoni nu mai exista? Voi n-ati aflat?! Bodoni a murit! Ai inteles? Fugi!” Redactorul incurcat – nu stia ca linotipistul folosise un corp de litera care se numeste Bodoni – se duce la colegi ca sa le dea vestea: “Baieti, zice sefu’ ca a murit Bodoni?” “Care Bodoni? Poate Bodonea”. “Bodoni, Bodonea, tot un drac!” Si se pun ‘baietii’ sa incropeasca o stire mica, pe prima pagina despre moartea domnului Bodonea. Ion Bodonea. Si de aici incepe nebunia… Concurenta pluseaza cu un articol ‘mai documentat’. Intra in scena partidele, umplu ferparele, se tin discursuri publice – toti il regreta pe Bodonea, un mare Om si, din treapta in treapta, se ajunge la niste situatii absolut aberante.
Asa si cu Garamont asta… Insa Garamont nu a murit. Garamont a omorat reclama la Cotidianul!
…..continuare….
4. Target ErrorPublicul Cotidianului se presupune (?) a face parte din elita spirituala si materiala a societatii. Ori acesti oameni pricep si singuri, nu au nevoie sa priceapa mai mult din Cotidianul. Cu “Intelegi mai mult” ori ii jignesti ori mesajul se duce mai jos fara sa-i atinga.
5. Am vazut printul. JALE! Vorbe insirate din lipsa de inspiratie. Ba fratilor, daca in 2 secunde, adica din prima propozitie, nu ai captat atentia i-ai pierdut! Cel mai captivant ar fi sa incepi cu: “Stii cum se fute ma-ta?” Insa daca il iei cu frectii gen: “Am scris cu Garamont corp de 24 de puncte…” Este frengo-mengo, baieti! E Pa!
5″ In plus, este folosit un limbaj tehnic pe care cei mai multi nu-l inteleg. “Garamont”?!! Marea greseala in comunicare este sa crezi ca lumea stie despre ce anume vorbesti tu… Baa, da’ chiar sa vorbesti publicului in argoul profesiunii de tehnoredactor?!!!!!
5″‘ Iarasi si iarasi, lipsa unui USP (Unique Selling Proposition – pentru Biju). USP-ul e cumva “Am scris cu Garamont, bla, bla…. ca tu sa citesti Cotidianul in fiecare zi”?E chiar si o mica teapa aici: “Garamont corp 24″… La prima lectura – eu care stiu ce e ‘Garamont’! – am intentia sa caut un beneficiu in faptul ca e scris mai lizibil… ziarul! Aiurea! Copy-ul se refera la marea lor reclama la Cotidianul! Reclama la reclama! Laba! Bani aruncati!
__________________________
Later edit – iulie 2009: Asta cu Garamont imi aduce aminte de o sceneta bazata pe confuzia creata de un alt corp de litera: Bodoni. Nu stiu cine a scris-o, am vazut-o la TVR…Un sef de ziar subordonat politic, de pe la inceputul Sec. al XX-lea, vede in spalt un titlu scris cu corpul de litera numit Bodoni si exclama: “Tampitii astia n-au vazut ca nimeni nu mai scrie cu Bodoni in ziua de azi!” Il cheama pe redactor: “Baa, tu n-ai auzit ca Bodoni nu mai exista? Voi n-ati aflat?! Bodoni a murit! Ai inteles? Fugi!” Redactorul incurcat – nu stia ca linotipistul folosise un corp de litera care se numeste Bodoni – se duce la colegi ca sa le dea vestea: “Baieti, zice sefu’ ca a murit Bodoni?” “Care Bodoni? Poate Bodonea”. “Bodoni, Bodonea, tot un drac!” Si se pun ‘baietii’ sa incropeasca o stire mica, pe prima pagina despre moartea domnului Bodonea. Ion Bodonea. Si de aici incepe nebunia… Concurenta pluseaza cu un articol ‘mai documentat’. Intra in scena partidele, umplu ferparele, se tin discursuri publice – toti il regreta pe Bodonea, un mare Om si, din treapta in treapta, se ajunge la niste situatii absolut aberante.
Asa si cu Garamont asta… Insa Garamont nu a murit. Garamont a omorat reclama la Cotidianul!
Mai multe pe http://aathanor.net/fish-eye/
Posts
No comments:
Post a Comment