Scrisoare deschisă adresată domnului Traian Băsescu, Preşedintele României Stimate domnule preşedinte,
Subsemnatul Marius Albin Marinescu, în calitate de director al revistei Justiţiarul, mă adresez domniei voastre, deoarece aţi declarat război făţiş corupţiei.
Personal, cred că este total deplasată afirmaţia că numai noi, românii, suntem promotori ai corupţiei. În România sunt şi alte etnii, care au şi ele „uscăturile" lor. De aceştia de ce nu se atinge nimeni? Minorităţile naţionale sunt deasupra legilor sau beneficiază de drepturi în plus faţă de românii majoritari?
De ce să suportăm doar noi stigmatul de „hoţi", când se ştie că sunt şi alogeni care s-au bucurat de bani nemunciţi. În calitatea mea de director al unei publicaţii de investigaţii, pot să vă pun la dispoziţie o listă cu politicieni şi oameni de afaceri de etnie maghiară, evreiască, aromână, ţigănească, ucraineană şi germană, la fel de pătaţi ca şi românii intraţi în colimatorul D.N.A.
Dar, în rândurile care urmează, mă voi referi la un singur astfel de personaj, primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis. Acesta este numele său corect, aşa cum îl are scris şi în cartea de identitate, nu „Johannis" cu „J" în loc de „I", cum este scris de o presă care doreşte să-l „germanizeze" la maximum.
Presa naţională a scris în repetate rânduri despre acest „sas gospodar şi cinstit". Mă refer la acel segment mass media care i-a ridicat un piedestal nemeritat, probabil pe bani grei. Totuşi, au existat şi opinii contrare, expuse de jurnalişti verticali şi lucizi. Începând cu 2000, anul în care a fost ales primar pentru prima oară, au scris despre ticăloşiile acestui individ, următoarele publicaţii: Jurnalul naţional, România liberă, Curentul, Ziua de Ardeal, Gardianul şi Gândul. De asemenea, în luna august a anului 2005, pe postul Naţional TV a fost un adevărat serial cu hoţiile primarului sibian care, să-l citez pe realizatorul Sorin Ovidiu Bălan, „fură cu tactică germană"! Pe scurt, îl acuz public şi îmi asum răspunderea pentru afirmaţiile mele pe numitul Werner Klaus Iohannis de următoarele:
1. Trafic internaţional de fiinţe umane.
2. Trafic de influenţă şi luare de mită.
3. Evaziune fiscală.
4. Rapt imobiliar.
5. Abuz de putere şi corupţie în gestionarea banului public.
6. Atentat la siguranţa naţională.
Pentru toate acuzele mele deţin probe materiale şi, de asemenea, există martori dispuşi să dea declaraţii, deşi nimeni nu crede, la Sibiu, că această persoană va fi pedepsită cândva pentru ticăloşiile sale, deoarece este susţinut de Germania, ţară care, practic, conduce Uniunea Europeană.
La fel, îl acuz public şi pe fostul premier al României din intervalul 2000-2004, domnul Adrian Năstase, pentru protejarea infractorului şi subminarea siguranţei naţionale. Din ordinul personal al lui Năstase au fost blocate toate dosarele de urmărire penală împotriva învinuitului Klaus Werner Iohannis, iar împreună au pus la cale deposedarea statului român de imobilele din centrul istoric al Sibiului printr-un aşa-zis „Protocol", încheiat pe data de 13 iunie 2002 între P.S.D. şi F.D.G.R., ambele formaţiuni politice fiind reprezentate de cei doi trădători ai interesului naţional.
Reiau acuzaţiile deosebit de grave, cu detalii despre fiecare în parte.
1. Trafic internaţional de fiinţe umane. În anii 1990-1991, Klaus Werner Iohannis împreună cu soţia, Carmen Georgeta Iohannis, au intermediat adopţii de copii din judeţul Sibiu pentru cetăţeni canadieni şi americani. De aceşti copii nu se mai ştie nimic. Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor a cercetat acest caz. În anul 2004 a fost audiată Maria Iliuţ, bunica a trei fraţi adoptaţi de o familie de canadieni pe filiera Iohannis, împreună cu încă o fetiţă în vârstă de doar două luni. Solicitat de Comisia respectivă să se prezinte la audiere, Iohannis a refuzat, sfidând Parlamentul României. Maria Iliuţ i-a înmânat personal fostului preşedinte Ion Iliescu un memoriu în care arăta implicarea lui Iohannis în dispariţia nepoţilor săi, dar fără nici un rezultat. Puţin i-a păsat lui Iliescu de copiii altora. Doar el nu are copii! Nici Iohannis nu are copii, „bine" că i-a vândut pe ai altora! Dumneavoastră aveţi copii, domnule preşedinte, Traian Băsescu! Aşa că presupun că înţelegeţi gravitatea faptelor comise de „geambaşul" de copii. Cu banii câştigaţi din zecile de copii vânduţi, Iohannis şi-a cumpărat casa de pe str. Bâlea, în anul 1991. Dosarul respectiv are la bază un memoriu înregistrat cu numărul 15160/17.03.2004 la Comisia pentru Cercetarea Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor. Pe lângă probele depuse la dosar, deţin probe suplimentare constând în înregistrări video şi audio. Există şi martori dispuşi să dea declaraţii privind implicarea directă a soţilor Iohannis în traficul internaţional de copii. S-a avansat, de unele publicaţii, ideea că aceşti copii au fost sacrificaţi pentru bănci de organe. Nu este exclus, din moment ce nu se mai ştie nimic despre ei, de 19 ani!
2. Trafic de influenţă şi luare de mită. Aceste infracţiuni sunt similare cu faptele ce i se impută lui Adrian Năstase, privitoare la cumpărarea terenului din strada Zambaccian, la un preţ subevaluat, de la fostul deputat Bivolaru.
În anul 1999, în complicitate cu un anume Ioan Baştea, actualmente emigrat în S.U.A., Iohannis împreună cu soţia şi soacra, Lăzurca Georgeta, au sustras Statului Român două imobile imense situate în centrul istoric al Sibiului. În această fraudă au fost implicate şi următoarele persoane: Liviu Munteanu (secretar al Primăriei Porumbacu de Sus) şi Radu Gabriel Bucşa (notar). Menţionez că ultimul face parte din mafia imobiliară sibiană, care este cea mai puternică, pe acest segment, din România! Toţi aceştia au fost implicaţi în fabricarea unui certificat de moştenitor pe baza unor adeverinţe false emise de secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, Liviu Munteanu. Faptele descrise nu sunt fabulaţii, ci ele se regăsesc în Decizia civilă nr. 310/R, din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Braşov, care a şi anulat Certificatul de moştenitor în cauză, ca fiind obţinut pe bază de documente false. Această decizie este definitivă şi irevocabilă. Iată că mai există şi judecători cinstiţi şi incoruptibili în România. Cinste lor!
Traficul de influenţă a fost făcut prin intermediul judecătorului Marcel Rusu, pe vremea aceea preşedintele Judecătoriei Sibiu, iar acum e preşedintele Tribunalului Sibiu. Prietenia dintre cei doi este notorie şi datează dinainte ca Iohannis să devină primar.
Mita a constat în aşa-zisa „vânzare-cumpărare" a unei jumătăţi din imobilul situat în Sibiu, str. N. Bălcescu, nr. 29. Suma cu care Iohannis şi soţia au cumpărat de la escrocul Ioan Baştea este ridicolă: 50 milioane lei, în anul 1999! Menţionez că pe spaţiul respectiv, închiriat băncii Raiffeisen, Iohannis încasează anual 20.000 USD - posed contractul de închiriere. Iohannis Klaus Werner este şi evazionoist fiscal (punctul 3 al acuzaţiilor), deoarece nu a plătit impozit pentru 60.000 USD - sumă încasată anticipat de la banca respectivă pentru chiria pe trei ani.
„Vânzarea-cumpărarea" a fost încheiată în aceiaşi zi, 1 iunie 1999, cu Certificatul de moştenitor şi legatar nr. 90 - cel anulat de Curtea de Apel Braşov! - de acelaşi notar corupt, Radu Gabriel Bucşa, care nici măcar nu avea competenţă teritorială pentru această succesiune, conform Curţii de Apel Braşov.
4. Rapt imobiliar. Această acuzaţie nu se referă doar la cele două imobile despre care am scris mai sus şi care au fost, efectiv, FURATE de Iohannis şi complicii săi.
În calitate sa de primar al municipiului Sibiu, Klaus Iohannis a emis o serie de decizii de retrocedare unor falşi moştenitori. Aici este implicat şi Dorin Nistor, şeful Serviciului Juridic al Primăriei Sibiu. Imobile valoroase au fost obţinute de proprietari impostori cu sprijinul direct al notarului Gabriel Bucşa.
Deţin probe materiale, documente, pentru implicarea numiţilor Iohannis, Bucşa, Nistor Dorin, fost şef al Serviciului Juridic din Primărie şi Iordan Nicola, fost secretar al Primăriei Sibiu, în mafia imobiliară. Aceste probe se regăsesc în dosarul nr. 296/D/P/2006, pasat de la biroul central D.I.I.C.O.T. din Parchetul General la D.N.A.,unde au fost nevoie de trei ani pentru ca aceştia din urmă să-şi decline competenţa şi să-l retrimită înapoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de unde şi plecase iniţial acest dosar.
În folos propriu, Iohannis a comis, împreună cu soţia, şi infracţiunea de fals în declaraţii, deoarece în 1997 au cumpărat în baza Legii 112 un imobil în Sibiu pe str. Pedagogilor nr. 14, deşi deţineau în proprietate, la vremea aceea, o casă pe str. Bâlea şi un apartament pe str. Şcoala de Înot.
În condiţii la fel de dubioase a obţinut, după ce a devenit primar, şi imobilul din str. Someşului, nr.13.
5. Abuz de putere şi corupţie în gestionarea banului public. În sprijinul jefuirii banului public, Klaus Iohannis şi-a a dus acoliţi din Germania, „oameni de afaceri" de aceeaşi teapă sau „ţeapă". Edificatoare, în acest sens, este frauda din anul 2000, primul an de primar al lui Iohannis. Atunci a fost adus special din Germania cetăţeanul Gerhord Obermayer. Acesta a participat la fraudarea statului român prin evaziune fiscală alături de Klaus Iohannis şi Eftimie Costeiu (preşedinte al Consiliului Judeţean, la acea vreme, actualmente „emigrat" din P.S.D. la P.C). Dosarul de la Poliţie a fost muşamalizat, dar sper că mai există.
Continuarea la http://Justitiarul.ro/
Posts
