Astia de la Curentul au dat lovitura! Sunt profund invidios. Cititi si va cruciti: minciuna Patapievici in stare pura. I-a pacalit pe Lovinescu si Ierunca ca ta-sau a fost... detinut politic! Ha, ha, ha! La inchisoarea de lux BNR/CAER, poate. Naivii trotkisti, l-au crezut... De ce nu i-au dat un telefon lui Isarescu? Sau lui Magureanu? Sau lui Liiceanu, ca tatii lor au lucrat impreuna, pentru Partid si Stat. Tare, in tot cazul, analiza din Curentul. Dar nu-i singura minciuna a tovaraselului Pataghiveci. In Germania se da, ca si Antohi, "doctor" (vezi dovada alaturi). Ma intreb pana unde va mai merge cu impostura specifica GDS... Incep si eu ca Stan: Basescu, cere-i demisia si desfiinteaza cuibul ala de neo-trotkisti!Despre Horia-Roman Patapievici s-a afirmat, mai mult sau mai puţin explicit, că ar avea niscaiva legături cu afacerile secrete ale unor servicii străine, ca activ şi totodată nociv agent de influenţă.Avem, din păcate, şi o tradiţie a trădării, prin care unii s-au definit dintotdeauna. Este şi cazul familiei Patapievici, Dionis şi Odarca Patapievici, un cuplu informativ creat de N.K.V.D. la începutul anilor '40 în Cernăuţi şi infiltrat apoi în Secţia Gestapo-ului din Viena, de unde, în 1947-1948, a avut loc marşrutizarea în România.
Nu am fi adus în atenţie acest caz dacă nu am fi fost, în zilele din urmă, martorii unui eveniment notabil pentru lumea informaţiilor secrete. Protestul, cu voie de la Serviciul Federal de Informaţii german (B.N.D.), al scriitoarei Herta Muller, faţă de protecţia pe care preşedintele Institutului Cultural Român, Horia-Roman Patapievici, o acordă mai multor foşti şi actuali agenţi secreţi. Ai Securităţii şi ai altor servicii secrete - de aici sau de aiurea. De ce apare Herta Muller în disputa agenţilor secreţi protejaţi de Horia-Roman Patapievici? De ce o campanie amplă anti-Patapievici în media externă de mare tiraj şi circulaţie, vizibil supervizată de anumite servicii secrete străine? Răspunsul cel mai la îndemână este acela că scriitoarea disidentă, protejată a B.N.D.-lui, până şi după plecarea din România, nu şi-a mai putut reţine indignarea faţă de nerecunoştinţa şi lipsa de loialitate, adică trădarea la care "noul caporal" s-a pretat, în cea mai bună tradiţie a familiei.
În anii 1993-1995, Horia Roman Patapievici a fost dirijat de noii săi protectori să întreţină legături, informative, printre rămăşiţele emigraţiei legionare din Franţa şi R. F. Germania, unde se afla ca bursier. Ca ultimi reprezentanţi ai României autentice, membrii exilului românesc trebuiau studiaţi şi anihilaţi, la fel ca, în ţară, foştii deţinuţi politici, singurele foruri morale româneşti din ţară, respectiv din afara ţării. Locul lor trebuia ocupat de falşi disidenţi anticomunişti, ceea ce s-a şi întâmplat. Ca atare, diverşi băgători de seamă au fost direcţionaţi către emigraţia anticomunistă legionară. Patapievici junior, printre ei. Astfel a fost luat automat în studiu, documentare şi cultivare de "instituţiile culturale" ale Oficiului Federal pentru Apărarea Constituţiei (n.n. - omologul Serviciului Român de Informaţii). Contactele şi, mai ales, contactările pe care le-a avut în Germania l-au făcut să ajungă, la întoarcerea din ţară, nici mai mult, nici mai putin decât director al "Centrului de Studii Germane" al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea Bucureşti.
Pe acest fond, s-a creat împrejurarea scandalului "căpitanului Soare". Un superior de-al "căpitanului Soare", care a supervizat operaţiunea, nu a ezitat să-l dea în primire pe ofiţerul SRI trimis pentru o banală cercetare şi să se folosească de acest prilej pentru a-l lansa pe Patapievici pe orbita-i deja desenată. Scandalul mediatic brodat sub pretextul inabilităţii "capitanului Soare" avea să-l scoată pe Horia Roman Patapievici din anonimat, propulsându-l în atenţia opiniei publice. Platforma şi notorietatea pe care Virgil Măgureanu i-a creat-o, prin orchestrarea scandalului mediatic, sunt interpretate de cunoscătorii intimi ai resorturilor ascunse ale gestului lui "dom' Profesor", drept "o recompensă pentru marile merite ce nu pot fi specificate", pe care Dionis Patapievici, tatăl lui Horia-Roman, le-a adus, în secret, N.K.V.D.-ului, Gestapo-ului şi altor servicii, iar oficial Comandamentului Militar din Austria al Armatei Roşii. Dar nu numai acestora.
"Fiul lupului", cum l-au numit jurnaliştii O. Zară şi Cătălin Antohe pe H.R. Patapievici ("Curentul", 1 octombrie 2002), avea nevoie de crearea împrejurărilor care să-i permită preluarea şi continuarea tradiţiei familiei, a serviciilor ce nu pot fi specificate, începute de bunicul şi tatăl său, în favoarea "mamei Rusia", a Măreţiei Sovietelor şi împotriva fiinţei naţional-statale a României.Cu abilitatea-i caracteristică, Virgil Măgureanu l-a ajutat cu prisosinţă, exploatând un fapt profesional banal, o investigaţie comună a "căpitanului Soare", pe care presa însetată de sângele serviciilor secrete a supradimensionat-o, creând un fals persecutat, chipurile pentru atitudinea sa "anti-Iliescu". De notorietate era, deja, că şi directorul S.R.I., Virgil Măgureanu, devenise un "anti-Iliescu", căruia îi căuta înlocuitori. Ceea ce-i poate justifica gestul de "a scoate la rampă" încă un opozant cu oarecare lustru, adoptat de frăţia "Humanitas", chiar dacă acesta, pe fond, avea ce avea cu România, nu cu Iliescu în special.
Continuarea la
Posts
No comments:
Post a Comment