UPDATE: Na, Tiberiu Dinu, tatal Alexandrei! MISTERIOSUL "consul roman la Milano": Gheordunescu, fostul director adjunct al SRI sau sforarul MAE Buje?

UPDATE: "Misteriosul" consul e Tiberiu Dinu, tatal Alexandrei Dinu.

Mediafax: Consulul României la Milano: Sunt uimit, nu comentez

Consulul general al României la Milano, Tiberiu Dinu, s-a declarat uimit, joi, de informaţiile apărute în presă legate de faptul că ar fi solicitat fostului şef al DGIPI, Cornel Şerban, listingul convorbirilor telefonice ale unui politician, precizând că nu are de făcut comentarii.
"Nu am nicio poziţie, nu am de făcut niciun comentariu", a spus consulul general, contactat de MEDIAFAX.
Acesta a lăsat să se înţeleagă, răspunzând unei întrebări, că dacă va fi solicitat, e dispus să-şi clarifice situaţia, dar nu cu presa.
"Repet, nu am niciun comentariu (pentru presă - n.r.) la câte văd ... mă uimeşte", a spus consulul general.
Fostul şef al DGIPI, Cornel Şerban, i-a dat consulului României la Milano, Tiberiu Dinu, listingurile telefonice ale unui politician român, în legătură cu această informaţie fiind audiaţi, miercuri, doi angajaţi de la DGIPI, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare.
Aceste listinguri conţineau datele tehnice şi numerele de telefon ale interlocutorilor politicianului respectiv.
Consulul României la Milano, Tiberiu Dinu, a fost, în perioada 1985-2002, ofiţer în Ministerul de Interne, după care a intrat în diplomaţie.

De dimineata:

De doua zile se tot vorbeste pe la TV de "un consul roman la Milano" si nici DNA nu-l numeste, oficial.

Cine este consulul din Milano?
"Mircea Gheordunescu. Si-a inceput cariera ca profesor de fizica la liceul “Spiru Haret” din Bucuresti. Conform informatiilor din “Armaghedon” (lista a desconspirarii securistilor), a fost informator al Securitatii pana in 1989. Simtind suflul nou adus de evenimentele din decembrie ’89, trece in tabara adversa si se alatura Partidului National Taranist Crestin-Democrat, ca un adevarat adept al anti-comunistilor. Prin intermediul PNTCD a ajuns director adjunct la SRI, rezistand si in timpul lui Virgil Magureanu, si al lui Costin Georgescu si al succesorului acestuia, Radu Timofte. Se spunea ca Timofte a renuntat la serviciile lui Gheordunescu dupa ce l-a obligat sa-si ceara eliberarea din functie, pe motive de sanatate. In realitate, conform decretului prezidential semnat de Ion Iliescu in 12 noiembrie 2001, Gheordunescu a fost eliberat din functia de adjunct SRI “la propunerea directorului SRI”. Se pare ca “boala” de care s-a spus ca sufera Gheordunescu poate fi tratata cu ajutorul privilegiilor de consul. In activitatea diplomatica s-a remarcat prin lipsa de organizare si coruptia consulatului pe care-l conduce."
Scurta descriere este facuta de Gazeta de Maramures intr-un articol mai vechi cu titlul "Consulatul mitei"

La Famiglia Buje

Un alt candidat posibil este Mugurel Buje, fost director de resurse umane în MAE şi ex-consul general al României la Milano. Conform unui comunicat de presa din luna septembrie, el a fost numit la şefia consulatului general de la Torino, după ce, Alexandru Dumitrescu, fostul ocupant al acestui post, a fost rechemat disciplinar în urma mai multor nereguli, constatate de comisia de disciplină a MAE. Cu toate aceste, in urma scandalului mai recent legat de "cazul Maroni" a reiesit ca sotia lui, deja celebra Iulia Buje (foto), chemata si ea la Bucuresti pentru declaratii neconforme, era consul la Torino. Din relatarile pe marginea scandalului, retin: "Consulul general al Romaniei la Torino, Iulia Buje, a declarat ca, in perioada 1998-2000, Maroni a sunat de mai multe ori la Consulatul Romaniei la Milano pentru a interveni pentru trei angajati romani ai sai a caror viza expirase. Iulia Buje, care era pe atunci consul la Milano, sustine ca a vorbit personal de doua ori cu Roberto Maroni, care dorea reglementarea situatiei a trei romani care lucrau pentru el, printre care o menajera". Deci si la Milano era consul, sau sotie de consul?
Conform fostului vice-presedinte al Comisiei pentru Politica Externa a Senatului, Eugen Mihaescu, Mugurel Buje "era ditamai instructorul la CC-UTC in perioada 1980-1989". Interesant...

ULTIMA ORA: Viorel Hrebenciuc, internat de urgenta la Elias cu sangerari masive ulceroase

Liderul deputatilor PSD, Viorel Hrebenciuc, a fost internat de urgenta la spitalul Elias, din Capitala, el acuzand o stare brusca de rau generalizat si dureri puternice in zona abdominala.
Dupa internare, verdictul medicilor a fost acela ca Hrebenciuc a suferit o criza severa de ulcer, fiind foarte probabil ca el va trebui operat in zilele urmatoare. Criza de ulcer a liderului PSD are, se pare, aceeasi cauza - stresul pronuntat - pe care au avut-o si probleme sale cu inima, Hrebenciuc fiind operat pe cord, mai demult, dupa un preinfarct, la care se adauga o operatie la tiroida, efectuata acum doi ani, intr-o clinica din Paris. De la atacul de cord, deputatul PSD isi face, anual, un set complet de analize peste hotare.
Update: Surse medicale din cadrul Spitalului Elias au confirmat pentru Q Magazine ca diagnosticul lui Hrebenciuc este buchet hemoroidal cu leziuni interne, care i-au provocat sangerari masive pacientului pana la hemoragie. Liderul PSD este monitorizat de seful sectiei Gastroenterologie a Spitalului Elias, doctorul Nicolae.

Bogdan Tiberiu Iacob - www.qmagazine.ro

Nota mea: Fara Hrebenciuc, adevaratul conducator al PSD - care, pe vremuri, il aproviziona pe Plesu la Palatul de la Tescani al Marucai Cantacuzino de la Gospodaria de Partid a Judetului Bacau -, politica de azi n-ar mai fi... aceeasi, normal. Si totusi, nu pot sa nu apreciez ca la o discutie instructiva de vreo ora si ceva avuta cu el in urma cu vreo doua saptamani - cand mi-a spus si ca si-a schimbat regimul medical - mi-a descris perfect si cu lux de amanunte exact ce se va intampla in Romania in urmatoarea perioada. Nici nu se vorbea inca de imprumutul FMI si Hrebenciuc mi-a aratat schema prin care toti banii vor intra direct in conturile bancilor straine din Romania, care ii vor trimite imediat inapoi, de unde au venit. Imprumutul FMI: un imens rulaj financiar, explica Hrebenciuc...

Foto: Mircea Restea - ce mai fac

MAGUREANU: “În zilele următoare se vor opera arestări spectaculoase”. Precedentul SRI

Fostul sef al SRI, Virgil Magureanu, a declarat, miercuri, pentru “Q Magazine”, pe marginea scandalului arestarilor sefului de la Doi si un sfert, a sefului diviziei de operatiuni din DGA, a miliardarului Puiu Popoviciu si a rectorului de la Universitatea Agronomica, Ioan Alecu, ca, din informatiile pe care le detine: “in zilele urmatoare se vor opera si alte arestari spectaculoase, care vor contura evenimente si situatii greu de imaginat in acest moment, fara a putea spune ca acest lucru nu are si conotatii electorale”. Magureanu afirma ca, intre aceste persoane, se vor numara, mai mult ca sigur, si politicieni din mai multe partide, “dar si personalitati din alte domenii”.
El a mai declarat ca “aceste actiuni sunt, din cate stiu eu, parte a unui plan elaborat inca de acum cateva luni si caruia acum i s-a dat startul oficial”. Fostul director al SRI spune ca “indirect, putem vorbi de un substrat electoral al acestor actiuni, exista si o influenta din partea crizei economice, dar, una peste alta, era firesc sa se ajunga aici. Nu pot sa ofer mai multe amanunte, pot sa spun doar ca se pregateste o inchidere a cercului, o formula pe care o vor intelege doar anumite persoane".

Magureanu a mai afirmat ca arestarea, in premiera, a unui sef de servicii secrete este “un lucru foarte grav si care ar putea avea un impact profund asupra oamenilor din serviciile de informatii, dar acesta este un aspect al problemei despre care consider ca nu este momentul sa discutam acum”. (ZIUA Online)

REMEMBER: Doi fosti sefi in SRI, Soare si Dumitrache, trimisi in judecata de DNA, alaturi de amiralul Cico Dumitrescu
Vineri, 11 Mai 2007

Procurorii DNA i-au trimis în judecată pe foştii ofiţeri SRI Ovidiu Soare şi Gheorghe Dumitrache, precum şi pe amiralul în rezervă Emil Cico Dumitrescu, fost consilier al preşedintelui Ion Iliescu, urmand să-l cerceteze separat pe fostul consilier din Ministerul Justiţiei, Doru Trifoi, anunta NewsIn.
Ovidiu Soare - general maior (rezerva), fost şef al Inspectoratului pentru Apararea Constituţiei şi Securitate Economica, din cadrul Serviciului Roman de Informaţii (SRI), este acuzat de luare de mita, instigare neurmata de executare la infracţiunea de inşelaciune, instigare la infracţiunea de fals intelectual, complicitate la infracţiunea de folosire cu rea credinţa a bunurilor societaţii intr-un scop contrar intereselor societaţii, fals in inscrisuri sub semnatura privata, asociere pentru savarşirea de infracţiuni, omisiunea sesizarii organelor judiciare, privind siguranţa naţionala a Romaniei, in varianta normativa şi transmiterea de informaţii cu caracter secret ori confidenţial, prin orice mijloace, in afara cadrului legal, se arata intr-un comunicat al DNA remis Agenţiei NewsIn.
Gheorghe Dumitrache, colonel (rezerva), fost şef Sector "A" din cadrul Secţiei de Informaţii Prahova din cadrul SRI, a fost trimis in judecata pentru savarşirea infracţiunilor de trafic de influenţa, dare de mita, incercarea de a determina marturia mincinoasa şi asociere pentru savarşirea de infracţiuni, se arata in acelaşi comunicat.
Potrivit comunicatului DNA, Emil "Cico" Dumitrescu, fost consilier de stat la Administraţia Prezidenţiala, este acuzat de trafic de influenţa.
Continuarea la Rol.ro: Doi fosti sefi in SRI, trimisi in judecata de DNA, alaturi de ...

LIIGHEANU DIN CARACAL. Originea numelui Liiceanu: cojocar "dibaci la impunsul pieii de oaie cu ace specifice"

Autoportret
"Acest cuvânt, «lichea», aşa cum l-am folosit eu, şi în 1990, şi 18 ani mai târziu, are un sens tehnic. Nu este un cuvânt de injurie aruncat în faţa cuiva, ci este o încercare de a folosi cuvântul într-un registru care a căpătat, spun eu, o demnitate istorică. E vorba de a descrie o categorie de oameni care nu urmăresc decât binele propriu prin producerea răului celorlalţi. Răul celorlalţi înseamnă răul unui popor întreg în cazul acesta, iar binele înseamnă binele unei mâini de oameni. Când istoria unei ţări încape pe mâna unor oameni care îşi urmăresc binele propriu, atunci am preferat să vorbesc, rugându-i pe cei care citesc sau aud să accepte convenţia aceasta, că licheaua are în acest context un sens tehnic, politologic, sociologic şi istoric.”
Gabriel Liiceanu zis si Liicheanu zis si Liigheanu zis si Iliceanu zis si Cremeanu, in Cotidianul

După Marcello, Teflonilă
"Gabriel Liiceanu nu face vreun secret din brandurile care îi fac viaţa mai frumoasă. „Îţi mărturisesc că, la rându-mi, petrec în fiecare dimineaţă, în baia mea, minute de adevărată voluptate şi toate în preajma răsfăţurilor pe care mi le procură mai întâi duşul matinal - cu alegerea, după felul în care voi începe ziua, a gelului de duş cel mai potrivit (şovăi zilnic între mirosurile de ghimbir, ceai verde şi lavandă de la Roger&Gallet) -, apoi, odată duşul terminat, utilizarea cremelor de faţă de la Clinique, a cremelor de corp de la Molton Brown sau a gamei de thé vert de la Bvlgari, în sfârşit, alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior“. Un alt obiect care îi înfrumuseţează viaţa lui Liiceanu a fost botezat „Teflonilă“: „(…) nicăieri nu am văzut una mai bună decât Berndes-ul meu german, un adevărat BMW al tigăilor de teflon, cântărind cel puţin trei kile“. Eseistul este ataşat şi de mobil: un Nokia 703".
Tot in Cotidianul

Chilotii vs Cremele de corp ale posesorului lui Siegfried si Marcello
"După lectura volumului „Scrisori către fiul meu”, jurna­listul Cristian Tudor Popescu a declarat la postul Realitatea, în cadrul emisiunii „Cap şi Pajură” de pe 21 noiembrie, că se simte nevoit să facă o mărturisire şi anume că poartă chiloţi turceşti.
Explicaţia acestei confesiuni ţine de faptul că „e foarte importantă pentru publicul român” şi că „nu mai pot trăi în minciună (…), m-a hotărât dl Liiceanu”. C.T. Popescu a rememorat astfel inspiraţia liiceană: „Am văzut că dl Liiceanu spune de ghimbir, de cremele cu care se dă pe organism (…), mi-a dat o mare lecţie de curaj. (…) Iată, dânsul poate să mărturisească acolo că se dă cu Bois d’Argent, cu Clinique”."
CTP, iar, Cotidianul

"Jocul facil pe "Liiceanu - Liicheanu" ii asaza de la inceput pe autorii acestei mici marsavii in adevarata lor lumina. In loc sa ma denunte pe mine, se denunta pe ei, tocmai prin acest truc grosolan. Iarasi, sa te apuci sa strangi in jurul frumosului meu nume (sunt foarte mandru de el!), care vine de la satul Liiceni din Romanati (Caracal), etimologii turcesti, macedonene, grecesti, albaneze etc. etc., creeaza o disproportie si o inadecvare care prin ele insele sunt comice. "
Liiceanu in Romania libera, interviu de Sabina Fati

Ceausescu - clientul lui Liceanu
Parasind ograda mesterului Antinom, desigur dupa ce i-am dorit lui sa aiba spor in biznis si megiesilor din zona sa le lumineze Dumnezeu mintea ca sa nu mai dea banii pe spurcaciuni chinezesti, ne-am vazut de drumul nostru si, dupa un scurt popas lamuritor in Mecca Olteniei, Craiova, am zbughit-o spre Lunca Dunarii, la un catun din prispa Corabiei, Vadastra, unde fusesem informati ca haladuieste un mare mester cojocar, care in trecut a lucrat inclusiv pentru familia Ceausescu, basca pentru numerosi rapsozi populari si ale carui produse au participat la puzderie de expozitii internationale, inclusiv la Consiliul Europei.
Intr-adevar, iscusinta lui nea Mitel Liceanu se muleaza aproape perfect pe impresia usor idilica ce ne-o facusem despre mestesugarii de la sate. Vadastreanul nu e nici pe departe un empiric, cu toate ca nu stie pe nimeni din stramosii sai in linie directa care sa se fi indeletnicit cu altceva decat confectionarea de cojoace, pieptare si ilice, fiindca, de exemplu, de la acest ultim obiect vestimentar se trage si numele neamului sau, caci zamislitorii acestora se numeau in trecut iliceni, cuvant ce printr-o inversare fonetica larg raspandita nu numai in aceasta regiune, a devenit Liceanu, in apropiere de Caracal chiar existand un satul Liiceni vestit odinioara prin dibacia lor in impunsul pieii de oaie cu ace specifice: „Cred ca sunt vreun milion de impunsaturi la un cojoc, de-asta imi si ia trei-patru luni sa fac unul si tot de-aia costa 50-60 de milioane de lei“, ni se destainuie nea Mitel, care e usor dezamagit ca l-am prins acasa intr-o zi de sambata, si nu in timpul saptamanii cand este inconjurat de cei 22 de ucenici pe care cei din Directia Judeteana pentru Cultura de la Slatina i i-a dat pe mana ca sa-i invete meserie.
Nici lui nu-i prea merge bine din meserie - „Noroc ca-mi mai dau bani cei de la Slatina ca ma ocup de copiii astia“ - si la randu-i se tanguie de tinerii din ziua de azi care-si cumpara toale de la chinezi sau turci. „Ultimul cojoc i l-am vandut cantaretului de muzica populara Petrica Matu Stoian de la Mehedinti, dar p’asta pe care-l vedeti aci si pe care abia-l teminai nu-l vand neam, mi-l tiu pentru mine“, incheie nea Mitel cu o subita indarjire pe care singur si-a iscat-o din ratiuni numai de el stiute. (C.D.) - Ziua turistica: (PDF, 2122 kB) Descarca »

MIHAI si MIHAIL. Mereu adolescent: Mihai Ungheanu

La aproape 70 de ani (fara cateva zile), cand ne-a fost dat sa ne paraseasca, Mihai Ungheanu ramasese un adolescent. Cel cu care am vorbit cu cateva saptamani in urma pentru o emisiune literara TV, era acelasi cu studentul de acum 50 de ani, pe care-l vedeam tot timpul, singur, in holul Facultatii de Filologie, asteptand parca ceva care tocmai trebuie sa vina. Zic acelasi Mihai Ungheanu, pentru ca el a fost si a ramas mereu un adolescent, si nelinistit, si cu certitudini, si cu cautari. Adolescent si in balonzaidul verde, ieftin dar la moda, in vremea studentiei, si in tinuta impecabila de demnitar in Senatul Parlamentului Romaniei.Mihai Ungheanu a avut o viata intelectuala si publica de campanii si nu intamplator chiar asa se cheama si primul sau volum din 1970: “Campanii”. A marturisit ca il intereseaza literatura de idei, si a facut critica de idei. Nu practica piruete metaforice invaluitoare, era direct la tinta, frust. Nu livra sampanie literara agreabila, cherchelitoare, inveselitoare, euforizanta, ci drojdie dublu rafinata, care ori te pune pe ganduri, ori te revolta (nota bene: Mihai nu era de fel un bautor).A cautat, si inainte de 1989, si dupa, sa afirme si sa explice identitatea nationala a romailor in forma ei genuina, adica nici alterata de comunismul national sau de pasunism, nici subminata, mai mult sau mai putin subtil, de urmasii internationalistilor de ieri, globalistii de azi, care se dau drept “adevaratii Arnoteni” ai societatii noastre civile.

Stilul sau avea ascutimi de silex, spunea Alexandru Paleologu. Eu as zice ca verbul sau are puterea de penetrare si cat se poate de clarificatoare a laserului. “Holocaustul culturii romane” (1999) si “Enciclopedia valorilor reprimate” alcatuita in colaborare cu prof. Ilie Badescu (2000) sunt carti de referinta asupra unei tragedii culturale pe care puzderia de elite postdecembriste si institutiile lor (de fapt ale noastre, caci sunt finantate din banii platitorului roman) n-au fost in stare, ori nu si-au dorit de fel, sa le atinga in gesticulatia lor ideatica.“Dati-mi doi pumni in cap, a murit Mihai Ungheanu”, spunea pe aleile cimitirului Bellu, la inmormantare, sarmanul intelectual George Chirila, victima, si el, a “Holocaustului rosu”. Ar trebui, intr-adevar, sa ne dam doi pumni in cap, pentru ca Mihai Ungheanu, care era si profesor universitar, si spiritus rector in cultura romana, a ilustrat o directie, dar nu si-a format o scoala. Nu-si dorea, ca altii, adulatori, ciraci, invatacei obedienti. Ci tineri intelectuali care sa-si asume, din proprie convingere, linia si mesajul sau, dar care nu sunt numai ale lui. Unul dintre acestia este, din fericire, tanarul Mihail Ungheanu, fiul sau, care a crescut si s-a format in aceeasi familie, si ca stare civila, si de idei. Adolescentul Mihai Ungheanu preda stafeta adolescentului Mihail.

Corneliu VLAD

http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=93741

MAESTRUL şi discipolul. Marin Preda si Cezar Ivanescu

Marin Preda a fost singurul maestru în viaţă al lui Cezar Ivănescu. Prozatorul îl iubea pe acesta ca un tată, dar îl asculta ca un fiu. Pentru că v-am obişnuit cu amănunte inedite despre marele nostru scriitor, nu vă vom dezamăgi nici de această dată.



de Miron Manega

Am avut privilegiul să stau, într-o perioadă esenţială a vieţii mele, în preajma celui care, la rândul lui, a stat în preajma lui Marin Preda: poetul Cezar Ivănescu. Am fost, cu alte cuvinte, discipolul celui care a avut un singur maestru în viaţă: pe Marin Preda. Deci, tot ceea ce ştiu cu adevărat despre ce a însemnat marele prozator pentru marele poet este un fel de imagine în oglindă, reflectată în altă oglindă: frânturi de gân­duri sau întâmplări povestite mie de Ce­zar Ivănescu, în împrejurări publice sau intime, întâmplări în care modelul Marin Preda apărea pregnant, dominator chiar.

LECŢIA ZEN
Relaţia lor a fost definitorie pentru modelul perpetuat ulterior de poet către discipolii săi. Şi aici nu era vorba de predarea unor lecţii de creaţie, ci de existenţa unor raporturi speciale, străvechi, pe care societatea modernă le-a pierdut. Ţin minte că, la un moment dat, l-am rugat să mă înveţe şi pe mine câte ceva. Mă refeream la nişte închipuite secrete ale poeziei pe care eu, în naivitatea mea de victimă a unei lumi didactice, mă gândeam că ar putea să mi le împăr­tăşească. A început să râdă zgomotos, amuzat ca de o mare gogomănie: "Să te învăţ eu? Ce să te învăţ? Crezi că pe mine Marin Preda m-a învăţat ceva? Eu te pot trimite să-mi cumperi pâine, sau să-mi aduci o cafea, dar nu să te învăţ. Poţi învăţa singur, dacă simţi că ai ce. Chiar şi din ce-ţi spun eu acum poţi învăţa ceva. Poţi?... Dacă nu, îţi pierzi timpul degeaba pe lângă mine"... Era o lecţie zen pe care, din fericire pentru mine, am înţeles-o.

MOROMETE CEL ADEVĂRAT
E lucru ştiut că prototipul lui Ilie Moromete era tatăl scriitorului, Tudor Călăraşu din Siliştea Gumeşti. Pe mamă o chema Joiţa Preda. S-au întâlnit venind amândoi din văduvie şi nu s-au mai cununat. Tudor avea trei băieţi de la prima soţie, iar Joiţa - două fete. Împreună au mai avut o fată şi doi băieţi. Mo­delul acestei familii se recunoaşte cu uşurinţă în Moromeţii. Cezar Ivănescu mi-a povestit odată o întâmplare ce pare şi ea desprinsă din paginile romanului - pe care i-o povestise Preda: "A venit pe la el, la Bucureşti, Moromete cel adevărat - taică-său, Tudor. Era într-o iarnă, în timpul războiului şi au plecat amândoi să se plimbe prin Bucureşti. La un moment dat, bătrânul a văzut un grup de ţigani bine îmbrăcaţi, cu pălării şi paltoane. Erau nişte ţigani de mătase. Tudor i-a urmărit cu privirea mult timp, cu un zâmbet mucalit pe faţă, abia ţinându-se să nu râdă în hohote. Apoi s-a întors spre Preda: «Auzi, bă, Mărine - zice - , ăştia au impresia că, dacă şi-au pus pălării pe cap, nu se mai vede că sunt ţigani?»"...

PANTOFII GUBAN
O altă întâmplare savuroasă - în care, de data asta, chiar Marin Preda s-a comportat ca un personaj moromeţian - s-a consumat la Timişoara. "Eram cu Mery (Maria Ivănescu, soţia lui Cezar n.n.) şi cu Preda, la o întâlnire cu scriitorii timişoreni - îmi povestea Cezar Ivănescu prin 1990 - dar cum, în astfel de împrejurări, îţi rămâne destul de mult timp la dispoziţie, ne-am dus toţi trei la fabrica de pantofi Guban, să ne cumpărăm ceva de încălţat, direct de la sursă... Eu şi Mery ne-am hotărât repede, dar Marin Preda a probat vreo 30 de perechi. Stătea, se uita la ei, îi punea în picioare, făcea câţiva paşi încălţat... După care îi descălţa şi lua alţii. După vreo două ore, Mery şi-a pierdut răbdarea. A prins un moment când Preda tocmai încălţase o pereche care îl cam strângea şi-i zice: «Haideţi domnu' Preda, că se mai lasă. Sunt de piele, ce naiba!»... «Se lasă, doamna Mery, se lasă - i-a răspuns Preda, în timp ce se descheia la şireturi. Dar pe piciorul cui?». După care a luat din galantar altă pereche."

TATĂ ŞI FIU
Cezar Ivănescu îl iubea pe Marin Preda ca pe un tată. Dar, culmea! - prozatorul îl asculta pe tânărul poet ca un copil. "Deşi Marin Preda era de vârsta tatălui meu, în relaţia asta eu eram prietenul mai bătrân. Toţi scriitorii care îl curtau, bâzâind în jurul lui, erau intrigaţi - şi invidioşi - de atenţia cu care Preda mă asculta şi chiar îmi urma sfaturile." Afecţiunea lui Cezar Ivănescu faţă de maestrul său a fost totală, copleşitoare. Poate chiar excesivă. Această afecţiune venea însă dintr-o recunoştinţă fără margini faţă de cel care avusese curajul să-l scoată la lumină după şapte ani de interdicţie. Căci, din 1968, după ce publicase volumul de debut, "Rod" (eveniment editorial de excepţie, întâmpinat cu elogii de Nicolae Manolescu), graţie cenzurii, Cezar Ivănescu n-a mai avut dreptul să scoată nici o carte. Până în 1975, când a fost descoperit de Marin Preda, care i-a publicat la Cartea Românească volumul "Rod III". A fost un gest natural din partea prozatorului, dar care a lăsat urme de neşters în sufletul poetului hăituit de cenzură. Loialitatea şi recunoştinţa lui au fost atât de puternice şi de evidente, încât Marin Preda - care era totuşi o fire suspicioasă, de ţăran - i s-a abandonat total lui Cezar Ivănescu.

SCRISOAREA ŞI SFATUL
Vă amintiţi, desigur, din interviul pe care ni l-a acordat Alexandru Preda, fiul scriitorului, acel detaliu semnificativ privind teama de moarte pe care o trăia în permanenţă Marin Preda. În 1979, când romanul "Cel mai iubit dintre pă­mân­teni" era spre sfârşite, prozatorul îi trimitea, de la Mogoşoaia, prietenului poet, o scrisoare tulburătoare, pe care, prin 1985, am avut şi eu prilejul s-o citesc:


"Dragă Cezar Ivănescu,
Din motive vechi, ţărăneşti, mă gândesc adesea că, de pildă, un accident de maşină s-ar putea să-mi fie fatal (era să şi fie, în februarie curent) şi atunci îmi vin îngrijorări cu privire la soarta manuscrisului meu «Cel mai iubit dintre pământeni», care a ajuns la 1.000 de pagini. Ştii bine, rudele, oricât de iubitoare, după ce mori, îţi publică ma­nuscrisul şi acceptă orice ingerinţe, tăieturi etc., cum a făcut Fanny Rebreanu cu Jurnalul acestuia (a tăiat din el orice referire la persoana ei). N-aş vrea să pă­ţesc la fel şi te-aş ruga, în caz de ceva, nu neapărat foarte grav, dar care m-ar îm­pie­dica să-mi păzesc acest manuscris, să-l iei asupra dumitale şi să ai grijă de el din toa­te punctele de vedere. Din acest ma­nuscris mai posed două copii la loc sigur, dar nu atât de sigur ca la dumneata şi doam­na Mery care sunteţi oameni tineri (mulţi înainte!). Acele copii sunt confor­me cu originalul, adică sunt corectate de mine, dar nu atât de bine precum copia pe care ţi-o încredinţez. Mersi şi să spe­răm că nu va fi nevoie s-o faci.
Cu prietenie,
Marin Preda/ Mogoşoaia, 22.IV.1979".


Cezar Ivănescu şi-a reproşat mulţi ani (cel puţin până în 1991, cât am avut legături strânse cu el) faptul că n-a fost lângă Preda, la Mogoşoaia, atunci, în seara blestemată de mai 1980. Intrase într-un fel de "grevă" a relaţiei cu maes­trul, indignat şi neputincios în faţa faptului că acesta se lăsa "parazitat" de o droaie de "derbedei", scriitori care-l curtau din interes, alimentându-i slăbiciunile. Parţial, Cezar Ivănescu avea dreptate în această supărare, căci pe Marin Preda chiar aceste slăbiciuni l-au ucis. Dar, într-unul din momentele de amplitudine maximă a personalităţii sale, el i-a dat poetului un sfat care acestuia i-a hotărât destinul literar. Acesta trăia un moment de derută şi nu ştia dacă să rămână scriitor de limbă română sau să emigreze în Franţa. Atunci Preda i-a dat un fabulos sfat moromeţian, pe care - spre nefericirea lui pământească - Cezar Ivănescu l-a urmat: "Monşer, aici eşti pe malul Dâmboviţei, nu al Senei. Trebuie să mai termini cu absoluturile astea, să mai laşi de la dumneata şi să înţelegi exact în ce limbă, în ce cultură şi în ce ţară trăieşti!".
http://www.jurnalul.ro/
Vezi si http://www.youtube.com/user/CEZARIVANESCUTV

PARINTELE Justin Parvu despre cipuri si vremurile din urma: veti fi vanduti de pastorii vostri!

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu: "Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea - Cadrilaterul... - acum vor sa ne cedam sufletele - este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele... Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!"

BUNA VESTIRE! O icoana rara, de la Izvorul Maicii Domnului, din Nazaret

ACTELE BIOMETRICE. Controlul total al românilor - şmen cu iz pesedist

Scris de George Roncea
Introducerea în România, începând cu acest an, a documentelor electronice ce conţin date biometrice a dat naştere unei puternice controverse. Deputaţi senatori, părinţi duhovniceşti, ziarişti, dar şi societatea civilă organizată sub titulatura Coaliţiei împotriva Statului Poliţienesc, au atras atenţia că noile măsuri pot duce la renaşterea unui sistem totalitar de urmărire şi control al cetăţenilor, sistem râvnit şi iniţiat de dictatori malefici de teapa unui Stalin sau Hitler.
„RFID - o ameninţare la adresa securităţii persoanelor“
Un raport european solicitat de Comisia Europeană - Comitetul Economic şi Social European (CESE) al UE cu privire la „Identificarea prin frecvenţe radio în Europa“ a tras un semnal de alarmă asupra noii tehnologii, preconizată a fi instalată şi în România. Concluziile şi Recomandările Comitetului privind „capcana biometriei“ arată că: „Dacă RFID nu este foarte atent controlată, ar putea, totodată, să încalce intimitatea persoanei, să distrugă libertăţile cetăţeneşti şi să ameninţe securitatea persoanelor şi a întreprinderilor. Cu ajutorul documentelor biometrice, orice om poate fi depistat oriunde şi de către oricine dispune de tehnologia necesară. Astfel, se poate construi o reţea de dispozitive de citire şi urmărire a etichetelor RFID strategic amplasate. Acest lucru nu trebuie permis“, recomandă raportul european, ignorat de către autorităţile noastre.
Guvernul Tăriceanu „a uitat“ când a semnat Ordonanţele de urgenţă pentru actele electronice să organizeze o dezbatere publică de 18-36 de luni prevăzute de UE pentru informarea în privinţa RFID, iar recent maşina de vot a Parlamentului a avizat introducerea cărţilor de identitate electronice, acestea urmând să fie introduse de la 1 ianuarie 2011.
Vot pe şest
Actele de identitate electronice obligatorii pentru toţi românii au devenit o realitate printr-un vot dat pe şest, săptămâna trecută, în Camera Deputaţilor, tot fără absolut nici o dezbatere publică. Teoretic este vorba de o modificare a unei alte Ordonanţe a Guvernului Tăriceanu, prin care se schimbă data impunerii lor ,de la 1 ianuarie 2009, la 1 ianuarie 2011. Practic e vorba de legea prin care ni s-a tranşat viitorul biometric, al controlului total. Până la 1 ianuarie 2011 urmează să fie introdusă în fiecare secţie de poliţie din România aparatură tehnică pentru cărţile de identitate. Numai sistemul central de la Bucureşti este estimat, potrivit unor surse confidenţiale, la circa trei milioane de euro.
Şmen PSD?
Marele şmen al afacerii preschimbării documentelor are desigur o dedicaţie.
Senatorul Iulian Urban a declarat public că „şmenul“ are iz de PSD:
„Mulţi români, şi mai ales jurnalişti, au facut băşcălie atunci când eu am susţinut în Senat că nu trebuie să ne grăbim prea tare cu paşapoartele electronice care stochează pe microcipuri RFID datele personale şi biometrice ale românilor. Ei bine, acum şi cărţile de identitate electronice cu medii de stocare RFI vor fi impuse romånilor începând cu 1 ianuarie 2011.
Cine ne-a adus însă această carte de identitate electronică? PSD-ul!
Cărţile electronice de identitate au un microcip incorporat RFID, care permite detectarea posesorului unui asemenea card de la distanţă, fără ca acesta să fie conştient că e urmărit! Drumul spre o societate de tip Big Brother este astfel larg deschis. Proiectul iniţial, de 20 de milioane de euro, va porni în 13 ţări urmând a fi extins. Pretextul oficial este oferirea de „facilităţi“ cetăţenilor din statele care introduc acest sistem. În realitate, se doreşte instituirea unui control totalitar asupra cetăţenilor!
Doar trei ţări europene au aceste tipuri de smart card: Finlanda, Italia şi Olanda. Se fac intense eforturi pentru introducerea lor în SUA şi Anglia. În Est, se pare, suntem primii (datorită Guvernului Adrian Năstase).
Fostul ministru al Administraţiei Publice din 2005, pesedistul Octav Cozmåncă, declară: „Preschimbarea acestor documente este o necesitate absolută“ şi asta pentru că încă de atunci afacerea se încadra în sfera „e foame de bani băieţi“!
Singura raţiune pentru care ne grăbim, exact ca şi în cazul paşapoartelor electronice, a fost...banul! Pentru că este o afacere făcută pe seama celui mai sărac popor membru al UE: Românii!
Firma câştigătoare va trebui să acopere costurile pentru emiterea cărţilor electronice de identitate, urmând să recupereze banii de la beneficiari“, a precizat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Oana Marinescu, la vremea emiterii Ordonanţei de Urgenţă de către Guvernul Tăriceanu.
Autorităţile şi instituţiile publice vor fi dotate cu echipamente şi programe informatice astfel: în municipii reşedinţă de judeţ - pånă la data de 31 iulie 2010; în celelalte municipii şi oraşe - pånă la data de 31 decembrie 2011; în comune - pånă la data de 31 decembrie 2012.
Cam acesta e planul de orwellizare totală a Romåniei pe următorii 5 ani!“
Oile, mai presus decât simplii cetăţeni români
Cipurile cu RFID sunt deja folosite pentru animale iar paşaportul şi cartea de identitate cu RFID este absolut similar cu cipul RFID de la animale. Dacă cetăţenilor României li s-a refuzat dreptul la opţiune în privinţa identificării electronice, în schimb, Guvernul s-a dovedit mult mai culant cu... oile. Astfel, zilele trecute Guvernul a cerut oficialilor UE ca identificarea electronică a ovinelor să fie opţională.
Premierul Emil Boc a declarat la întålnirea cu comisarul european pe Sănătate, Androulla Vassiliou, că ţara noastră se alătură grupului de state membre care susţin că identificarea electronică a ovinelor şi caprinelor să fie opţională. Oficialii romåni au explicat comisarului european că o asemenea măsură nu este oportună în actualul context al crizei economice din cauza costurilor ridicate.
În schimb, în ceea ce îi priveşte pe cetăţenii României, guvernul nu îşi pune problema dacă este sau nu oportună măsura identificării electronice şi nu îşi pune problema dacă prin obligativitatea actelor de identitate cu cip biometric ni se încalcă un drept fundamental.
Încălcare flagrantă a drepturilor cetăţeneşti
Prin intrarea în vigoare a acestor acte normative cu privire la introducerea actelor electronice, ce includ amprentarea persoanelor, se aduce atingere gravă principiului prezumţiei de nevinovăţie consacrată de art.6 al C.E.D.O. şi art. 23 alin.11 din Constituţie. Totodată, mai este încălcat şi dreptul la siguranţa persoanei consacrat de art. 23 al. 2 din Constituţie prin faptul că deţinătorul paşaportului biometric nu are siguranţa că nu vor exista persoane care să poată avea acces la datele personale existente în cipul RFID.
În plus, este sfidat şi dreptul la viaţa intimă şi privată reglementat de art. 26 din Constituţie dar şi de Carta Drepturilor Fundamentale (art.7) şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art.8) deoarece jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) condamnă în mod clar reţinerea amprentelor digitale fără temei juridic.
http://www.curentul.ro/

TREBUIE SA FIM FERICITI: UE ne excepteaza copiii de la amprentare pentru vize biometrice

Comunicat de presă

Politica vizelor Vize biometrice: copiilor sub 12 ani nu le vor fi prelevate amprentele Vizele biometrice, la fel ca şi paşapoartele biometrice, au ca obiectiv îmbunătăţirea securităţii, dacă amprentele sunt fiabile. Copiii care nu au împlinit vârsta de 12 ani vor fi exceptaţi de la prelevarea de amprente: aceasta reprezintă rezultatul acordului cu Consiliu, având la bază recomandarea pentru a doua lectură, elaborată de deputata europeană Sarah Ludford, privind introducerea biometriei la vize, inclusiv a dispoziţiilor privind organizarea primirii şi a procesării cererilor de vize. Propunerea urmăreşte modificarea instrucţiunilor consulare comune actuale, în vederea creării temeiului juridic necesar statelor membre pentru a prelua identificatorii biometrici obligatorii - imaginea facială şi zece amprente digitale plane - de la solicitanţii de viză şi în vederea instituirii unui cadru juridic pentru organizarea oficiilor consulare de carieră ale statelor membre, în scopul punerii în aplicare a Sistemului de Informaţii privind Vizele (VIS). Scopul colectării identificatorilor biometrici - în conformitate cu recomandările Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) - este de a stabili o legătură mai sigură între titularul de viză şi paşaport, în vederea evitării utilizării identităţilor false. În consecinţă, prezentarea în persoană a solicitantului - cel puţin la depunerea primei cereri - ar trebui să fie una dintre cerinţele de bază pentru eliberarea unei vize cu înregistrarea elementelor biometrice de identificare în sistemul VIS. Exceptarea copiilor sub 12 ani de la prelevarea amprentelor Propunerea Comisiei a prevăzut că, în scopul cererilor de viză, amprentele digitale ar trebui să fie preluate de la copii începând cu vârsta de 6 ani. Parlamentul European nu a fost de acord cu această abordare şi, ca soluţie de compromis, într-un prim stadiu a solicitat ca amprentele digitale să fie preluate începând numai de la vârsta de 12 ani, având în vedere că amprentele digitale evoluează cu vârsta şi nu sunt destul de fiabile în scopul identificării înainte de această vârstă. Oficii consulare comune În vederea reducerii costurilor pentru statele membre, deputaţii europeni pledează pentru centre comune de primire a cererilor de vize şi utilizarea în comun a echipamentelor necesare pentru colectarea datelor biometrice. În acest fel, statele membre nu vor mai fi nevoite să doteze fiecare oficiu consular cu echipamentele respective. Cooperarea cu prestatorii externi - externalizare Dispoziţiile din actul legislativ prevăd că numai în circumstanţe deosebite sau din raţiuni legate de situaţia locală (numărul mare de solicitanţi sau acoperirea teritorială a ţării terţe în cauză) şi numai în cazul în care celelalte forme de cooperare se dovedesc a fi necorespunzătoare, un stat membru poate, în ultimă instanţă, să coopereze cu prestatorii externi de servicii.