Victor Roncea Blogspot: romania-ucraina

Showing posts with label romania-ucraina. Show all posts

Sunday, February 7, 2010

DOCUMENTAR. Calvarul românilor din Ucraina: de la deportări şi asasinate in masa la genocid cultural. Prof dr univ Traian Valentin Poncea despre romanii uitati

Schimbarea structurii etnice şi involuţia demografică a românilor bucovineni în perioada sovietică şi postsovietică a cunoscut mai multe perioade: 1940-1941, 1944-1991 şi post 1991. Profesor dr. Traian Valentin Poncea prezintă calvarul deznaţionalizării românilor din Basarabia istorică, Bucovina, Ţinuturile Herţa şi Hotin şi ne arată câţi români trăiesc astăzi în Ucraina, lipsiţi de cele mai elementare drepturi. Continuăm să prezentăm extrase dintr-un studiu ştiinţific oferit în exclusivitate ziarului „Curentul“.

Evenimentele tragice din vara şi toamna anului 1940 au determinat importante schimbări teritoriale şi demografice pentru ţara noastră şi poporul român, în ansamblul său.
Ca urmare a aplicării prevederilor secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa au fost înglobate U.R.S.S.-ului (57.549 kmp) în urma ultimatumurilor din iunie 1940, iar prin cedarea Ardealului de Nord (43.500 kmp) şi a Cadrilaterului (7.412 kmp), România a pierdut, în total, o treime din teritoriul său naţional.
Bucovina de Nord, la data anexării sale de către Uniunea Sovietică, avea o suprafaţă de circa 6.000 kmp, iar ţinutul Herţa, 340 kmp, în total 6.340 kmp. Autorităţile de la Kremlin au constituit din acest teritoriu, la care au mai adăugat o suprafaţă de circa 1.760 kmp desprinşi din partea de nord a judeţului Hotin, regiunea Cernăuţi, cu o suprafaţă totală de 8.100 kmp, pe care au inclus-o în R.S.S. Ucraineană, devenită, în 1991, Republica Ucraina.

Deportări şi asasinate în masă

Populaţia românească a celor două judeţe anexate din Bucovina istorică (Cernăuţi şi Storojineţ), precum şi a unei părţi din fostul judeţ Rădăuţi a fost estimată de Anton Golopenţia (pentru anul 1940) la 154.000 locuitori, la care mai trebuiesc adăugaţi circa 50.000-60.000 de români din Ţinutul Herţa şi partea judeţului Rădăuţi.
În anii 1940-1941, Bucovina a cunoscut schimbări demografice masive, determinate de:
• retragerea armatei şi administraţiei româneşti, în paralel cu refugierea unui important segment de populaţie românească dincolo de noua frontieră;
• repatrierea germanilor, a polonezilor şi a maghiarilor;
• deportarea populaţiei româneşti în unele zone din U.R.S.S., îndeosebi în Siberia;
• asasinate în masă săvârşite de trupele N.K.V.D., de Armata Roşie sau de miliţia sovietică.
Deşi au trecut aproape 70 de ani de la evenimente, nu se cunosc cifrele exacte şi amploarea acestor mişcări demografice, cu excepţia repatrierilor.
Nu se cunoaşte nici cuantumul exact al deportărilor pentru perioada amintită, deşi după revenirea autorităţilor româneşti, în 1941, generalul Antonescu a ordonat efectuarea unui recensământ al persoanelor deportate. Autorităţile româneşti reinstalate au realizat liste nominale pe localităţi, dar acestea reflectă într-o mică măsură amploarea deportărilor.

Calvarul deznaţionalizării continuă şi azi

După anul 1944 şi până în prezent, autorităţile sovietice şi apoi cele ucrainene au continuat acţiunea de disipare şi deznaţionalizare a elementului etnic românesc, prin procedee iniţial brutale, ulterior tot mai sofisticate, atât a celor rămaşi, cât şi a celor colonizaţi în alte zone ale Uniunii Sovietice. Veritabilul genocid cultural a avut ca rezultat final un amplu proces de deznaţionalizare a românilor, care continuă şi astăzi.
Un exemplu grăitor privind înstrăinarea românilor din Bucovina de Nord (foarte apropiat de ceea ce s-a întâmplat în Basarabia) îl reprezintă cazul descendenţilor răzeşilor dintre Prut şi Nistru, din zona Hotinului, al căror număr s-a diminuat atât de mult încât în momentul de faţă sunt pe cale de dispariţie. Recensământul unional din 1989 ilustrează faptul că românii din regiunea Cernăuţi, înregistraţi pe baza naţionalităţii, au declarat doar în proporţie de 50% că au ca limbă maternă limba română, ceilalţi declarând ca limbă maternă rusa sau ucraineana.

Câţi români sunt în Ucraina

UN AN DE LA HAGA. Problemele României cu Ucraina, de la Insula Serpilor la minoritatea asuprita a Europei

Astazi se implineste un an de la Decizia istorica a Curtii de la Haga privind spatiul maritim din zona Insulei Serpilor, ocazie cu care diplomatul Bogdan Aurescu va lansa la Libraria Carturesti, la orele 18, lucrarea sa „Avanscena si culisele Procesului de la Haga”. Din pacate, Curtea internationala nu a judecat si statutul Insulei {erpilor, stravechi pamant romanesc, obtinut prin rapt de catre fosta URSS si preluat ilegal de catre una din succesoarele fostei Uniuni Sovietice, actuala Ucraina. {i aceasta nu este singura disputa care incinge relatiile romano-ucrainene. Mai presus de toate, ar trebui sa arda insa problematica romanilor din nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Basarabia istorica, Bugeacul, poate cea mai asuprita si uitata minoritate din Europa la ora actuala. Ca atare, publicam in exclusivitate pentru „Curentul”, cateva repere istorico-geografice privind Bucovina, Tinuturile Herta, Hotin, Bugeac si Insula {erpilor, inclusiv date aflate la zi, sintetizate intr-un studiu mai special de reputatul prof. Univ. Dr Traian Valentin Poncea. (Victor Roncea)

Bucovina istorica - Evolutie geopolitica

Bucovina istorica era, la data anexarii ei de catre Habsburgi, o parte constitutiva a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Tara Fagilor“, preluat ulterior de catre austrieci cu aceeasi semnificatie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima data intr-un document emis de cancelaria domneasca a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integranta din istoria principatului moldav, de la intemeierea tarii si pana la anexarea provinciei de catre Imperiul Habsburgic.

Desi trupele austriece au ocupat Bucovina inca din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriaca la 7 mai 1775, printr-o conventie incheiata intre Imperiul Habsburgic si Sublima Poarta – sub a carei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea granitelor s-a perfectat prin Conventia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (intre 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administratie militara austriaca, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) si Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).

Intre anii 1786-1848, Bucovina a fost incorporata Galitiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Aceasta perioada este considerata de istoriografia romana drept cea mai nefasta din istoria Bucovinei, opinie impartasita si de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum si de unii istorici ucraineni contemporani.

Dupa revolutia de la 1848-1849, imparatul Franz Joseph I a hotarat separarea Bucovinei de Galitia, recunoscandu-i autonomia prin Constitutia din 1849. In urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima Dieta a Bucovinei, iar un an mai tarziu imparatul a acordat Marelui Ducat al Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (rosu, albastru si auriu). Cu prilejul proclamarii monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat in componenta Cisleitaniei, depinzand direct de Viena, iar incepand din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicata la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei si Dalmatiei.

La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituanta, convocata de Adunarea Nationala a Romanilor, sub presedintia lui Iancu Flondor, a hotarat desprinderea Bucovinei de Austria si Unirea cu Regatul Romaniei, lucru infaptuit la 28 noiembrie acelasi an, cand Consiliul National Roman din Bucovina a votat cu o majoritate impresionanta de voturi unirea acestui stravechi pamant romanesc (10.442 kmp) cu Romania, in granitele sale istorice, de la Nistru pana la Ceremus si Colacin.

La 28 iunie 1940, in urma ultimatum-urilor sovietice si ca urmare a aplicarii in practica a prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), impreuna cu tinutul Herta si Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.

Eliberate de Armata Romana (iulie 1941-martie 1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Rosie si inglobate in cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, tinuturile Herta si Hotin, precum si Bugeacul, adica a partea de sud a Basarabiei, la care, in anul 1948 va fi adaugata si Insula serpilor, vor fi incluse in componenta R.S.S. Ucrainene.

In prezent, Bucovina de Nord constituie o provincie a Ucrainei cunoscuta sub numele de regiunea Cernauti, care cuprinde fostul judet Cernauti, parti importante din judetele Suceava si Radauti, judetul Hotin si tinutul Herta. Suprafata totala a regiunii grupeaza 8.100 kmp (din care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populatie de 940.801 locuitori, din care romanii, datorita deportarilor, dislocarilor, refugierilor, executiilor sumare sau colonizarilor (prin imigrari) de elemente alogene, indeosebi ucrainene sau rusofone, reprezinta doar 20%.

In sinteza, situatia Bucovinei a fost urmatoarea:

* 1359-1775 (416 ani) ea a facut parte din Principatul Moldovei.

* 1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominatia Habsburgilor.

* 1918-1940 si 1941-1944, prin vointa nationala a majoritatii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu Romania.

* 1940-1941 si 1944-1991 (aproape 48 ani), prin rapt, Bucovina de nord si tinutul Herta au fost anexate la U.R.S.S.

* Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea Cernauti) impreuna cu sudul Basarabiei si Insula serpilor (inglobate in regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei U.R.S.S.

Evolutia demografica a Bucovinei si mistificarile ucrainene

CULISELE PROCESULUI DE LA HAGA. Romania vs Ucraina in jurul Insulei Serpilor 1-0. Azi, Bogdan Aurescu despre depunerea Memoriului si prima zi la Haga

Depunerea Memoriului

Odată finalizat, Memoriul a trebuit multiplicat şi editat. Regulile Curţii sunt stricte: trebuie respectate întocmai anumite norme de editare; de asemenea, pledoariile scrise se depun într-un anumit număr de exemplare – pe lângă cele două exemplare originale, fie 125 de exemplare în format hârtie, fie atât în format hârtie (75 de copii), cât şi pe CD-uri (50 exemplare). Noi am ales formula combinată, ceea ce a rezultat în final într-un volum foarte mare de documente care trebuiau transmise Curţii în termenul fixat. Am semnat personal toate cele 77 de volume-hârtie, ceea ce a durat ceva.

Se punea problema transportului la Haga. Am examinat mai multe opţiuni. Să le trimitem prin curier comercial cu avionul ar fi costat enorm. În plus, ştiam de la consilierii noştri străini mai multe poveşti cu pachete de memorii rătăcite de companiile de transport aerian, ceea ce noi nu ne permiteam. Singura opţiune sigură şi necostisitoare era să le ducem noi înşine, cu maşina, sub formă de curier diplomatic. Zis şi făcut.

A fost ca într-o veritabilă călătorie „de formare” a caracterelor, care îmi amintea de romanele de secol XIX, în care tinerele vlăstare ale familiilor „care îşi permiteau” erau trimise în călătorie în „străinătăţi apusene” ca să se maturizeze. Prima zi am făcut traseul Bucureşti – Budapesta, unde am înnoptat la hotelul Andrassy, aproape de sediul Comisiei Dunării, la care am mers de atâtea ori şi eu, şi Cosmin, ca reprezentanţi supleanţi ai României. Iarăşi, nimic nu e cu totul întâmplător. Comisia Dunării, a doua organizaţie interguvernamentală, după Comisia Rinului, din istoria dreptului internaţional, avusese în perioada interbelică administrarea vechiului far de pe Insula Şerpilor, care marca intrarea navelor dinspre Marea Neagră pe canalul Sulina.

A treia zi, pe o ploaie teribilă, am plecat spre Haga. Unde am ajuns spre după-masă. Şi unde ne-am cam rătăcit. Deh, noi ştiam drumul de la Amsterdam, dinspre aeroport spre Haga, iar acum veneam din altă direcţie. Eram într-o parte a Hagăi pe care nu o mai traversasem, iar indicatorul de benzină arăta, îngrijorător, spre zero. La telefonul colegei noastre Alina Orosan, consilierul juridic al Ambasadei şi punctul de contact cu Grefa CIJ, nu răspundea nimeni (am aflat mai târziu că fusese o problemă tehnică).

Am oprit lângă un poliţist olandez impasibil, pe care l-am întrebat încrezători despre direcţia spre Palatul Păcii, sediul CIJ (Ambasada României este situată în Haga foarte aproape de Curte). Surprinzător (sau nu: poliţiştii de circulaţie sunt la fel peste tot), omul habar nu avea că în Haga există Curtea Internaţională de Justiţie, organul principal judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Parcă auzise vag despre Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, dar nu avea nici cea mai mică idee unde e. Am mers la întâmplare prin Haga pustie – după ora 5 seara nu mai găseşti decât unul-doi biciclişti întârziaţi suspect de la casele lor – până am înţeles că mergem în cerc. În plus, era duminică, un motiv în plus de pustietate descurajantă. Ca prin minune – indicatorul de combustibil arăta de mult zero hotărât – am ajuns pe o stradă familiară: ne ducea spre hotelul unde de regulă stăteam în Haga, şi pe care era şi o staţie de benzină. Deschisă! Am alimentat – ocazie cu care Cosmin a descoperit că şi-a pierdut undeva pe drum aproape toţi banii (îi căzuseră din buzunar la un popas!) – şi am ajuns la Ambasadă. Am lăsat microbuzul în păstrare şi, în sfârşit, ne-am cazat la hotel.

Marti, 2 septembrie 2008. Prima zi

Doamna Higgins începe prin a citi un istoric al cazului din faţa CIJ, preţ de câteva minute. Sunt doar 15 dintre judecători, inclusiv cei ad-hoc: Bruno Simma se abţinuse, aşa cum ne aşteptam, iar Gonzalo Parra-Aranguren, din Venezuela, aveam să aflăm ulterior, absenta din motive medicale. Urmează depunerea jurământului de către judecătorii ad-hoc desemnaţi de părţi, mai întâi Bernard Oxman, care citeşte în engleză, apoi Jean-Pierre Cot, desemnat de noi, care, în franceză, i se adresează doamnei Higgins cu „Doamnă preşedintă”, în loc de obişnuitul „Doamnă preşedinte”. (Era o întreagă dezbatere printre pledanţii francofoni în faţa CIJ, declanşată de cine altul decât de Alain Pellet al nostru, pentru respectarea egalităţii de gen, inclusiv în cadrul atât de conservator al Curţii!) Totul durează cam 15 minute. Apoi îmi dă cuvântul.

Mă ridic, îmi aşez foile pe pupitru, şi încep.

„Madame le président , Messieurs de la Cour, c’est un grand honneur et un vrai privilège pour moi de représenter mon pays devant vous en qualité d’agent de la Roumanie.”

Când spun „la Roumanie” mă trece un fior amestecat, de emoţie, de grijă, de răspundere, de mândrie. Evident, sunt emoţionat, dar mai ştiu că nu trebuie să se vadă. Era important şi pentru judecători, şi pentru Echipă, şi pentru cei de acasă. Şi nu se vede. Ştiam un truc de când pledasem mai demult la CEDO, la Strasbourg – poţi să te ţii bine cu mâinile de marginea pupitrului. Ştiam şi că totul era transmis în direct acasă. (Pe la începutul lui august am avut o discuţie cu dl. Pleşu care m-a întrebat grijuliu dacă am emoţii. Şi i-am răspuns: „Numai idioţii şi inconştienţii n-au emoţii.”) Dar nu a fost nevoie deloc de trucuri. După al doilea paragraf orice urmă de emoţie mă părăsise deja. Eram „în interiorul” textului pledoariei mele, intrasem deja adânc în logica ei. Cu simţurile ascuţite la maximum, recunoşteam parcă pipăind, pe rând, fiecare argument şi nuanţă, pe care le scoteam apoi la lumină, le expuneam în faţa Curţii, cu toate accentele lor specifice. Altceva nu mai conta.

(va urma)
Sursa: Sa o mai caute ucrainenii... :)
Lansarea: In curand!

In "Avanscena si culisele procesului de la Haga. Memoriile unui tanar diplomat", Bogdan Aurescu pleaca de la experienta negocierilor pentru platoul continental din Marea Neagra si ajunge la pronuntarea Hotararii Curtii Internationale de Justitie cu numarul 100, care acorda Romaniei 80% din suprafata disputata cu Ucraina. O carte-document care merge dincolo de negocieri si de proces pentru a arata emotiile oamenilor care au lucrat pentru acest proiect national.

Cautati cartea la:

Vezi si
EDITORIAL RONCEA: Pierdut organ PNL pe Insula Şerpilor. Îl declar nul. JURNAL DE CAMPANIE cu balalaica lui Patriciu-FSB in capul lui Ludovic Orban
AVANPREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat - Bogdan Aurescu, acum ministru de Externe pe merit
CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR - mai precis pentru platoul continental - povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru Departamentul de Politica Externa al Ziua - VIDEO

Tuesday, October 27, 2009

AVANPREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat - Bogdan Aurescu, acum ministru de Externe pe merit

In loc de prefata - Joi, 15 ianuarie 2009

"Ora 12.55. Primesc un telefon de la Cabinetul Ministrului. Sunt chemat la o şedinţă de „Bex”, cum îi spunem noi în jargon diplomatic „de Centrală” (adică Birou Executiv, întâlnirea ministrului cu conducerea ministerului – secretari de stat, directori generali). În 3-4 minute sunt în Sala Titulescu.

Stau alături de Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice, coagentul „meu” în procesul de la Haga. Suntem în partea opusă ferestrei mari a Sălii, sub tabloul lui Kogălniceanu, chiar vis-à-vis de fotoliul unde stă de obicei ministrul. Colegii se adună mai greu. Şedinţa începe puţin după 13 şi un sfert. La 13.30 simt că îmi vibrează telefonul. Mă uit: număr de Olanda. Mă cuprinde o uşoară agitaţie. Îi şoptesc lui Cosmin, în dreapta mea: „Cred că mă sună Iriniţa” (e alintul pentru colega noastră de la Haga, consilierul juridic din Ambasada României şi punctul de contact cu Grefa Curţii Internaţionale de Justiţie, Irina Niţă). „Or fi decis în sfârşit data pronunţării.” De ceva vreme aşteptam, practic în orice moment, această veste, căci după socoteala noastră hotărârea ar fi trebuit pronunţată înainte de 5 februarie 2009, data la care mandatul actualului preşedinte al CIJ ar fi urmat să ia sfârşit.

Nu pot să răspund – suntem în plină şedinţă cu ministrul. Telefonul mobil mă frige, îl învârt între degete, fără să-l mai pun la loc. După un minut şi ceva, simt sosirea unui mesaj, pe care îl păstrez şi acum în telefon. E de la Iriniţa: „Hot e 3 feb ora 10.”

I-l arăt şi lui Cosmin, care tresare. Apoi îl informez pe ministrul Diaconescu. Ne uităm unii la alţii, un pic emoţionaţi, iar ministrul ne încurajează: „Asta e! Să vedem ce iese. Aţi făcut tot ce se putea.”

Preludiul

Am intrat pentru prima oară în contact nemijlocit cu problema delimitării maritime cu Ucraina vineri, 2 mai 1997. A fost un contact episodic. Eram referent relaţii II (ceea ce este mai puţin decât un ataşat) la Direcţia Juridică şi Tratate sau DJT, cum se chema atunci. Intrasem în minister de exact 6 luni, după ce „luasem” două concursuri succesive de admitere: unul fusese anulat din motive pe care nu le-am aflat niciodată oficial, iar în urma celui de-al doilea fusesem încadrat referent, deşi concurasem pentru un post de ataşat.

Directorul, dl. Tudor Mircea, care din păcate nu mai este printre noi, m-a chemat în biroul său şi mi-a dat ceea ce părea atunci o sarcină foarte importantă: trebuia să distribui dosarele pregătite pentru participanţii la reuniunea Consiliului Consultativ al MAE şi să „am grijă” ca nu cumva vreun participant să plece cu dosarul respectiv. Pe dosare era scris solemn ceva de genul „Confidenţial” şi îndemnul de a fi restituite după reuniune. În dosare – textul proiectului Tratatului dintre România şi Ucraina privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare (faimosul Tratat politic de bază), precum şi al Acordului Conex la acesta, încheiat prin schimb de scrisori între miniştri afacerilor externe ai celor două ţări. Sarcină de care m-am achitat împreună cu alţi colegi care chiar se ocupau de dosar. Nu bănuiam deloc atunci cât de mult urma să lucrez peste doar câţiva ani cu aceste hârtii şi cât de mult aveau să-mi influenţeze ele activitatea diplomatică.

Negocierile româno-ucrainene dintre 2001 şi 2004

Ultima rundă a negocierilor a avut loc în perioada 8-9 septembrie 2004. Mi-o amintesc foarte bine, pentru că 9 septembrie este ziua mea de naştere. Împlineam 31 de ani.

Era a 24-a rundă de negocieri la nivelul plenului delegaţiilor şi a 34-a rundă, dacă adunam şi rundele de experţi, în cei mai bine de şase ani de la începutul demersului. Eram în Sala Gafencu a ministerului. Am încercat să dau o ultimă şansă soluţiei bilaterale. Am trecut în revistă toate opţiunile, am reluat prezentarea metodei de delimitare – de altfel, metoda Curţii. Am făcut chiar o ultimă încercare, într-un tête-à-tête cu dl. Moţic, cu harta în faţă, să ajungem la o linie de compromis. Totul în zadar. Era clar şi reconfirmat că negocierile eşuaseră. După semnarea protocolului rundei, Oleksandr Moţic mi-a zis, vesel, că mă aşteaptă la Kiev: „See you in Kiev” – era rândul nostru să ne deplasăm în Ucraina pentru următoarea rundă, conform cutumei procedurale a alternanţei negocierilor. I-am răspuns: „See you in Court!” . Oleksandr a râs, neîncrezător. Partea ucraineană nu era deloc convinsă că România va avea curajul să facă pasul sesizării Curţii, deşi această opţiune a noastră fusese enunţată aproape la fiecare rundă din ultimii ani. Şi anunţată oficial de către Guvern cu doar două săptămâni mai devreme.

A fost, însă, exact aşa cum i-am zis.

Peste patru zile, pe 13 septembrie, semnam, ca Agent, sesizarea oficială a României către CIJ. Sesizarea a fost depusă exact peste o săptămână de la încheierea negocierilor, pe 16 septembrie 2004, la Haga."

Detalii despre lansare, in curand, aici, cu sursa de pe un blog dedicat evenimentului si cartii
Vezi si CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR - mai precis pentru platoul continental - povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru Departamentul de Politica Externa al Ziua - VIDEO

Friday, May 8, 2009

ATAC in lant dinspre Est. Dupa Voronin si Iuscenko trage cu gloante false. MAE si Miruna Badea il pun la punct

MAE: Declaraţia privind paşapoartele româneşti pentru ucraineni este nefondată

BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - MAE a precizat, vineri, în urma unei solicitări din partea MEDIAFAX, că România nu poate elibera paşapoarte româneşti decât cetăţenilor români, apreciind că declaraţia preşedintelui Ucrainei, Viktor Iuşcenko, este nefondată.
MAE a făcut precizările, în urma unei solicitări de a comenta problema paşapoartelor româneşti în contextul unei declaraţii a lui Viktor Iuşcenko.
Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, cere Comisiei Europene să analizeze problema acordării de către România a unor paşapoarte destinate cetăţenilor ucraineni, a relatat Interfax-Ucraina citată de pagina online a agenţiei ZIK.
"Solicit formarea unei comisii în cadrul CE care să analizeze legalitatea emiterii de către România a paşapoartelor pentru cetăţeni ucraineni şi dacă această problemă este conformă cu Politica de Vecinătate", a declarat Iuşcenko la Praga.
"Emiterea de paşapoarte de către România nu poate decât să stârnească preocupare, să creeze o situaţie imprevizibilă şi să surprindă comunitatea ucraineană din România", subliniază Iuşcenko.
"România nu poate elibera paşapoarte româneşti decât cetăţenilor români. Declaraţia respectivă este nefondată", apreciază MAE.
Ministerul precizează că în procedura de redobândire a cetăţeniei române în condiţii mai favorabile, criteriul etnic nu prezintă nicio relevanţă, condiţia principală fiind ca solicitantul în cauză să fi avut cetăţenia română pe care să o fi pierdut independent de voinţa sa sau să fie descendentul până în gradul III inclusiv al unui fost cetăţean român care a pierdut cetăţenia română independent de voinţa sa.
În consecinţă, cetăţenia română nu se redobândeşte automat, fiind necesară îndeplinirea unui minimum de condiţii pentru justificarea şi fundamentarea solicitării. Fiecare solicitant în parte trebuie să respecte cerinţele legii şi să prezintă dovezi în sprijinul solicitării sale.
Pe de altă parte procedura de dobândire/redobândire a cetăţeniei române nu vizează cetăţeni ai anumitor state, ci are caracter general, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile prescrise de lege în acest sens, explică Ministerul de Externe.
"Legislaţia română în domeniu este conformă normelor şi standardelor internaţionale şi europene (inclusiv Convenţiei europene asupra cetăţeniei), cetăţenia română nefiind acordată pe baze discriminatorii sau colectiv", conchide MAE.
Trebuie subliniat, de asemenea, că nu există norme comunitare sau o politică comună a UE în materie de cetăţenie, acest domeniu fiind rezervat competenţei statelor membre, menţionează sursa citată.
Astfel, raportat la politica României sau a oricărui stat european de acordare a cetăţeniei sale în condiţiile stabilite conform legii, Politica Europeană de Vecinătate nu se referă la această problematică.
Miruna Badea, miruna.badea@mediafax.ro

Viktor Iuşcenko îndeamnă CE să analizeze cazul acordării de paşapoarte româneşti unor ucraineni

KIEV (MEDIAFAX) - Preşedintele Ucrainei, Viktor Iuşcenko, cere Comisiei Europene să analizeze problema acordării de către România a unor paşapoarte destinate cetăţenilor ucraineni, relatează Interfax-Ucraina citată de pagina online a agenţiei ZIK.na Badea
"Solicit formarea unei comisii în cadrul CE care să analizeze legalitatea emiterii de către România a paşapoartelor pentru cetăţeni ucraineni şi dacă această problemă este conformă cu Politica de Vecinătate", a declarat Iuşcenko la Praga.
"Emiterea de paşapoarte de către România nu poate decât să stârnească preocupare, să creeze o situaţie imprevizibilă şi să surprindă comunitatea ucraineană din România", subliniază Iuşcenko.
Mihai Draghici, mihai.draghici@mediafax.ro

Wednesday, April 15, 2009

ALERTA: Ucraina sustine ca a finalizat lucrările la Canalul Bîstroe. MAE nu a reactionat pana acum

Autorităţile de la Kiev au anunţat ieri finalizarea lucrărilor la Canalul navigabil Bîstroe din Delta Dunării, inaugurarea urmând să se facă imediat după Paşti. Anunţul vine în contextul în care, în urmă cu două săptămâni, Ucraina a fost avertizată de ONU că nu îşi respectă angajamentele cu privire la Bîstroe.

de Alexandru Nastase

Anunţul confirmă o declaraţie făcută în urmă cu o săptămână la Ismail de o responsabilă din Ministerul Transporturilor de la Kiev, care anunţa că Ucraina a reuşit, după aproape şapte ani, să finalizeze canalul navigabil de mare adâncime care leagă portul Reni de Marea Neagră. Bîstroe va fi inaugurat oficial în perioada imediat următoare, Guvernul de la Kiev intenţionând să invite la festivităţi şi oficiali de la Bucureşti. Deocamdată, reacţiile guvernanţilor noştri întârzie să apară.
Prima inaugurare

Scandalul Bîstroe, un conflict între Ucraina şi convenţiile internaţionale de mediu şi transport, a izbucnit în 2002, când Kievul a anunţat că intenţionează să recâştige supremaţia fluvială şi maritimă la gurile Dunării, prin amenajarea unui canal navigabil de mare adâncime. Din cele şase variante de proiect prezentate comunităţii intenaţionale, Ucraina a ales pentru execuţie soluţia Bîstroe, considerată de experţii în mediu ca fiind cea mai nocivă pentru Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Început oficial în mai 2004, Bîstroe a fost contestat de întreaga comunitate internaţională (Programul "Man and the Biosphere" UNESCO, Ramsar, Convenţia de la Berna, Convenţia de la Paris, Secretariatul de Stat al SUA, Cancelaria Germaniei), care a criticat dur Ucraina pentru impactul devastator al canalului asupra Deltei şi pentru nenumăratele încălcări de legislaţie comise în timpul lucrărilor. Punctul culminat l-a reprezentat luna septembrie 2004 când balizele de semnalizare ale ucrainenilor au fost ancorate în malul românesc stârnind un conflict diplomatic între Bucureşti şi Kiev.
Contestat

Proiectul ucrainenilor a încălcat 11 convenţii internaţionale pe probleme de mediu, alte trei tratate legate de chestiuni de navigaţie şi tratatul bilateral româno-ucrainean. Kievul şi-a arătat intenţia de a construi canalul la sfârşitul anului 2002, pretextând prin costurile "prea mari" pe care navele ucrainene trebuia să le plătească României pentru utilizarea canalului Sulina. În septembrie 2004, însă, autorităţile de la Kiev prezentau un document oficial la o reuniune UNESCO de la Paris, în care recunoşteau adevăratele motive ale lucrărilor: intersele economice, militare şi geo-politice ale Ucrainei la gurile de vărsare ale Dunării.
Ca şi în cazul platoului continental, diplomaţii români au reacţionat cu prudenţă. Au activat mai multe convenţii internaţionale, reuşind să obţină de la acestea blocarea oricăror împrumuturi pentru Ucraina, până când autorităţile acestei ţări îşi vor fi "îndreptat" intenţiile referitoare la Bîstroe. Concret, România nu are nici până astăzi informaţii complete referitoare la lucrările la canal, astfel încât partea română nu poate formula modele care să evalueze impactul pe termen lung al lui Bîstroe şi cum va fi afectată Delta Dunării. În baza Convenţiei de la Espoo (privind impactul de mediu în plan transfrontalier), organism care a decis că România are dreptul să fie informată în legătură cu orice lucrare a Kievului, ţara noastră a solicitat părţii ucrainene planurile lui Bîstroe. Nici până în momentul de faţă, deşi conflictul durează de ani buni, aceste documente nu au fost furnizate, iar "ameninţările" diplomatice internaţionale nu au înduplecat Kievul.

http://www.jurnalul.ro/

Vezi si Suplimentul Special ZIUA

http://www.ziua.ro/delta.html

Save the Danube Delta! – Salvati Delta Dunarii! Petition

STUDIU DE CAZ : Studiu de caz: Ucraina si Romania in razboi strategic -

Thursday, March 5, 2009

SCANDALUL SPIONILOR. Diplomatii romani pe cale de a fi expulzati din Ucraina. Surse straine

Diplomatii romani pe cale de a fi expulzati din Ucraina: atasatul militar Radu Filip si secretarul consulatului din Cernauti, Iustinian Focsa
Kiev, 6 mar /Agerpres/ - In replica la declararea persona non grata in Romania a doi diplomati ucraineni implicati intr-o afacere de spionaj si retrasi de la posturile lor din Ambasada Ucrainei la Bucuresti, autoritatile ucrainene ar fi decis sa expulzeze doi diplomati romani - atasatul militar colonel Radu Filip si secretarul Consulatului general al Romaniei din Cernauti, Iustinian Focsa - motivandu-si hotararea prin faptul ca acestia ar fi comis 'actiuni de natura sa prejudicieze securitatea Ucrainei' si ar fi 'incalcat conventia privind relatiile diplomatice si consulare', informeaza joi seara publicatia online Ukrainskaia Pravda, citand o sursa apropiata de Ministerul Afacerilor Externe ucrainean.
Diplomatii romani ar fi 'depus eforturi vizand diseminarea sentimentelor unioniste si separatiste in mediul vorbitor de limba romana din Ucraina' si ar fi 'realizat pe ascuns finantarea unor organizatii publice si asociatii culturale care fac propaganda ideilor antiucrainene', sustine interlocutorul ziarului Ukrainskaia Pravda, despre care publicatia nu precizeaza daca face aceste afirmatii in nume propriu sau citeaza o pozitie care urmeaza sa fie exprimata oficial.n acelasi timp, potrivit acestuia, ei ar fi facut rost de 'informatii tendentioase referitoare la organele puterii de stat din Ucraina cu scopul utilizarii acestora in cadrul unor masuri indreptate spre discreditarea tarii pe plan international'.
Interlocutorul anonim al publicatiei mentionate mai reproseaza autoritatilor de la Bucuresti ca 'in cooperarea cu Ucraina, recurg activ la standarde duble: pe de o parte ca tara membra a UE si NATO, Romania isi demonstreaza activ sprijinul pentru integrarea euroatlantica si europeana a Ucrainei, iar pe de alta se foloseste de instrumentele corespunzatoare ale UE si NATO pentru a se amesteca in afacerile interne ale Ucrainei, folosind tactica modelarii unor abordari artificiale pentru a acuza tarile vecine - intre care si Ucraina, unde locuieste o comunitate romaneasca - de nerespectarea drepturilor minoritatilor'.Aceeasi sursa apropiata cercurilor diplomatice de la Kiev a afirmat ca Romania a inregistrat la Parlamentul European un proiect de rezolutie care sa asigure dreptul persoanelor care fac parte din minoritatea romana sa studieze in limba materna /romana/ in Ucraina.
'In regiunile din sud-vestul Ucrainei, oficialii de la Bucuresti - prin intermediul institutiilor consulare si al organizatiilor neguvernamentale si publice - formeaza in mod activ o gandire publica proromaneasca si sentimente separatiste. La ora actuala, se lucreaza deja la propunerea formarii unui 'tinut autonom' Solotvino', a mai sustinut sursa publicatiei Ukrainskaia Pravda.
Autoritatile de la Kiev mai reproseaza Bucurestiului ca incearca din rasputeri sa blocheze un proiect economic vital pentru statul ucrainean si anume restabilirea caii navigabile de mare adancime Dunare-Marea Neagra, potrivit aceleiasi surse.
Pana in prezent insa Ministerul ucrainean al Afacerilor Externe nu a comentat in niciun fel posibila expulzare a diplomatilor romani, precizeaza Ukrainskaia Pravda.
AGERPRES/(Dan Gheorghiu)

150 de ani de la nasterea Maresalului Averescu degeaba. Ce se fac ca nu vad parlamentarii nostri kaghebizati: Ucraina a blocat aniversarea Maresalului

Intentia Romaniei de a ridica un monument al maresalului Averescu la Babele/Ozernoe, criticata de un ziar din Odesa si blocata de Ucraina
Kiev, 2 mar/Agerpres/ - "Castigand litigiul de la Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga, vecinii sud-vestici ai Ucrainei au prins la curaj, intensificandu-si campania de 'romanizare' a populatiei moldovene din Ucraina, care era cat pe ce sa esueze", relata in editia sa de sambata publicatia Taimer Odesa, intr-un comentariu acid referitor la intentia Romaniei de a ridica un monument in memoria maresalului Averescu in localitatea Babele (actualmente Ozernoe) de langa Ismail.
"Diplomatii romani din nou 'bat drumurile' in raioanele din sudul regiunii Odesa si in Bucovina, propavaduind ideea Romaniei Mari", scrie ziarul ucrainean, punctand ca, "printre ultimele initiative ale Bucurestiului se numara instalarea in satul Ozernoe din raionul Ismail /Odesa/ a unui monument dedicat maresalului Alexandru Averescu, supranumit si 'cuceritorul Basarabiei', cu ocazia implinirii a 150 de ani de la nasterea acestuia".
La 9 martie, la Ozernoe /fosta Babele/, locul de bastina al lui Averescu, se va desfasura un simpozion pe aceasta tema, la care vor participa reprezentanti ai Sectiei municipale a Culturii din Galati /Romania/, precum si angajati ai Consulatului General al Romaniei din Odesa, intre care viceconsulul Aurelian Rugina.
Organizatorul evenimentului este societatea ecologica 'Ialpug', condusa de Petru Schiopu, liderul Aliantei Crestin-Democratice a romanilor din Ucraina.
Dupa cum a explicat la intalnirea cu locuitorii satului viceconsulul roman Aurelian Rugina, ridicarea unui monument dedicat maresalului Averescu a fost convenita acum cativa ani cu administratia Consiliului satesc din Ozernoe/Babele. A fost stabilit deja si locul unde va fi amplasat monumentul. Sculptura a fost realizata in Romania, iar autoritatile de la Bucuresti sunt dispuse sa acopere toate cheltuielile legate de transportul acesteia in Ucraina.
Taimer Odesa scrie ca "opinia publica moldoveneasca locala este in soc, doar maresalul Averescu, de doua ori prim-ministru al Romaniei, nu este nimeni altul decat cuceritorul Basarabiei, omul care a comandat ostile care au ocupat in 1918 teritoriul de astazi al Republicii Moldova, o parte din regiunea Odesa si intreaga regiune Cernauti ".
"Este la fel ca si amplasarea unui monument dedicat generalului Guderian undeva in regiunea Smolensk", a declarat publicatiei citate liderul Uniunii moldovenilor din Ucraina, Anatol Fetescu, facand referire la "ocupatia fascista" a Rusiei Sovietice in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Administratia din Babele/Ozernoe nu are insa nimic impotriva amplasarii monumentului. Pana la urma, Averescu s-a nascut aici, explica un reprezentant al administratiei raionale Ismail, si el moldovean ucrainean. (Nota mea: Aici e de sesizat tampenia redactorului si editorului Agerpres: un roman basarabean este numit pe agentia oficiala de stiri a Romaniei "moldovean ucrainean". "Si el" ce inseamna? "Si el", ca si Fetescu sau "si el" ca si Averescu, un "moldovean ucrainean"?! Doamne pazeste! Oricum. in ciuda acestei declaratii, Ucraina a blocat initiativa ridicarii bustului)
In continuare, publicatia acuza extinderea influentei Bisericii Ortodoxe Romane in Cernauti si Odesa, relatand ca, in luna ianuarie 2009, viceconsulul Aurelian Rugina a conditionat ajutorul financiar pentru reconstructia bisericii din satul Priozernoe, raionul Chilia, apartinand Bisericii Ortodoxe Ucrainene, subordonata Patriarhiei de la Moscova, de trecerea eparhiei in subordinea Mitropoliei Basarabiei. Amintind de decizia Sfantului Sinod al Bisericii Romane din octombrie 2007 privind reactivarea a trei eparhii ale Mitropoliei Basarabiei la Balti, Cantemir si Dubasari /Republica Moldova/, ziarul scrie ca romanii intentioneaza sa-si extinda eparhiile episcopale la Hotin, Ismail si Belgorod-Dnestrovsk /Ucraina/.

AGERPRES/(Lilia Traci)
Redactori: /tra/gma; ID: 1011093; Data: 2009-03-02 18:19:20; Slug: Ucraina-Romania-Averescu

Tuesday, March 3, 2009

SCANDAL. Spionul ucrainean era atasat militar, acum expulzat. Basescu si-a amanat vizita pentru ca stia. Ministrul de Externe al Ucrainei a fost demis

Atasatul militar al Ucrainei a fost expulzat din Romania in data de 2 martie, transmite agentia Regnum. Pana in prezent, ministerele de Externe din Ucraina si Romania nu au confirmat informatiile. La ambasada Ucrainei din Romania exista doi atasati militari: Anatoliy Yatseniuk (ataşat al Apărării şi al Fortelor Navale) si Serghii Ilniţskii (ataşat militar). Potrivit unor surse, Yatseniuk (care cunoaste la perfectie limba romana) este cel care a fost expulzat, iar Ilniţskii este in concediu medical.Expulzarea a fost confirmata si de deputata din Partidul Regiunilor, de opozitie, Inna Bogoslovskia. Atasatul militar al Ucrainei in Romania a fost expulzat luni, a anuntat marti, in Rada Suprema a Ucrainei (Parlamentul de la Kiev) deputata din Partidul Regiunilor, de opozitie, Inna Bogoslovskia, potrivit agentiei ProUA. "Ieri (luni - n.r.) a fost expulzat din tara atasatul militar al Ucrainei", a precizat Bogoslovskaia in timpul sedintei care s-a soldat cu demiterea ministrului ucrainean de externe, Volodimir Ogrizko. Parlamentarul nu a mentionat numele atasatului militar, precizeaza ProUA. (ZIUA Online)

UPDATE. Acesta este Serghii Ilnitskii.
Vezi si

ZIUA: NATO a fost penetrata de rusi la Bucuresti cu ajutorul "aliatilor" de la sud de Dunare

Tuesday, February 24, 2009

UCRAINA ANTI-ROMANIA. Bine ca Basescu si-a amanat vizita in Ucraina! Romanii sunt batjocoriti de securitatea si guvernul de la Kiev

Dupa ce Ministrul de Externe Cristian Diaconescu a fost jecmanit in Ucraina cu o zi inainte de aniversarea Unirii, pe 24 ianuarie 2009, presedintele Romaniei, Traian Basescu, nu a vrut sa riste o primire similara, cu paine si sare pesches si si-a amanat vizita prevazuta la Kiev si Cernauti. Este exact recomandarea ziaristilor care l-au insotit pe Cristian Diaconescu la vizita cu probleme. Dealtfel, colegii bine informati mai publicau, tot atunci, faptul ca
Kievul pregateste o ambuscada etnica pentru Basescu .

Pe langa aceasta si situatia legata de platoul continental din zona Insulei Serpilor, Ucraina continua sa-si bata joc de romanii din Basarabia, Bucovina si Maramuresul istoric, asa ca orice pretins dialog amiabil ar fi fost surpat de realitatea dezastroasa din provinciile romanesti ocupate de fosta URSS. Vezi doua-trei exemple mai jos, din presa zilei. Slava Domnului ca presedintele Romaniei nu a fost facut de ras de neprietenii nostri.

Vizita de miercuri şi joi a preşedintelui Traian Băsescu în Ucraina a fost amânată
BUCUREŞTI (MEDIAFAX) - (adaugă elemente de background)
Vizita oficială a preşedintelui Traian Băsescu în Ucraina, programată pentru miercuri şi joi, a fost amânată de către cele două părţi.
Potrivit unei informări de presă a Ministerului Afacerilor Externe, "la data de 24 februarie 2009, în baza consultarilor, părţile au convenit continuarea pregătirii vizitei oficiale în Ucraina a preşedintelui României, cât mai curând, la o dată care va fi stabilită pe canale diplomatice".
În informare nu se fac alte precizări.
Un site ucrainean anunţa, pe 23 ianuarie, că Traian Băsescu va efectua o vizită oficială la Kiev, în perioada 25-26 februarie. Site-ul preciza că Iuşcenko a discutat cu ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu, în timpul vizitei acestuia la Kiev de la finele lunii ianuarie, despre organizarea vizitiei omologului său român.
Administraţia Prezidenţială anunţa, pe 5 februarie, că într-o discuţie telefonică ce a avut loc la iniţiativa şefului statului ucrainean, preşedintele Traian Băsescu a precizat faptul că va onora invitaţia lansată anul trecut de a efectua o vizită oficială la Kiev, în perioada 25 – 26 februarie, "având în vedere calendarul contactelor la nivel înalt dintre România şi Ucraina, ce prevede întâlniri anuale ale şefilor de stat".
Vizita urma să aibă loc în contextul în care Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a recunoscut, la începutul lunii februarie, jurisdicţia şi drepturile suverane ale României pentru o suprafaţă de platou continental şi zonă economică exclusivă de 9.700 de kmp, adică 79,34% din zona în dispută cu Ucraina. Cele două ţări au anunţat că vor respecta decizia.
Recent, Ucraina a cerut României să adopte măsuri astfel încât acordul între Guvernele celor două ţări cu privire la micul trafic la frontieră să poată fi semnat în timpul vizitei şefului statului român.
În cursul vizitei era programată şi cea de a doua întâlnire a comisiei prezidenţiale România-Ucraina.
De asemenea, preşedintele Traian Băsescu avea programată, joi, o deplasare la Cernăuţi.

Adevarul: Românii din Ucraina, oprimaţi de Kiev

După ce au pus gând rău şcolilor cu predare în limba română din Ucraina, “prooccidentalii” de la Kiev continuă să vină cu decizii care încalcă drepturile minorităţilor. În vizorul autorităţilor se află, mai nou, emisiunea în limba română a postului de radio “Bucovina”, din regiunea Cernăuţi.
În urma unei monitorizări atente, Consiliul Naţional al Audiovizualului din Cernăuţi a constatat că licenţa postului de radio „Bucovina“ a fost eliberată doar pentru emisiunile în ucraineană şi, drept urmare, a solicitat eliminarea programului în română.
Nemulţumirea ucrainenilor vine în contextul în care emisiunea în cauză dura aproape o oră şi se adresa în special românilor aflaţi în satele din regiunea Cernăuţi. În urma sesizării “organelor de control”, postul de radio “Bucovina” a redus formatul programului la numai patru minute de ştiri în limba română, precum şi un concert, dar cu prezentare în ucraineană şi română.

Ignorarea Tratatului bilateral

Ion Popescu, preşedintele Uniunii Interregionale “Comunitatea românească din Ucraina”, a atras atenţia, în Parlamentul ucrainean, că, prin aceste demersuri, Kievul încalcă prevederile Cartei europene a limbilor regionale, precum şi articolul 22 din Constituţia Ucrainei, “prin care se interzice reducerea volumului şi formelor drepturilor şi libertăţilor existente”.
Prin astfel de demersuri, Kievul ignoră şi articolul 13 din Tratatul de bază cu România, prin care s-a angajat să respecte drepturile minorităţilor, privind folosirea limbii materne.
Dornici să se apropie de UE şi NATO; prooccidentali de la Kiev au anunţat, anul trecut, modificarea substanţială a programele de predare în limbile minorităţilor, pentru ca, până în 2011 majoritatea materiilor să fie predate în limba ucraineană.
Decizia reprezintă o ameninţare pentru cele 80 de şcoli cu predare în limba română din regiunea Cernăuţi, dar şi pentru instituţiile din Transcarpatia şi Odesa. De menţionat că românii reprezintă a doua comunitate ca mărime din Ucraina, după ruşi.
Luminita Bogdad
24 feb 2009

Reporter în Basarabia de Sud: "Subversiva" limbă română

La intrarea în satele locuite de români 'veghează' încă secera şi ciocanul

Moldoveni versus români: un reflex stalinist în Basarabia de Sud. Deznaţionalizarea românilor din Ucraina se face subtil, încet şi sigur.

Cine a trecut graniţa româno-sovietică prin anii ’80 nu poate uita uşor tratamentul care se aplica străinilor în vamă. Cozi, bagaje cercetate cu de-amănuntul, suspiciune, dispreţ. S-a schimbat ceva astăzi din toate acestea? Ne-am dus să vedem.

CĂRŢILE – TERORIŞTI INTERNAŢIONALI
13 februarie 2009, ora 14:00. Ne oprim la bariera de intrare în vama ucraineană şi cineva ne dă formulare să le completăm cu datele personale. Textul chestionarului e destul de confuz.

Ora 14:15. Suntem direcţionaţi către poliţia de frontieră. Urmează un lung interogatoriu, trebuind să declarăm scopul călătoriei, profesia, locul de muncă, domiciliul temporar în Ucraina, persoana la care stăm, profesia şi locul său de muncă. Deşi suntem cetăţeni ai Uniunii Europene, ni se cere suplimentar (ca pe vremuri) să arătăm invitaţia de a vizita Ucraina, făcută nouă de un cetăţean ucrainean. Ce bine că am fost prevăzători şi avem la noi un astfel de document! Totul merge foarte încet, deşi operaţiunile s-au simplificat prin ridicarea obligativităţii de viză pentru cetăţenii UE.

Ora 14:40. Facem declaraţiile vamale. Trecem totul, după formular: camera foto, reportofonul, micile cadouri pentru prieteni... Urmează aceleaşi întrebări care scormonesc trecutul, prezentul şi viitorul. "Aveţi cărţi?" Nu, n-avem cărţi. Pe site-ul Ministerului Român de Externe scrie clar: fără cărţi şi tipărituri în Ucraina! Şi asta doar pentru că suntem români. Remarcaţi cât de bine sunt păzite cărţile (editate în limba română), aceşti terorişti culturali internaţionali, ca să nu intre în teritoriile istorice româneşti, Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud!

Ora 15:00. Părăsim vama cu sentimentul că am avut totuşi noroc.

MOLDOVENI VS ROMÂNI –TEHNICI DE DEZNAŢIONALIZARE
Cât de "subversivă" este limba română – mai ales în Regiunea Odessa, în Basarabia de Sud – aveam să ne dăm seama în orele şi zilele care au urmat, pe măsură ce informaţiile aveau să se strângă. În primul rând, e important de ştiut că în Regiunea Odessa, din cei în jur de 130.000 de etnici români, la recensământul din 2001 au fost declaraţi ca atare doar 724, ceilalţi fiind înscrişi în statistici ca etnici moldoveni. În Ucraina este convenabilă această formulare, care vine, pe de o parte, din istoria comună a Ucrainei şi Republicii Moldova (pe timpul defunctei URSS) şi, pe de altă parte, din trucul de a scoate de sub incidenţa tratatului româno-ucrainean o minoritate care, nefiind oficial declarată română, nu ar trebui să preocupe statul român.

Dar se ocupă Republica Moldova de această aşa-zisă minoritate moldovenească? Este o întrebare la care răspunsul merită căutat.

Vorbim însă despre o minoritate situată pe locul al patrulea în rândul naţionalităţilor care conlocuiesc în Regiunea Odessa – după ucrainieni, ruşi şi bulgari – asupra căreia se fac tot mai frecvente şi mai vizibile presiuni care să conducă la o deznaţionalizare forţată. Ne-a atras atenţia asupra acestor fapte jurnalistul Vadim Bacinschi, unul dintre fervenţii apărători ai drepturilor minorităţii româneşti, corespondent pentru Basarabia de Sud al săptămânalului Concordia (tipărit în limba română la Cernăuţi).

În cele câteva "şcoli naţionale" care funcţionează în satele şi oraşele cu comunitate românească mai importantă s-a obţinut, la un moment dat, ca în programa şcolară să fie menţionată denumirea de "Limba română". Ulterior, ea s-a transformat în "Limba maternă", apoi în "Limba moldovenească", în momentul de faţă fiind admisă şi varianta "Limba moldovenească – (română)".

ÎN DISPREŢ FAŢĂ DE LIMBA ROMÂNĂ
Chiar şi aşa, în ultimii ani, aceste şcoli s-au împuţinat (vom relua acest subiect pe larg într-un articol viitor), iar la nivel universitar au apărut deja situaţii flagrante. De exemplu, în "Regulamentul admiterii la studii în instituţiile de învăţământ superior din Ucraina pentru anul următor 2009-2010", disciplina "Limba şi literatura română" nu mai apare pe lista materiilor de studiu în baza cărora se face admiterea la facultate la specialitatea "Limba şi literatura română", aceasta fiind posibilă doar pe baza certificatelor de evaluare la "Limba şi literatura ucraineană" şi la... "Istoria Ucrainei"!

Profesorul Gheorghe Jernovei, şeful catedrei de Filologie Română şi Clasică a Universităţii din Cernăuţi, e de părere că documentul în discuţie este "o tristă greşeală a unui departament ministerial". Tot domnia sa crede că documentul exprimă "dispreţul faţă de etnicii români din Ucraina, cetăţeni ai statului ucrainean, faţă de limba lor maternă, pe care părinţii şi strămoşii lor o vorbesc de mai mult de un mileniu în locurile lor natale, faţă de şcoala cu limba română de predare din Ucraina – pe de o parte, şi faţă de materia şcolară «Limba şi literatura română», pe care nici un regim de stat precedent, nici chiar comuniştii sovietici, la timpul lor, nu au ignorat-o şi nu au exclus-o atât de brutal, pe de altă parte".

Uimeşte această măsură luată într-un spaţiu recunoscut ca multilingvistic (numai în Regiunea Odessa sunt 134 de minorităţi etnice!), singura limbă maternă afectată de Regulament fiind cea română. La Cernăuţi şi la Odessa, ca şi la Ismail – unde se află singura instituţie de învăţământ superior care pregăteşte cadre didactice pentru şcolile româneşti din Basarabia de Sud – se vorbeşte tot mai insistent despre epurarea lingvistică a minorităţii românofone.

Ştie asta şi preşedintele Traian Băsescu? Iar dacă ştie, va face ceva pentru a apăra drepturile minorităţii româneşti la proxima lui vizită în Ucraina?

Jurnal National / 23/02/2009 / de Tudor Cires , Simona Lazar

Thursday, February 5, 2009

AFACEREA INSULA SERPILOR. Un blogger a avut dreptate inca din luna septembrie in privinta gazului din Marea Neagra: Mascarada Procesului de la Haga

Ieri, in timp ce toata presa tragea cu artificii pentru "triumful" de la Haga, doar doua-trei voci se indoiau, rational, asupra acestuia. Academicianul Florin Constantiniu: Dubii cu privire la succesul de la Haga, subsemnatul, cu Apa si pamant romanesc si Razvan Voncu, in comentariul sau Nici o schimbare. Alaturi de noi, in spatiul virtual, cativa bloggerii se minunau de cata prostie domneste in majoritatea mass media. Intre timp - n-a avut ce face - iata ca, desi n-au trecut trei zile, si presa "mare" si-a dat seama cat de mica a fost si s-a trezit pentru a constata pocinogul: adio rezerve de gaze, precum am zis adio si rezervelor de petrol. Vinovatii: "baietii destepti", hotii din palatul Victoria, ca intotdeanua. Si-atunci, de ce ne cipuiesc tot pe noi si nu i-am cipui noi pe ei?
Iata vocea ratiunii avocatului Urban Iulian, de ieri si azi:
Culisele fraudei prin care Guvernul Tariceanu a oferit pe tava resursele minerale din Marea Neagra, cu incalcarea legii
La Haga, procesul nu a fost castigat de Romania ci de Rompetrol !
Mai mult: la 3 septembrie, Urban Iulian, pe atunci doar avocat si blogger, nu ca acum si senator, trantea un articol care va ramane de pomina. Avea dreptate, doar pe trei sferturi. E si mai rau! Iata articolul lui Urban:
Mascarada procesului de la Haga - MAE nu se lupta pentru intereselor romanilor, ci pentru cele ale PETROM!
3 Sep, 2008

Toate canalele de media din Romania prezinta incepand cu 01 septembrie 2008, pana la refuz, ceea ce ei numesc evenimentul anului, si anume, demararea la Curtea Internationala de Justitie de la Haga a procesului dintre Romania si Ucraina pentru delimitarea platoului continental via Insula Serpilor. Toate ziarele si televiziunile de la noi din tara s-au intrecut sa spuna ca MIZA acestui ar fi INDEPENDENTA ENERGETICA a Romaniei, ca hidrocarburile si zacamintele de petrol ne vor salva...... Hai nu mai mai zapaciti, chiar asa? Haideti sa vedem pe cine va salva cu adevarat un eventual castig al Romaniei la Haga ? PE AUSTRIECII DE LA PETROM!
Cei 12.000 de kilometri patrati disputati nu apartin în acest moment nici României si nici Ucrainei, astfel ca nici una dintre tari nu poate poate exploata în vreun fel zona respectiva. De aceea, miza de la Haga este cât din acesti 12.000 de km patrati si ce resurse aferente de hidrocarburi revin României. Romaniei? de cand si pana cand conturile bancare ale OMV via Petrom sunt conturile Romaniei?
Dreptul de exploatare a zacamintelor din subsolul Platoului Continental al Marii Negre sunt in proprietatea PETROM SA, iar cum aceasta a ajuns in proprietatea OMV, ops, iata cum noi ne batem cu ucrainienii, ca sa-i imbogatim pe austrieci.
Nu ma credeti? Va invit sa accesati acest link: http://www.rmri.ro/RMRI/EnvImpactAssessmentRO.html.
Institutul National de Dezvoltare Marina Grigore Antipa a fost angajat in 2002 de Petrom SA sa faca mai multe studii de impact de mediu privind forarile din Platoul Maritim Continental al Romaniei. De altminteri, Petrom este singura companie de petrol si gaze din Romania care are dreptul sa foreze si exploateze resursele din subsolul Platoului .I
ORION, DELTA 4, I PORTITA NORD, I HISTRIA WEST, 316 SINOE, 317 SINOE nu sunt nume de cod, ci nume de platforme marine de foraj care sunt detinute de Petrom adica de austriecii de la OMV in Marea Neagra si care isi freaca mainile de bucurie ca pot sa ajunga, gratie petrolului romanesc, prima companie petroliera din UE.
Stiti ce obiect de activutate are PETROM SA? " Explorarea si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale din Platoul Continental al Marii Negre" si chiar asa de ce or fi SINGURII care au in Romania acest obiect de activitate? pentru ca sunt singurii care pot fora in Platoul Continental. Nu ma credeti, atunci duceti-va la Registrul Comertului si incercati sa inregistrati o firma cu un asemenea obiect de activitate!
Asadar statul roman cheltuie bani publici la Haga ca sa le umple conturile bancare ale austriecilor!
Chiar daca petrolul din Platoul Continental al Marii Negre va fi exploatat de catre alta companie, unde se va rafina el ? Mai exista vreo rafinarie romaneasca ? Nu, petrolul va merge in rafinariile Petrom sau Rompetrol, astfel incat cine va castiga de aici? Ce insemna asadar aceasta mult trambitata "independenta energetica" pentru contribuabilul roman? Nimic, absolut nimic, si bag mana in foc ca nici macar la ieftinerea benzinelor si motorinelor nu se va ajunge daca Romania va avea castig de cauza la Haga.
Bucurestiul a angajat consultanti de renume care costa extrem de multi bani ca sa lupte pentru cauza PETROM. Costurile procesului sunt împartite de partile implicate cu CIJ, întrucât aceasta plateste salariile celor 15 judecatori, costurile de organizare si traducerea documentelor. România plateste echipa care o reprezinta la Haga - atât membri straini (trei reputati profesori în drept international de la Universitatile din Paris, Cambridge si Oxford), cât si cei români (agentul, doi co-agenti, consilieri si avocati), costurile de organizare si traducerea documentelor. România plateste echipa care o reprezinta la Haga - atât membri straini (trei reputati profesori în drept international de la Universitatile din Paris, Cambridge si Oxford), cât si cei români (agentul, doi co-agenti, consilieri si avocati) cât si costurile de redactare a documentelor. Agentul României pentru procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curtii. A participat (începând cu 2001 si pâna la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al sefului delegatiei si, respectiv, ca sef de delegatie la negocierile desfasurate pentru delimitarea spatiilor maritime cu Ucraina, si este singurul oficial roman prezent in procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curtii. A participat (începând cu 2001 si pâna la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al sefului delegatiei si, respectiv, ca sef de delegatie la negocierile desfasurate pentru delimitarea spatiilor maritime cu Ucraina, si este singurul oficial roman prezent in procesul de la Haga si care merita respect pentru daruirea cu care se lupta in acest proces. La finalul caruia nu vor castiga romanii ci, PETROM.
Mascarada procesului de la Haga - MAE nu se lupta pentru intereselor romanilor, ci pentru cele ale PETROM !

Tuesday, February 3, 2009

TRADAREA SI (NE)UITAREA. Apa si pamant romanesc. Cum da istoria o palma (pe jumatate) Ucrainei: exact 61 de ani de cand ni s-a furat Insula Serpilor

O victorie pe jumatate, sentinta de la Haga ne da sperante pentru rezolvarea definitiva a tuturor problemelor istorice si diplomatice cu Ucraina. Neindoios, izbanda in lupta juridica pentru lamurirea la nivel international a situatiei platoului continental din jurul Insulei Serpilor, prin contributia decisiva a diplomatului profesionist Bogdan Aurescu, trebuie aplaudata si rasplatita, inclusiv prin numirea sa urgenta ca secretar de stat la MAE.
Dar, sa fim realisti: nu este de ajuns. Ca apa si subsolul Marii Negre din zona coastelor romanesti ne apartin, stim de vreo 2000 de ani si mai bine. La fel cum stim si ca Insula Serpilor este stravechi pamant romanesc. Ne bucuram, ne bucuram, dar sa mai si gandim.
Daca dam filmul inapoi, vom constata ca tot acest efort aproape incomensurabil al micutei diplomatii de la Bucuresti - in comparatie cu leviatanul ex-sovietic de la Kiev - a fost dus, tot pe banii nostri, dintr-o "regretabila eroare", in urma careia romanii si Romania reala au devenit un fel de "victima colaterala"a intelegerilor murdare dintre Administratiile lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu si cea a dictatorului comunist Leonid Kucima. Toata aceasta nebunie, pentru a carei rezolvare, partiala, ne bucuram azi, a pornit in urma cedarii Insulei Serpilor - prima oara de la confiscarea ei de catre URSS - prin mizerabilul Tratat cu Ucraina, stimulat de Iliescu si parafat de Constantinescu. Dupa cum se stie astazi, putin mai mult decat ieri, Insula Serpilor a fost preluata de URSS printr-un simplu Proces Verbal, act neratificat niciodata in istoria comunista dintre cele doua state, dar, atentie, legiferat, printre randuri, de rusinosul Tratat din 1997.
Micii oameni de stat ai diverselor regimuri, post 1989, si parazitii lor ar trebui sa stie ca istoria nu uita si nu iarta. Insula Serpilor a fost dorita de URSS ca avanpost geopolitic si geostrategic al marii puteri militare de la Rasarit, alaturi de accesul la Gurile Dunarii, realizat, in parte, prin confiscarea Basarabiei. Dupa invadarea si ocuparea teritoriilor istorice romanesti, in 1944, si instalarea comunismului bolsevic in Romania, URSS s-a grabit sa puna mana, legal, pe ce furase cu forta armelor.
La 3 februarie 1948, la Moscova, Petru Groza se intalnea cu Stalin, ascultand umil ordinele tatucului. Profesorul Dominut Padurean, in exceptionala sa monografie "Insula Serpilor", reda pas cu pas ce a urmat acestei convorbiri ramase secreta. A doua zi, 4 februarie, cele doua delegatii au semnat doua documente oficiale, concepute de agenta nr. 1 a Kominternului in Romania, Ana Pauker, si co-autorul Pactului cu Hitler, Veaceslav Molotov. Primul dintre ele a fost "Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutu-ala dintre URSS si RPR", valabil 20 de ani. Al doilea document - pregatit de V.M. Molotov impreuna cu Ana Pauker, ministrul de Externe al RPR - a fost un "Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste", care stipula, la Anexa II: "De-a lungul fluviului Dunarea, de la Pardina la Marea Neagra, lasand insulele Tataru Mic, Daleru Mic si Mare, Maican si Limba de partea Uniunii R.S.S., iar insulele Tataru Mare, Cernovca si Babina - de partea Romaniei; Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in cadrul Uniunii R.S.S". A urmat apoi, la 23 mai 1948, Procesul Verbal semnat chiar pe Insula, intre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul kominternist Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar al Afacerilor Straine, in care se afirma: "In virtutea si in executarea Protocolului Sovieto-Roman semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am incheiat prezentul proces verbal, constatand ca astazi la ora 12 (ora locala) Insula Serpilor sau Zmeinii, situata in Marea Neagra la 45 grade, 15 minute, 18 secunde latitudine Nord si 30 grade, 19 minute, 15 secunde longitudine Est de Greenwich, a fost inapoiata Uniunii Sovietice de catre Republica Populara Romana si incadrata in teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste". Prin acest Proces Verbal, formularea din 4 februarie 1948, "intra in cadrul Uniunii RSS"a fost inlocuita cu "inapoiata Uniunii Sovietice", o formulare care a generat, ulterior, prin tradarile succesive de la Bucuresti, "inapoierea"ei succesoarei URSS, Ucraina portocalei rosii.
Asadar, sa ne bucuram, dar nu intru totul.

ZIUA: Apa si pamant romanesc de Victor RONCEA