Victor Roncea Blogspot: Insula Serpilor

Showing posts with label Insula Serpilor. Show all posts

Tuesday, February 2, 2010

UN AN DE LA HAGA. Problemele României cu Ucraina, de la Insula Serpilor la minoritatea asuprita a Europei

Astazi se implineste un an de la Decizia istorica a Curtii de la Haga privind spatiul maritim din zona Insulei Serpilor, ocazie cu care diplomatul Bogdan Aurescu va lansa la Libraria Carturesti, la orele 18, lucrarea sa „Avanscena si culisele Procesului de la Haga”. Din pacate, Curtea internationala nu a judecat si statutul Insulei {erpilor, stravechi pamant romanesc, obtinut prin rapt de catre fosta URSS si preluat ilegal de catre una din succesoarele fostei Uniuni Sovietice, actuala Ucraina. {i aceasta nu este singura disputa care incinge relatiile romano-ucrainene. Mai presus de toate, ar trebui sa arda insa problematica romanilor din nordul Bucovinei, Tinutul Herta si Basarabia istorica, Bugeacul, poate cea mai asuprita si uitata minoritate din Europa la ora actuala. Ca atare, publicam in exclusivitate pentru „Curentul”, cateva repere istorico-geografice privind Bucovina, Tinuturile Herta, Hotin, Bugeac si Insula {erpilor, inclusiv date aflate la zi, sintetizate intr-un studiu mai special de reputatul prof. Univ. Dr Traian Valentin Poncea. (Victor Roncea)

Bucovina istorica - Evolutie geopolitica

Bucovina istorica era, la data anexarii ei de catre Habsburgi, o parte constitutiva a Principatului Moldovei. Toponimul slav „Bucovina“ = „Tara Fagilor“, preluat ulterior de catre austrieci cu aceeasi semnificatie („Buchenland“), este atestat documentar pentru prima data intr-un document emis de cancelaria domneasca a Moldovei din timpul lui Roman I (la 30 martie 1392). Prin urmare, istoria Bucovinei din perioada 1359-1774 este parte integranta din istoria principatului moldav, de la intemeierea tarii si pana la anexarea provinciei de catre Imperiul Habsburgic.

Desi trupele austriece au ocupat Bucovina inca din toamna anului 1774, din punct de vedere juridic ea va deveni oficial provincie austriaca la 7 mai 1775, printr-o conventie incheiata intre Imperiul Habsburgic si Sublima Poarta – sub a carei suzeranitate se afla Moldova. Delimitarea granitelor s-a perfectat prin Conventia din 12 mai 1776. Timp de 12 ani (intre 1774-1786), Bucovina s-a aflat sub administratie militara austriaca, fiind condusã de guvernatorii militari Gabriel Fleiherr von Splény (1774-1778) si Karl Freiherr von Enzenberg (1778-1786).

Intre anii 1786-1848, Bucovina a fost incorporata Galitiei, drept cel de-al 19-lea cerc (Kreis). Aceasta perioada este considerata de istoriografia romana drept cea mai nefasta din istoria Bucovinei, opinie impartasita si de o serie de istorici austrieci de prestigiu, precum si de unii istorici ucraineni contemporani.

Dupa revolutia de la 1848-1849, imparatul Franz Joseph I a hotarat separarea Bucovinei de Galitia, recunoscandu-i autonomia prin Constitutia din 1849. In urma alegerilor din 1861 s-a constituit prima Dieta a Bucovinei, iar un an mai tarziu imparatul a acordat Marelui Ducat al Bucovinei stema proprie: bourul moldovenesc pe fond tricolor (rosu, albastru si auriu). Cu prilejul proclamarii monarhiei austro-ungare (1867) Bucovina a intrat in componenta Cisleitaniei, depinzand direct de Viena, iar incepand din anul 1873, Episcopia Bucovinei a fost ridicata la rang de Mitropolie, cu denumirea de Mitropolia Bucovinei si Dalmatiei.

La 23 octombrie 1918, Adunarea Constituanta, convocata de Adunarea Nationala a Romanilor, sub presedintia lui Iancu Flondor, a hotarat desprinderea Bucovinei de Austria si Unirea cu Regatul Romaniei, lucru infaptuit la 28 noiembrie acelasi an, cand Consiliul National Roman din Bucovina a votat cu o majoritate impresionanta de voturi unirea acestui stravechi pamant romanesc (10.442 kmp) cu Romania, in granitele sale istorice, de la Nistru pana la Ceremus si Colacin.

La 28 iunie 1940, in urma ultimatum-urilor sovietice si ca urmare a aplicarii in practica a prevederile secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei (circa 6.000 kmp), impreuna cu tinutul Herta si Basarabia au fost anexate de U.R.S.S.

Eliberate de Armata Romana (iulie 1941-martie 1944), aceste teritorii vor fi reocupate de Armata Rosie si inglobate in cadrul Uniunii Sovietice. Ulterior, Bucovina de Nord, tinuturile Herta si Hotin, precum si Bugeacul, adica a partea de sud a Basarabiei, la care, in anul 1948 va fi adaugata si Insula serpilor, vor fi incluse in componenta R.S.S. Ucrainene.

In prezent, Bucovina de Nord constituie o provincie a Ucrainei cunoscuta sub numele de regiunea Cernauti, care cuprinde fostul judet Cernauti, parti importante din judetele Suceava si Radauti, judetul Hotin si tinutul Herta. Suprafata totala a regiunii grupeaza 8.100 kmp (din care circa 6.000 kmp nordul Bucovinei) cu o populatie de 940.801 locuitori, din care romanii, datorita deportarilor, dislocarilor, refugierilor, executiilor sumare sau colonizarilor (prin imigrari) de elemente alogene, indeosebi ucrainene sau rusofone, reprezinta doar 20%.

In sinteza, situatia Bucovinei a fost urmatoarea:

* 1359-1775 (416 ani) ea a facut parte din Principatul Moldovei.

* 1775-1918 (143 ani) s-a aflat sub dominatia Habsburgilor.

* 1918-1940 si 1941-1944, prin vointa nationala a majoritatii locuitorilor ei, Bucovina s-a unit cu Romania.

* 1940-1941 si 1944-1991 (aproape 48 ani), prin rapt, Bucovina de nord si tinutul Herta au fost anexate la U.R.S.S.

* Din anul 1991, nordul Bucovinei (regiunea Cernauti) impreuna cu sudul Basarabiei si Insula serpilor (inglobate in regiunea Odessa) fac parte din Republica Ucraina, ca stat succesor al fostei U.R.S.S.

Evolutia demografica a Bucovinei si mistificarile ucrainene

CULISELE PROCESULUI DE LA HAGA. Romania vs Ucraina in jurul Insulei Serpilor 1-0. Azi, Bogdan Aurescu despre depunerea Memoriului si prima zi la Haga

Depunerea Memoriului

Odată finalizat, Memoriul a trebuit multiplicat şi editat. Regulile Curţii sunt stricte: trebuie respectate întocmai anumite norme de editare; de asemenea, pledoariile scrise se depun într-un anumit număr de exemplare – pe lângă cele două exemplare originale, fie 125 de exemplare în format hârtie, fie atât în format hârtie (75 de copii), cât şi pe CD-uri (50 exemplare). Noi am ales formula combinată, ceea ce a rezultat în final într-un volum foarte mare de documente care trebuiau transmise Curţii în termenul fixat. Am semnat personal toate cele 77 de volume-hârtie, ceea ce a durat ceva.

Se punea problema transportului la Haga. Am examinat mai multe opţiuni. Să le trimitem prin curier comercial cu avionul ar fi costat enorm. În plus, ştiam de la consilierii noştri străini mai multe poveşti cu pachete de memorii rătăcite de companiile de transport aerian, ceea ce noi nu ne permiteam. Singura opţiune sigură şi necostisitoare era să le ducem noi înşine, cu maşina, sub formă de curier diplomatic. Zis şi făcut.

A fost ca într-o veritabilă călătorie „de formare” a caracterelor, care îmi amintea de romanele de secol XIX, în care tinerele vlăstare ale familiilor „care îşi permiteau” erau trimise în călătorie în „străinătăţi apusene” ca să se maturizeze. Prima zi am făcut traseul Bucureşti – Budapesta, unde am înnoptat la hotelul Andrassy, aproape de sediul Comisiei Dunării, la care am mers de atâtea ori şi eu, şi Cosmin, ca reprezentanţi supleanţi ai României. Iarăşi, nimic nu e cu totul întâmplător. Comisia Dunării, a doua organizaţie interguvernamentală, după Comisia Rinului, din istoria dreptului internaţional, avusese în perioada interbelică administrarea vechiului far de pe Insula Şerpilor, care marca intrarea navelor dinspre Marea Neagră pe canalul Sulina.

A treia zi, pe o ploaie teribilă, am plecat spre Haga. Unde am ajuns spre după-masă. Şi unde ne-am cam rătăcit. Deh, noi ştiam drumul de la Amsterdam, dinspre aeroport spre Haga, iar acum veneam din altă direcţie. Eram într-o parte a Hagăi pe care nu o mai traversasem, iar indicatorul de benzină arăta, îngrijorător, spre zero. La telefonul colegei noastre Alina Orosan, consilierul juridic al Ambasadei şi punctul de contact cu Grefa CIJ, nu răspundea nimeni (am aflat mai târziu că fusese o problemă tehnică).

Am oprit lângă un poliţist olandez impasibil, pe care l-am întrebat încrezători despre direcţia spre Palatul Păcii, sediul CIJ (Ambasada României este situată în Haga foarte aproape de Curte). Surprinzător (sau nu: poliţiştii de circulaţie sunt la fel peste tot), omul habar nu avea că în Haga există Curtea Internaţională de Justiţie, organul principal judiciar al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Parcă auzise vag despre Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie, dar nu avea nici cea mai mică idee unde e. Am mers la întâmplare prin Haga pustie – după ora 5 seara nu mai găseşti decât unul-doi biciclişti întârziaţi suspect de la casele lor – până am înţeles că mergem în cerc. În plus, era duminică, un motiv în plus de pustietate descurajantă. Ca prin minune – indicatorul de combustibil arăta de mult zero hotărât – am ajuns pe o stradă familiară: ne ducea spre hotelul unde de regulă stăteam în Haga, şi pe care era şi o staţie de benzină. Deschisă! Am alimentat – ocazie cu care Cosmin a descoperit că şi-a pierdut undeva pe drum aproape toţi banii (îi căzuseră din buzunar la un popas!) – şi am ajuns la Ambasadă. Am lăsat microbuzul în păstrare şi, în sfârşit, ne-am cazat la hotel.

Marti, 2 septembrie 2008. Prima zi

Doamna Higgins începe prin a citi un istoric al cazului din faţa CIJ, preţ de câteva minute. Sunt doar 15 dintre judecători, inclusiv cei ad-hoc: Bruno Simma se abţinuse, aşa cum ne aşteptam, iar Gonzalo Parra-Aranguren, din Venezuela, aveam să aflăm ulterior, absenta din motive medicale. Urmează depunerea jurământului de către judecătorii ad-hoc desemnaţi de părţi, mai întâi Bernard Oxman, care citeşte în engleză, apoi Jean-Pierre Cot, desemnat de noi, care, în franceză, i se adresează doamnei Higgins cu „Doamnă preşedintă”, în loc de obişnuitul „Doamnă preşedinte”. (Era o întreagă dezbatere printre pledanţii francofoni în faţa CIJ, declanşată de cine altul decât de Alain Pellet al nostru, pentru respectarea egalităţii de gen, inclusiv în cadrul atât de conservator al Curţii!) Totul durează cam 15 minute. Apoi îmi dă cuvântul.

Mă ridic, îmi aşez foile pe pupitru, şi încep.

„Madame le président , Messieurs de la Cour, c’est un grand honneur et un vrai privilège pour moi de représenter mon pays devant vous en qualité d’agent de la Roumanie.”

Când spun „la Roumanie” mă trece un fior amestecat, de emoţie, de grijă, de răspundere, de mândrie. Evident, sunt emoţionat, dar mai ştiu că nu trebuie să se vadă. Era important şi pentru judecători, şi pentru Echipă, şi pentru cei de acasă. Şi nu se vede. Ştiam un truc de când pledasem mai demult la CEDO, la Strasbourg – poţi să te ţii bine cu mâinile de marginea pupitrului. Ştiam şi că totul era transmis în direct acasă. (Pe la începutul lui august am avut o discuţie cu dl. Pleşu care m-a întrebat grijuliu dacă am emoţii. Şi i-am răspuns: „Numai idioţii şi inconştienţii n-au emoţii.”) Dar nu a fost nevoie deloc de trucuri. După al doilea paragraf orice urmă de emoţie mă părăsise deja. Eram „în interiorul” textului pledoariei mele, intrasem deja adânc în logica ei. Cu simţurile ascuţite la maximum, recunoşteam parcă pipăind, pe rând, fiecare argument şi nuanţă, pe care le scoteam apoi la lumină, le expuneam în faţa Curţii, cu toate accentele lor specifice. Altceva nu mai conta.

(va urma)
Sursa: Sa o mai caute ucrainenii... :)
Lansarea: In curand!

In "Avanscena si culisele procesului de la Haga. Memoriile unui tanar diplomat", Bogdan Aurescu pleaca de la experienta negocierilor pentru platoul continental din Marea Neagra si ajunge la pronuntarea Hotararii Curtii Internationale de Justitie cu numarul 100, care acorda Romaniei 80% din suprafata disputata cu Ucraina. O carte-document care merge dincolo de negocieri si de proces pentru a arata emotiile oamenilor care au lucrat pentru acest proiect national.

Cautati cartea la:

Vezi si
EDITORIAL RONCEA: Pierdut organ PNL pe Insula Şerpilor. Îl declar nul. JURNAL DE CAMPANIE cu balalaica lui Patriciu-FSB in capul lui Ludovic Orban
AVANPREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat - Bogdan Aurescu, acum ministru de Externe pe merit
CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR - mai precis pentru platoul continental - povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru Departamentul de Politica Externa al Ziua - VIDEO

Wednesday, October 28, 2009

EDITORIAL RONCEA: Pierdut organ PNL pe Insula Şerpilor. Îl declar nul. JURNAL DE CAMPANIE cu balalaica lui Patriciu-FSB in capul lui Ludovic Orban

Lumea văzută de la Bucureşti
Scris de Victor Roncea
Criză mondială, criză naţională, criză de Cabinet şi, coborând la genunchiul broaştei, criză de organ; organ de Orban, şi el un fel de „os de ardelean“, pardon, „os de liberal“, ca don Pedro de Neulander ot Moskba.
„Am stat şi urmăm a sta neturburaţi în faţa unor certe intestine, pe câtă vreme ele nu vor avea ca rezultat de a compromite soarta ţării şi mai mult cum este deja compromisă sau pe câtă vreme negoţierile pentru înlocuirea celor morţi nu vor trece peste cercul partidului aşa-zis liberal.
Vom aştepta dar în linişte rezultatul crizei într-un fel sau într-altul, şi atunci numai vom avea a zice şi noi cuvântul nostru.
Astăzi, voim a face numai ceea ce s-ar putea numi diagnosis crizei ministeriale, fără a ne preocupa dacă boala este mortală sau cine va fi moştenitorul, în caz de moarte.
Spectacolul ce ne este dat a privi este, fără îndoială, din cele mai extraordinare“, scria marele Caragiale într-o cronică de-a sa din „Timpul“ prietenului Eminescu, parcă anticipând reproducerea la nesfârşit a unor asemenea „spectacole extraordinare“.
Suntem pe drojdie, asta-i clar. Ţara parcă chiar se sfârşeşte, moare sireaca, neguvernată şi neguvernabilă, răpusă de acea pătură superpusă, identificată de Eminescu, sociologul şi jurnalistul, ca o clasă ocupantă, sugând seva poporului, de undeva de deasupra lui, fără nicio legătură cu rădăcinile neamului. Roşii de ieri, intelectuali, sclavi, politicieni sau oligarhi, sunt astăzi în toate partidele, mai mult sau mai puţin acoperiţi, mai mult sau mai puţin descoperiţi. Aşa şi Organ, pardon, Orban, fiul securistului Orban, căpitanul penal dat afară până şi din Securitate din cauza sadismului cu care îşi tortura victimele anchetate, la Braşov. După ce şefuţul lui, Crin Antonescu, l-a spălat de sânge pe mâini, cu limba, pe Iliescu-KGB, afirmând că „Ion Iliescu este de apreciat pentru că în anii ‘90 nu a pus armata să împuşte oameni în Piaţa Universităţii“, Orban a recepţionat şi interpretat corect mesajul, în cod: e timpul să ne descoperim că, vorba „prostănacului“, „nici noi nu mai ştim câţi suntem“. Câţi securişti prostănaci, să ne-nţelegem.
Aşa se explică probabil şi afirmaţia fără de organ de ieri făcută împotriva ministrului de Externe desemnat în Cabinetul Croitoru: „Da’ cine mai e şi Aurescu ăsta?“. Nu, nu era cocoţat pe vreo masă la vreun chef de sectorişti alcoolişti, zdrăngănind din balalaică; era în Parlament, la audierile noilor miniştri, printre care se numără şi diplomatul de carieră, Bogdan Aurescu. Tânărul profesionist este arhicunoscut în România, şi nu numai, pentru îngenuncherea Ucrainei la Curtea de la Haga şi recuperarea zonei de exploatare marină din jurul Insulei Şerpilor (dacă mica stâncă româneasă nu a putut fi redobândită, tot din cauza lui Iliescu-KGB şi a urmaşului său, Constantinescu-SBU).
Orban, chiar dacă nu avea organul muncii la el, cânta din guriţă şi el, cum a fost învăţat, pe acordurile patronului KAZ-PNL-GAZ, alt acoperit, care, împreună cu premierul său, descoperit, a încercat să şterpelească şi aceste rezerve naţionale, după ce a făcut dispărut Rompetrolul. Deci, ca să-i răspundem lui Orban: în baza procesului câştigat de Aurescu la Haga, acum, şefii lui mai mari sau mai mititei au o nouă şansă de a vedea grătarul şi gratiile celulei, de pe dinăuntru, odată cu declararea operaţiunii Sterling, mijlocită de angajaţii lui Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu şi Dorin Marian, drept o afacere penală. Tot înainte, vrednici organişti!

Pierdut organ PNL pe Insula Şerpilor. Îl declar nul
Curentul - miercuri, 28 octombrie 2009

Tuesday, October 27, 2009

AVANPREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat - Bogdan Aurescu, acum ministru de Externe pe merit

In loc de prefata - Joi, 15 ianuarie 2009

"Ora 12.55. Primesc un telefon de la Cabinetul Ministrului. Sunt chemat la o şedinţă de „Bex”, cum îi spunem noi în jargon diplomatic „de Centrală” (adică Birou Executiv, întâlnirea ministrului cu conducerea ministerului – secretari de stat, directori generali). În 3-4 minute sunt în Sala Titulescu.

Stau alături de Cosmin Dinescu, director general pentru afaceri juridice, coagentul „meu” în procesul de la Haga. Suntem în partea opusă ferestrei mari a Sălii, sub tabloul lui Kogălniceanu, chiar vis-à-vis de fotoliul unde stă de obicei ministrul. Colegii se adună mai greu. Şedinţa începe puţin după 13 şi un sfert. La 13.30 simt că îmi vibrează telefonul. Mă uit: număr de Olanda. Mă cuprinde o uşoară agitaţie. Îi şoptesc lui Cosmin, în dreapta mea: „Cred că mă sună Iriniţa” (e alintul pentru colega noastră de la Haga, consilierul juridic din Ambasada României şi punctul de contact cu Grefa Curţii Internaţionale de Justiţie, Irina Niţă). „Or fi decis în sfârşit data pronunţării.” De ceva vreme aşteptam, practic în orice moment, această veste, căci după socoteala noastră hotărârea ar fi trebuit pronunţată înainte de 5 februarie 2009, data la care mandatul actualului preşedinte al CIJ ar fi urmat să ia sfârşit.

Nu pot să răspund – suntem în plină şedinţă cu ministrul. Telefonul mobil mă frige, îl învârt între degete, fără să-l mai pun la loc. După un minut şi ceva, simt sosirea unui mesaj, pe care îl păstrez şi acum în telefon. E de la Iriniţa: „Hot e 3 feb ora 10.”

I-l arăt şi lui Cosmin, care tresare. Apoi îl informez pe ministrul Diaconescu. Ne uităm unii la alţii, un pic emoţionaţi, iar ministrul ne încurajează: „Asta e! Să vedem ce iese. Aţi făcut tot ce se putea.”

Preludiul

Am intrat pentru prima oară în contact nemijlocit cu problema delimitării maritime cu Ucraina vineri, 2 mai 1997. A fost un contact episodic. Eram referent relaţii II (ceea ce este mai puţin decât un ataşat) la Direcţia Juridică şi Tratate sau DJT, cum se chema atunci. Intrasem în minister de exact 6 luni, după ce „luasem” două concursuri succesive de admitere: unul fusese anulat din motive pe care nu le-am aflat niciodată oficial, iar în urma celui de-al doilea fusesem încadrat referent, deşi concurasem pentru un post de ataşat.

Directorul, dl. Tudor Mircea, care din păcate nu mai este printre noi, m-a chemat în biroul său şi mi-a dat ceea ce părea atunci o sarcină foarte importantă: trebuia să distribui dosarele pregătite pentru participanţii la reuniunea Consiliului Consultativ al MAE şi să „am grijă” ca nu cumva vreun participant să plece cu dosarul respectiv. Pe dosare era scris solemn ceva de genul „Confidenţial” şi îndemnul de a fi restituite după reuniune. În dosare – textul proiectului Tratatului dintre România şi Ucraina privind relaţiile de bună vecinătate şi cooperare (faimosul Tratat politic de bază), precum şi al Acordului Conex la acesta, încheiat prin schimb de scrisori între miniştri afacerilor externe ai celor două ţări. Sarcină de care m-am achitat împreună cu alţi colegi care chiar se ocupau de dosar. Nu bănuiam deloc atunci cât de mult urma să lucrez peste doar câţiva ani cu aceste hârtii şi cât de mult aveau să-mi influenţeze ele activitatea diplomatică.

Negocierile româno-ucrainene dintre 2001 şi 2004

Ultima rundă a negocierilor a avut loc în perioada 8-9 septembrie 2004. Mi-o amintesc foarte bine, pentru că 9 septembrie este ziua mea de naştere. Împlineam 31 de ani.

Era a 24-a rundă de negocieri la nivelul plenului delegaţiilor şi a 34-a rundă, dacă adunam şi rundele de experţi, în cei mai bine de şase ani de la începutul demersului. Eram în Sala Gafencu a ministerului. Am încercat să dau o ultimă şansă soluţiei bilaterale. Am trecut în revistă toate opţiunile, am reluat prezentarea metodei de delimitare – de altfel, metoda Curţii. Am făcut chiar o ultimă încercare, într-un tête-à-tête cu dl. Moţic, cu harta în faţă, să ajungem la o linie de compromis. Totul în zadar. Era clar şi reconfirmat că negocierile eşuaseră. După semnarea protocolului rundei, Oleksandr Moţic mi-a zis, vesel, că mă aşteaptă la Kiev: „See you in Kiev” – era rândul nostru să ne deplasăm în Ucraina pentru următoarea rundă, conform cutumei procedurale a alternanţei negocierilor. I-am răspuns: „See you in Court!” . Oleksandr a râs, neîncrezător. Partea ucraineană nu era deloc convinsă că România va avea curajul să facă pasul sesizării Curţii, deşi această opţiune a noastră fusese enunţată aproape la fiecare rundă din ultimii ani. Şi anunţată oficial de către Guvern cu doar două săptămâni mai devreme.

A fost, însă, exact aşa cum i-am zis.

Peste patru zile, pe 13 septembrie, semnam, ca Agent, sesizarea oficială a României către CIJ. Sesizarea a fost depusă exact peste o săptămână de la încheierea negocierilor, pe 16 septembrie 2004, la Haga."

Detalii despre lansare, in curand, aici, cu sursa de pe un blog dedicat evenimentului si cartii
Vezi si CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR - mai precis pentru platoul continental - povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru Departamentul de Politica Externa al Ziua - VIDEO

Saturday, October 10, 2009

PREMIERA. Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat - Bogdan Aurescu, avocatul Insulei Serpilor (ma rog, al zonei)

Avanscena şi Culisele Procesului de la Haga. Memoriile unui tânăr diplomat

Bogdan Aurescu

145 x 220 mm, 256 pagini, ISBN 978-973-567-691-9

Romania a caştigat in Procesul cu Ucraina 79,34% din zona disputată in Marea Neagră (9.700 km² din 12.200). Citind cartea celui care a condus echipa ţării noastre in acest litigiu, diplomatul Bogdan Aurescu, vă veţi familiariza cu negocierile incepute incă din epoca sovietică şi terminate pe 3 februarie 2009, cand Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, prin Hotărarea cu numărul 100, ne-a dat caştig de cauză.
Ii veţi cunoaşte pe cei care au alcătuit echipa Romaniei (chiar şi prin intermediul fotografiilor, majoritatea inedite), dar şi munca lor plină de devotament şi profesionalism. Veţi afla cum s-au organizat, cum şi-au pregătit pledoariile, dar şi cum au reacţionat ucrainenii. Veţi fi părtaşi la emoţiile lor, dar şi la intamplări de culise. Textul este insoţit de un variat material documentar - fotografii, grafice, hărţi, chiar caricaturi, care il completează in mod fericit.

Plata: Ramburs, Card

Pret 54,00 RON cu TVA inclus

Profil autor

CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR - mai precis pentru platoul continental - povestite de diplomatul Bogdan Aurescu echipei de Politica Externa a ziarului ZIUA

Sunday, September 20, 2009

CULISELE BATALIEI PENTRU INSULA SERPILOR - mai precis pentru platoul continental - povestite de diplomatul Bogdan Aurescu in exclusivitate pentru ZIUA

Secretarul de stat al MAE pentru afaceri strategice, Bogdan Aurescu, a vorbit in exclusivitate cu echipa de Politica Externe a ziarului ZIUA despre culisele procesului de la Haga pentru platoul continental din Marea Neagra.

Bogdan Aurescu a dezvaluit in premiera pentru ZIUA ca a scris o carte despre culisele procesului de la Haga, carte ce urmeaza sa apara in curand. Aurescu a mai indicat pentru cititorii ZIUA prioritatile strategice ale Romaniei in cadrul NATO, dar si faptul ca urmeaza sa fie ridicata o statuie a mitropolitului Andrei Saguna la Jula, in Ungaria. Secretarul de stat al MAE a afirmat ca se pregateste o vizita a presedintelui Romaniei la Washington pentru anul 2010 si ca mai este de lucrat pana cand vor fi scoase vizele pentru SUA.

Cred ca pana acum ati raspuns la foarte multe intrebari legate de Insula Serpilor. A trecut destul de mult timp de la anuntarea deciziei de la Haga - cum vedeti intreaga poveste?

Exact acum un an eram in prima zi dupa terminarea rundei finale de pledoarii, cand am depus concluziile in fata Curtii. Va marturisesc ca este o experienta care fara cuvinte mari marcheaza viata si a unui diplomat si a unui jurist. A fost o provocare din toate punctele de vedere - si personal si profesional si din punctul de vedere al testarii limitelor fizice si psihice ale agentului si ale echipei sale, dar care iata ca a dat un rezultat foarte bun: 80% din zona aflata in disputa, 9700 km patrati adusi sub jurisdictia suverana a Romaniei. "Principalul om" a fost format de fapt din mai multi oameni - a fost o echipa care a lucrat profesionist si cu dedicatie. A fost o experinta foarte importanta care cred ca a ridicat profilul Romaniei si al scolii de drept international. Foarte curand o sa public o carte despre "Avanscena si Culisele Procesului de la Haga", zilele acestea ii fac ultima corectura. Este de fapt povestea efortului acestor oameni, este povestea mizelor din spatele scenei, daca vreti, ce a insemnat acest efort. Vor fi si harti, schite si foarte multe fotografii inedite din laboratorul procesului. Ceea ce mi se pare cel mai important din tot acest efort facut pentru proces este ca a fost unul de consens. Nu am intalnit pana acum, situatia ca proiecte de politica externa sau in general politice, cu exceptia integrarii in UE sau NATO, sa beneficieze de atat de multa sustinere si un consens atat de marcant si la nivelul clasei politice indiferent de spectrul ideologic si de viziunile de politica externa, dar si din partea publicului care a aratat foarte mult interes pentru o tema care nu era, la prima vedere, decat un proiect de diplomatie clasica fara o legatura foarte directa cu cetateanul. A fost de asemenea si o tema foarte tehnica si ne-a fost destul de dificil sa explicam pe intelesul tuturor despre ce a fost vorba. Efortul explicatiilor a meritat din plin.
Continuarea la ZIUA

Friday, July 3, 2009

INSULELE KURILE, pamant romanesc

Senatul japonez: Insulele Kurile sunt parte indisolubila a Japoniei si trebuie recuperate urgent

Camera superioara a Parlamentului nipon a adoptat vineri, in unanimitate, o lege care stipuleaza faptul ca insulele Iturup, Shikotan, Kunashir si arhipelagul Habomay sunt "parte indisolubila a Japoniei". Potrivit televiziunii NHK, legea cere adoptarea de masuri imediate pentru recuperarea acestor teritorii, cunoscute drept Insulele Kurile (n.r. - aflate acum in componenta Federatiei Ruse), informeaza RBK Daily.

In amendamentele adoptate la legea care dateaza din 1982 se vorbeste despre "necesitatea depunerii de eforturi maxime pentru redobandirea teritoriilor nordice drept teritorii care apartin Japoniei", precum si pentru extinderea regimului de circulatie libera intre cetatenii acestor teritorii si cetatenii niponi. Anterior, aceste amendamente au fost aprobate de camerea inferioara a Parlamentului, precizeaza RIA Novosti.
Reactie vehementa din partea parlamentarilor rusi
"Este foarte regretabil ca parlamentarii japonezi nu au ascultat nici vocea intelepciunii, nici argumentele partii ruse", a declarat presedintele Comisiei pentru afaceri externe din Duma, camera inferioara a parlamentului federal rus, Konstantin Kosacev, citat de Interfax si Agerpres. Dupa votul de vineri din Senatul japonez, legea fiind deja adoptata in iunie de deputati, "situatia este definitiv in impas si japonezii trebuie sa caute sa iasa din acest impas", a adaugat parlamentarul rus."Rusia trebuie sa reactioneze viguros la acest demers al parlamentarilor niponi", a afirmat si deputatul Partidului Liberal-Democrat, Serghei Ivanov, citat de RIA Novosti.

La randul sau, presedintele Consiliului Federatiei, camera superioara a parlamentului federal rus, Serghei Mironov, a declarat ca legislativul rus va reactiona "intr-o maniera ferma" la decizia parlamentului nipon, Moscova urmand sa formuleze un raspuns in cadrul sedintei din 7 iulie. "Noi nu putem ramane indiferenti", a insistat Serghei Mironov, citat de Interfax.Autoritatile ruse au protestat si in momentul cand legea a fost votata de parlamentarii niponi, calificand gestul venit de la Tokio ca ''inadecvat si inacceptabil".

Textul legii japoneze afirma ca cele patru insule contestate, situate in nordul Japoniei si numite de Tokio - Teritoriile de Nord, iar de Rusia - Kurilele de Sud, sunt "parte integranta" a teritoriului nipon.

La 18 august 1945, la trei zile dupa anuntul capitularii Japoniei, sovieticii au atacat arhipelagul Kurilelor pentru a-l anexa, inclusiv patru insule meridionale care nu au apartinut niciodata Rusiei. ZIUA Online

Friday, May 8, 2009

BASESCU: Mesaj catre Europa, Basarabia si Ucraina. Fratii de peste Prut si Insula Serpilor au fost azi la Cotroceni

Basescu la Cotroceni de Ziua Europei: Pentru noi, românii, 9 Mai este şi ziua-simbol a independenţei câştigate în timpul domniei lui Carol I, a cărui contribuţie a fost decisivă pentru modernizarea europeană a ţării noastre. De asemenea, în acest moment aniversar nu avem dreptul să-i uităm pe fraţii noştri de peste Prut a căror vocaţie democratică şi europeană România va continua să o susţină cu toată convingerea.

Ceremonia de decorare a membrilor delegaţiei care a reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în procesul „delimitarea maritimă în Marea Neagră”

Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a decorat, vineri, 08 mai a.c., în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Palatul Cotroceni, pe membrii delegaţiei care a reprezentat România în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie în procesul „delimitarea maritimă în Marea Neagră”, în semn de înaltă apreciere a contribuţiei avute la succesul obţinut de ţara noastră în procesul de la Haga pentru delimitarea spaţiului maritim cu Ucraina.

Preşedintele României a conferit Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler domnului Bogdan Lucian Aurescu şi domnului Cristian Diaconescu. De asemenea, şeful statului a acordat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer, cu însemn pentru militari domnului Eugen Laurian, contraamiral (r).

De asemenea, preşedintele Traian Băsescu a conferit Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler: domnului James Crawford; domnului Cosmin-George Dinescu; domnului Alan Vaughan Lowe; domnului Daniel Müller; domnului Simon Olleson; domnului Alain Pellet şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari domnului Costel Avrămescu, comandor (r) şi domnului Octavian Buzatu, locotenent comandor(r).

În cadrul ceremoniei, preşedintele României a acordat Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler doamnei Catrinel Brumar; domnului Liviu Ilie Dumitru; domnului Ion Gâlea; doamnei Irina-Elena Niţă; doamnei Alina-Maria Orosan; doamnei Elena Gina Paris; doamnei Elena-Mirela Pascaru; doamnei Ioana-Alice Preda; doamnei Rodica Vasile, precum şi Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, cu însemn pentru militari domnului Victor Hrihorciuc, colonel (r); domnului Silviu-Ovidiu Neghiu, căpitan. Totodată, şeful statului a conferit Ordinul „Meritul Diplomatic” în grad de Cavaler doamnei Olivia Horvath.

Vă prezentăm alocuţiunea susţinută de şeful statului cu acest prilej:

"Toţi românii au fost mândri de dumneavoastră"

„Motivul pentru care suntem astăzi aici este foarte uşor sau nu trebuie explicat românilor. Despre ceea ce dumneavoastră aţi făcut pentru România ştiu toţi românii, toţi românii au fost mândri de dumneavoastră în ziua în care s-a anunţat sentinţa în procesul de la Curtea Internaţională de la Haga. Sunteţi o echipă de jurişti, tehnicieni, diplomaţi, oameni care v-aţi servit ţara, oameni care aţi muncit cinci ani pentru ca la sfârşitul anului trecut să rezolvăm un contencios care ţinea de câteva decade. Pe de altă parte, ceea ce dumneavoastră aţi făcut pentru România este o demonstraţie, o demonstraţie că forţa dreptului trebuie să stea înainte dreptului forţei. Prin sentinţa de la Haga, nu aţi făcut decât să confirmaţi o tradiţie a politicii externe româneşti, şi anume aceea că dreptul internaţional trebuie să stea la baza relaţiilor dintre state şi că nici o altă formă de soluţionare a diferenţelor între state nu este o formă care să ne garanteze securitatea şi pacea.

Probabil că, în ultimii ani este una din cele mai importante hotărâri ale Curţii de la Haga, iar pentru regiunea în care România se află, ce aţi făcut dumneavoastră, ce a făcut România, a devenit un exemplu de soluţionare a problemelor. Şi nu suntem o zonă cu puţine probleme de contencios între state. Eu vă mulţumesc mult pentru efortul pe care l-aţi depus, mulţumesc mult şi colegilor străini care s-au alăturat echipei româneşti şi care, prin contribuţia lor, au dat un plus de strălucire acestui succes. Vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes în continuare! Aş face o singură menţiune. Înaltele decoraţii ale statului român pe care le-aţi primit astăzi, nu sunt un semn de recunoştinţă a preşedintelui României faţă de dumneavoastră, faţă de ce aţi făcut pentru România, ci sunt un semn de recunoştinţă a poporului român pentru munca dumneavoastră. Vă mulţumesc!”
Departamentul de Comunicare Publică

Vezi si
http://www.insulaserpilor.info/
Foto: eu si Nokia :-)

Thursday, February 5, 2009

AFACEREA INSULA SERPILOR. Un blogger a avut dreptate inca din luna septembrie in privinta gazului din Marea Neagra: Mascarada Procesului de la Haga

Ieri, in timp ce toata presa tragea cu artificii pentru "triumful" de la Haga, doar doua-trei voci se indoiau, rational, asupra acestuia. Academicianul Florin Constantiniu: Dubii cu privire la succesul de la Haga, subsemnatul, cu Apa si pamant romanesc si Razvan Voncu, in comentariul sau Nici o schimbare. Alaturi de noi, in spatiul virtual, cativa bloggerii se minunau de cata prostie domneste in majoritatea mass media. Intre timp - n-a avut ce face - iata ca, desi n-au trecut trei zile, si presa "mare" si-a dat seama cat de mica a fost si s-a trezit pentru a constata pocinogul: adio rezerve de gaze, precum am zis adio si rezervelor de petrol. Vinovatii: "baietii destepti", hotii din palatul Victoria, ca intotdeanua. Si-atunci, de ce ne cipuiesc tot pe noi si nu i-am cipui noi pe ei?
Iata vocea ratiunii avocatului Urban Iulian, de ieri si azi:
Culisele fraudei prin care Guvernul Tariceanu a oferit pe tava resursele minerale din Marea Neagra, cu incalcarea legii
La Haga, procesul nu a fost castigat de Romania ci de Rompetrol !
Mai mult: la 3 septembrie, Urban Iulian, pe atunci doar avocat si blogger, nu ca acum si senator, trantea un articol care va ramane de pomina. Avea dreptate, doar pe trei sferturi. E si mai rau! Iata articolul lui Urban:
Mascarada procesului de la Haga - MAE nu se lupta pentru intereselor romanilor, ci pentru cele ale PETROM!
3 Sep, 2008

Toate canalele de media din Romania prezinta incepand cu 01 septembrie 2008, pana la refuz, ceea ce ei numesc evenimentul anului, si anume, demararea la Curtea Internationala de Justitie de la Haga a procesului dintre Romania si Ucraina pentru delimitarea platoului continental via Insula Serpilor. Toate ziarele si televiziunile de la noi din tara s-au intrecut sa spuna ca MIZA acestui ar fi INDEPENDENTA ENERGETICA a Romaniei, ca hidrocarburile si zacamintele de petrol ne vor salva...... Hai nu mai mai zapaciti, chiar asa? Haideti sa vedem pe cine va salva cu adevarat un eventual castig al Romaniei la Haga ? PE AUSTRIECII DE LA PETROM!
Cei 12.000 de kilometri patrati disputati nu apartin în acest moment nici României si nici Ucrainei, astfel ca nici una dintre tari nu poate poate exploata în vreun fel zona respectiva. De aceea, miza de la Haga este cât din acesti 12.000 de km patrati si ce resurse aferente de hidrocarburi revin României. Romaniei? de cand si pana cand conturile bancare ale OMV via Petrom sunt conturile Romaniei?
Dreptul de exploatare a zacamintelor din subsolul Platoului Continental al Marii Negre sunt in proprietatea PETROM SA, iar cum aceasta a ajuns in proprietatea OMV, ops, iata cum noi ne batem cu ucrainienii, ca sa-i imbogatim pe austrieci.
Nu ma credeti? Va invit sa accesati acest link: http://www.rmri.ro/RMRI/EnvImpactAssessmentRO.html.
Institutul National de Dezvoltare Marina Grigore Antipa a fost angajat in 2002 de Petrom SA sa faca mai multe studii de impact de mediu privind forarile din Platoul Maritim Continental al Romaniei. De altminteri, Petrom este singura companie de petrol si gaze din Romania care are dreptul sa foreze si exploateze resursele din subsolul Platoului .I
ORION, DELTA 4, I PORTITA NORD, I HISTRIA WEST, 316 SINOE, 317 SINOE nu sunt nume de cod, ci nume de platforme marine de foraj care sunt detinute de Petrom adica de austriecii de la OMV in Marea Neagra si care isi freaca mainile de bucurie ca pot sa ajunga, gratie petrolului romanesc, prima companie petroliera din UE.
Stiti ce obiect de activutate are PETROM SA? " Explorarea si exploatarea zacamintelor de petrol si gaze naturale din Platoul Continental al Marii Negre" si chiar asa de ce or fi SINGURII care au in Romania acest obiect de activitate? pentru ca sunt singurii care pot fora in Platoul Continental. Nu ma credeti, atunci duceti-va la Registrul Comertului si incercati sa inregistrati o firma cu un asemenea obiect de activitate!
Asadar statul roman cheltuie bani publici la Haga ca sa le umple conturile bancare ale austriecilor!
Chiar daca petrolul din Platoul Continental al Marii Negre va fi exploatat de catre alta companie, unde se va rafina el ? Mai exista vreo rafinarie romaneasca ? Nu, petrolul va merge in rafinariile Petrom sau Rompetrol, astfel incat cine va castiga de aici? Ce insemna asadar aceasta mult trambitata "independenta energetica" pentru contribuabilul roman? Nimic, absolut nimic, si bag mana in foc ca nici macar la ieftinerea benzinelor si motorinelor nu se va ajunge daca Romania va avea castig de cauza la Haga.
Bucurestiul a angajat consultanti de renume care costa extrem de multi bani ca sa lupte pentru cauza PETROM. Costurile procesului sunt împartite de partile implicate cu CIJ, întrucât aceasta plateste salariile celor 15 judecatori, costurile de organizare si traducerea documentelor. România plateste echipa care o reprezinta la Haga - atât membri straini (trei reputati profesori în drept international de la Universitatile din Paris, Cambridge si Oxford), cât si cei români (agentul, doi co-agenti, consilieri si avocati), costurile de organizare si traducerea documentelor. România plateste echipa care o reprezinta la Haga - atât membri straini (trei reputati profesori în drept international de la Universitatile din Paris, Cambridge si Oxford), cât si cei români (agentul, doi co-agenti, consilieri si avocati) cât si costurile de redactare a documentelor. Agentul României pentru procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curtii. A participat (începând cu 2001 si pâna la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al sefului delegatiei si, respectiv, ca sef de delegatie la negocierile desfasurate pentru delimitarea spatiilor maritime cu Ucraina, si este singurul oficial roman prezent in procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general în MAE român. Bogdan Aurescu este agent pentru CIJ din 2004, de la sesizarea Curtii. A participat (începând cu 2001 si pâna la sesizarea CIJ în 2004) ca adjunct al sefului delegatiei si, respectiv, ca sef de delegatie la negocierile desfasurate pentru delimitarea spatiilor maritime cu Ucraina, si este singurul oficial roman prezent in procesul de la Haga si care merita respect pentru daruirea cu care se lupta in acest proces. La finalul caruia nu vor castiga romanii ci, PETROM.
Mascarada procesului de la Haga - MAE nu se lupta pentru intereselor romanilor, ci pentru cele ale PETROM !

Tuesday, February 3, 2009

TRADAREA SI (NE)UITAREA. Apa si pamant romanesc. Cum da istoria o palma (pe jumatate) Ucrainei: exact 61 de ani de cand ni s-a furat Insula Serpilor

O victorie pe jumatate, sentinta de la Haga ne da sperante pentru rezolvarea definitiva a tuturor problemelor istorice si diplomatice cu Ucraina. Neindoios, izbanda in lupta juridica pentru lamurirea la nivel international a situatiei platoului continental din jurul Insulei Serpilor, prin contributia decisiva a diplomatului profesionist Bogdan Aurescu, trebuie aplaudata si rasplatita, inclusiv prin numirea sa urgenta ca secretar de stat la MAE.
Dar, sa fim realisti: nu este de ajuns. Ca apa si subsolul Marii Negre din zona coastelor romanesti ne apartin, stim de vreo 2000 de ani si mai bine. La fel cum stim si ca Insula Serpilor este stravechi pamant romanesc. Ne bucuram, ne bucuram, dar sa mai si gandim.
Daca dam filmul inapoi, vom constata ca tot acest efort aproape incomensurabil al micutei diplomatii de la Bucuresti - in comparatie cu leviatanul ex-sovietic de la Kiev - a fost dus, tot pe banii nostri, dintr-o "regretabila eroare", in urma careia romanii si Romania reala au devenit un fel de "victima colaterala"a intelegerilor murdare dintre Administratiile lui Ion Iliescu si Emil Constantinescu si cea a dictatorului comunist Leonid Kucima. Toata aceasta nebunie, pentru a carei rezolvare, partiala, ne bucuram azi, a pornit in urma cedarii Insulei Serpilor - prima oara de la confiscarea ei de catre URSS - prin mizerabilul Tratat cu Ucraina, stimulat de Iliescu si parafat de Constantinescu. Dupa cum se stie astazi, putin mai mult decat ieri, Insula Serpilor a fost preluata de URSS printr-un simplu Proces Verbal, act neratificat niciodata in istoria comunista dintre cele doua state, dar, atentie, legiferat, printre randuri, de rusinosul Tratat din 1997.
Micii oameni de stat ai diverselor regimuri, post 1989, si parazitii lor ar trebui sa stie ca istoria nu uita si nu iarta. Insula Serpilor a fost dorita de URSS ca avanpost geopolitic si geostrategic al marii puteri militare de la Rasarit, alaturi de accesul la Gurile Dunarii, realizat, in parte, prin confiscarea Basarabiei. Dupa invadarea si ocuparea teritoriilor istorice romanesti, in 1944, si instalarea comunismului bolsevic in Romania, URSS s-a grabit sa puna mana, legal, pe ce furase cu forta armelor.
La 3 februarie 1948, la Moscova, Petru Groza se intalnea cu Stalin, ascultand umil ordinele tatucului. Profesorul Dominut Padurean, in exceptionala sa monografie "Insula Serpilor", reda pas cu pas ce a urmat acestei convorbiri ramase secreta. A doua zi, 4 februarie, cele doua delegatii au semnat doua documente oficiale, concepute de agenta nr. 1 a Kominternului in Romania, Ana Pauker, si co-autorul Pactului cu Hitler, Veaceslav Molotov. Primul dintre ele a fost "Tratatul de prietenie, colaborare si asistenta mutu-ala dintre URSS si RPR", valabil 20 de ani. Al doilea document - pregatit de V.M. Molotov impreuna cu Ana Pauker, ministrul de Externe al RPR - a fost un "Protocol referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat intre Republica Populara Romana si Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste", care stipula, la Anexa II: "De-a lungul fluviului Dunarea, de la Pardina la Marea Neagra, lasand insulele Tataru Mic, Daleru Mic si Mare, Maican si Limba de partea Uniunii R.S.S., iar insulele Tataru Mare, Cernovca si Babina - de partea Romaniei; Insula Serpilor, situata in Marea Neagra, la rasarit de gurile Dunarii, intra in cadrul Uniunii R.S.S". A urmat apoi, la 23 mai 1948, Procesul Verbal semnat chiar pe Insula, intre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul kominternist Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar al Afacerilor Straine, in care se afirma: "In virtutea si in executarea Protocolului Sovieto-Roman semnat la Moscova la 4 februarie 1948, am incheiat prezentul proces verbal, constatand ca astazi la ora 12 (ora locala) Insula Serpilor sau Zmeinii, situata in Marea Neagra la 45 grade, 15 minute, 18 secunde latitudine Nord si 30 grade, 19 minute, 15 secunde longitudine Est de Greenwich, a fost inapoiata Uniunii Sovietice de catre Republica Populara Romana si incadrata in teritoriul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste". Prin acest Proces Verbal, formularea din 4 februarie 1948, "intra in cadrul Uniunii RSS"a fost inlocuita cu "inapoiata Uniunii Sovietice", o formulare care a generat, ulterior, prin tradarile succesive de la Bucuresti, "inapoierea"ei succesoarei URSS, Ucraina portocalei rosii.
Asadar, sa ne bucuram, dar nu intru totul.

ZIUA: Apa si pamant romanesc de Victor RONCEA