Genocidul prin
vaccinare
În ţara noastră,
conform Programului Naţional de
Vaccinare, există nouă vaccinuri obligatorii şi gratuite, împotriva
hepatitei B, tuberculozei, difteriei, tetanosului, tusei convulsive, rujeolei,
rubeolei, oreionului şi poliomielitei. Încă din 1980 au apărut serioase şi
justificate îndoieli în privinţa utilităţii acestor vaccinuri, precum şi
dovezi clare ale efectelor negative.
Pediatrul american R.
S. Mendelsohn a avut curajul să atragă atenţia în cadrul unei emisiuni
televizate şi printr-o carte de mare succes asupra faptului că nu există dovezi
ştiinţifice convingătoare ale eficienţei vaccinurilor. În SUA, în anul 1996, în
grupa de vârstă 0-1 an au fost înregistrate 54 de cazuri de hepatită B şi 1080
cazuri de reacţii adverse după vaccinul împotriva acestei boli, dintre care 47
de decese. Aceasta arată foarte clar că vaccinarea nu este justificată.
În urma vaccinării la
copii s-au observat:
§
efecte adverse uşoare: febră, crize de plâns,
inapetenţă, reacţii cutanate;
§
efecte adverse grave: convulsii, crize de tip
epileptic, meningită, encefalită, afazie, necroliză epidermică toxică, diabet,
tulburări de coagulare a sângelui, inflamaţii ale nervilor periferici, boli
autoimune.
În anul 1971 s-a
descoperit faptul că vaccinarea poate modifica structura genetică a omului.
Părinţilor nu li se
spune nimic din toate acestea.
Adevăraţii
oameni de ştiinţă au ajuns la următoarea concluzie: „Vaccinările sunt o insultă
fiziologică, pentru că reprezintă o inoculare forţată a unor colonii de
virusuri şi de bacterii într-un organism care poate nu este pregătit să înfrunte
un asemenea atac”[1].
În Albania,
poliomielita dispăru-
se datorită măsurilor de igienă. În
ciuda acestui fapt, în anul 1998, guvernul şi autorităţile medicale au impus o
„campanie de prevenţie antipolio”. Vaccinul cultivat pe rinichi de maimuţă a
fost administrat la 800 000 de copii sub 5 ani. Rezultatul: poliomielita a
reapărut în Albania. Mulţi copii au făcut forme grave de boală, iar unii au
murit[2].
În multe
cazuri vaccinările au produs scăderea imunităţii, lăsând organismul pradă
bacteriilor.
În 1923, în
Franţa, a început vaccinarea împotriva difteriei. Consecinţa a fost
următoarea: în zece ani de vaccinare, numărul cazurilor de difterie a crescut
de la 11 000 la 21 000[3].
În 1992,
vaccinul trivalent rujeolă-oreion-rubeolă a provocat cazuri de meningită
post-vaccinală. Alt vaccin împotriva rujeolei, utilizat în lumea a treia, a cauzat moar-
tea a 20% dintre copiii vaccinaţi[4].
În anul 2009,
sistemul oficial a desfăşurat o campanie de (dez)informare, prezentând
Gardasilul ca vaccin pentru prevenirea cancerului de col uterin. În realitate[5], acest vaccin conţine
polisorbat 80, o substanţă care poate cauza sterilitate şi poate declanşa
boli autoimune, alergii severe şi chiar cancer.
Tot în anul
2009, sistemul oficial a creat mare panică prin declararea „pandemiei de gripă
porcină” cu alertă de gradul 6. Se cunoaşte faptul că agentul patogen, virusul
A H1N1, este o creaţie de laborator, iar gripa este de gravitate medie, multe
cazuri vindecându-se spontan. Gripa porcină este un pretext pentru vaccinarea
obligatorie a populaţiei. Fondurile de care va beneficia producătorul
vaccinului sunt de 3000 de miliarde de euro. Referitor la aceasta, d-l Prof.
Univ. Dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, a
declarat: „Organizaţia Mondială a Sănătăţii încearcă să introducă o dictatură medicală, ca şi sănătatea publică, ce a început să încalce drepturile
naturale ale omului, pentru că, vedeţi: a introdus carantina, a
interzis libera circulaţie, a introdus vaccinarea obligatorie, s-a încălcat
autonomia pacientului care nu poate refuza tratamentele obligatorii”[6].
Vaccinarea,
SIDA şi AZT-ul
La ora actuală[7] există studii ştiinţifice
serioase care acuză vaccinările de producerea sindromului de imunodeficienţă
dobândită (SIDA).
Acelaşi sistem
oficial care a provocat SIDA slăbind sistemul imunitar al oamenilor prin vaccinuri,
a născocit şi rezolvarea problemei. „Remediul” se numeşte AZT. Această
substanţă a fost testată cu mulţi ani înainte ca tratament al cancerului. Însă
a fost abandonată din cauza toxicităţii sale.
„În 1986 SIDA crea premisele
unei pieţe de
desfacere extrem de promiţătoare.
Laboratoarele
Burroughs Wellcome s-au gândit atunci că molecula, a cărei punere la punct îi
costase extrem de mult şi eşuase în tratarea cancerului, putea fi utilizată
profitabil în tratarea SIDA. Au întreprins atunci un test clinic placebo
dublu-orb, autorizat de Food and Drug Administration. Astfel AZT a ajuns pe
piaţă constituind unicul tratament împotriva SIDA, cu toate că testele au
fost vehement criticate de către lumea ştiinţifică”.[8]
Cercetările
ştiinţifice serioase au arătat că AZT slăbeşte sistemul imunitar, grăbind
astfel decesul bolnavilor de SIDA.[9]
Experimentele
pe oameni
Directivele
internaţionale propuse în cercetarea biomedicală care implică subiecţi umani
prevăd: „Participarea fiinţelor umane ca subiecţi în cercetarea biomedicală
trebuie să se subordoneze, în măsura
posibilului, acceptului lor liber
şi în cunoştinţă de cauză”.[10]
Introducerea
expresiei „în măsura posibilului”,
deschide poarta abuzurilor. Copiii din centrele de plasament şi bătrânii
neavizaţi din azile nu sunt în cunoştinţă de cauză; bolnavii mintal nu au discernămîntul
necesar; deţinuţii acceptă gândindu-se la avantaje; voluntarii sănătoşi, fiind
săraci, acceptă experimentele contra unor sume de bani şi nu cunosc adevăratele
efecte negative (pe care nici experimentatorii nu le cunosc, fiindcă fac
aceste experimente tocmai pentru a vedea efectele negative). Iar
despăgubirile primite în cazurile grave nu pot reda sănătatea.
„Experimentele
pe om au căpătat o dimensiune gigantică, şi nimeni nu ştie şi nu poate să
controleze rezultatele, în afara unor rare ocazii, când anumite substanţe
chimice provoacă daune considerabile[11] (numeroşi morţi şi handicapaţi) şi atunci ele sunt aduse la
Într-un
experiment mondial cu tamoxifen 100
000 de femei au servit drept cobai. Acestora li s-a administrat zilnic, timp
de 5 ani, un comprimat de 20 mg. Tamoxifenul este folosit drept tratament şi
mijloc de prevenire al tumorilor mamare. În realitate, el are un efect contrar;
după 5 ani s-a constatat apariţia tumorilor la foarte multe femei sănătoase care
au participat la experiment. În plus, tamoxifenul produce trombocitopenie
(scăderea numărului de plachete sanguine, boală deseori mortală), vasculită
purpurică (inflamaţia peretelui intern al vaselor sanguine), alterări
corneene şi retiniene, edeme, hemo-ragii, vertij, cefalee, depresii.[12]
Profesor Ioan Vladuca
Profesor Ioan Vladuca
[2] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia
farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p.
314-315.
[5] Claudia Laslo, Reîncepe campania
de vaccinare împotriva HPV, în revista Presa
Ortodoxă, anul 2009, nr. 6.
[6] Claudia Laslo, Gripa A H1N1 o
propagandă pentru O.M.S.?, în revista Presa
Ortodoxă, anul 2009, nr. 6.
[7] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia
farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p.
206-207.
[8] Dr. Louis de Brouwer, Mafia
farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p.
232-233.
[10] cf. Dr. Louis de Brouwer, Mafia
farmaceutică şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 230.
[11] Dr. Louis de Brouwer, Mafia farmaceutică
şi agro-alimentară, Ed. Excalibur, Bucureşti, 2007, p. 232.
Posts
