| Stiloul lui Klaus |  |  |
| Scris de Corneliu Vlad |
Europa Unită răsuflă uşurată: după multă caznă şi multe emoţii, Tratatul de la Lisabona va intra, în sfârşit, în vigoare. Ultimul hop rămăsese semnătura preşedintelui Cehiei, Vaclav Klaus, care mai ţinea la o condiţie: o exceptare pentru ţara sa de la Carta drepturilor fundamentale, căci aceasta ar putea redeschide problema exproprierii şi expulzării celor trei milioane de germani sudeţi din fosta Cehoslovacie. Praga ar fi avut de plătit bani grei pentru închiderea dosarului, iar şeful statului ceh a insistat să obţină garanţii explicite că acest lucru nu se va întâmpla. Până la urmă n-a mai întins coarda. Presiunile deveniseră prea mari. Întreg Aliotmanul european risca să se împiedice de-un ciot, ciotul fiind stiloul lui Klaus. Dar el a consimţit la Tratat abia după o vizită - atenţie! - la Moscova, nu la Bruxelles sau Berlin. Iată un posibil subiect de reflecţie.
Subiect de reflecţie este însă, mai ales, temeritatea cu care Klaus a pledat, până la urmă de unul singur, pentru interesul naţional al ţării sale. De unul singur, în faţa Europei Unite. Care lider al cărui stat european (cu excepţia, desigur, a Marii Britanii) ar mai fi fost capabil de o asemenea cutezanţă? De pildă, vreunul dintre preşedinţii de până acum ai României (cu excepţia lui Nicolae Ceauşescu, de bună seamă, dacă ar fi să mai şi glumim).
Numai că poziţia lui Klaus nu a fost interpretată ca una firească, legitimă, ci ca o excentricitate, ca o excepţie ridicolă. Ridicolul ucide mai subtil ca tonul ridicat, ameninţător. S-a tot amintit că „personajul“ e un eurosceptic (eurorealist - obiectează împricinatul), că nu a pus pe reşedinţa prezidenţială şi drapelul UE (dar Cehia este şi membru al NATO, şi al ONU, câte steaguri? - a replicat el), că a comparat Uniunea Europeană cu Uniunea Sovietică, pentru aceleaşi reflexe dictatoriale (şi nu este singurul care gândeşte aşa), că a avertizat asupra riscului ca ţara sa să se topească în UE ca un cub de zahăr în ceai şi câte şi mai câte. S-a spus, despre Klaus, că ar fi un egoist, un megaloman, un îndărătnic, o „rachetă incontrolabilă“. S-a mai speculat că va tărăgăna semnarea până la primăvară, când conservatorii britanici vor veni la putere şi vor face un referendum care ar îngropa definitiv Tratatul de la Lisabona.
Într-un sfârşit, preşedintele Cehiei a pus capăt, în felul lui, năzdrăvăniilor. Tratatul de la Lisabona nu e bun „pentru libertatea Europei“, dar „intrarea sa probabilă în vigoare nu va însemna sfârşitul istoriei“ - a spus el înţelepţeşte.
Sfârşitul istoriei nu, dar cum rămâne cu interesul naţional în UE? Oricum, Tratatul de la Lisabona prevede şi posibilitatea ieşirii din Uniune.
_______________________________________________________________________________________
Unul dintre cei mai fini analisti si cei mai atenti observatori si prestigiosi specialisti in problematicile politicii inter-nationale, Corneliu VLAD ne face onoare de a scrie de astazi in CURENTUL, ziar pe care, de altfel, l-a refondat dupa 1990 impreuna cu Anton Uncu si alti cativa jurnalisti. Un veteran al presei romane, cum putini mai exista, Corneliu VLAD, pe numele sau intreg Corneliu BASARAB VLAD, ne va impartasi din secretele diplomatiei in noua sa rubrica "Lumea-i cum este".
Corneliu VLAD a publicat numeroase analize, comentarii şi radiografii abordând teme ale vieţii şi politicii inter-naţionale, în revista „Paris Match”, „Lumea”, "Balcanii" cât şi în cotidianele „România Liberă”, „Curentul”, „Cronica Romana”, si multe altele. De-a lungul carierei sale, a fost corespondent de presă în Orientul Mijlociu, Vietnam şi Laos, Austria, Elveţia şi Germania şi a colaborat cu numeroase agenţii de presă, posturi de radio şi televiziune.
Corneliu VLAD este singurul ziarist roman care a asistat si consemnat din sala, la procesul Grupului Ilascu, cel caruia de altfel i se datoreaza si singurele imagini existente de la aceasta farsa judiciara, in urma careia patriotii romani de peste Prut si Nistru au stat pana la 15 ani inchisi in temnitele rusesti din Transnistria.
Corneliu VLAD este membru al Uniunii Scriitorilor, printre volumele sale numarandu-se: „Pentru ca soarele să nu răsară dinspre asfinţit”, „Când luptătorii îşi curăţă armele”, „Vietnam, Vietnam”, „Lumea în mişcare, încotro ?”, „Vom trăi în anul 2000”, "Reconcilierea". ş.a.
Florian GARZ afirma despre Corneliu VLAD urmatoarele: "Analistii de mare valoare sunt incomparabili mai putini decat spionii de mare valoare. Din experienta proprie, am curajul sa afirm ca, in ultimii 50 de ani, in Romania nu au existat mai mult de 3-4 analisti de inalta clasa. Unul dintre acestia este Corneliu VLAD".
In imagine: Corneliu VLAD in Iran
Posts
No comments:
Post a Comment