Thursday, October 22, 2009

PROTO-LATINITATEA. Ştiaţi că centrul civilizaţiei indoeuropene este în Carpaţi?

Carpaţii - nucleul din care s-au revărsat toţi indoeuropenii

Carpaţii - nucleul din care s-au revărsat toţi indoeuropenii

Redescopăr în biblioteca mea o carte mai veche, apărută în 1986, sub egida Institutului de Lingvistică al Academiei de Ştiinţe a URSS (secţiunea din Leningrad), la editura „Nauka”, semnată de marele indoeuropenist rus Nikolai Dmitrievici Andreev şi intitulată Protolimba indoeuropeană timpurie (Ranne-indoevropeiski praiazâk). Volumul cuprinde un repertoriu complet al rădăcinilor cuvintelor indoeuropene, arborii lor semantici şi ilustrări ale acestora, precum şi o expunere a principiilor care au stat la baza analizei, o caracterizare a grupurilor semantice şi un studiu privind evoluţia tipologică a protolimbii indoeuropene. Reprezentând o contribuţie deosebită adusă indoeuropenisticii, această preţioasă lucrare nu a fost totuşi tradusă vreodată în limba română.

Parcurgând acum din nou toate sublinierile şi notele făcute de mine mai bine de două decenii în urmă, m-am gândit că ar fi potrivit să le propun cititorilor acestui blog traducerea unui pasaj care cu siguranţă i-ar putea interesa pe unii, cel puţin pe cei preocupaţi de indoeuropenistică. Afirmaţiile de mai jos ale lui N. D. Andreev îmi par la fel de importante ca şi cele făcute de cercetătoarea americană de origine lituaniană Marija Gimbutas cu referire la civilizaţia spaţiul carpatin, ca nucleu al lumii indoeuropene.

În partea de concluzii, subcapitolul „Protolimba indoieuropeană timpurie (IET) în timp şi în spaţiu” de la pagina 277, reputatul lingvist rus susţine:

Analiza sistemului de protoseme al Protolimbii Boreale (PB), la care am recurs în compartimentele anterioare ale acestui capitol, ne permit datarea epocii boreale cu sfârşitul pleistocenului superior pe scara geologică şi cu sfârşitul paleoliticului superior pe linia istorică a dezvoltării sociale. Respectiv, timpul apariţiei şi al începutului evoluţiei de sine stătătoare a protolimbii IET este determinat geologic ca secţiunea inferioară a holocenului, iar istorco-social – ca procesul de tranziţie de la paleoliticul superior către mezolitic şi perioada mezoliticului timpuriu.

În plan geografic arealul de răspândire a Protolimbii Boreale ni se prezintă ca întinzându-se de la Rin până în Altai; respectiv, acea parte a triburilor boreale care s-a individualizat ca purtătoare a ramurii altaice a PB practica nomadismul între Ural şi Altai; o altă parte, devenită mai târziu purtătoare a ramurii uraliene s-a distribuit între Ural şi Nipru.

Cât priveşte însă triburile a căror limbă a devenit cu timpul protolimba IET, acestea se aflau între Rin şi Nipru, având în centru o zonă latitudinală care cuprindea dinspre sud şi dinspre nord Carpaţii Occidentali (Apuseni) şi pe cei Orientali (Răsăriteni). Astfel încât pentru protolimba care a intrat în istoria ştiinţei cu numele de indoeuropeană, când ne referim la acea perioadă străveche a existenţei sale despre care am tratat aici, sunt la fel de potrivite nomenclatural două desemnări: pe de o parte, în plan diacronic, această protolimbă trebuie numită indoeuropeana timpurie; pe de altă parte, în plan lingvistico-spaţial, ea poate fi numită ramura carpatină a protolimbii boreale.

Vlad Cubreacov

De acelasi autor:

Pe când vom avea din nou extensiuni universitare din România?

Chiar dacă Ministerul Educaţiei de la Chişinău a anunţat de principiu că va semna cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti un Protocol de colaborare bilaterală în domeniul învăţământului, nu există nici un fel de indicii că negocierile asupra unui asemenea document ar fi demarat.

Semnarea unui asemenea Protocol este importantă nu doar pentru reglementarea situaţiei studenţilor din Republica Moldova, bursieri ai Statului Român, dar, mai ales, pentru redeschiderea în Republica Moldova a celor 4 extensiuni ale instituţiilor de învăţământ superior din România care au fost închise în ultimii ani. Acestea sunt: 1. Filiala Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi în cadrul Universităţii „Alecu Russo” din Bălţi, 2. Filiala Universităţii „Gheorghe Asachi” din Iaşi în cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, 3. Filiala Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi în cadrul Universităţii de Stat „Bogdan Petriceicu Haşdeu” din Cahul şi 4. Filiala Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) din Bucureşti în cadrul Universităţii de Stat din Moldova.

Cele 4 extensiuni universitate din România au fost deschise în Republica Moldova începând cu anul de studii 1999-2000 şi au fost închise în timpul guvernului Tarlev, care a refuzat încheierea unui Protocol de colaborare cu ministerul de resort de la Bucureşti.

Avantajele oferite de cele 4 extensiuni universitatea constau în faptul că studenţii din Republica Moldova puteau primi studii universitare, ca bursieri ai Statului Român, fără a pleca din ţară, că întreg procesul de învăţământ era finanţat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării de la Bucureşti şi că diplomele obţinute la finalizarea studiilor erau recunoscute în cadrul Uniunii Europene.

În prezent, în Republica Moldova funcţionează filiale ale unor instituţii de învăţământ din Federaţia Rusă: 1. Filiala Institutului Umanitar Contemporan din Moscova, cu sediul la Chişinău, şi 2. Filiala Institutului Baltic de Ecologie, Politică şi Dreptul din Sanct Petersburg, cu sediul la Bălţi.

No comments: