EX-JURNALISTUL Radu Calin Cristea si BILANTUL NEGRU al unui directorat ilegal la Muzeul Literaturii Romane, in noua ocupatie anti-romaneasca

INFO primita pe e-mail: Scurt bilant negru al dezastrului de la Muzeul Literaturii Romane. 20 de puncte in atentia DNA si ANI!

1. Alocarea sumei de 60.000 Euro unui proiect realizat cu informatorul Securitatii si doctorul inchipuit Sorin Antohi prin firma lui Aurel Borsan, "Cuvantul" (ce sacrilegiu - saracul Nae Ionescu!). Conferinta "Modernism si antimodernism", o adunare modesta ce a avut loc in septembrie 2008 intr-o sala de la Tinerimea Romana.
2. Se pare ca este locul predilect a lui R. C. Cristea, deoarece tot aici a organizat o pompoasa gala a revistei "Manuscriptum", revista sobra, de istorie literara, ce apare de 40 de ani sub egida Muzeului. "Gala" a fost prezentata cu un umor grosier de celebrul Toni Grecu si a inghitit din banii muzeului suma de 30.000 Euro.
3. Tot la finalul lui 2008, R. C. Cristea. a realizat un alt "proiect" cu acelasi Borsan si firma acestuia, "Cuvantul". Proiectul consta intr-un calendar literar, tiparit in tiraj urias, ce zace in depozitele muzeului. Selectia celor douasprezece poezii a fost efectuata de profesoara de romana a fiicei sale, Cristian Gabriela, care a fost platita de muzeu prin firma "Cuvantul". Tiparirea se inscrie si la furt de dreptyuri de autor deoarece foloseste fotografii furate pentru care autorii lor nu au primit nici un leu si nici nu si-au dat acordul pentru reproducere.
4. Tot in buzunarele lui Borsan au intrat si banii alocati pentru tiparirea "analelor" Conferintei lui Sorin Antohi, doctorul inchipuit de la Budapesta, acoperit de Patapievici si stipendiat de ICR, volumul "Modernism si antimodernism".
5. In aceeasi conditii a aparut si lucrarea de doctorat a angajatei Vasililoiu Ioana, investita peste noapte cu functia de redactor-sef la revista Manuscriptum. Ofelia Cretia, sotia lui Petru Cretia, care lucra la acest periodic de 22 de ani, fiind eliminata din functie fara nici o explicatie.
6. R.C.C. a organizat la sediul Uniunii Scriitorilor un fel de parastas al defunctului "Cenaclu de luni" al "mentorului' Manolescu (20 de ani de la desfiintare), din vremea studentiei sale, cu sume exorbitante platite de M.N.L.R. care au fost alocate unor "colaboratori".
7. Tot in toamna lui 2008 a finantat deplasarea unor muzeografi si a unor angajati ai personalului tehnic, la Sinaia, la o manifestare organizata de Aurel Borsan cu o tematica vag literara, de tipul "Turism si Literatura".
8. Mentionam ca toate aceste manifestari au fost departe de sediul muzeului, in sedii unde a fost platita chirie si care au purtat doar antetul acestei institutii.
9. Pe plan intern, in muzeu, directorul a organizat concursuri de angajare cu comisii constituite ad-hoc din care n-au facut parte specialisti, ci doar oameni de incredere ai conducerii. De exemplu: sotia soferului, Doicescu Victorita, gestionara la depozitul de obiecte de patrimoniu, ce are dosar penal pentru lipsa in gestiune si care a fost promovata recent in functia de "asistent manager". Soferul, Doicescu Leonida, este si el un fel de "asistent personal", care nu face nici o cursa in interesul institutiei, deservindu-l doar pe director si pe familia acestuia.
10. Noile angajate, Ciolpan Gina si Vasiloiu Ioana, functioneaza pe post de bone si meditatoare. O iau de la scoala pe fiica directorului si fac meditatii cu aceasta la lb. romana si engleza. Mai nou, in mai 2009, Ciolpan Gina a fost promovata din functia de dactilograf in cea de muzeograf printr-un concurs bizar, neanuntat si tinut pe sest, iar postul ei a fost obtinut de la primarie prin transformarea unui post de specialist in unul minor de debutant.
11. In luna martie 2009 , R. C. Cristea s-a deplasat in Germania desi in fisele de pontaj figureaza ca fiind prezent pe toata aceasta perioada. Nu a prezentat nici o zi de concediu medical, desi potrivit declaraiilor sale ulterioare deplasare a fost pentru operatie.
12. In cele cateva interviuri pe care le-a dat de la instalarea sa in functie - in urma unui concurs ilegal contestat in instanta - a defaimat in mod constant memoria lui Alexandru Condeescu, fostul director, decedat, om lipsit de aparare, iubit si respectat de toata lumea culturala precum si de angajatii muzeului. In aceleasi interviuri date in mod special in presa sectei anti-romanesti, "Revista 22" a GDS si altele asemenea, copiate parca la xerox, a improscat cu noroi si dispret institutia pe care o conduce si munca de multi ani ai specialistilor muzeografi. Are o atitudine manifest dispretuitoare fata de tot ce au facut acesti oameni in atatia ani de munca si nu a participat la nici una dintre cele douasprezece expozitii temporare organizate in ultimele luni.
13. Mai mult: a refuzat cu nonsalanta suma de 500.000.000 de lei vechi obtinuti de la A.F.C.N. de compartimentul multimedia prin niste proiecte aprobate de comisia respectiva. Acest refuz fiind facut anume pentru a nu da posibilitatea de afirmare celor care au intocmit aceste proiecte. Datorita acestui refuz, Muzeul, ca institutie, nu mai are dreptul de a aplica la fondurile nerambursabile ale Ministerului Culturii.
14. A desfiintat printr-un ordin abuziv manifestatiile de traditie ale muzeului: Rotonda 13, Serile de muzica si poezie, Teatru la Muzeu,
15. Pe durata directoratului sau ilegal, Editura M.N.L.R. nu a mai participat la nici un targ de carte si aproape ca nu mai exista. Editura a fost infiintata in urma cu 18 ani si a obtinut premii importante la prestigioase targuri si festivaluri de carte, avand in patrimoniu peste 200 de titluri.
16. In ceea ce priveste relatiile interne in muzeu, domneste degringolada, spaima de concediere si in general este o atmosfera sufocanta. Directorul trimite din cand in cand cate un mail intern cu amenintari si ordine pentru a mentine aceasta atmosfera. Cu toate acestea, in tot acest timp au fost realizate nenumarate expozitii temporare, care nu se bucura decat de aprecierea presei culturale si a publicului, directorul afisand un dezinteres vadit si neonorand nici macar cu prezenta, ca amfitrion, vernisajele respective.
17. Intre timp au plecat din institutie multi specialisti scarbiti de acest nou tip de totalitarism anti-cultura romana, prin transfer sau prin demisii si pensionare inainte de termen. R.C.C. nu are habar de muzeografi, de muzeografie literara nici atat. Marele ex-jurnalist a tiparit o singura carte, lucrarea de diploma, un mic eseu despre Emil Botta. Dealtfel isi afirma public nestiinta, cu sinceritate, prin sintagma: "Nu ma pricep!".
18. M.N.L.R. reprezinta pentru R. C. Cristea, acest director instaurat fraudulos, o sursa de a beneficia de sume uriase de bani pe care poate sa si-i insuseasca prin intermediul firmei "Cuvantul" a lui Aurel Borsan, specialist in a extorca pe cale "legala" - acoperit de hartii si legi - banii Statului.
19. Ultima manifestare pe care si-o asuma este un alt "mega-proiect", cu aer de festin utecist, un concurs de eseuri al elevilor din licee, intitulat "Romania pitoreasca". Aceste tipuri de manifestari exterioare muzeului, care nu au nici o legatura cu valorificarea patrimoniului muzeal - ce contine 300.000 de piese manuscrise, fotografii, documente, obiecte, acte ce au apartinut scriitorilor, acumulate cu greu in cei peste 40 de ani de existenta a acestei institutii - reprezinta preocuparea predilecta a acestui jurnalist netalentat care a ajuns sa conduca fara habar o institutie de cultura de rang national.
20. Nu in ultimul rand mentionam cinismul sau cand, la moarte marelui poet Cezar Ivanescu la cererea familiei acestuia de a-i omagia memoria la Muzeul unde a avut atatea manifestari culturale, Radu Calin Cristea a refuzat brutal cu vorbele: „Muzeul nu e capelă!”, desi multi alti scriitori au fost omagiati la moarte in holul Muzeului si desi doi trotkisti mascati pentru naivi drept "anticomunsiti" au primit "onoruri nationale", desi erau arsi, necrestineste, chiar la Ateneul Roman.

Vezi si

Dat afara de la Cuvantul, Sorin Antohi, "savantul" ICR, turnator, impostor si "dr" inchipuit are totusi si cu ce sa se laude: delapidare profesionista

Primita la Redactie:

Sorin Antohi a fost dat dat afara de la Cuvantul - revista odinioara de prestigiu, ajunsa in Trustul Voiculescu - chiar de catre cei pe care ii angajasera: Paul Cernat si Victor Rizescu!
Motivele despartirii au fost mai mult financiare („in special de ordin administrativ”) decat cele ideologice sau doctrinare („performantei academice si a excelentei intelectuale”), spune Paul Cernat in editorialul noului numar al revistei: http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=2.

De fapt, motivul real al divortului de Sorin Antohi a fost legat de impartirea profitului gras provenit din organizarea pe bani publici a unor conferinte, finantate de catre Muzeul Literaturii si Ministerul Culturii. Cele doua tabere, pe de o parte (Sorin Antohi, Liviu Chelcea, Aurelian Craiutiu, Bogdan Enache, Mihail Neamtu si Razvan Paraianu), pe de alta parte (Paul Cernat, Victor Rizescu, Cosmin Perta, Raul Huluban, Ioan si Aurel Borsan - SC Grup Management SRL) se acuza reciproc de gainarii financiare.

Cine e Aurel Borsan, stim cu toti: http://www.ziua.net/display.php?id=69988&data=2001-08-18

Operatiunea a fost simpla, dar perversa (marca Sorin Antohi) si a vizat capusarea unor institutii publice si drenarea fondurilor acestora catre Editura Cuvantul si Fundatia Amfiteatru! Dupa ce devalizase, in calitate de director conturile Fundatiei Soros, impostorul Sorin Antohi a gasit o alta vaca de muls: bugetul Primariei Bucuresti, prin Muzeul Literaturii, la conducerea careia a ajuns prin frauda (cu ajutorul lui Ioan T. Morar si Mircea Mihaies) un alt xxxxxxxxxx la Europa Libera, Radu Calin Cristea, dupa spusele lui Ioan Talpes (dosarul lui e bine ascuns in arhiva DIE!). (NOTA MEA: Le cererea lui Radu Calin Cristea, exprimata telefonic, am eliminat aceasta afirmatie din cadrul informarii primita la redactie pe e-mail, deoarece nu poate fi verificata. Il rog pe cel care are aceste detalii sa vina si cu probe).
Devenit consilier de taina si strateg al ilegalului director fraudator R. C. Cristea, Antohi si Fundatia „Amfiteatru” au inceput prin a organiza cateva conferinte megalomanice ("Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica", „Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale”) etc., cu bugete consistente din fondurile alocate Muzeului Literaturii de catre Primaria Capitalei. Ca exemplu, numai prima conferinta ("Modernism si antimodernism”) ar fi costat peste 60. 000 euro! Numai ca impostorul Antohi si-a gasit nasul, unul mai hotz decat el: Aurel Borsan.

Nota mea: Ha, ha, ha!

Vezi si Sorin Antohi, turnator si impostor

Vezi aici cum s-a pricopsit Antohi pe seama "Romaniei Mari"

Conferinta Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale

Dat afara de la Cuvantul, Sorin Antohi, "savantul" ICR, turnator, impostor si "dr" inchipuit are totusi si cu ce sa se laude: delapidare profesionista

Primita la Redactie:

Sorin Antohi a fost dat dat afara de la Cuvantul - revista odinioara de prestigiu, ajunsa in Trustul Voiculescu - chiar de catre cei pe care ii angajasera: Paul Cernat si Victor Rizescu!

Motivele despartirii au fost mai mult financiare („in special de ordin administrativ”) decat cele ideologice sau doctrinare („performantei academice si a excelentei intelectuale”), spune Paul Cernat in editorialul noului numar al revistei: http://www.cuvantul.ro/articol/?artID=2

De fapt, motivul real al divortului de Sorin Antohi a fost legat de impartirea profitului gras provenit din organizarea pe bani publici a unor conferinte, finantate de catre Muzeul Literaturii si Ministerul Culturii. Cele doua tabere, pe de o parte (Sorin Antohi, Liviu Chelcea, Aurelian Craiutiu, Bogdan Enache, Mihail Neamtu si Razvan Paraianu), pe de alta parte (Paul Cernat, Victor Rizescu, Cosmin Perta, Raul Huluban, Ioan si Aurel Borsan - SC Grup Management SRL) se acuza reciproc de gainarii financiare. Cine e Aurel Borsan, stim cu toti: http://www.ziua.net/display.php?id=69988&data=2001-08-18

Operatiunea a fost simpla, dar perversa (marca Sorin Antohi) si a vizat capusarea unor institutii publice si drenarea fondurilor acestora catre Editura Cuvantul si Fundatia Amfiteatru! Dupa ce devalizase, in calitate de director conturile Fundatiei Soros, impostorul Sorin Antohi a gasit o alta vaca de muls: bugetul Primariei Bucuresti, prin Muzeul Literaturii, la conducerea careia a ajuns prin frauda (cu ajutorul lui Ioan T. Morar si Mircea Mihaies) un alt xxxxxxxxxx al Securitatii la Europa Libera, Radu Calin Cristea, dupa spusele lui Ioan Talpes (dosarul lui e bine ascuns in arhiva DIE!). (NOTA MEA: Le cererea lui Radu Calin Cristea, exprimata telefonic, am eliminat aceasta afirmatie din cadrul informarii primita la redactie pe e-mail, deoarece nu poate fi verificata. Il rog pe cel care are aceste detalii sa vina si cu probe).

Devenit consilier de taina si strateg al ilegalului director fraudator R. C. Cristea, Antohi si Fundatia „Amfiteatru” au inceput prin a organiza cateva conferinte megalomanice ("Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica", „Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale”) etc., cu bugete consistente din fondurile alocate Muzeului Literaturii de catre Primaria Capitalei. Ca exemplu, numai prima conferinta ("Modernism si antimodernism”) ar fi costat peste 60. 000 euro! Numai ca impostorul Antohi si-a gasit nasul, unul mai hotz decat el: Aurel Borsan.

Nota mea: Ha, ha, ha!
Vezi si
Sorin Antohi, turnator si impostor
Vezi aici cum s-a pricopsit Antohi pe seama "Romaniei Mari"
Conferinta Romania Mare: Integrare si Dinamici CulturaleRomania Mare: Integrare si Dinamici Culturale 28-29 noiembrie 2008 Funda?ia Amfiteatru va invita, in preajma zilei de 1 decembrie, la Sinaia pentru: o A marca impreuna 90 de ani de la crearea Romaniei mari, o A participa la conferinta internationala "Romania Mare: Integrare si Dinamici Culturale" o A va prezenta si dezbaterea proiectului destinat creeri unei retele nationale (si pe citeste tot

rezumateIata cateva din rezumatele conferintei.Toate rezumatele le puteti downloada de aici: rezumate. Sorin Alexandrescu Modernists and Antimodernists: Enemies or Friends? I. Three older assumptions about modernism and modernity - their similarity, their homogeneity and the affinity of modernism with (only) liberal and left wing politics -have come recently under heavy attack. Instead, different books revealed the last years citeste tot

s-a incheiat conferintaConferinta internationala "Modernism si antimodernism. Teorii, viziuni, ideologii, politica", gazduita de revista Cuvantul, organizata de Muzeul National al Literaturii Romane si Fundatia Amfiteatru in parteneriat cu Orbis Tertius. Institut de Studii Interculturale, Oxford Brookes Universiy, CESI. Centrul de Excelenta in Studiul Imaginii si editura Palgrave Macmillan, si sponsorizata de Posta Romana, s-a desfasurat in zilele citeste tot

Programul conferinteiProgramul final, al conferintei. Nu uitati, pentru inscrieri va rog scrieti la redactie@cuvantul.ro. Friday, September 19 15:00-16:00 Welcoming Remarks Chair: Sorin Antohi Remarks by: Virgil Nitulescu, State Secretary Radu Calin Cristea, Director of the National Museum of Romanian Literature 16:00-16:15 Break 16:15-17:00 Panel One: Keynote Address Chair: Sorin Antohi Roger Griffin: (Western) Modernity + Anti-(existing)Modernity=’Modernism’ (?) 17:10-17:30 Break 17:30-19:00 Panel Two Chair: J�rn R�sen Keith Hitchins: The Challenge of citeste tot

participantiIata si lista finala cu participantii la aceasta conferinta: Sorin Alexandrescu (Professor Emeritus, University of Amsterdam, Professor, University of Bucharest/ Director of CESI, Bucharest) Mark Antliff (Professor, Department of Art, Art History & Visual Studies, Duke University) Sorin Antohi (Director of Cuv�ntul and of Orbis Tertius. Institute of Intercultural Studies, Bucharest) Stephen Bury (Head of European and American Collections, citeste tot

Securist la securist trage. Intelectualii ICR ai lui Basescu = intelectualii INTACT ai lui Voiculescu. "Dr" Antohi, de la Patapievici la CUVANTUL dus

Cunoasteti probabil activitatea remarcabila a ICR sub Patapievici. Am reliefat-o si eu aici, a sustinut-o si domnul presedinte, Traian Basescu, la bilantul prematur al ICR, grabit de frica cea mare: Raportul Curtii de Conturi. Ceea ce nu stiu intelectualii de mucava este ca presedintele a inteles cum isi bat joc de el toti tiristii de pe centura culturii, agatati la bugetul de stat pentru a fura banul vaduvei romane. Si nu o sa uite. Dar si ei isi dau in stamba, sugand si la conducta oligarhilor. Plesu, Manolescu si compania la Patriciu, Patapievici la Vantu si iata, pentru a se completa colectia de moguli, un (alt) exemplu elocvent: turnatorul dizidentilor anti-comunisti din Iasi si doctorul inchipuit Sorin Antohi face echipa buna cu trepadusii lui Andrei Plesu, unde credeti? La Voiculescuuuuu! Ha, ha, ha! Trustul INTACT, prin SC Grup Management SRL, a pus mana pe revista filosofului Nae Ionescu (saracul, cum s-o rasuci in groapa acum!): CUVANTUL (acum pierdut!). Director: informatorul budapestolog Sorin Antohi, care din prima a trecut la eradicarea valorilor romanesti, respectiv, in ultimul numar, a lui Anton Golopentia, fondatorul scolii romanesti de geopolitica, autorul cercetarilor despre Romanii de la Est de Bug, ucis in 1951 in temnita de la Vacaresti. Doamne Dumnezeule!

Astia sunt indivizii: ce mi-e Basescu, ce mi-e Voiculescu, ce mi-e Patriciu, ce mi-e Vantu... Daca maine PSD-ul castiga alegerile, sa vedeti ce bun va fi Iliescu!

Deci, domnu' Patapieviciu, cum e cu haituirea de catre Antene? Nu cumva si ele s-au cam facut ca nu vad bine in cazul ordinar al reciclarii turnatorilor PCR-ICR si au dat-o special doar pe poneiada?... Si, ia spuneti, nu-i asa ca, ca de la securist in securist, ar merge si de o colaborare ICR - Fundatia Dan Hotulescu?!

Civic Media: "Intelectualii" si spagile lor zburatoare: PATAPIEVICI nu si-a declarat la ICR Volvo-ul cadou

PLANGERE PENALA

Cazul Horia Roman Patapievici, presedinte al Institutului Cultural Roman
Dnei Laura Codruta Kovesi, Procuror General
Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd. Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti, Fax: 021 / 311-3939

Dlui Alexandru Macovei, Presedinte
Agentia Nationala de Integritate
Bd. Lascar Catargiu nr. 15, sector 1,
Bucuresti, Fax : 021 / 212-0702

Avand in vedere urmatoarele Actele normative cu modificarile si completarile ulterioare publicate in Monitorul Oficial, respectiv:

- Legea nr. 144/2007 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, cu modificarile si completarile ulterioare

- Legea nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare

- Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei

- O.U.G. nr. 24/2004 privind cresterea transparentei în exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei

- O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese

- H.G. nr.175/2008 privind stabilirea modelelor Registrului declaratiilor de avere si Registrului declaratiilor de interese

Va solicitam sa cercetati incalcarea Legii de catre Patapievici Roman Horia (Horea), in prezent presedinte al Institutului Cultural Roman, luand in considerare, in special, urmatoarele prevederi legale:

1) Potrivit dispozitiilor art. 292 Cod Penal, Falsul în declaratii, „Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitatea dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda."

2) Notiunea de conflict de interese este definita în Titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, art.70 din Legea nr.161/2003, modificata si completata ca fiind situatia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

Astfel, va semnalam faptul ca in Declaratia sa de Avere dispusa pe portalul institutiei www.icr.ro, la rubrica referitoare la Bunuri Mobile, numitul Patapievici a trecut doar un autoturim Matiz-Daewoo si un altul, Renault - Clio iar rubrica VI este ignorata.

Potrivit propriilor sale declaratii, reproduse in ziarul Cotidianul din 24 Mai 2007, sub titlul "Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita", realitatea este alta. Citam: "Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi "din piele mai groasa", cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: "Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60. Cind am trecut de la Espero la Megane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Megane la Volvo! Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!". Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: "Oficial, respect regulile de circulatie!"".

Facem asadar aceasta Plangere tinand cont de prevederea Capitolului VI din Declaratia de Avere pe care trebuie sa o completeze obligatoriu un functionar de stat cum e presedintele ICR, indiferent ce proptele are sau isi aroga, respectiv in ce priveste:

"Cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subventionate fata de valoarea de piata, din partea unor persoane, organizatii, societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale sau institutii publice românesti sau straine, inclusiv burse, credite, garantii, decontari de cheltuieli sau alte asemenea, a caror valoare individuala depaseste 300 EURO"


Interesandu-ne asupra aspectului invocat de Patapievici privind folosirea unui automobil de lux marca Volvo S60, am inteles ca doamna la care face referire acesta este Lavinia Huidan, presedinte fondator al unei Fundatii, "Life for live", a carei activitate pare sa fi incetat candva in 2007. De pe portalul de internet al acestei organizatii "non-profit" aflam ca "Printre principalii sponsori se regaseste Grupul Euro Inter Trade si din cadrul sau, sucursala Forum Auto, importator Volvo in Romania, care aloca un procent din vanzarea fiecarei masini pentru sprijinirea Fundatiei Life for Life". Presedintele Fundatiei este, insa, acelasi cu presedintele Grupul Euro Inter Trade care-si aloca siesi acel procent din vanzarea fiecarei masini Volvo, respectiv Lavinia Huidan. Atat Andrei Plesu, membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Roman (care sofeaza un Volvo S80), cat si Horia Roman Patapievici, presedinte al ICR, ca detinator al acestui "cadou, serviciu, avantaj primit gratuit", au fost protagonistii speciali ai reuniuniilor despre "Afaceri si Cultura" desfasurate sub egida firmelor Volvo si a revistei Dilema (noua sau veche) dar prezentate, curios, pe protalul Fundatiei non-profit Life for Life.

Omiterea mentionarii folosintei unui astfel de bun echivalat la aproximativ 30.000 de EURO, in cazul unui functionar de stat care oricum are la dispozitie si automobilele institutiei, da nastere unor supozitii si fapte care trebuie sanctionate conform legii, public, pentru a ne alinia la mult ravnitele standarde europene la care tanjim ca cetateni ai Uniunii Europene, chiar fara pretentie de moralisti, cu sau fara blana.

In ceea ce priveste punctul 2), Conflictul de Interese, Patapievici Roman Horia (Horea) omite in Declaratia sa de Interese sa mentioneze, conform legii, ca este membru si al unor asociatii si grupuri de interese, respectiv Grupul pentru Dialog Social.

Atat unii directori ai ICR cat si multi dintre autorii unor carti precum si publicatiile lor sponsorizate de ICR din banul public apartin de acest Grup, infiintat, potrivit informatiilor noastre, de agentul NKVD-KGB Silviu Brucan si care beneficiaza, de la Guvernul Iliescu-Nastase, si de statutul de organizatie "de utilitate publica".

Amintim aici ART. 45 din Legea ANI: (1) In cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.

Pe site-ul organizatiei noastre, www.civicmedia.ro, veti gasi in cadrul prezentarii acestui demers public, documente scrise, foto si video in completarea acestei Plangeri.

Va reamintim totodata ca Parchetul Public a mai declansat o investigatie asupra numitului Patapievici Roman Horia (Horea), in urma unei alte infractiuni facute pe vremea cand acesta ocupa o alta functie publica, respectiv cea de membru al Colegiului CNSAS.

Atasam mai jos Plangerea formulata cu acea ocazia si va rugam sa ne tineti la curent cu desfasurarea anchetei, in interesul cetateanului pe care il serviti si aparati, a contribuabilului si Statului Roman.

Cu multumiri,
Asociatia Civic Media
22.10.2008
Filosofia "afaceristilor intelectuali" adica a "intelectualilor afaceristi"


Cum au primit Patapievici si Plesu un Volvo de caciula


Cum au primit Plesu si Patapievici cate un Volvo de caciula - Part II

"Catre: Ministerul Public
Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti

P L A N G E R E P E N A L A

Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane (pentru stabilirea gradului lor de vinovatie in acest caz):

Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.

Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu", membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor" si revistei „22", membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate", Autor: Cristian Patrascoiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).

In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.

Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca "nu ocupa nici o functie publica în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare" (vezi Anexele).

In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.

Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora".

De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.

Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigura publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,

Conform Articolului 5, alin 3 si 5

(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:

a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;

b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;

c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;

d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.

Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.

Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.
Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002, inclusiv in Administratia Prezidentiala Basescu, in cadrul Comisiei Tismaneanu, fiind nominalizat si de catre fostul ministru Mihai Razvan Ungureanu pentru a conduce asa-zisa "Fundatie publica romano-maghiara Gojdu". Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!

Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.

Asociatia Civic Media

Acestui document i-a fost atasate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presa în ultima perioada pe acesta tema.

Vezi si http://www.civicmedia.ro/

PS: Ne mai miram ca l-a bagat si in ICR-Turna-Tour?!...

Presa de limba germana nu-l iarta pe Patapievici si "Stiinta turnatoriei" ICR. Hoisie il turna pe Dan Petrescu la Securitate ca citeste Mircea Eliade

In timp ce presa de la noi pare sa fi amortit - cu exceptia palpitatiilor muschiului din gura stipendiatilor ICR - presa elvetiana trateaza afacerea ICR cu toata seriozitatea, observand duplicitatea lui Patapievici. Acum, scuzati, dar tinand cont de mediul plin de turnatori in care s-a format, ce altceva ar fi putut sa ajunga, decat un "Homuncul recent"?...

Neue Zürcher Zeitung: Stiinta turnatoriei - Schwellenkunde
Das Erbe der rumänischen Securitate – eine Berliner Affäre streut Salz in «offene Wunden»

Die rumäniendeutschen Schriftsteller Herta Müller und Richard Wagner haben gegen die Teilnahme von namhaften rumänischen Intellektuellen an einem Berliner Sommerkurs Protest eingelegt. Diese arbeiteten einst für die Securitate. Der Fall wirft ein Licht auf die zögerliche und mangelhafte Aufarbeitung der kommunistischen Vergangenheit in Rumänien.
Eine jähe Welle der Empörung nicht nur innerhalb der rumänischen Diaspora in Deutschland haben die angesehene, aus dem rumänischen Banat stammende deutsche Schriftstellerin Herta Müller und ihr Landsmann Richard Wagner mit ihrem Protest gegen die Teilnahme von Sorin Antohi und Andrei Corbea-Hoisie an einer Sommerschule im Berliner Rumänischen Kulturinstitut (ICR) wegen deren Kontakten zur rumänischen Securitate (Staatssicherheit) ausgelöst. «Das ICR in Berlin ist das Schaufenster Rumäniens in Deutschland – und es präsentiert sich als Schaufenster einer Vergangenheit, die nicht vergeht. Wer übernimmt dafür die Verantwortung?», fragt Müller und verbindet das angenommene Versagen der Institution mit dem derzeitigen kritischen Zustand Rumäniens, wo nicht nur im kulturellen Bereich fast zwanzig Jahre nach der Wende nur «verstrichene Zeit und so viel vertane Chancen» zu konstatieren seien. Wagner weist auf den fatalen Hang zur Wiederholung der bereits in kommunistischer Zeit betriebenen Formen des «Kulturaustauschs» hin, «des Dialogs zwischen Ost und West», als Tagungen unter ähnlich einfallslosen Titeln wie dem der Berliner Sommerschule «Deutschland und Rumänien. Akademische, kulturelle und ideologische Transfers» ihre eigentliche Sprengkraft nicht entfalten durften.
Unangenehme Fragen
Herta Müllers offener Brief war an Horia-Roman Patapievici gerichtet, den Direktor des Bukarester ICR und damit Verantwortlichen für die rumänischen Kulturinstitute im Ausland. In seiner Antwort stützt dieser sich auf zwei Positionen: Einmal existiere in Rumänien keinerlei rechtliche Handhabe, die Teilnahme zu verbieten; zum anderen hätten gerade die deutschen Mitveranstalter – darunter der Essener Historiker Jörn Rüsen – auf einer Teilnahme auch der beiden umstrittenen Geisteswissenschafter bestanden. Daraufhin meldete sich Ernest Wichner, Leiter des Berliner Literaturhauses und ebenfalls emigrierter Banater, zu Wort und wies darauf hin, dass Patapievici als Direktor doch die Verantwortung für die Teilnehmerliste an Veranstaltungen des ICR trage und entsprechend verfahren könne. Dem widerspricht allerdings der in den USA lehrende Politikwissenschafter Vladimir Tismaneanu mit Hinweis auf die in Rumänien unterschiedliche juristische Situation.
Nach dem steilen Wellenkamm der Empörung über den Fall der Berliner Sommerschule ergeben sich weitere unangenehme Fragen, aber auch Anlass zur Reflexion und Überprüfung von Standpunkten. Während aus deutscher Sicht die Bewertung der Spitzeldienste für eine Geheimpolizei in einer kommunistischen Diktatur weitgehend geklärt scheint, wird in Rumänien vielfach von der «offenen Wunde» gesprochen, die die zögerliche und mangelhafte Aufarbeitung der Securitate-Akten nach deutschem Vorbild in einer eigenen Behörde (CNSAS) verursacht und in die die Aufregung um die Berliner Sommerschule Salz gestreut hat.
Die beiden hier in Frage stehenden Fälle sind bereits vielfach diskutiert worden. Antohi war schon mit neunzehn Jahren inoffizieller Securitate-Mitarbeiter in der damaligen Dissidentenszene der Universitätsstadt Iasi, sah sich selbst aber in einer öffentlichen Erklärung auch als von der Securitate Verfolgter. Sein Werdegang wird allerdings des Weiteren durch seine akademische Hochstapelei – er behauptete unzutreffenderweise, ein Doktorat der Universität Iasi zu besitzen – in ein höchst schillerndes Licht gerückt, das zumindest die Geheimniskrämerei des Mitveranstalters Jörn Rüsen bezüglich der Gründe seines Insistierens auf Antohi als einen der Co-Direktoren der Sommerschule mit Fragezeichen versieht. An Wichner schrieb Rüsen, wie die «FAZ» erfuhr, den Satz: «Natürlich gelten die moralischen Standards, aber man sollte sie kontextspezifisch und das heisst unter Erwägung der jeweiligen Umstände ins Spiel bringen.» Für einen deutschen Ordinarius ein merkwürdiges Mass an Verständnis angesichts der Standards der rumänischen Universitätslandschaft, in der Plagiat und Diplomverkauf vielfach nicht einmal «moralisch» in Frage gestellt werden.
Rücktritt unter Schock
Die offenen Fragen hinsichtlich seiner Vergangenheit hat Corbea-Hoisie im Gegensatz zu Antohi bisher nicht thematisiert. Als er 2006 von seinem Posten als Botschafter in Wien zurücktrat, sprachen einige von dem Schock, den diese «Enttarnung» durch die CNSAS in der akademischen Welt von Iasi auslöste. In den Zirkeln der Dissidenten des nordostrumänischen Universitätszentrums war hingegen bereits seit längerem von einer möglichen Mitarbeit des international angesehenen Germanisten die Rede. Die ihm hauptsächlich zur Last gelegte Aktivität sei die Ausspitzelung und Anschwärzung der zentralen Gestalt der «Iasier Gruppe», des Literaturkritikers Dan Petrescu, Anfang der achtziger Jahre gewesen, als Hoisie nach einer Durchsuchung bei den Dissidenten den Direktor der Zeitschrift «Dialog», Alexandru Calinescu, ablöste und bis 1989 durchaus regimekritische Autoren zu Wort kommen liess.
Die CNSAS hielt fest, Hoisie habe bei der Securitate Petrescu als einen Literaturkritiker dargestellt, der zunehmend den der faschistischen «Eisernen Garde» der Zwischenkriegszeit nahestehenden Autoren wie Eliade und Cioran zugeneigt sei. Petrescu äusserte sich nach der Veröffentlichung der CNSAS, dass er bereits vor 1989 geahnt habe, wer die Securitate über ihn informiert hatte, und keine Informationen in diese Richtung mehr habe fliessen lassen. Öffentliche Angriffe auf Hoisie gab es in Iasi aus Dissidentenkreisen keine. Die vorherrschende Form der Auseinandersetzung mit der Vergangenheit stellt in der wortreichen rumänischen Öffentlichkeit immer noch das Schweigen dar – auf beiden Seiten.
In der bisherigen Atmosphäre des Misstrauens haben Gerüchte ihre zweischneidige Funktion erfüllt. Wo während des kommunistischen Regimes jede schriftliche Nachricht gefährlich war, gewann die mündliche Mitteilung durch vertrauenswürdige Personen hohe Bedeutung. Auf diese Weise wurde auch das widerständige Wissen über gesellschaftliche Vorgänge transportiert – immer gefährdet durch die andere Variante der Fama, die absichtlich gestreute falsche Behauptung mit dem Ziel des Rufmords. So bleibt bis heute die Öffentlichkeit weitgehend ausgeschlossen von den wirklichen Hintergründen der Vorgänge innerhalb der Iasier Dissidenten- und Intellektuellenszene der achtziger Jahre und ihren individuellen Verstrickungen und Schuldzusammenhängen. Nun hat Hoisie angekündigt, durch die Veröffentlichung einer Gegenrede auf die Anschuldigungen zu reagieren.
25 August 2008

I-am luat doctoratul lui Patapievici. Antohi poate sa si-l pastreze

Walter K., din Berlin, sesiza, sambata, 2 August 2008, pe un forum: "Sa-ti inventezi doctorate se pare ca a devenit o boala romaneasca! Pe site-ul Wissenschaftskolleg din Berlin, unde Patapievici declara ca are titlul de doctor, el este prezentat ca "Andrew W. Mellon Fellow." Citind mai la vale, aflam ca titlul de doctor e o conditie necesara pentru a putea candida pentru acest tip de bursa: "Eligible to apply are young researchers from the Czech Republic, Slovakia, Hungary, Poland, Romania, Bulgaria, and the Baltics (Estonia, Latvia, Lithuania) who work in the humanities or social sciences. Candidates should have completed their doctorate." Detalii: http://www.wiko-berlin.de/index.php?id=72&=1 ".

Deci, Patapievici a mintit cu buna stiinta atunci cand si-a depus candidatura. Altfel nu numai ca nu lua bursa, dar nici nu avea dreptul sa candize!... E uluitor ce le mai poate trece prin cap moralistilor romani!"

Urmand acest fir am constatat personal minciuna (Vezi foto stanga sus) si am alertat institutul german.

Dupa ce s-au edificat ca au de a face cu o situatie, sa-i spunem "inedita", reprezentantii institutului au operat modificarea necesara si i-au luat "doctoratul" lui H.R. Patapievici, protectorul turnatorului impostor Sorin Antohi (Vezi foto stanga jos). Amuzamentul merge mai departe: Si Antohi a supt, ilegal, de la aceeasi tzatza nemteasca (Vezi foto dreapta jos). Cu toate ca a fost devoalat ca "doctor" inchipuit, Antohi troneaza inca pe site-ul Wissenschaftskolleg ca posesor de PhD...

Reduta lui Patapievici

de Liviu Cangeopol
Comentând reacţiile publicate în presa română pe marginea pseudoexpoziţiei culturale organizate recent la New York de către Institutul Cultural Român (ICR), Liviu Cangeopol (n.r. - emigrat şi stabilit în SUA din 1989, unde colaborează la publicaţiile "New York Magazin" şi "Romanian Times", fiind unul din membrii Grupului disident de la Iaşi, autor, împreună cu Dan Petrescu, al cărţii de samizdat "Ce-ar mai fi de spus") subliniază, într-un text extrem de acid publicat astăzi în exclusivitate în "Curentul", că "e ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi.
Catalogând expoziţia organizată de ICR în inima capitalei culturale a lumii, New York, drept un eveniment "cu măscări şi carenţe artistice", Liviu Cangeopol critică dur reacţiile pro-Patapievici ale unor aşa-zişi intelectuali şi atrage atenţia că adunătura "profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor".
Considerat cel mai rafinat analist politic al Exilului, Liviu Cagenopol a fost unul din cei şapte intelectuali cărora, la 18 decembrie 2006, în discursul prilejuit de prezentarea Raportului Tismăneanu, Traian Băsescu le-a elogiat gestul de a se ridica direct împotriva lui Ceauşescu.

***

Un avantaj paradoxal de care se bucură impostorii de calibru înalt este luarea succesivă a proastelor decizii, pentru că ultima o va eclipsa întotdeauna pe precedenta. Este exact ceea ce s-a întâmplat recent cu direcţia Institutului Cultural Român, care, după ce a oripilat puţina decenţă rămasă în patria dâmboviţeană prin trimiterea peste hotare a doi agenţi secreţi deconspiraţi, Antohi und Hoisie, a organizat o expoziţie cu măscări şi carenţe artistice în inima capitalei culturale a lumii, New York City. Scandalul prăşit în jurul falusurilor groteşti, al svasticilor discrete, atitudinilor desacralizatoare şi al fecalizărilor moderniste a captat atenţia cotidianelor centrale mioritice, adumbrind râvna exportului pataveric de securitate în eterna tradiţie comunistă.
Pentru unii, terfelirea culturii unui popor aflat în lungă suferinţă este un afront major. Încercăm şi noi să scoatem capul în lume, după ce dictatura ceauşistă interzisese expunerea puţinelor valori autentice, şi reuşim să demonstrăm numai cât de prost digerată este libertatea democraţiei impuse.
Ca în parabola bruegheliană a orbilor ţinându-se de mână, reprezentanţii elitei naţionale văd în precaritatea şuşanelei new-yorkeze fie un bun prilej de a se gudura pe lângă responsabilii călătoriilor plătite peste hotare, fie reiterarea loialităţii de castă nouă, care măcar prestigiu acceptat le va aduce (concretizat în alte şuşanele). Ca într-un coşmar fără sfârşit al pervertirii bunului-simţ, avocaţii turistici ai ICR au ridicat în slăvi calitatea artistică, îndrăzneala modernă, deschiderea simbolică a exponatelor.

Traian Ungureanu - rapsodul uteciu

Cum săptămânalul "New York Magazin" şi-a permis să publice opiniile personale (la care, potrivit definiţiei date democraţiei, oricine are dreptul) ale câtorva români din exilul american, vestitul publicist sportiv cu veleităţi filosofice Traian Ungureanu, el însuşi desţărat londonez, sare la gâtul criticilor amatori cu o virulenţă pompoasă, comică şi incoerentă ("Cotidianul", 6 august 2008). Tributar unui maniheism de haltă riverană, analistul băsesc (care a cântat atât de frumos realizările preşedintelui rotit încât s-a trezit în poală cu o numire de ambasador în Marea Britanie - dejucată de clica parlamentară a bandei operative adverse) consideră, în logica unor argumente păstrate la secret, drept alternativa unică la "streetartul" etalat la Misiunea Română de la New York "socialismul cultural românesc, amestec vorbitor de folclor falsificat, viclenie şi kitsch patriotic."
După ce îi cataloghează pe cei care au îndrâznit să se îndoiască de discernământul patavicios drept emanatorii unei "cacofonii surmenate de neştiinţă" şi preoţi ai "frăţiei nămoloase a betonului tricolor", câteva rânduri mai la vale, fostul rapsod uteciu îşi lasă, totuşi, o portiţă de scăpare canonică: "Streetart e sau nu artă serioasă. Personal, cred că nu e nimic mai mult decât un moment prelungit de relaxare şi joc al puştimii de ghetto urban. O experienţă ce va trece, probabil, fără să zgâlţâie marea artă, dar şi ceva teribilist la modul pueril-inofensiv." Uitând, câteva paragrafe mai încolo, despre ce perorase până atunci, Traian Ungureanu îşi contorsionează iarăşi viziunea artistică: "Bineînţeles, asta nu înseamnă decât că valoarea irită". Sărim peste deficienţele sintactice, ca între emigranţi (de regulă, cronicarul scrie mai îngrijit) şi iată-ne la ce ne-a mai rămas să alegem: fie naţionalismul de beton tricolor, fie cretinismul pretenţios al puştimii de ghetou.
În virtutea aceleiaşi sărace oferte şi bazat pe informaţii care scapă ochilor muritorului de rând, Traian Ungureanu conchide că "o cedare ar readuce în ICR New York ştergarele, şpriţurile, mitocănia şi anonimatul deplin", "traficul cu sarmale şi şezători, patronând chermeze tovărăşeşti, pe post de actualitate culturală românească", "hotel de şpriţuri şi bancuri băieţeşti", "chermezele", "simţul şezătorist", "autism naţional cârciumăresc", "bastion personal de petreceri şi distracţii oftate." Mă opresc aici. Ca valetuţ dedicat stăpânului de la Cotroceni, Traian Ungureanu ar trebui să fie mai prudent cu sarmalismul pe scări, căci ar putea jigni mega-bădăranii din propria ogradă, descriindu-le cu şarm umflat modul de viaţă cotidian. Care să fie obiectivul, însă?
În cheie cumetrial-artistică, în ultimii ani a apărut la noi o cireadă de intelectuali mânaţi de niciunde, puşi să ne persuadeze că taica Băsescu este primul preşedinte cu adevărat democrat şi anticomunist al românilor (până ce va clama şi el că a fost înfrânt de serviciile secrete), blagoslovind naţiunea cu instituţii, în sfârşit competente, oneste şi credibile. Că lucrurile se află pe făgaşul cel bun. Că e doar o chestiune de timp ca să ajungem la mal cu fruntea sus. Că ne vom elibera definitiv de sub jugul securist.
Ironic, însăşi prezenţa lui Horia Roman Patapievici la cârma ICR neagă impetuos toate aceste promisiuni. Casta profitorilor stipendiaţi prin fondurile ICR devine pe zi ce trece la fel de odioasă precum cea a gogoşarilor culturali de pe vremea înaintaşilor. Toţi cei care au sărit urlând în apărarea stimatului Patapievici au beneficiat de plimbări şi facilitări expoziţionale ori editoriale pe banii statului, obţinuţi din taxele plătite de cei pe care noii ciocoi atât de vădit îi dispreţuiesc.
Ne întoarcem la scandalul anterior, generat de moralitatea în derivă a celui care se ruşinează că este român şi susţine că limba ce-o vorbim ar trebui folosită numai pentru înjurături (nu şi-a ratat Traian Ungureanu adevărata ţintă?).

Sorin Antohi - profesorul de minciuni

La 4 august, "Cotidianul" dădea de ştire că renumitul şarlatan în serie Sorin Antohi a mai comis o fraudă intelectuală, dându-se drept asociatul unui institut ai cărui angajaţi n-au auzit de el ("Arbor Mundi. Institutul pentru Studii Avansate de Umanism Intercultural" din Bochum, Germania) şi director al unuia de care nu a auzit nimeni, "Research Institute Orbis Tertius" din Bucureşti, compus din... Sorin Antohi şi câţiva studenţi. După doctoratul său dovedit ca inexistent şi cele trei cărţi tipărite pe care nu apucase să le scrie, atribuirea acestor noi calităţi denotă patologicul. În urmă cu doi ani, Sorin Antohi a spus că regretă prostia de a se fi împăunat cu un titlu pe care nu-l avea. Însă acum recidivează. Dacă ieşi din sfera psihiatriei, nu mai înţelegi nimic...
Mitoman, fraudulent, impostor, turnător şi lipsit de caracter, oricum aţi vrea să-i spuneţi, Sorin Antohi, ca orice debil, n-a încercat decât să vadă - vorba oportunistului obraznic de la noi - până unde-i merge. După ce şi-a recunoscut păcatul turnătoriei, prietenii au sărit pe el şi l-au sufocat cu pupături (în sfârşit, era unul de-al lor!), iar după ce a fost depistat că nu deţinea niciun titlu doctoral, aceiaşi colegi s-au repezit să declame că ar putea avea zece. Iar acum, dl. Patapievici susţine că Sorin Antohi este un intelectual de mare clasă, pe care nemţii înşişi l-au solicitat să le lumineze ignoranţa, chiar dacă nu a fost chemat să predea un curs despre istoria ilustrată a imposturii academice ori a decăderii morale. Cum să stai acasă să mori de foame şi de lipsa consideraţiunii generale când ai astfel de oportunităţi?
E ruşinos că intelectualii de elită ai patriei se solidarizează atât de virulent cu un funcţionar mediocru ca H. R. Patapievici ori cu impostori siniştri precum Sorin Antohi şi continuă să ignore seniorial existenţa celui mai nedreptăţit şi important scriitor român, trăind în sărăcie şi uitare la Paris (o, ce-l va mai decora tov. Băsescu după ce nu va mai fi printre noi!).
Rămânerea lui H.R. Patapievici în fruntea ICR este un scandal care le însumează şi le depăşeşte pe celelalte două. Într-un fel, le umbreşte. Aşa cum existenţa atâtor gunoaie pe grumazul ţării diminuează până la ridicol nenorocirea patapee.
Orbi, neputincioşi, ori doar îndrăcit de îndărătnici, continuăm să înălţăm coloana infinită a nesimţirii româneşti în spatele sofismelor soporifice. În oglinda taberei adverse, conştiinţa tuturor pare curată. Ceilalţi sunt ceva mai ticăloşi. Dar nu cu mult, ca să nu se surpe ctitoria marxistă. Modulul de deasupra îl face suportabil pe cel de dedesubt, care îl sprijină pe următorul. Echipele culturale în competiţie au rolul ofiţerului bun contrapus celui rău, în timp ce Horia Roman Patapievici s-a baricadat pe termen lung în reduta conflictului de interes: din poziţia pe care o ocupă, contribuie şi el la perpetuarea blestemului naţional, pe care atât de meşteşugit îl înjură în cărţile sale.

NOTA REDACŢIEI: Nu rataţi al treilea episod al lui Mihail Marin despre "Cazul Patapievici", după "Războiul agenţilor secreţi" şi "Tradiţia trădării": "Reţeaua profitorilor", care va apărea în curând în paginile cotidianului nostru.

Sursa: http://www.curentul.ro/

Cum l-a acoperit Patapievici pe turnatorul Antohi incalcand penal Legea CNSAS

Horia Roman Patapievici este cercetat penal
inca din 2006. Dovada ca secta isi foloseste realtiile suspuse pentru blocarea unui act de Justitie este ca ori de cate ori ma mai interesam de acest caz mi se spunea ca "se lucreaza" la el. "Se lucreaza", "se lucreaza"... dar de doi ani pentru un caz clar ca lumina zilei?! In acelasi timp trambitam pe la Bruxelles ca Justitia nu-si face treaba. Ii invit pe toti colegii jurnalisti onesti sa afle la randul lor cum mai sta acest caz!

Membri CNSAS, cercetati penal

Asociatia Civic Media va informeaza ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a declansat procedura de cercetare a fostului Colegiu al CNSAS in cazul tainuirii colaborarii cu Securitatea a informatorului Sorin Antohi. Cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea Parchetului. Civic Media apreciaza drept salutara operativitatea Parchetului in acest caz, care poate lamuri multe pete negre din activitatea fostului dar si a actualului Colegiu al CNSAS. (Adresa Ministerului Public mai jos)
In acelasi timp, solicitam public fostului Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, sa ofere Parchetului si alte informatii pe care le poate detine in acest caz. Domnul Emil Constantinescu a afirmat in data de 13.09.2006 in cadrul emisiunii « Romania la Raport », realizata de Andreea Pora la MixFM, ca se stia de dosarele jurnalistilor deconspirati acum inca din 2002. Emil Constantinescu a sustinut ca “toti care apar astazi, domnii Plesu, Dinescu ii cunosteau. Nu l-au aflat pe Carol Sebastian acum. Ei stiau din 2002 (de cand) a depus Andrei Bodiu cererea.” Fostul Presedinte a mai adaugat ca acestia stiau si despre colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea inca dinainte de a fi facuta publica, dupa cum transmite HotNews. “Ei stiau pentru ca dosarele lor au fost, nu au aparut acum. Si i-au mascat si toti au circulat in barfele de la o cafea si in dulapurile cu schelete din redactii”, a precizat acesta. ”Adevarul este ca o mare parte dintre formatorii si liderii de opinie anticomunisti au colaborat cu Securitatea si din lasitate nu au spus acest lucru”, a mai spus fostul Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. (Fisiere audio disponibile pe site-urile HotNews si MixFM)
La data de 30.10.2006, Asociatia Civic Media a sesizat Ministerul Public asupra abuzului in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii. Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. (Plangerea Penala aflata mai jos)

ANEXA I
R O M AN I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BUCURESTI
OPERATOR 2701
Nr. 237/VIII
3/2006
Catre,
ASOCIATIA CIVIC MEDIA
Urmare cererii dvs. din 30.10.2006, va facem cunoscut ca sesizarea dvs. cu privire la o serie de fapte penale ce au fost comise de catre membrii fostului Consiliu National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin tainuirea de informatii în cazul unui colaborator al securitatii, in persoana d-lui Sorin Antohi, se afla in prezent in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr.13861/P/2006, iar cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului.
PROCUROR GENERAL
GEORGE BALAN

ANEXA II
Catre:
Ministerul Public
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5, Bucuresti

P L A N G E R E P E N A L A
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane: Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al "Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania", a marturisit la data de 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate). In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca "nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare" (vezi Anexele).
In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a Legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.
Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”. De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.
Art. 17 alin 2 prevede: "Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica, Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.
Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor."
Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!
Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.
Cu stima,
Victor Roncea
Coordonator Asociatia Civic Media
15 Septembrie 2006

ANEXE
ZIUA
Miercuri, 13 septembrie 2006
CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi
Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani
Fostul Colegiu al Consiliului National pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a acoperit trecutul de informator al lui Sorin Antohi (foto stanga sus), incalcand astfel legea 187/1999. Conform propriilor declaratii, Sorin Antohi si-a vazut dosarul de colaborator al Securitatii inca din luna august 2002, insa a preferat sa pastreze tacerea asupra acestui subiect. Antohi si-a recunoscut public trecutul prin intermediul unei scrisori publicate in ziarul Cotidianul, in urma presiunilor declansate de operatiunea "Voci curate", care a inceput sa scoata la iveala nume grele ale societatii civile cu trecut de colaboratori ai Securitatii.
Insa colaborarea cu Securitatea ca politie politica a fost cunoscuta de CNSAS inca din anul 2002, insa sentinta Colegiului nu a fost facuta publica - asa cum solicita legea. Horia Roman Patapievici, membru al fostului CNSAS, a declarat ieri pentru Europa FM ca CNSAS nu a publicat numele lui Sorin Antohi drept colaborator al Securitatii deoarece: "Nu a ocupat nici o functie publica in Romania in perioada in care Legea 187/1999 era in vigoare". Intrebat daca stia de colaborarea lui Antohi cu Securitatea, Patapievici a raspuns: "Da! Da, pentru ca dosarele celor de la GDS au fost verificate in urma a nu stiu carei cereri. Insa nu s-a facut nimic public, decat pentru persoanele care ocupau functii publice, care intrau in articolul 2, potrivit literelor de la a la z".
Patapievici, necunoscator in ale legii
Horia Roman Patapievici a recunoscut astfel in direct la Europa FM ca fostul Colegiu al CNSAS - care cinci ani s-a bucurat de privilegii din banul public - l-a acoperit pe Sorin Antohi si faptele sale permitandu-i ascensiunea in functii importante ale statului, pana la apartenenta la Comisia prezidentiala pentru analizarea comunismului. Articolul 2 al Legii 187/ 1999 , litera "y" prevede clar ca intra sub incidenta legii "persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora". Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) - una dintre cele mai influente organizatii neguvernamentale din Romania - iar CNSAS era obligat sa-l verifice si sa faca publice concluziile verificarii. El mai este profesor universitar si, din 2001, membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi.
Ilegalitatea
Trecand cu vederea litera y) art. 2 din Legea 187/1999 fostul Colegiu CNSAS se face vinovat de protejarea unui fost informator al Securitatii. La art. 17 al Legii 187/1999 se arata: "Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III a comunicarilor ramase definitive prin necontestare sau ramase definitive prin hotarare a curtii de apel".
Cererea de verificare a membrilor GDS a fost depusa la CNSAS in 2002 de Radu Filipescu, presedintele GDS. Acesta a declarat ieri pentru postul de radio Europa FM ca nu s-a primit un raspuns al Consiliului nici pana in ziua de astazi in privinta lui Antohi. El afirma ca a aflat saptamana trecuta, chiar de la Antohi, despre colaborarea acestuia cu Securitatea.
Legea 187/1999 prevede si sanctiuni pentru acoperirea de catre membrii CNSAS a fostilor informatori la art. 24 "Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor".
Trecutul de turnator al lui Antohi
Istoricul Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al fostei Securitati in cadrul unei scrisori transmise ziarului "Cotidianul". Actualul sef al departamentului de studii istorice al Universitatii central Europene din Budapesta recunoaste ca a "semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, pe cand eram elev in ultima clasa de liceu (m-am nascut pe 20 august 1957) la capatul a vreo trei saptamani de presiuni. Aproximativ intre 1976 si 1982, cu intermitente neregulate, intre care una de peste un an si jumatate, am furnizat Securitatii note informative sub numele conspirativ Valentin". Pagina electronica a ziarului Cotidianul a publicat scrisoarea integrala a lui Sorin Antohi, de 19 pagini, in care acesta relateaza legaturile sale cu Securitatea. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social - ca si Horia Roma Patapievici - si un marcant membru al societatii civile, publicist in revista "22", colaborator al saptamanalului "Dilema". Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu in Comisia prezidentiala de condamnare a comunismului.
"Am scris despre prieteni"
Sorin Antohi mai arata in scrisoarea sa ca: "Am informat in scris Securitatea despre unii dintre prieteni si despre unele dintre cunostinte, fara sa-i previn, fara sa le-o marturisesc post festum pana la scrierea acestui text, fara sa-mi cer iertare, fara sa-mi asum public acest trecut nedemn si dureros. I-am turnat uneori, cu moartea in suflet, dar nu i-am tradat niciodata: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis si nu mi s-au creat avantaje; niciuna dintre notele mele informative nu a trecut de generalitati si de informatiile pe care le consideram deja cunoscute; in toata perioada am ramas ostil Securitatii si partidului-stat; mi s-a platit cu aceeasi moneda".
Plecat din Comisia Tismaneanu
Presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismaneanu, a precizat ieri ca Sorin Antohi, care a recunoscut recent ca a fost colaborator al fostei Securitati, s-a retras din comisia de la Cotroceni din 24 mai, din motive de sanatate. Tismaneanu a explicat ca Antohi i-a trimis, prin e-mail, o scrisoare in data de 24 mai prin care l-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. "Din acel moment domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei prezidentiale", a aratat Tismaneanu. Potrivit acestuia, Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste s-a format in luna aprilie 2006 cu scopul elaborarii unui document stiintific privitor la institutiile, metodele si principalele personalitati care au facut posibile crimele si abuzurile regimului comunist, iar, pe baza mandatului de presedinte si coordonator al Comisiei, a propus presedintelui tarii o lista de persoane, oameni de stiinta si figuri de seama ale societatii civile, care sa fie membri ai Comisiei. "Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii", a mai spus Tismaneanu, precizand ca, la propunerea sa, printre membri s-a aflat si profesorul Sorin Antohi, seful Departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Departamentul de Comunicare Publica al Administratiei Prezidentiale vine cu aceasta precizare dupa cererile repetate ale ZIUA sa raspunda pe seama informatorilor Securitatii din Comisie. Acestia sunt cel putin trei, conform informatiilor Asociatiei Civic Media. Cotrocenii nu ofera nici o explicatie privind tainuirea informatiei despre demisia lui Antohi pana la precizarea oficiala de ieri.
Fostul Colegiu al CNSAS
Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Carmen EPURAN, George DAMIAN

ADEVARUL Joi, 14 Septembrie 2006 Nr 5035
Certificate de bună purtare CNSAS, valabile 0,2 la sută
de Christian Levant
Certificatele de bună purtare date în ultimii ani de către CNSAS sunt valabile în proporţie de 0,2-0,3 la sută şi nu pot fi considerate ca fiind valabile în acest moment. Acest lucru înseamnă, practic, că cei care până acum nu au fost acuzaţi că ar fi făcut poliţie politică nu pot sta liniştiţi. Germina Nagâţ, directorul Direcţiei de investigaţii şi cercetare din CNSAS, a declarat pentru Adevărul că, la începutul anilor 2000, CNSAS avea acces numai la proporţia citată din arhivele Securităţii. Mircea Dinescu, membru al CNSAS, confirmă şi el acest lucru. "Multe din dosare le-am şi redeschis, deoarece au venit date noi", spune scriitorul. El afirmă că este de acord cu teoria ziarului Adevărul conform căreia certificatele date sunt valabile în proporţia în care CNSAS a avut acces la dosarele fostei Securităţi. "Oricând se pot ivi surprize în unele din cazurile cercetate", mai afirmă Dinescu.
Dosarul lui Antohi, cunoscut din 2002
Dosarul de informator al lui Sorin Antohi era cunoscut din 2002 de Horia Roman Patapievici, fost membru al CNSAS în acea perioadă şi care în prezent este preşedintele Institutului Cultural Român. Într-o declaraţie pentru Adevărul, Patapievici afirmă că nu a dezvăluit calitatea de colaborator al lui Antohi, deoarece legea nu îl obliga la acest lucru, pentru că acesta nu făcea parte din niciuna din categriile vizate de Legea deconspirării. Patapievici dă de înţeles că ar mai exista şi alţi intelectuali despre care se ştie că au fost informatori ai Securităţii, dar refuză să confirme asta.

Cotidianul, 14 septembrie 2006
Fostul CNSAS, tandru cu societatea civila
Mirela Corlatan, Claudiu Tarziu
Verificarea lui Sorin Antohi si a preotului Iustin Marchis a fost ceruta inca din 2002, ca si a tuturor membrilor Grupului pentru Dialog Social, dar fostul CNSAS nu a raspuns acestei solicitari.
Toti cei aproximativ 40 de membri ai Grupului de Dialog Social, inclusiv cei fondatori, s-au aflat pe lista depusa spre verificare la CNSAS in 2002. Nici pina in prezent acestia nu au primit vreun raspuns, desi printre ei astazi pot fi numarati citiva informatori, cum ar fi Sorin Antohi. Potrivit punctului y) al articolului 2) din lege, puteau fi verificati „membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. „Sorin Antohi putea fi verificat inclusiv ca membru fondator al IRIR“, este de parere si Marius Oprea, pe atunci cercetator in cadrul Institutului de Istorie Recenta, si el membru GDS.
Fostul Colegiu ar fi putut sa-i verifice pe aproape toti cei 40 de intelectuali si uzind de articolul n) din Legea nr. 187/ 1999, care se refera la „analistii politici si asimilatii acestora“. Unii dintre membrii GDS, precum Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Rodica Palade sau Stelian Tanase, puteau fi verificati si ca oameni de presa. „Noi ne-am mentinut si ne-am reinnoit cererea, insa tinind cont de faptul ca vechiul Colegiu practic nu a functionat, nu ne-am mirat ca nu am primit un raspuns“, spune Radu Filipescu, presedintele GDS.

Stirea Europa FM la Agentia AMOS News
Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea
Fostul Colegiu al CNSAS - din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa FM, de Radu Filipescu, preşedintele GDS, Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului "Voci Curate" şi Horia Roman Patapievici care recunoaşte, în intervenţia sa că ştia de patru ani de "colaborarea" lui Antohi.
AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD: Radu Filipescu: "Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele - să zicem - până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice.
Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificarea membrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS?
Radu Filipescu: "Nu."
Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi?
Radu Filipesc: "Nu, nu s-a primit".
Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate?
Radu Filipescu: "Nu. nu ştiam".
Reporter Europa FM: Deci până în momentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare?
Radu Filipescu: "Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi - două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv".
Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere - din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine "prietenească" faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul "Voci curate", mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar profesorul Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea. Victor Roncea: "Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante in statul român".
Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică.
AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici.
Horia Roman Patapievici: "Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare".
Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat?
Horia Roman Patapievici: "Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2."
Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului - al cărui membru fondator era Sorin Antohi - o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează - culmea - dictatura comunistă... cu care chiar el colaborase!
Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei - înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine - pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării.
Mai mult, spunea Tismăneanu, "pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei. Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii. Între cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa.
Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale", preciza Tismăneanu în comunicat. Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului "Voci curate" care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatoritor de opinie care au colaborat cu Securitatea.
Autor : Dana LASCU
Miercuri, 13 Septembrie 2006 - 11:00 AM

Radu Portocala despre turnatorii cu acoperire ICR

Scriitorul anti-comunist Radu Portocala scrie pentru ZIUA un text zguduitor despre imoralitatea celor care pretind ca au "condamnat comunismul" pe langa Traian Basescu

DELATORI LA UMBRA I.C.R.

Uimitoarea remanenţă securisto-comunistă din viaţa politică, economică şi culturală a României de azi nu poate decît să contrarieze amintirea alegerilor din 2004, cîştigate de dl Traian Băsescu în primul rînd pentru că şi-a sugerat dezicerea de afilierile dinainte de 1989. Această sugestie i-a atras, în primele luni ale mandatului său prezidenţial, venind din diverse direcţii, cereri insistente şi încrezătoare de condamnare a regimului comunist. După o serie de ezitări – dintre care unele păreau să prefigureze un iminent refuz – dl Băsescu a dorit să i se aducă "probe" incriminante. În mod inexplicabil, miile de publicaţii, miile de mărturii adunate de-a lungul anilor nu-i erau de ajuns. Dl Băsescu avea nevoie, pentru a se convinge de necesitatea condamnării comunismului, de un raport oficial. Astfel a fost creată "comisia Tismăneanu", care, după cîteva luni de lucru, a produs un document mediocru, incomplet şi, din pricina trecutului cel puţin tulbure al unora dintre autorii lui, de o valoare morală contestabilă. Pe baza acestui document, preşedintele Traian Băsescu a condamnat regimul comunist din România, cerînd în numele statului român "scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii."
Astfel gîndită, astfel dusă "la bun sfîrşit", acţiunea de condamnare a regimului comunist din România poate fi considerată drept încă un paradox ineficient al spaţiului mioritic.
În timp ce "comisia Tismăneanu" se chinuia să demonstreze ceea ce toată lumea ştia de mult, dl Băsescu îşi sporea popularitatea ordonînd cîtorva dintre multele servicii secrete româneşti să transfere arhivele Securităţii către CNSAS. Fireşte, lucrurile au fost făcute parţial şi atît de haotic încît cercetarea dosarelor e şi azi un adevărat calvar, iar adevărul e încă departe.
Dar chiar dacă – pentru a cita încă o dată fraza pe care Cioran o repeta adesea cu amărăciune – "în România totul e posibil şi nimic nu are consecinţe", chiar dacă nici condamnarea comunismului, nici deschiderea (parţială) a arhivelor nu au avut darul să cureţe noroiul adunat timp de o jumătate de secol, aceste gesturi au creat în conştiinţa societăţii iluzia că ar exista o voinţă de limpezire şi că această voinţă îi este proprie dlui Băsescu. Nu este aici locul să discutăm posibilitatea transformării unei astfel de iluzii în realitate. Fapt e că, în această luptă fără rezultate cu înspăimîntător de prezentele "forţe ale trecutului", dl Băsescu se sprijină pe un grup de intelectuali printre care îl aflăm, la loc de frunte, pe dl Horia-Roman Patapievici, fost membru al Colegiului CNSAS, fost membru al "comisiei Tismăneanu" şi actual preşedinte al Institutului Cultural Român.
Privind acest strălucit parcurs, ne-am putea închipui că de-a lungul anilor petrecuţi printre dosare, în mizerabila vîltoare a denunţurilor scoase la iveală, conştiinţa dlui Patapievici a dezvoltat o sensibilitate acută pentru acest subiect, o repulsie viscerală împotriva delatorului a cărui proză nemernică alimenta sinistrele activităţi ale anchetatorului. Ne-am putea închipui, de asemeni, că, numit de preşedintele Băsescu la cîrma instituţiei care exportă cultura ţării şi, totodată, consultat de acesta în chestiuni ce ţin, între altele, de morala publică, dl Patapievici împărtăşeşte în mod firesc acele convingeri ale preşedintelui care i-au asigurat victoria din 2004. Se pare totuşi că lucrurile nu stau astfel.
Ca membru al Colegiului CNSAS, dlui Patapievici nu i se cunoaşte decît o ispravă notabilă: aceea de a fi tăinuit dosarul de informator asiduu al prietenului său Sorin Antohi. Ca preşedinte al ICR, el a persistat în exportul, pe spezele şi cu girul acestei instituţii prezidenţiale, al unor personaje îndoielnice sau chiar murdare. Recentul scandal legat de trimiterea delatorilor Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie la şcoala de vară pe care o organizează ICR la Berlin este sumbra încununare a unei activităţi care, examinată cu atenţie, are de ce uimi.
Interpelat în presa germană de către scriitoarea Herta Müller, dl Patapievici a răspuns ţîfnos, calificînd această interpelare drept "tendenţioasă". Cît de străin trebuie să fii de cea mai elementară idee a dezgustului – şi, în primul rînd, a dezgustului de sine – pentru a pretinde, după ce ai fost membru al Colegiului CNSAS că e "tendenţios" să fie criticată folosirea unor foşti delatori de către o instituţie a statului care reprezintă în lume cultura (sufletul) României! Oare dl Patapievici consideră că decizia preşedintelui ţării de a condamna regimul comunist e tendenţioasă? Că e tendenţios ordinul pe care l-a dat preşedintele serviciilor secrete de a preda spre studiere dosarele Securităţii? Oare dl Patapievici îşi închipuie că preşedintele a făcut aceste gesturi pentru ca ele să rămînă fără nici un rezultat? Cît de mult s-au înşelat cei care, în ultimii ani, au scris că dl Patapievici ar fi "omul lui Băsescu"! Prin ceea ce face, dl Patapievici dă mai degrabă impresia că e piatra de moară pe care dl Băsescu şi-a agăţat-o singur de gît. Căci nimic nu poate discredita mai grav acţiunea de curăţire pe care o doreşte preşedintele decît promovarea de către o instituţie prezidenţială a unor personaje care au denunţat cu osîrdie.
Plasîndu-ne în logica dlui Patapievici – ceea ce nu e uşor – ar trebui să considerăm drept tendenţioasă şi recenta răbufnire a dlui Mircea Mihăieş împotriva lui Gabriel Gafiţa, fost delator şi actual ambasador. "Cît de «groasă» trebuie să fie o turnătorie pentru a-ţi crăpa obrazul? Şi cît de adînc trebuie să «contextualizezi» pentru a nu ţi se citi printre declaraţii abjecţia?" se întreba dl Mihăieş, fără să ştie că, o săptămînă mai tîrziu, declaraţiile propriului său şef, dl Patapievici, aveau să-i transforme indignarea într-o derizorie lipsă de coordonare. E adevărat, pe de altă parte, că Gabriel Gafiţa nu face parte grupul aleşilor. Orice s-ar scrie despre el e acceptabil. Aceleaşi lucruri, spuse mult mai temperat de către dna Müller, dar îndreptate împotriva prietenilor Antohi şi Corbea-Hoişie, devin tendenţioase. Arta de loc subtilă a parţialităţii la intelectualul român oficial…
În ceea ce el consideră a fi un răspuns adresat dnei Müller – sărman text steril şi încurcat în el însuşi – dl Patapievici încearcă să justifice şi să salveze ceea ce nu poate fi nici justificat, nici salvat. Întrebîndu-se "cît de durabilă e vina informatorului", el sugerează un fel de amnistie morală, uitînd că situaţia de "fost ticălos" nu poate să existe decît în imaginaţia celor care, dintr-un motiv sau altul, se încăpăţînează să scuze cu orice preţ. Ticăloşia este o stare de spirit despre care nimeni nu poate să pretindă că ar fi trecătoare. Faptul că, în plus, Sorin Antohi şi-a inventat un titlu de doctor, dînd peste cap vieţile şi carierele celor care au scris teze sub îndrumarea lui, ilustrează perfect această afirmaţie şi dă măsura diluării sistemului moral al personajului. A-l scoate în public, alături de alt delator învederat, sub egida unei instituţii a statului, este o palmă – încă una – pe obrazul celor cărora, în numele statului, preşedintele Traian Băsescu le cerea scuze.
Radu PORTOCALĂ