Misterul lunetistilor din iunie '90 similar cu cel al "teroristilor" din decembrie '89

Jurnalul garnizoanei Bucuresti (PDF, 9386 kB) Descarca »
ZIUA a publicat in ultima saptamana extrase din "Jurnalul Activitatilor desfasurate de Unitatile Armatei, Garnizoana Bucuresti, in perioada 13-15.05.1990".

Documentul face parte din Dosarul Mineriadei 1990 instrumentat de Parchetul Militar, sub comanda generalului Dan Voinea si trimis Parchetului Civil abia in data de 5 mai anul acesta, desi normele Uniunii Europene cereau ca acest transfer sa se efectueze de la inceputul anului. In ciuda acestor date si a sute de marturii legate de persoanele care au organizat actiunile represive din 13-15 iunie 1990, respectiv presedintele Ion Iliescu, prim-ministrul Petre Roman si conducatorii SRI si ai ministerelor de forta, generalul Dan Voinea a mentinut doar calitatea de "martor" pentru capii fostului FSN. O situatie bizara reiese insa din publicarea Jurnalului Garnizonei, intrat in posesia ZIUA. Pentru dimineata zilei de 14 iunie, la ora 02.25, ofiterul de serviciu consemneaza: "Ministrul Transporturilor, Dl Dobre, comunica ora sosirii trenurilor cu muncitori si mineri". Numai ca la acea data nu exista nici un ministru al Transporturilor, "Dobre". Numele ministrului Transporturilor in Guvernarea Iliescu-Roman era Corneliu Burada. Mai mult, conform acestui "Jurnal", reiese ca in noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, niste lunetisti misteriosi trageau asupra militarilor din dispozitivul de pe Calea Victoriei.

Acum, situatia legata de lunetistii. Postez un comentariu plasat pe ZIUA, la articolul publicat cu o zi in urma, despre "martorul" Iliescu, ca minima explicatie fata de inexactitatea legata de numele Minsitrului Transporturilor (o fi fost si vreun "ministru secretar de stat" Dobre?! In tot cazul, viitorul ministru al Transporturilor, aflat si el in Dosarul Mineriadei, Gheorghe Dobre, era Sef al Regionalei CFR Craiova. Deci, nu e el.):

Inexactitatile nu-mi apartin. Ele fac parte din acest document aflat in posesia organelor statului si ale anchetatorilor generalului Dan Voinea de 18 ani. Parchetul Militar ar fi trebuit sa le descalceasca, pana acum. Mai sunt si alte ciudatenii, mult mai grave.

Va dau un singur exemplu: ofiterul de serviciu reclama ca in jurul orelor 2.30-3.00 din noaptea dinspre 13 spre 14 iunie s-a tras inspre militarii aflati in dispozitiv pe Calea Victoriei, la intersectia cu fostul 6 Martie. Dau si punctele de tragere ale lunetistilor: Casa Capsa si restaurantul Berlin. Cu toate acestea, in toti acesti ani nu a aparut in ancheta nici un militar impuscat. Atunci, cel mai probabil, rezulta ca se tragea inspre militari - ca si in timpul evenimentelor din decembrie 1989 - cu gloante oarbe. In schimb, inspre multimea aflata in perimetrul din fata fostului magazin Romarta s-a tras cu gloante adevarate. Ca martor ocular, care am transportat raniti prin impuscare si caruia i-a murit un om in brate, impuscat direct in gat, certific: s-a tras din mansarda blocului din spatele Hotelului Bulevard. Am vazut si focul de arma, am simtit si rezultatul. Un glont s-a infipt deasupra capului meu, intr-una dintre coloanele din fata magazinului Romarta. Gaura facuta a fost acum astupata, dar, pentru curiosi, urma poate fi usor reperata, inca, in acea coloana. Faptele le-am relatat la Parchetul Militar, in detaliu si repetate randuri. Degeaba.

Analiza lui Ion Cristoiu din 19 iunie 1990 cuprinde multe puncte posibile privind scopul diversiunii/pseudo-loviturii de stat. Vezi http://www.jurnalul.ro/articole/126971/ce-se-ascunde-dincolo-de-evenimentele-din-13-14-si-15-iunie.

Daca luam in considerare si faptul ca s-au constatat turbulente in acele zile si in Harghita-Covasna, concluzia este clara, pentru mine: diversiunea din 13 iunie '90 a fost realizata de experti la fel de profesionisti ca cei din decembrie '89. Si la fel de criminali.