Monday, June 23, 2008

"Intelectualii" anti-Ortodoxie pregatesc un comando la Sfantul Sinod in apararea ereticului Corneanu

Disputa din jurul apostaziei fostului Mitropolit ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu, este starnita mai abitir prin intermediul acelorasi unelte ale dezbinarii evidentiate in actiuni anti-romanesti si anti-ortodoxe in ultimii 18 ani si chiar si inainte. Asa-zise voci ale "societatii civile", de cele mai multe ori de alte confesiuni decat cea ortodoxa, intervin brutal pentru a crea un cor galagios, care va semna un "Apel al intelectualilor", care va fi inmanat Patriarhului Daniel, cu mare tam-tam mediatic, chiar inainte de reuniunea Sfantului Sinod in care ar trebui anuntata caterisirea ierarhului cazut in erezie. Este vorba de o actiune consecutiva celei de sambata trecuta, cand un grup de manifestanti neortodocsi din "regiunea Banat" s-a adunat in fata Catedralei din Timisoara, in semn de "solidaritate" cu Mitropolitul si gestul sau "ecumenic". Unul dintre instigatorii anti-ortodoxie de la Timisoara, scriitorasul Daniel Vighi, este, de exemplu, semnatar, alaturi de altii, ca Cristian Parvulescu (Pro Democratia), Alina Mungiu ("Evanghelistii" SAR), Smaranda Enache (PCR), Renate Weber (Reteaua Soros) etc, a Apelului pentru eliminarea icoanelor din scoli (Vezi Cine este impotriva Icoanelor). Alt vocalist, Cornel Ungureanu, este un filo-maghiar recunoscut; si nu numai prin propriul nume. Ca intotdeauna, din pacate, presa devine la randul ei instrument de presiune si dezinformare in vederea deturnarii unei drepte decizii la lucrarile Sfantului Sinod din 8-9 iulie. Evenimentul Zilei, de exemplu, revine cu un alt text (al treilea sau al patrulea) creionat in apararea ereticului, considerat drept o victima a unui "santaj mediatic". Manipularea decurge chiar din titlul ales: "ÎPS Corneanu, susţinut de intelectualii bănăţeni". Conform acestei afirmatii ar insemna ca toti "intelectualii" il sprijina pe Corneanu ceea ce este nu numai improbabil ci de-a dreptul mincinos, desconsiderandu-se numerosii intelectuali ortodocsi din Banat intristati si socati de gestul Mitropolitului. Pe masura ce trece timpul se contureaza din ce in ce mai clar posibilitatea ca actiunea lui Nicolae Corneanu sa fi fost premeditata atent. Din informatiile ajunse si in Capitala, ostasii lui Hristos din Gradina Maicii Domnului, monahii tarii, sunt profund deranjati de tulburarea produsa de Corneanu si care, intentionat sau nu, creaza noi linii de atac la adresa Bisericii Ortodoxe Romane, institutie fundamentala a statului unitar si national roman.
Redau mai jos materialul din EvZ din care putem sa deducem mai multe decat se spune.

"ÎPS Corneanu, susţinut de intelectualii bănăţeni"
de Georgeta Petrovici
Luni, 23 Iunie 2008
Rectori universitari şi reprezentanţi ai Societăţii Timişoara îi cer Patriarhiei Române să nu-l caterisească pe Mitropolitul Banatului, acuzat că s-a împărtăşit într-o biserică greco-catolică.
Intelectualii din Banat s-au întâlnit sâmbătă la Timişoara pentru a pune la punct o acţiune de susţinere a Mitropolitului Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu, care a fost acuzat că a încălcat regulile bisericeşti atunci când s-a împărtăşit într-o biserică greco-catolică. Intelectualii timi- şoreni vor trimite o serie de scrisori Patriarhiei Române, în speranţa că peste două săptămâni Sfântul Sinod nu va lua decizia de caterisire a ÎPS Corneanu, aşa cum a cerut în urmă cu două săptămâni Mitropolitul Ardealului, Bartolomeu Anania.

„Sperăm că e vorba doar de un impas“

În cadrul unei întâlniri organizate sâmbătă de Institutul Intercultural din Timişoara, un grup de intelectuali timişoreni, printre care s-au aflat toţi rectorii universităţilor şi reprezentanţi ai Societăţii Timişoara, a ţinut să-şi exprime viziunea legată de valenţele pozitive ale ecumenismului Mitropolitului Nicolae Corneanu. Chiar dacă, înaintea evenimentului, Patriarhia Română a transmis organizatorilor un mesaj în care se preciza că întâlnirea de la Timişoara nu va schimba hotărârea Sfântului Sinod, toţi cei de faţă au considerat că vocile lor trebuie auzite. „Sperăm că vor fi şi ascultate, pentru că atacurile împotriva acestui eminent cărturar ţin nu de o dezbatere, ci de un timp rău al spiritului. Sperăm, totuşi, că e vorba doar de un impas şi nu de aşezarea într-o ordine nefericită a lumii noastre“, a punctat Cornel Ungureanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, filiala Timiş.

Susţinere din partea greco-catolicilor

Un număr de 51 de profesori universitari, la iniţiativa Asociaţiei Memorialul Revoluţiei, au semnat deja o scrisoare adresată Patriarhiei Române. „Pe tot parcursul activităţii sale, ÎPS Nicolae s-a remarcat ca fiind un spirit deschis. Gestul său se pliază pe ecumenismul local din oraşul de pe Bega. Nădăjduim că actul mitropolitului nu va fi luat drept o trădare“, a transmis rectorul Universităţii de Vest, Ioan Talpoş.
Scriitorul Daniel Vighi, coautor al Proclamaţiei de la Timişoara, a apreciat gestul mitropolitului ca fiind însăşi ieşirea din demagogie a unei întregi societăţi. „Gestul ÎPS Corneanu poate fi începutul prin care să ieşim din demagogie. Dacă vrem să urmăm poruncile lăsate de Iisus Hristos, trebuie să le urmăm fără negocieri“, consideră scriitorul Vighi.
„Ar fi dezamăgitor dacă nu s-ar ţine cont de susţinerea pe care o dăm noi de aici. După Revoluţie, la Timişoara au existat doi oameni emblematici, rabinul şi mitropolitul. Dumnezeu ni l-a lăsat pe ÎPS Nicolae. El este spiritul Timişoarei, un catalizator. Nu vreau să mă gândesc cu cine am putea să ne trezim aici. Nu aducem presiuni asupra Sfântului Sinod, dar trebuie să se vadă o susţinere“, a declarat, la rândul său, preotul greco-catolic Ovidiu Nicolae Teodorescu.
Clericul a adăugat că, oricând va fi momentul oportun, atât el, cât şi alţi reprezentanţi ai bisericii sale vor întoarce gestul prelatului ortodox, împărtăşindu-se într-o biserică ortodoxă.

DECIZIE

Mitropolitul Banatului, judecat de Sfântul Sinod peste două săptămâni

Pe 8-9 iulie, Sfântul Sinod se va întruni pentru a judeca gestul Mitropolitului Corneanu, şedinţă care, la cererea prelaţilor, ar trebui să se finalizeze cu caterisirea acestuia. ÎPS Corneanu a ajuns în mijlocul unui scandal religios după ce, pe 25 mai, s-a împărtăşit în Biserica Greco-Catolică „Sfânta Maria Regina Păcii şi a Unităţii“, din Timişoara. Prezent la eveniment, Excelenţa Sa Monseniorul Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în România, i-a dat în mână mitropolitului Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul din care ÎPS Nicolae Corneanu s-a împărtăşit singur. Gestul său a provocat reacţii dure în rândul clericilor ortodocşi, cea mai vehementă reacţie fiind cea a Mitropolitul Ardealului, Bartolomeu Anania, care a susţinut caterisirea lui Corneanu.

1 comment:

Anonymous said...

LOCVACITATEA GRECO-CATOLICĂ A VATICANULUI TĂCUT

Unirea cu catolicii nu poate fi anticipată emblematic
prin exhibiţionismul unui mitropolit ortodox,
care, la adânci bătrâneţi, a ajuns să creadă că
Euharistia este egală, primăvara, cu borşul de urzici.
(Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei şi Maramureşului – „Adevarul” 16/06/2008)

Îmi propusesem, din mai multe motive, să nu scriu nimic despre evenimentul petrecut spre sfârşitul lunii trecute la Timişoara când, cu prilejul sfinţirii bisericii greco-catolice cu hramul „Sf. Maria – Regina Păcii şi a Unităţii”, la momentul împărtăşaniei, Mitropolitul ortodox al Banatului, Nicolae Corneanu a plecat din mijlocul credincioşilor şi a intrat în altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăşi. „Ca răspuns, Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano, Nunţiul Papal în Romania, conform tradiţiei, i-a dat în mâna Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului din care Înalt Preasfinţia Sa Nicolae s-a împărtăşit singur”(cf. comunicatului Bisericii Greco-Catolice redactat de preotul Cristian Terheş, Purtător de cuvânt, sprijinit de d-l Bouleanu Vasile, asistent al Purtătorului de cuvânt). Nu am vrut să scriu nimic, în primul rând fiindcă respectivul „eveniment” stârnise destule comentarii şi analize la vremea respectivă, unele aspre, dar indiscutabil competente, altele intelectuale şi blond-rubicond-gongorice în bretele, cele mai multe lăutăreşti şi sentimentale după modelul-princeps al euforiei euharistice care i-a dat ghes mierosului Întâi Stătător din Banat să dea buzna la mâna permisivă a Nunţiului Papal. În al doilea rând pentru că apartenenţa fondatorului Gazetei de Transilvania, George Bariţiu (al cărui bunic şi tată au fost preoţi greco-catolici), el însuşi fiind format la Facultatea de Teologie din Blaj, mă invita – gândeam în sinea mea - la o minimă decenţă, dincolo de credinţa, de opiniile mele şi de memoria dureroasă a pământenilor din aceste locuri, despre care Nicolae Iorga spunea că „împotrivirea cea mai mare care se sfârşi cu biruinţă” faţă de unirea cu Roma de la 1701, „veni din partea braşovenilor” (vezi N. Iorga, „Sate şi preoţi din Ardeal”); după cum tot acestor locuri aparţine şi faimoasa polemică dintre Andrei Şaguna şi (din nou) „Gazeta de Transilvania” pe care, viitorul Mitropolit al Transilvaniei, o acuza pe la 1855 că slujeşte interesele greco-catolice în tendinţa manifestă de extindere a unirii cu Roma în Banat (vezi A. Şaguna, vol. I „Corespondenţa”, Cluj, 2005). Aşadar, acestea ar fi în scurt, motivele pentru care mi-am zis că ar fi mai nimerit în această problemă, să aştept cuviincios, până la pronunţarea Sinodului Bisericii Ortodoxe. N-au izbutit să-mi clintească această hotârâre nici măcar piţigăiala unor prieteni care îşi asumă competenţe dintre cele mai diverse (de la scrierile Sfinţilor Părinţi până la fotbalul euro-judeţean trecând frond şi pofticios printre telemea şi mici, taman la „doctrina” împărtăşaniei devălmaşe, ce şi-o justifică stuchindu-ne în faţă conceptul de "eclesiologie euharistică" de pe la începutul anilor '60, concept aparţinând lui Nicolai Afanasiev, dar care, în epocă, a ajutat numai la deblocarea dialogului ecumenic între romano-catolici şi ortodocşi, nu şi la comuniunea euharistică) sau europenele mirări cotidiene ale unui fost ambasador la Vatican (vorba lui Caragiale, „nu că e frizer, da e galant”) cu mari lacune teologice în chestiuni de autocefalie. Până deunăzi când, hodoronc-tronc, mă trezesc cu un e-mail venit din partea „greco-catolica org.” prin care sunt înştiinţat că „aproximativ 500 de persoane - ortodocşi, romano-catolici, greco-catolici, protestanţi şi neoprotestanţi - au participat sâmbătă seara, 14 iunie 2008, la un miting în Piaţa Operei din Timişoara pentru susţinerea IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Ortodox al Banatului, acuzat de mulţi din Biserica Ortodoxa Română că a săvârşit o "crimă" cerând să primească Trupul şi Sângele Domnului Cristos în cadrul unei Liturghii greco-catolice”. Recunosc că nu am avut până deunăzi nici un fel de contacte cu „greco-catolica org.” şi am fost curios să aflu mai multe. Astfel am putut constata o efervescentă şi neobosită lucrare desfăşurată pe un evantai policrom, de la sprijinirea relativismului doctrinar până la grija faţă de limba şi literatura română. În legătură cu gestul Mitropolitului Banatului suntem înştiinţaţi bunăoară că, „pentru cazuri particulare, motivate de întemeiate dispoziţii sufleteşti Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolica, respectă libertatea fraţilor ortodocşi de a se împărtăşi la Sfintele Liturghii greco-catolice”. Am fi curioşi totuşi, să aflăm pasajul vreunui tratat doctrinar-teologic romano-catolic, greco-catolic etc. care să facă vorbire în mod aplicat despre aceste „întemeiate dispoziţii sufleteşti”, eventual să le enumere şi să facă trimiterile scripturistice necesare! După câte ştie orice elev de seminar, Sfânta Împărtăşanie presupune în prealalbil, împărtăşirea în credinţă, adică mai pe limba tuturor, rostirea şi asumarea aceluiaş Crez. Or, după câte ştim, există încă unele deosebiri fundamentale ce duc, din perspectiva creştin-ortodocşilor (securişti, fireşte), până la avarierea raporturilor dintre persoanele Sfintei Treimi, ca să nu mai vorbim aici despre Împărtăşania propriu-zisă şi, vai, oroare! – din ce în ce mai uitata ei dimensiune mistică. Pentru creştinul-ortodox, Sfânta Taină a Împărtăşaniei este expresia cea mai înaltă a unităţii eclesiale deja existente, nu o etapă, un mijloc, un exerciţiu ori vreun tratament naturist spre împlinirea acestui deziderat. A ne împărtăşi liturgic din acelaşi Potir, dar a rămâne în continuare Biserici separate dogmatic şi canonic reprezintă o absurditate din punct de vedere teologic! Dar ce mai contează toate astea azi când, nu-i aşa, lumea a evoluat! Totuşi, cu smerită încăpăţânare credem în continuare că, în cazul de la Timişoara, avem de-a face cu o încălcare a AMBELOR norme doctrinar-canonice, atât ortodoxe cât şi romano-catolice. Mai mult decât atât, există încă din 1993, dacă nu mă înşel, nişte recomandări clare ale Vaticanului care interzic o aşa-numită „provocare la euharistie”, tocmai pentru a nu pune într-o situaţie delicată dialogul ecumenic între aşa-numitele „biserici surori”. Cu toate acestea, iată, de aproape o lună Vaticanul tace. Ar mai putea fi adus aici în discuţie şi un detaliu al gestului Mitropolitului Corneanu, cu implicaţii de natură să stupefieze odată în plus. Comunicatul greco-catolic ţine să sublinieze că: „Nunţiul Papal în Romania, conform tradiţiei, i-a dat în mâna Înalt Preasfinţiei Sale Nicolae Sfântul Trup”! Despre ce fel de tradiţie este vorba aici? Arhiereul îşi ia singur Sfânta Împărtăşanie arătând prin aceasta deplinătatea Harurilor din el, „darul cel mai mare şi mai desăvârşit din câte Haruri avem de la care ni se dă toată dăruirea şi luminarea şi aceasta este temelia, începătura, izvorul şi rădăcina bunei-cinstiri, şi pe Însuşi Hristos închipuieşte”(Sf. Simeon al Tesalonicului), dar şi autoritatea sa deplină în Biserica al cărei cap este Iisus Hristos. Or, luând Mitropolitul Corneanu din mâna Nunţiului Papal, „Sfântul Trup”, putem spune la rigoare că Vaticanul s-a pomenit hodoronc-tronc cu Mitropolia Banatului ca dioceză extinsă! În ciuda acestei „donaţii” sui-generis, Vaticanul continuă să tacă, neaducând la cunoştinţa credincioşilor săi din lumea largă, „minunea” ce s-a petrecut la Timişoara. Paradoxal, cu cât tăcerea Vaticanului se adânceşte, cu atât creşte disponibilitatea la comunicare a „greco-catolica org.”. Astfel, de pe acest site, mai putem lua cunoştinţă şi de profunda nemulţumire ce a stârnit-o reverenţa făcută de preşedintele ţării către Varlaam şi Dosoftei („ctititori ai limbii şi literaturii române moderne”) cu prilejul instalării la Iaşi a Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei, Teofan, nesocotindu-se astfel meritele „continuatoare” în domeniu ale Şcolii Ardelene, în favoarea slavofililor kaghebişti B.O.R. Slavă Domnului, bieţii moldoveni recuperează astăzi eroic, dragii de ei, cu vârf şi îndesat, prin reprezentanţii lor cu studii la Sorbona, nemerniciile de ieri şi de azi ale „drept-credincioşilor-ortodocşi, vajnici apărători ai unei TTTTTradiţii clăpăuge” cum ţine să ne atragă atenţia un astfel de gălăgios truditor. Surprinzător însă, „greco-catolica org.” nu manifestă aceeaşi vigilenţă faţă de limba română atunci când d-l Paul Costin bunăoară, preşedintele Comunităţii Evreilor din Timişoara, susţinătoare a Mitropolitului Corneanu la mitingul din Piaţa Operei, declară despre acesta că „de mulţi ani a practicat ecumenismul în Banat, nu doar pe hârtie, ci şi în practică”... În sfârşit, să trecem. În general, modalităţile de interpretare ale limbii reprezintă o preocupare, ce-i drept nu mereu încununată de succes, pentru „greco.catolica org.”, care postează ambiţios pe prima pagină a site-ul său faimosul pasaj de la Matei 16, 18-19: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi ţie îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ legat va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ dezlegat va fi şi în ceruri”. În temeiul acestui fragment îşi întemeiază, desigur, pretenţia de a fi „Biserica lui Petru”, scăpând din vedere „minorul detaliu lingvistic” că Mântuitorul în pasajul de mai sus a spus, totuşi, Biserica mea şi nu Biserica ta!
Din legitime convingeri Biserica Greco-Catolică devine foarte locvace atunci când are prilejul să amintească despre istoria ei de la anul 1948, sărind graţios peste începuturi. Deşi este evident o Biserică tânără, onestitatea te îndeamnă să începi istoria ei cu anul 1701 şi perioada premergătoare. Atunci, aproape fără voie istoria Transilvaniei te obligă să rememorezi abuzuri, şantaj, umilinţe, fals în documente, crime, prigoană, Bukow, peste 100 de locaşuri dărâmate cu tunul şi aşa mai departe. Desigur, acele vremuri nu se mai pot întoarce şi n-ar trebui să ne lăsăm copleşiţi astăzi de tristeţea lor. Dar, când în cazul Mitropolitului Nicolae Corneanu eşti nevoit să constaţi nu numai spiritul juvenil legitim ci şi ipocrizia şi locvacitatea greco-catolică a Vaticanului tăcut, îţi dai seama că spiritul de acum 300 de ani a rămas, din păcate, intact. Este şi motivul pentru care am „retrocedat” site-ului „greco-catolica org.” mesajul trimis deunăzi, cu rugămintea de a face uitată, cel puţin deocamdată, adresa electronică a subsemnatului.

Răzvan Ionescu
Gazeta de Transilvania (www.gtbv.ro)
21-22 iunie 2008