CANDIDATUL MAFIEI: Klaus Potemkin Iohannis şi agenţii lui de serviciu

Lumea văzută de la Bucureşti

Scris de Victor Roncea

Am râs când am auzit prima oară despre premierul Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI. Speram ca a doua zi propunerea lui Crin, prin care am înţeles că doreşte să-şi atragă la prezidenţiale electoratul ardelean, să fie dovedită ca o glumă proastă. Ştiam de la colegii mei din Sibiu despre ilegalităţile crase, hoţiile, actele de-a dreptul mafiotice şi tovărăşiile „candidatului-minune“ Klaus Johannis şi am văzut la faţa locului „realizările măreţe“ ale primarului poreclit - sibienii şi procurorii DNA ştiu de ce - „Johannis - şase case“. Cu o origine incertă şi un nume nici românesc, nici german (jurnaliştii locali vă pot informa că şi-a „germanizat“ numele), edilul care a transformat Sibiul într-un oraş de mucava şi turtă dulce, numai bun de pus, miniaturizat, în vitrinele de pe Gardeschützenweg din Berlin, are mari probleme cu pomada, ce se vrea fermecată. Faţadele vopsite frumos, în culori vii, ca în celebrele sate ale lui Potemkin, ascund în spatele lor ruinarea Centrului Istoric al Sibiului, plătită de Europa, dar şi de români cu zeci de milioane de euro. Alte milioane de euro s-au scurs ca viitura prin pavajul Sibiului, când „primarul-minune“ a aprobat învârtirea pietrelor din pieţele centrale şi apoi înlocuirea lor cu piatră chinezească (se terminase piatra în România, deşi politicienii nu au ajuns încă să o spargă pe toată cu barosul, cum ar merita). Dar specialitatea primarului sunt afacerile imobiliare. Terenurile şi clădirile de patrimoniu zboară printre degetele primarului-prestidigitator ca pe sub bagheta lui Iosefini. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Nici soţia şi soacra sa nu sunt mai prejos la iluzionism cu acte de moştenire. Anchetând o astfel de afacere tenebroasă, un coleg de presă din Sibiu care nu s-a lăsat cumpărat de mafia locală sau centrală (mai sunt şi dintr-ăştia - specie pe cale de dispariţie), s-a trezit că îl caută un Jeep pe trotuar.
Ultimele mari tunuri ale primarului-premier care - după cum ne transmite prin intermediul obositului Emilian Hurezeanu - „vrea să scoată ţara din mocirlă“ (şi să o afunde apoi unde?) privesc evaporarea stadionului central „Voinţa“ pentru un complex imobiliar şi - atenţie pentru ecologiştii lui Vîntu - Pădurea Dumbrava, în care se află şi cel mai renumit muzeu în aer liber din România - Muzeul naţional de tradiţie şi cultură românescă ASTRA. Desigur, partea cu „românească“ s-ar putea să deranjeze la Viena, Berlin sau mai ştiu eu pe unde se află cei care îi asigură protecţia lui Klaus Potemkin. Distinsul „salvator al naţiei“ (al minorităţii sale poate - minoritatea îmbogăţiţilor peste noapte din salariu de bugetar) vrea să facă pe locul pădurii un... ştrand (vezi aici planurile megalomanice). De 55 milioane de euro. Buget de criză. Cu totul întâmplător, lângă ştrand, un alt miliardar de carton vrea să ridice, tot în pădure, în coasta Muzeului Satului românesc, blocuri-turn de 17 etaje.
Agitaţia agenţilor săi de serviciu din media moguliană nu va face decât să sară din baie, odată cu candidatul, şi zoaiele sale. Degeaba au fost puşi la punct astfel de deontologi cu vipuşcă, la cel mai înalt nivel; ei îşi imaginează că dacă au angajamente cu vreun stat membru al Alianţei sunt infailibili. Ei bine, nu. Atunci când acţionezi împotriva intereselor naţionale ale statului din care, teoretic, faci parte, asemenea atitudini se încadrează simplu: la trădare.
Dar „candidatul-minune“ are nu numai probleme cu legea, ci şi cu morala. Grave de tot. O afacere despre care - culmea! - Antena 1 a raportat în anul 2000, un trafic de copii printr-o adopţie efectuată chipurile în Canada, a rămas neelucidată până astăzi. Copiii au dispărut; nu se ştie unde - în familia vreunui pedofil sau la abatorul de organe. Bunica micuţilor a încercat în van să ia legătura cu ei, conform legii. Primarul, pe atunci un profesoraş de fizică şi inspector de copii, a luat-o pe bătrână la pumni şi picioare când a încercat să se intereseze de nepoţii ei, trimişi, după cum credea ea, la o viaţă mai bună. Poate în Rai.
Privind cu scârbă la susţinătorii lui, trebuie să admit că sunt pe măsura lui şi el pe măsura lor: candidatul mafiei.

Candidatul Klaus Potemkin şi agenţii lui de serviciu
Curentul - joi, 22 octombrie 2009

© Curentul

Ilustratie adaptata de la: http://hultan.wordpress.com/
Vezi si "PRIMARUL-BMW SI SASE CASE" - Iohannis - carapacea mafiei imobiliare din Sibiu

LUMEA VAZUTA DE LA BUCURESTI de RONCEA: Acoperiţii SIE-DGIPI-SRI şi descoperiţii Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI

Acoperiţii SIE-DGIPI-SRI şi descoperiţii Coaliţiei KAZ-GRIVCO-SOV

Scris de Victor Roncea

Lumea văzută de la Bucureşti

În plină frământare electorală asupra informatorilor şi agenţilor conspiraţi din presă, s-a lansat pe piaţă şi „profilul ofiţerului acoperit“ din politica de azi, cu ţintă asupra premierului desemnat, Lucian Croitoru. Simpatic e că atacul vine din partea agenţilor trusturilor pline de „descoperiţi“, începând cu vârfurile Coaliţiei KAZ-GRIVCO-SOV: Patriciu, Felix şi Vîntu, nici unul dintre ei nu ar fi putut promova în timpul regimului comunist în spaţiile şi mediile în care au activat - arab, european, interlop - fără o strânsă legătură cu Securitatea. Sau cu alte servicii. Apoi, nu cumva profilul vehiculat se suprapune perfect şi pe un Iohannis?; ca să nu mai vorbim de Geoană, Oprescu, Duda, Dăianu, Stolojan, Isărescu, Dijmărescu, Pasti, Secăreş, Codiţă, Năstase, Teodorescu etc etc etc. Vorba „prostanacului“: „nici noi nu mai ştim câţi suntem“... Diferenţa, desigur, cum am spus, ţine de „croitor“. Unii au costumele făcute încă de pe vremuri, la Casa de Modă Venus, alţii la Londra, Washington sau Moscova. Cei mai mulţi amestecă obiectele vestimentare ca pe băutură, gen votcă-cola. Alţii se menţin pe whisky. Foarte puţini mai preferă palinca. Dacă mă întrebaţi pe mine, după 20 de ani de presă şi activitate pe spaţiul extern, părerea mea este că nimeni nu mai este propulsat în funcţii-cheie de conducere în aparatul de stat dacă nu este cadru sau dacă nu garantează pentru el un membru de încredere al mafiei politice.
La fel şi cu noi, ziariştii. Numărarea formatorilor de opinie care nu sunt agăţaţi în vreo nadă SIE-DGIPI-SRI sau a unei reţele externe, cel mai adesea antiromâneşti, este cât se poate de simplă: se face prin eliminare, de pe televizoare. De la TVR, la televiziuni de cartier, cel puţin în ce priveşte audienţa de 1 - 2% din naţiune, ca Realitatea TV sau Antenele, majoritatea persoanelor catapultate este tributară unei asemenea legături. Cei rămaşi pe-afară, ca şi pe vremuri, sub imperiul morţii civile, este aproape sigur că au devenit ameninţări serioase, dar nu la adresa siguranţei naţionale, ci dimpotrivă, la adresa celor care atentează la siguranţa naţională.
Zilele acestea circulă printre jurnalişti, mai mult sau mai puţin securişti, o listă a „acoperiţilor“, apărută şi pe site-ul ziarului „Curentul“, la comentarii. Sunt nume vechi, de personaje prăfuite, cunoscute pentru orice profesionist al informaţiilor ca aparţinând mai multor structuri - când făceai naveta de la „Ştefan Gheorghiu“ la vreo ambasadă occidentală sau de la Bucureşti la Budapesta, Londra şi München, Paris şi Heidelberg şi retur, la „odioasa dictatură“, nici nu poate fi altfel - dar şi nume de tineri, activi şi foarte vorbăreţi, până mai ieri. Am consultat un specialist al serviciilor, pentru a edifica cititorii „Curentului“ şi pe cei migraţi de la „Ziua“ - pentru care îmi arăt recunoştinţa - asupra acestor speculaţii. Profesorul de contra-spionaj susţine că pe această listă sunt şi agenţi ai altor servicii... altele decât cele care toacă banii contribuabililor români. „În lumea asta a operaţiunilor secrete pot fi întâlniţi tot felul de oameni: mercenari şi aventurieri, homosexuali şi curve, trădători, conspiratori sau revoluţionari de profesie, nebuni geniali sau... „contra-ziarişti“. Marii proprietari ai trusturilor media au păcălit pe mulţi în numele serviciilor, făcând caz de şefii acestora, de generalii şi ofiţerii pe care i-au racolat ori au fost infiltraţi pe lângă ei... Viitorul va dovedi ca nimeni nu e infailibil. Încerc un sentiment de jenă profesională când văd că un fost director de serviciu sau altul se autoinvită - prin „acoperitul său“ - pe la câte un post de televiziune. În contextul marilor combinaţii politice preelectorale unii aşa-zişi „acoperiţi“ au devenit deja un fel de proprietate privată în faţa căreia sistemul a prea mic. Asta se întâmplă când la tastatura operaţiunilor acoperite se joacă tot felul de neaveniţi care eludează diferenţa între verbele „a apăra“ şi „a atenta“".
Rămâne să va ţin la curent!

Acoperiţii SIE-DGIPI-SRI şi descoperiţii Coaliţiei KAZ-GRIVCO-SOV
Curentul - luni, 19 octombrie 2009

© Curentul

EXCLUSIVITATE - PATAPIEVICI, TRIMIS DE PARCHET LA JUDECATA pentru acoperirea turnatorului GDS SORIN ANTOHI pe cand era in Colegiul CNSAS. VOCI CURATE!

Exista Justitie! Traiasca magistratii!

Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia de urmarire penala si criminalistica, dupa o ancheta prelungita, l-a trimis in acest moment la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 2 pe actualul presedinte al ICR, HR Patapievici (care ii trage si pe fostii sai colegi din CNSAS), pentru incalcarea Legii prin tainuirea unui informatii in favoarea colegului sau de GDS, Sorin Antohi, doctorul inchipuit. Fapta sa se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani. Respectiv, este prevazuta in Codul Penal la INFRACTIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITATI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITATI REGLEMENTATE DE LEGE - Capitolul I - Infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul:
Art. 246. - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta functionarului public, care, în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, nu îndeplineste un act ori îl îndeplineste în mod defectuos si prin aceasta cauzeaza o vatamare intereselor legale ale unei persoane se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dovezile mai jos:

Civic Media denunţă penal fostul Colegiu CNSAS [1]

Asociatia Civic Media a depus, vineri, la Parchetul General o plângere penală împotriva fostului Colegiu al CNSAS. Civic Media acuză instituţia de tăinuire a unei deconspirări şi abuz în serviciu în dauna interesului public, se arată într-un comunicat remis AMOS News.

"Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, care afirmase ca a solicitat dosarele sefilor cultelor religioase in baza unor informatii provenite din interiorul CNSAS, a fost iertat de plangere penala pentru ca in ultima saptamana a promovat mai multe idei ale Asociatii Civic Media, privind deconspirarea colaborationistilor regimului comunist din cultura si cercetarea membrilor Uniunilor de creatie (o alta inventie sovietica) - scriitori, poeti, filosofi, artisti plastici, arhitecti, actori, regizori etc si, bineinteles, compozitori", a declarat coordonatorul asociaţiei, jurnalistul Victor Roncea.

AMOS News redă integral plângerea penală formulată de Asociaţia Civic Media:

"Catre:
Ministerul Public
Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5
Bucuresti

P L A N G E R E P E N A L A

Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane:

Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.

Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al Comisiei Prezidentiale pentru analizarea comunismului, a marturisit la data 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate).

In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colegiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca "nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare" (vezi Anexele).

In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.

Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”.

De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.

Art. 17 alin 2 prevede: Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica,

Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.

Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.

Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor.

Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!

Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.

Cu stima,
Victor Roncea
Coordonator Asociatia Civic Media
15 Septembrie 2007".

Acestui document i-a fost ataşate mai multe anexe care cuprind articole publicate în presă în ultima perioadă pe acestă temă.

Fosta conducere CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi patru ani! [2] - Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea" [3]

Fostul Colegiu al CNSAS - din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa Fm, de Radu Filipescu, preşedintele GDS şi Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului "Voci Curate".

AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD:

Radu Filipescu: "Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele - să zicem - până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice.
Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificare amembrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS?
Radu Filipescu: "Nu."
Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi?
Radu Filipesc: "Nu, nu s-a primit".
Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate?
Radu Filipescu: "Nu. nu ştiam".
Reporter Europa FM: Deci până în omentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare?
Radu Filipescu: "Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi - două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv".

AUDIO FILIPESCU

Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere - din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine "prietenească" faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul "Voci curate", mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar "profesor-doctorul" Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea.

Victor Roncea: "Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante pentru statul român".
AUDIO RONCEA

Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică.

AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici.

Horia Roman Patapievici: "Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare".
Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat?
Horia Roman Patapievici: "Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2."
AUDIO PATAPIEVICI

Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului - al cărui membru fondator era Sorin Antohi - o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează - culmea - dictatura comunistă... cu care chiar el colaborase!

Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei - înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine - pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării.
Mai mult, spunea Tismăneanu, "pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei.
Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii.
Intre cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene.
Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa.
Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale", preciza Tismăneanu în comunicat.
Între timp, însă, coordonatorul Asociatiei Civic Media, Victor Roncea, îi acuză pe unii membri ai CNSAS ca l-au protejat pe profesorul Sorin Antohi. El afirma ca însuşi profesorul Antohi a recunoscut că CNSAS ştia din 2002 de colaborarea sa cu securitatea.

Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului "Voci curate" care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatorilor de opinie care au colaborat cu Securitatea si alte servicii secrete comuniste.

Autor : Dana LASCU
Marţi, 12 Septembrie 2006

[1] http://2006.informatia.ro/index.php?titlu=Civic_Media_denunta_penal_fostul_Colegiu_CNSAS&name=News&file=article&sid=186477

[2] http://2006.informatia.ro//Article186078.phtml
[3] http://2006.informatia.ro//Article186097.phtml

Vezi si

CUM SI-AU DAT SEAMA OAMENII SIMPLI CA BASESCU NU MAI SIMTE ROMANESTE. No comment - FOTO/VIDEO

NASUL Radu Moraru si George Roncea reaprind fitilul VOCI CURATE: Cine sunt "securistii" din presa. Acum la B1TV

O STAFIE BANTUIE ROMANIA - „Societatea civilă“. Pe urmele agentilor anti-Romania

Un conglomerat cu denumire generică - societatea civilă - apare când şi când în plan public, asumându-şi diferite cauze, de regulă cu substrat politic nedeclarat. Invocând atribute ale moralităţii, lansând campanii ce au în vedere apărarea drepturilor omului şi susţinând că exprimă vocea tăcută a majorităţii sau că ar media reprezentarea unor opinii ale unor câmpuri vaste ale societăţii româneşti, reprezentanţii aşa-numitei societăţi civile ocupă sau revendică platforme de autoritate în spaţiul opiniei publice.
Mai nou, vedem aşa-numiţi reprezentanţi ai „societăţii civile“ puternic implicaţi în contestarea - inclusiv juridică - a codurilor, pentru motive nedeclarate deschis, dar care devin vizibile observând suportul unor organizaţii cunoscute pentru legăturile cu reţele europene de stânga, anticreştine şi pro-homosexualitate.
Deşi nu au calitate procesuală clară, aceste organizaţii ce pretind a reprezenta „societatea civilă“ sunt înzestrate şi cu un alt abtribut, cel al imposturii. Pe de o parte, deoarece sintagma „societate civilă“ nu este definită juridic sau normată în vreun fel de vreo prevedere legislativă.
Ziariştii „Curentul“ au luat legătura cu avocatul Cătălin Predoiu, ministru al Justiţiei, pentru a ne edifica asupra termenului şi pentru a afla dacă există un text de lege ce delimitează şi stabileşte cine anume este „societatea civilă“ în România şi ce atribute juridice încarcă acest termen. La aceste întrebări, domnia sa ne-a comunicat că termenul apare în „vechiul Cod Civil într-o manieră pe alocuri desuetă“ doar pentru a diferenţia distincţia dintre societate comercială şi societate civilă ca entitate ne-comercială - relaţie dintre mai multe persoane care se asociază în vederea atingerii unor scopuri sau interese comune.
Şi senatorul Iulian Urban, avocat şi vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului, ne-a confirmat faptul că nu se poate defini calitatea procesuală activă a unei generice „societăţi civile“ câtă vreme nu există criterii care să stabilească cine anume reprezintă această entitate şi din ce organizaţii este formată societatea respectivă. Deşi în anumite texte de lege se specifică ideea de parteneriat dintre instituţii ale statului cu „societatea civilă“, nicăieri nu este delimitat în termeni juridici conceptul şi nu este delimitată distinct aria pe care ar acoperi-o „societatea civilă“.

Societatea civilă - „sistem al puterilor non-statale“

Pe scurt, definirea clară a grupării care este acoperită generic de acest termen nu există în sens juridic şi nici nu se regăseşte în vreun text de lege vreo aproximare măcar, o listă sau un număr de organizaţii care au sau nu calitatea de a purta flamura „societăţii civile“.
Sergiu Tamaş scrie în „Dicţionar politic. Instituţiile democraţiei şi cultura civică“ (Editura Academiei Române, 1993) că „formarea societăţii civile este rezultatul unei mişcări spontane şi creatoare a cetăţenilor care instituie în mod benevol diverse forme de asociere politică, economică, culturală. În cadrul societăţii civile, cetăţenii intră într-o ţesătură de raporturi sociale, participând benevol la activitatea unei multiplicităţi de asociaţii, organizaţii, cluburi, în vederea promovării unei diversităţi de obiective şi interese.
Organizaţiile societăţii civile sunt, într-un anumit sens, autonome, în raport cu statul, reprezentând o multitudine de centre de putere, un sistem al puterilor non-statale“.
Aşadar, avem un sistem al puterilor non-statale format însă din cine şi cu ce atribute ale legitimităţii? Cine a creat şi fondat „societatea civilă“ din România, unde s-a născut ea, în ce laboratoare şi ce fel de vector al societăţii reprezintă ea şi mai ales cât de „civil“ a fost şi este acest vector? De la aceste întrebări se ramifică mai degrabă alte noi semne de întrebare decât un răspuns coerent şi clar.
Este consemnată public o replică pe această temă ce aparţine profesorului francez Claude Karnoouh, care a predat la Universitatea din Cluj multă vreme şi-i cunoaşte bine pe eroii „societăţii civile“ din România: „În România nu a existat nicio iniţiativă intelectuală care să creeze vreo legătură între mişcarea muncitorească şi intelighenţie, aşa cum a fost, de exemplu, Solidaritatea din Polonia (...) Ei se declară dizidenţi, dar am stat mulţi ani în România, pe timpul lui Ceauşescu (1971-1982) şi, cu excepţia lui Paul Goma, n-am auzit, văzut sau cunoscut dizidenţi. Şi dacă ei au existat, s-au manifestat probabil atåt de discret, încåt nimeni nu i-a auzit..."
Profesorul francez mai constată că aceşti intelectuali au fost „grăbiţi ca şi activiştii fostului aparat de partid să caute imediat avantaje şi privilegii“, în timp ce nu a existat şi nu există o reflexie veritabilă asupra comunismului la intelighenţia română, după cum niciun examen al propriei ei conduite, înainte şi după 1989.

„Impostura de anvergură“

Iată de ce, spunea acelaşi comentator francez, lumea, tinerii şi-au pierdut încrederea într-o „intelighenţie“ grăbită la avantaje şi privilegii, formată în mare parte, adăugăm noi, în jurul Grupului pentru Dialog Social, fondat de altfel de un Silviu Brucan, fost cadru NKVD, fost şef de secţie la „Scånteia“, ambasador comunist la Washington, „călător“ pe ruta Moscova, ce a jucat un rol central în revoluţia-lovitură de palat din decembrie 1989.
După ce a înfiinţat practic structura Consiliului Frontului Salvării Naţionale, organism de inspiraţie sovietică şi cu agenţi sovietici la vârf, Brucan s-a aplecat şi asupra „societăţii civile“ înfiinţând Grupul de Dialog Social, primul mugur (putred din păcate) al aşa-zisei alternative civile la puterea de stat şi de partid ce a devenit baza unui „sistem al puterilor non-statale“.
Membrii grupării s-au opintit pentru început să încerce confiscarea anticomunismului, din motive de capital politic, iar analiza resorturilor sale reale a fost înlocuită cu o continuă mistificare ce urmărea exonerarea adevăraţilor responsabili şi ascunderea rădăcinilor otrăvite ale sistemului comunist.
Dinu Săraru i-a caracterizat astfel pe membrii grupării, foşti tovarăşi din cârciumile literare ale epocii comuniste: „Mulţi şi-au construit biografii de luptători în ilegalitatea anticomunistă din România, dar ani de zile şi-au făcut studiile în străinătate, au luat cu devotament toate premiile de la UTC până la Academie, s-au bucurat de toate stipendiile comuniste. Şi acum dau lecţii, fac apeluri către toate ipostazele nemerniciei, erijându-se în arhanghelii purităţii şi justiţiei morale. Această lăcomie a incontinenţei lor prezenţe perpetue şi agresive ar putea fi numită foarte bine cu o sintagmă aflată chiar în doctrina lor - „impostura de anvergură“.

Reţeaua Soros - fondată şi condusă de un agent al serviciilor comuniste

În sediul acestui grup al imposturii s-a constituit „Societatea deschisă“ din România sub oblăduirea lui Soros, care a înfiinţat la Bucureşti, oficial, în 1990, fundaţia care îi purta numele: „Fundaţia Soros“. Maestru de ceremonii a fost însuşi Ion Iliescu.
Ulterior, numele a fost schimbat: „Fundaţia pentru o Societate Deschisă“. A fost primul ONG - nod de reţea înfiinţat în România din cadrul mai vastei reţele a „Soros Open Network România“.
George Soros a investit în 1990, pentru fundaţia sa din Romånia, 1,5 milioane de dolari, iar apoi investiţia a crescut progresiv, de la 4,3 milioane de dolari în 1992 la 11,3 milioane de dolari în 1996, pentru a ajunge, în 1999, la suma-record de 15,8 milioane de dolari.
Aceste sume gigantice pentru România au fost iniţial rulate pentru recrutarea membrilor de vârf ai aşa-zisei „societăţi civile“ de către un „civil“ numai cu numele, Alin Teodorescu, sociolog, apoi cancelar al Guvernului PSD, deputat etc.
De altfel, majoritatea membrilor de vază ai acestor ONG-uri s-au aflat mereu cu un picior în „societatea civilă“ şi cu celălalt în Parlament sau în Guvern, mereu însă în câmpul de influenţă politică.
Esenţial mi se pare însă faptul că, încă de la origini, reţeaua a avut la vârf şi a fost fondată practic de către un personaj - Alin Teodorescu - care a avut o relaţie ambivalentă nu doar cu un serviciu secret comunist, ci cu două!
Promitem de la acest punct încolo să detaliem în numerele viitoare ale „Curentului“ o analiză extinsă a „societăţii în civil“ a României.
George RONCEA
Descarca AFISUL "VOCI CURATE" AICI

O stafie bântuie România - „Societatea civilă“
Curentul - vineri, 03 iulie 2009

© Curentul

VOCI CURATE. Sigur ca Ciutacu are dreptate: el n-a turnat si CNSAS nu l-a informat. Iar mie mi-e sila, cand stiu ca CNSAS a spalat agentii dovediti

Iertăciune cu plecăciuni: n-am turnat!
De Victor Ciutacu
Acum vreo trei anisori, legendarul luptator cu fantasmele comunismului care e Victor Roncea depunea, prin Civic Media, o solicitare de verificare colectiva a sefilor din presa din punctul de vedere al trecutului lor (ne)securist. Extrem de prompt, CNSAS ne-a trimis, tuturor celor de pe lista cea lunga, un soi de somatii, prin care ni se cerea sa producem urgent, cu numar de inregistrare, un set de documente si sa ne prezentam rasi, tunsi, frezati, la o anumita data, la sediul central al institutiei. “Eleganta” solicitare mai cuprindea si o alternativa: cica, daca nu simteam nevoia sa ne spovedim in fata vanatorilor de securisti, eram liberi sa demisionam din functiile de la privatii care ne plateau lefurile.
Disciplinat cum ma stiti, le-am trimis documentele, da’ - vai, ce rusine! - nu am binevoit sa ma prezint la CNSAS, intrucat nu simteam nevoia sa ma justific in fata nimanui. Am ales o baie-n piscina imperiala a hotelului Delphin Palace Lara. Bineinteles ca marea urgenta nu si-a gasit raspuns, cu exceptia circului mediatic, ani de zile, timp in care am ajuns redactor sef, dar aseara am avut surpriza sa primesc un sms de la o colega care ma anunta ca nu sunt nici securist si nici macar turnator dovedit, fapt atestat printr-o lista intreaga de verdicte de necolaborare, care zace de prin decembrie pe site-ul CNSAS. Verdicte pe care n-a binevoit nimeni sa ni le comunice oficial pana acum, la fel ca si somatiile ultimative.
Banuiesc ca, daca (vorba lu’ nea Micky) “ma gaseau astia maior”, aflam asta, pe surse, din Evenimentul Zilei sau Cotidianul. Dat fiind, insa, ca soarta le fu cruda cautatorilor de scheleti prin dulapurile celor nealiniati, nu mai ramane decat de speculat varianta ca as fi activ si nu m-au deconspirat colegii de serviciu:)
P.S. Mi-ar fi placut sa-i gasesc pe lista aia si pe I.T. Morar, TRU sau Radu Moraru. Si, evident, sa primesc instiintarea pe hartie, ca si convocarea la autodemascare.
http://www.ciutacu.ro/

P.S. al meu (V.R.): Si mie, in ce-i priveste pe primii doi! Dar dintre cei mai importanti - chiar chemati la audieri, gen Smaranda Enache - inca mai lipsesc multi de pe lista alba a CNSAS... Iar pe unii ii am chiar eu la dosar. Asa ca astept sa vad ce mai da CNSAS-ul si, dupa aceea, te asigur tizule, ne vom distra pe cinste!

Dilema lui Gabriel Andreescu la ZIUA: carnatii sau "onoarea"

INFO: Conform unor surse personale, "cei 5" fosti mari directori de ziare prinsi de EvZ la gramada - SRS, CTP, Cristoiu, Nistorescu si Bacanu - vor aparea impreuna intr-o emisiune TV de audienta bunicica pentru a-si explica pozitiile.

Drept la Replica:

Este regretabil faptul ca Gabriel Andreescu, un fost colaborator extern la ziarul ZIUA, gaseste de cuvinta sa declanseze un atac murdar la adresa noastra numai dupa ce i s-a comunicat sa nu mai treaca pe la casierie, pentru simplul motiv ca fondurile pe care le consuma pentru editorialele sale ideologizante au fost redistribuite redactorilor de teren cu merite reale.
In misiva pe care v-a incredintat-o spre publicare, domnul Andreescu emite mai multe erori grave de logica si cade rapid in pacatul invidiei si patima insultelor la adresa unor ziaristi si scriitori importanti ai ZIUA.
Domnul Andreescu sustine ca si-a inceput colaborarea "avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului – Sorin Rosca Stanescu - si in plus, o identitate jurnalistica - a ZIUA - foarte departata de cea de astazi".
Or, identitatea jurnalistica a ZIUA a fost foarte clar definita inca de la primul sau numar si ramane aceeasi si pana astazi, indiferent de noua pozitie a lui Sorin Rosca Stanescu: ziarul ZIUA este un ziar de dreapta, care pune interesul national inaintea oricarei guvernari trecatoare si a oricaror interese absconse de grup, economic, politic, intelectual sau mafiotic. Singurul ziar central din Romania care si-a asumat clar o verticalitate ideatica.
Ca atare, pozitiile de extrema stanga ale domnului Gabriel Andreescu nu aveau cum sa se inscrie niciodata pe linia ziarului ZIUA. Pe toata durata colaborarii sale cu ZIUA, Gabriel Andreescu s-a remarcat in editorialele sale prin efluvii de ura, activism anti-crestin de sorginte comunista si o politica anti-nationala dusa la extrem. Confuzul fost editorialist Andreescu se contrazice de altfel singur atunci cand afirma ca "am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului" pentru ca dupa cateva randuri sa sustina ca "ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul". Pentru lamurirea cititorilor dvs: domnul Gabriel Andreescu, sustinatorul "limbii moldovenesti", a eliminarii icoanelor si religiei din scoli, a opririi tragerii clopotelor duminica pentru ca "sunt incalcate drepturile" ateilor, a fost din prima si pana in ultima sa clipa de "editorialist" impotriva convingerilor de bun-simt ale corpului redactional al ziarului ZIUA.
Ceea ce probabil l-a deranjat cel mai tare pe distinsul fost editorialist Gabriel Andreescu in "colaborarea" sa tranzitorie cu ZIUA a fost de fapt campania "Voci curate" a Asociatiei Civic Media, sustinuta totalmente de ziarul ZIUA, ca si de US MediaSind, in Romania, sau Reporters Sans Frontieres si International Federation of Journalists, in intreaga lume. In urma acestei actiuni, inca aflata in curs de derulare, s-a dovedit ca cei mai apropiati prieteni si colaboratori ai domnului Andreescu au fost informatori ai Securitatii, majoritatea regrupati in Grupul pentru Dialog Social: Alin Teodorescu, Smaranda Enache, Sorin Antohi (nume de cod "Valentin"), Dan Oprescu Zenda, Mihnea Berindei (alias "Sandu" si "Mircea"), Iustin Marchis (indicativ "122 - Calugarul"), etc, sau persoane strans legate de foste cadre inalte ale sovieticilor din PCR, de talia lui Leonte Rautu sau Paul Cornea.
Domnul Gabriel Andreescu gaseste insa alte explicatii pentru dezvaluirile de presa din ZIUA: "Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate - de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul "meu".", scrie Andreescu.
Pentru ca suntem acuzati de fapte ireale va rugam sa consemnati cateva motive ale rafuielilor lui Gabriel Andreescu, generate de sanctionarea unor acte reprobabile, cum ar fi:
In ce o priveste pe Renate Weber, pe fondul scandalului "limbii moldovenesti" , sintagma acceptata de ministrul roman de Externe Adrian Cioroianu la Bruxelles – o alta "gafa" din cariera sa fulminanta – ZIUA a expus faptul ca Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stan sunt autorii unui studiu care promova acest concept dicutand despre legalitatea "moldovenismului" inca din 1994. Intitulat "Relatiile Romaniei cu Republica Moldova", studiul publicat de revista GDS "22" in octombrie 1994 (!), a fost aplaudat si reluat imediat de presa guvernamentala de la Chisinau, "Nezavisimaia Moldova" – "Moldova Suverana" si "Comunistul", organul Partidului Comunistilor din Republica Moldova.
Smaranda Enache, pe langa faptul ca este membra a GDS si co-presedinta a Ligii Pro Europa, care militeaza pentru autonomia teritoriala a "secuilor", este si membra fondatoare a asa-zisei "Asociatii pentru Libertatea de Constiinta", alaturi de Gabriel Andreescu si de-acum celebrul Emil Moise. Din toate aceste pozitii ale sale, fosta informatoare si activista PCR Smaranda Enache militeaza, ca si Gabriel Andreescu, pentru eliminarea icoanelor si a religiei din scoli si stergerea fundamentelor ortodoxe ale civilizatiei romanesti din mintea si sufletele copiilor. Adica exact ce si-au propus partidele comuniste internationaliste si Marx cu "edictul" - "religia este opiumul popoarelor". Cu toate acestea, ZIUA nu poate fi de acord.
Cu Gabriel Liiceanu, ZIUA si Sorin Rosca Stanescu se afla in proces pentru acuzatiile de "plagiat" si "profitor al tuturor regimurilor" - de la Ion Iliescu, prin care a dobandit fosta Editura Politica a PCR, la Traian Basescu, pe care il trage continuu in jos in sondaje prin iesirile sale vetuste. Sa lasam Justitia sa-si spuna cuvantul.
In ce-l priveste pe membrul Comisiei Tismaneanu Mihnea Berindei, apropiatul lui Gabriel Andreescu, care a dat si el ZIUA si Asociatia Civic Media in judecata doar ca sa ponteze ca "respinge acuzatiile murdare", avem incredere ca tot Justitia va face dreptate. Noi credem ca Decizia CNSAS Nr 1707/14.12.2006, disponibila pe site-ul Civic Media, in care se arata ca "BERINDEI Mircea a fost recrutat la data de 08.06.1968" si ca a avut doua nume conspirative "inclusiv dupa plecarea sa definitiva in Franta" - este edificatoare pentru orice Judecator din Romania noastra. Nu si din Romania lui Andreescu, care, dupa cate intelegem, se viseaza "procuror" in timp ce noi am fi "persoane nedemne" si "hoti".
"Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii?", se intreaba abulic Andreescu. Noi ii amintim lui Gabriel Andreescu ca, deasupra tuturor este, insa, Judecatorul.
Este de consemnat si faptul ca politica anti-nationala subterana a lui Gabriel Andreescu a mers pana la a-i reclama directorului Sorin Rosca Stanescu – profitand de o conjuctura personala generalizata - ca Departamentul de Politica Externa al ZIUA sustine pozitia presedintelui Traian Basescu in privinta Kosovo, "ceea ce este incalificabil". De altfel, si recunoaste acest lucru, pe jumatate, dupa cum transmite Mediafax: Andreescu "precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind "campania – inculta si aventuroasa" dusa de ZIUA in chestiunea independentei Kosovo". "Campania inculta si aventuroasa" a ZIUA era aceea de respectare a legii si dreptului international si a valorilor Organizatiei Natiunilor Unite conform pozitiei nationale exprimate de capul diplomatiei romanesti, presedintele Traian Basescu, pentru suvernitatea tarii vecine, Serbia. Andreescu a calificat pozitia demna si legala a Romaniei – chiar in articolele din ZIUA – drept "cea mai proasta posibila": "Daca actul de sustinere a interventiei NATO in 1999 a asigurat un capital enorm pentru sustinerea ulterioara a intereselor Romaniei, atitudinea de astazi se arata incoerenta si neprofesionala", scria Andreescu.
In "Casieria sau onoarea", articolul din România literară Nr.10 din 16 Martie 2007, citat de Gabriel Andreescu, vice-presedintele ICR Mircea Mihaies scria:
"Dacă Roşca-Stănescu ar accepta să se debaraseze de echipa de calomniatori şi huligani de presă, s-ar putea spera în reintrarea într-o oarecare normalitate. Dacă directorul ar opta pentru varianta Roncea-Damian, evident că ar urma demisia în bloc a petiţionarilor şi condamnarea fermă a practicilor încurajate cu frenezie de Sorin Roşca-Stănescu. Evident că nu se va întâmpla aşa, chiar dacă echipa de intelectuali-editorialişti de la "Ziua" nu scrie din ataşament faţă de valorile publicaţiei. Observându-le prestaţiile, e limpede ca lumina zilei că la "Ziua" se scrie pentru bani. Roşca-Stănescu e suficient de inteligent să-şi plătească bine colaboratorii care-i pot asigura o anumită imagine de onorabilitate. (…) Pentru intelectualii colaboratori la "Ziua" a început numărătoarea inversă. Din clipa de faţă, ei au de ales doar între două lucruri: casieria lui Roşca-Stănescu sau salvarea propriei onoare."
Se vede treaba ca Gabriel Andreescu, aflat in fata acestei dileme – casieria sau onoarea - a ales sa-si ridice carnatii de la Sorin Rosca Stanescu, chiar si de Craciunul pe care il contesta vehement. De "onoare" si-a adus aminte dupa ce s-a inchis casieria.
Nu in ultimul rand, amintim ca atacurile lui Gabriel Andreescu se inscriu in seria violenta initiata de Grupul pentru Dialog Social, prin asa zisul "Apel al 18 intelectuali" de eliminare din presa a mai multor ziaristi, act ce aduce aminte de rechizitoriile unui alt "procuror civil", ca si Gabriel Andreescu, fondatorul GDS Silviu Brucan care cerea in ziarul "Scanteia" sa dispara din presa poporului ziaristii regimului burghezo-mosieresc. Si Mircea Mihaiesi, in editorialul sau de dupa schimbarea pozitiei directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu, intitulat foarte doct "Adio, Ciripoi", emite o "lista neagra" similara.
Citam din "Apelul celor 18": "Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc."
In fapt, ca si in cazul Andreescu, a deranjat pozitia transanta a ziaristilor numiti in cauze nationale precum apararea intereselor romanesti privind Basarabia, Bucovina, Insula Serpilor, salvarea Deltei si impotrivirea fata de construirea Canalului Bastroe, umilirea romanilor din jurul granitelor, mistificarea trecutului comunist al tarii de catre urmasii bolsevicilor, "Afacerea Gojdu", negestionarea corecta a conflictului Vatican-Romania privind Catedrala Sfantul Iosif, apararea icoanelor si dreptului la religie si, nu in ultimul rand, campania pentru deconspirarea agentilor unor servicii secrete anti-Romania din presa si societatea civila. Luari de pozitie care au generat campanii sau editoriale premiate de Comisia Europeana si Clubul Roman de Presa sau la Galele Societatii Civile.
La ora respectiva ZIUA titra, explicand:
"Atacurile" la Tismaneanu si Smaranda Enache
ZIUA din 13 mai 2006: "Vladimir Tismaneanu este un personaj care ascunde, se pare, inca multe secrete. Desemnat recent sa conduca o comisie prezidentiala al carei scop - precizat inca de la infiintare - il constituie declararea sistemului comunist drept "criminal", fara sa se pronunte asupra vinovatilor, Vladimir Tismaneanu nu si-a precizat (inca) relatiile sale cu o serie de institutii ale statului roman si nici felul exact in care a ajuns din Venezuela in SUA. (...) Arhiva SRI, Fond "D", Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, prezinta un scurt "curriculum vitae" al lui Vladimir Tismaneanu. Ceea ce dezvaluie Fisa din 13 august 1987 este un fapt neasteptat: Vladimir Tismaneanu a plecat din Romania, in noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securitatii! U.M. 0617 nu este insa alta decat codificarea "Directiei a II-a" a Securitatii, specializata in contra-informatii economice."
ZIUA din 24 martie 2006: Ziarul ZIUA a primit saptamana trecuta, cu promptitudine, o solicitare oficiala din partea CNSAS, in atentia redactorului nostru Victor Roncea, semnata de vicepresedintele CNSAS, Viorel Mircea Nicolescu: "Urmarea articolului dumneavoastra intitulat "Neobrazare maghiara, UDM(d)R si PC(d)R" publicat in ziarul Ziua din 13.03.2006, in care faceti afirmatia ca sunteti in posesia unor documente, cu privire la o "turnatoare a Securitatii", pe care sunteti dispus sa le puneti la dispozitia CNSAS, va informam ca, potrivit art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 187/1999 cu modificarile si completarile ulterioare, aveti obligatia sa predati aceste materiale institutiei noastre". Ieri, delegatul ziarului ZIUA a predat reprezentantului CNSAS, spre studiul expertilor Consiliului, un dosar cu documente intrate in posesia unui revolutionar din Targu Mures, in decembrie 1989, si ajunse ulterior in posesia redactorului ZIUA.
In acelasi timp, numerosi reprezentanti ai societatii civile reale scriau:
Vina "extremistilor": nu le-a placut limba lui Stalin

"Ziaristi talentati de la ZIUA, ca Victor Roncea, George Damian, Miruna Munteanu, Dan Ciachir, s.a, care isi fac munca pledand cu demnitate, curaj si constiinta nationala pentru interesele romanilor, nu trebuie impiedicati si descurajati in frumoasa si bogata lor activitate. Faptul ca, de exemplu, printre altele, ne atrag atentia asupra datoriei ce o avem de a lupta pentru restituirea tezaurului nostru de la Moscova, pentru apararea mostenirii Gojdu sau pentru dreptul pe care legal il avem de a denunta un Tratat nerespectat, care ne umileste si ne nedreptateste, sunt toate acestea de natura sa ne demonstreze ca ei vor mai mult sa ne ajute. Pe de alta parte, confuzia si raul pe care ni l-a pricinuit "limba moldoveneasca" inventata de Stalin, ii face pe unii dintre ei sa fie atenti la orice incercare de a se mai descoperi o limba pentru fratii nostri dintre Prut si Nistru."
Prof. dr. doc. Ion GHERMAN Presedinte al Societatii Culturale "Tinutul Herta"
"Hozer be tsuva"
"In urma cu cateva zile am fost foarte surprins si neplacut impresionat de un atac murdar la adresa ziarului pe care il admir si al unor ziaristi pe care ii pretuiesc. Surprinderea mea a fost cu atat mai mare cu cat printre cei 18 semnatari se numarau si cateva nume pe care, pana acum, le-am socotit plenare pentru democratia si cultura romaneasca. Mi-e greu sa inteleg iritarea lor si mult mai greu mi-ar fi sa-mi explic de ce tocmai un Victor Roncea, admirabil in toate bataliile pe care le-a initiat si le poarta cu o daruire si pasiune fara egal in presa romaneasca, este propus de "Cei 18" linsajului. Il cunosc personal pe ziaristul Roncea si am regasit in el aceleasi interese pe care le poarta si evreimea: pastrarea traditiilor noastre sfinte si a memoriei sacre. (…)
Este drept, comentariile lor nu sunt neaparat pe placul autoritatilor politice, foruri pamantesti trecatoare. Dar tocmai asta admiram, noi, evreii, cel mai mult: diversitatea opiniilor."Cei 18" ar trebui sa devina "hozer be tsuva" cum se spune in ebraica, adica sa gandeasca a doua oara, si sa revina la adevar. Au gresit adresa, si e pacat".
David Kahan,
Presedintele Asociatiei Evreilor Romano-Americani
New York.
In incheiere va transmitem ca, totusi, noi ne rugam pentru sanatatea lui Gabriel Andrescu, in toate privintele.
Victor RONCEA
Editorialist ZIUA
Sef Departament Externe
http://www.victor-roncea.blogspot.com/

Multumesc Agentiei Mediafax pentru publicarea a largi extrase din dreptul meu la replica si reiau mai jos si comentariul din finalul stirii Mediafax, care cuprinde si replica lui George Damian:

Pe de alta parte, George Damian reactioneaza si el, printr-un comunicat remis MEDIAFAX, la afirmatiile lui Gabriel Andreescu, care precizase: "Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile - in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios. {i tocmai pentru ca m-am gandit atent, m-am revoltat impotriva ipocriziei argumentelor. De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian?".
"Pe de-o parte, m-a bucurat caracterizarea facuta de d-l Gabriel Andreescu articolelor mele drept "mlastinoase" - asta inseamna ca le-a citit. Trebuie sa marturisesc ca si eu am citit articolele scrise de d-l Gabriel Andreescu - care il dau de gol pe autorul lor ca fiind un banal adept al scolii antinomiste (in acceptiunea data acestui termen de Dan Petrescu) cu usoare tendinte spre umor oximoronic (vezi titlul ultimului articol al d-sale "Educatia religioasa ca abuz al copiilor"). Eu insa prefer sa cred ca Jonathan Scheele (fostul reprezentant al Comisiei Europene in Romania) era sincer in seara in care mi-a fost decernat premiul al II-lea al Concursului Reporter European spunand: "In aceasta seara, vom premia articolele considerate de juriul independent cele mai bune analize legate de aderare, din cele inscrise la concursul "Reporter European" editia 2005. Ele au in comun un spirit critic robust, care ridica intrebari si ofera explicatii". De asemenea, am incredere in juriul compus din Mircea Vasilescu, Ioana Avadani, Cristina Guseth, Alexandru Lazescu si Anca Curigut, care mi-au acordat acest premiu pentru "stilul direct si percutant si analiza taioasa", transmite George Damian, in comunicatul remis MEDIAFAX.

MEDIAFAX -- 2008-02-04
Nr. 65 - Flux(uri): " LIFE "

ZIUA-ANGAJATI-REACTII / Gabriel Andreescu: Identitatea cotidianului Ziua din 2004, "foarte departata de cea de astazi"


BUCURE{TI, 4 feb (MEDIAFAX) - Gabriel Andreescu, fost editorialist la Ziua, apreciaza ca, in 2004, cand a inceput sa scrie aici, cotidianul avea o identitate jurnalistica "foarte departata de cea de astazi" si ca evolutia ziarului in ultimele 10-15 luni l-a obligat sa intre "intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul".Cotidianul Ziua a renuntat, "din motive economice", la colaborarea cu sapte editorialisti ai publicatiei, a declarat sambata pentru MEDIAFAX Adrian Patrusca, redactor-sef al ziarului. Cei sapte colaboratori externi ai ziarului la care s-a renuntat sunt Constantin Balaceanu Stolnici, Ioan Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Roxana Iordache, Serban Orescu si Ion Spanu, potrivit publisherului, Mihai Palsu.

Ca reactie, Gabriel Andreescu spune ca a incetat colaborarea la cotidianul Ziua, la cererea noii conduceri, incepand cu 1 februarie 2008."Deja, de cel putin un an (de zile), prieteni, cunostinte, persoane cu care ma intersectam din intamplare imi repetasera intrebarea: cum de accept eu sa colaborez la acest ziar? Prima idee a reprosurilor era "compromiterea". Ziua a devenit locul de manifestare a unui jurnalism grobian si eronat ideologic. Cum ma pot simti bine semnand pe paginile lui? Scriind alaturi de Victor Roncea si de Dan Ciachir? Sub titlul "Onoarea sau casieria", un scriitor indrepta degetul spre editorialistii de la Ziua declarand, aproape galgaind de satisfactie: sunt maculati! Alte critici la adresa colaborarii mele si a altor "personalitati onorabile" cu Ziua invocau motive de ordin public. Cineva atragea atentia ca "marile rasturnari si confuzii in istoria societatilor moderne s-au intamplat atunci cand s-au creat aliante nenaturale intre discursuri publice marginale, exclusiviste si discursuri publice democratice". Autoarea condamna alaturarea cu spirite anacronice, antioccidentale intrucat, prin aceasta, ultimii se legitimeaza, spune Gabriel Andreescu, intr-un comunicat remis MEDIAFAX.

El precizeaza ca a inceput sa scrie la Ziua din primavara anului 2004, la invitatia lui Sorin Rosca Stanescu. "Il cunosteam pe Rosca Stanescu de la inceputul anului 1990, eu fiind prieten cu Petre Mihai Bacanu, el lucrand direct cu fostul director de la Romania libera. In spiritul acelor vremuri, Rosca Stanescu practica un jurnalism militant. Cele doua pericole politice care pareau sa-l obsedeze pe el erau aceleasi care ma obsedau si pe mine: fortele reprezentate de Ion Iliescu si, celalalt capat al binomului, gruparea ce-l alesese ca varf de aisberg pe Vadim Tudor. Am inceput colaborarea avand in minte aceasta solidaritate politica implicita cu directorul ziarului si in plus, o identitate jurnalistica - a Ziua – foarte departata de cea de astazi. Obisnuit sa ma ocup de teme incomode, am intrat, de la inceput, intr-o vadita divergenta cu tonul general al ziarului. Faptul nu a pus in discutie principiul indispensabil al asocierii mele: independenta", explica Gabriel Andreescu. El precizeaza ca o singura data a trebuit sa trimita "in alta parte" un text pregatit pentru Ziua."Scrisesem un editorial "aspru" privind nefericita si ilegala idee de a publica un anunt de recompensa pentru prinderea lui Gregorian Bivolaru. Editorialul a fost refuzat. Am mers atunci la Rosca Stanescu pentru a cere o explicatie. Mi-a zis ca anuntul fusese retras si, acum, nu i se pare firesc sa fie pus sub acuzare chiar in paginile ziarului pe care-l conducea. Am acceptat. Era o situatie pe care o puteam trata, la randul meu, cu simt al masurii. Apoi, Ziua si-a deteriorat jurnalismul luna de la luna. Ce s-a intamplat in paginile cotidianului in ultimele 10-15 luni m-a obligat sa intru intr-un fel de opozitie, din interior, cu ziarul. Campaniile, fie ca era vorba despre deriva ortodoxista, fie despre atacurile cu tinte personalizate – de la Renate Weber si Smaranda Enache pana la Mihnea Berindei si Gabriel Liiceanu -, m-au obligat sa scriu explicit impotriva mizeriilor din ziarul "meu". Iar editorialele apareau saptamana de saptamana. Rosca Stanescu imi reconfirma, in acest fel, libertatea totala a exprimarii. De altfel, au fost si alte gesturi ale lui care au contat. El mi-a deschis paginile ziarului pentru lungul jurnal "Ani, oameni, disidenta", afirma editorialistul.

El precizeaza ca, la sfarsitului anului 2007, a avut o discutie cu Rosca Stanescu privind "campania – inculta si aventuroasa" dusa de Ziua in chestiunea independentei Kosovo."Mi-a oferit posibilitatea sa scriu un serial pe aceasta chestiune. Acesta avea sa ocupe, timp de 5 zile, cate o jumatate de pagina a publicatiei. Acum, post factum, e momentul sa spun ca atitudinea lui, in ce ma priveste, a fost impecabila. Pentru ea nu pot decat sa-i multumesc.

Evolutiile publicistice, pe de alta parte, nu faceau decat sa sublinieze chestiunea mai veche: de ce ma asociez cu numele acestei publicatii? Desigur ca intrebarea mi-o pusesem si eu. Desigur ca reprosurile – sau ironiile - in acest sens ale unor persoane care pentru mine contau nu m-au lasat indiferent. Au fost zile in care mi-am pus problema divortului fata de publicatie in modul cel mai serios", mai spune Gabriel Andreescu.

El spune ca nu a plecat de la Ziua din cauza "ipocriziei" argumentelor criticilor. "De unde aceasta idee, ca m-as compromite scriind intr-un ziar in care apar si textele mlastinoase ale lui George Damian? Demnitatea cuiva nu e atinsa de faptul ca respira in aceeasi camera cu persoane nedemne. E absolut contra bunului simt sa se sustina ca atunci cand il apar – de exemplu - pe Mihnea Berindei de calomniile lui Victor Roncea, in acelasi ziar, eu il legitimez, de fapt, pe ultimul. Oare facandu-si meseria, procurorul legitimeaza hotii? Care e consistenta ideii ca as sustine prin semnatura mea ideologiile din Ziua? Presa – chiar privata - este un serviciu public (...) Or, eu nu am fost niciodata membru unui partid tocmai pentru a nu sustine politici cu care nu ma pot identifica. In sfarsit, e aiurea sa identifici Ziua cu publicatii afiliate precum Tricolorul, Romania Mare etc.", precizeaza editorialistul.El spune ca nu scrie ca sa treaca "niste examene", ci ca sa atraga atentia asupra a ceea ce se intampla in lume. "Cum sa renunti sa scrii despre adevarurile care conteaza si pentru oamenii care asteapta? Cererile de a parasi Ziua erau cu atat mai putin rezonabile, cu cat cei in cauza stiau contextul: severa limitare a posibilitatii de exprimare. Presiunea patronilor si inregimentarea ziaristilor au atins astazi o cota critica. Respectul pentru dreptul la cuvant, fair play-ul si devotamentul fata de regulile de joc aproape au disparut. Grupurile intelectuale care le mai invoca considerandu-se, pe sine, un model, le tradeaza la randul lor. Si atunci? Atunci am scris despre libertate si nedreptate in pagina pusa la dispozitie de Ziua", mai spune Gabriel Andreescu.

Pe 25 ianuarie, Sorin Rosca Stanescu a parasit functia de director la Ziua, anuntand ca ramane, insa, director onorific si editorialist al ziarului, conducerea fiind asigurata, dupa plecarea sa, de fostul redactor-sef adjunct al ziarului, Mihai Palsu, numit publisher, si redactorul-sef al Ziua, Adrian Patrusca. "Nu e vorba de o demisie, voi fi director onorific si editorialist la Ziua. E vorba de un transfer intr-o functie mai importanta in cadrul grupului", a declarat atunci, pentru MEDIAFAX, Sorin Rosca Stanescu.

In comunicatul de presa dat publicitatii de Ziua pe 25 ianuarie, se preciza faptul ca Sorin Rosca Stanescu va fi promovat intr-o functie inalta la nivelul grupului de presa, incepand cu 1 februarie. Contactat, vineri, de MEDIAFAX, fostul director al Ziua a declarat ca, in cursul acestei saptamani, actionarii ziarului vor anunta noua sa pozitie.

Madalina Cerban (madalina.cerban@mediafax.ro)

END

PS: Extraordinara prezenta "societatii civile" care a incaput, duminica, toata, in fantana de la Arhitectura. "Cele mai importante organizatii ale societatii civile", in numar de 23, de la SAR-ul Alinei Mungiu Plugaru la GDS si Apador-ul lui Gabriel Andreescu, insotite de alte 11 asociatii si fundatii "grupate in jurul fostului presedinte Emil Constantinescu", au reusit sa stranga, "pentru democratie" si CNSAS "cateva sute de oameni", conform Curentul, "peste 1000", dupa Romania Libera, circa 600, conform Jandarmeriei Romane, luand in considerare, presupun, inclusiv reporterii, cameramanii, jandarmii si extraterestrii.