AFACERILE LUI OMAR HAYSSAM cu Patriciu, Rosca si Magureanu plus TVR, ZIUA si COTIDIANUL. O dezvaluire de exceptie marca Dan Badea

NOTA

În perioada 1994-1996, Omar Hayssam, fiul lui Khaled şi Zahra, născut la 01.07.1963 în Siria, în prezent cetăţean român, domiciliat în Bucureşti, str. Spătarului nr.4, sector 2, a importat mari cantităţi de ţigări, cafea boabe şi solubilă, sustrăgându-se sistematic de la plata taxelor vamale sau a impozitului pe profit.

Cu sprijinul a diferiţi factori de decizie din unele instituţii abilitate pentru control financiar, fiscal şi vamal, cel în cauză a creat un sistem de fraudare a legilor româneşti prin solicitarea recuperării TVA-ului aferent exportului (fără dovada stingerii declaraţiilor de încasare valutară), a TVA-ului pentru mărfuri ce există doar în documente, întocmirea de procese verbale fictive la punctele de livrare a produselor destinate exportului către SC Omar Company SRL Siria, conform cărora aceste mărfuri nu corespundeau calităţii şi cantităţii menţionate în contract, în acest mod reuşind eludarea prevederilor HG nr.18 şi 70 privind obligativitatea repatrierii valutei.

De asemenea, vămuirea produselor importante se efectua numai prin vama Chitila, unde sus-numitul se bucura de sprijin din partea conducerii acesteia şi, deşi operaţiunea era ilegală, solicita permanent recuperarea garanţiilor de tranzit intern.

Pentru obţinerea TVA de la Direcţia Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti a recurs la cesionarea fictivă a societăţilor sale unor cetăţeni români care solicitau sumele cuvenite de la Administraţiile Finanţelor Publice de sectoare. Aşa este cazul SC Raul 2000 Impex SRL, cesionată lui Buciu Vasile din Bucureşti, care i-a schimbat denumirea în Oltena-95 Impex, recuperând astfel taxe vamale şi comision vamal în valoare de 208.822.776 lei. O altă metodă a fost cea a folosirii de facturi cu preţuri subevaluate (de 5-6 ori sub cele externe), emise pe numele altor firme, deşi marfa era destinată lui Omar Hayssam.

Astfel, în zilele 05, 07 şi 08.09.1995, prin Vama Borş au intrat mai multe TIR-uri cu cafea solubilă, având ca destinatari declaraţi SC Dima 3M SRL din Galaţi, SC Coralis Trade Impex şi SC Romtem Company, ambele din Bucureşti. Prin trafic de influenţă şi corupţie, Omar Hayssam şi-a creat relaţii cu funcţionari din Direcţia Generală a Vămilor, Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal şi Garda Financiară. Spre exemplu, Trandafir Nicolae şi Vornicescu (Vorniceanu - nn D.B.) Marius, foşti funcţionari superiori în cadrul Gărzii Financiare, l-au ajutat şi consiliat într-o acţiune de evitare a unui control efectuat asupra mai multor containere cu marfă, sosite în portul Constanţa.

S-au obţinut date din care rezultă că a fost sprijinit şi de Bratu Vasilica, şef serviciu contabilitate Vama Chitila, Cojocaru Cezar Radu, director Romtrans Citila, Cernat Petre, director Administraţia Financară Bucureşti, Popescu Doina, şef serviciu Contabilitate în Direcţia de Impozite şi Taxe, Iconaru Ion, şeful Administraţiei Financiare Sector 1 şi Grigoriu Ionuţ, director în cadrul FPS.

În iunie 1996, Cernat Petre l-a susţinut pe Omar Hayssam pentru recuperarea TVA, în valoare de 800.000.000 lei, la un import de cafea de 4 miliarde lei, realizat pe numele firmei sale, Kahraman SRL. Din verificări a reieşit că marfa nu a existat decât scriptic, fiind transferată de la SC Nura SRL.Despre Omar Hayssam s-a stabilit că prin Sentinţa nr.6338-29.05.1996 Judecătoria Sectorului 2 i-a respins solicitarea privind anularea unei amenzi contravenţionale, în valoare de 2,5 miliarde lei, pentru nerepatrierea valutei în cadrul a 22 operaţiuni de export, conform declaraţiilor de încasare valutară prezentate în proces.

Omar Hayssam a realizat numeroase exporturi de cherestea şi pal, oferind comisioane substanţiale în valută lui Sberea Ion, director la Regia Autonomă Sudrel Bucureşti, Pascu Constantin şi Popovici Stefa, ambii de la SC Mopaf Vrancea SA.De asemenea, începând cu luna octombrie 1995 a sustras şi implicat în operaţiuni comerciale pe Altangiu Şerban, directorul SC Mercur Trading SA Bucureşti, pe numele căreia a importat 12 tone de cafea solubilă şi 30.900.000 pachete ţigări ASSOS şi LM, la preţuri subevaluate.

Firmele prin intermediul cărora a derulat tranzacţiile comerciale au depus în diferite conturi sume mari, reprezentând garanţii de tranzit intern după cum urmează: Raul 2000 Impex SRL – 9,6 miliarde lei, Alaziz Impex SRL – 2,6 miliarde lei, MR Hamadi Impex SRL – 800 milioane lei şi Arir Impex SRL – 440 milioane lei. Prin SC Omar Company SRL, cu sediul declarat în Bucureşti, Şoseaua Nordului nr.107, Omar Hayssam a efectuat exporturi de tractoare, zirconiu şi cherestea (sub formă de pal, pentru eludarea contingentării) în Siria, sumele obţinute transferându-le într-un cont personal, prin Banca Româno-Egipteană, la o bancă din Damasc.

Acţiuni similare de comerţ exterior a mai realizat şi prin SC Manhattan Enterprises SRL cu sediul la adresa sus- menţionată, Uno International Eximp SRL din str. Rumeoara nr.17, SC Inter Victoria SRL, SC N’Cooper SRL, ambele cu sediile fictive în str. Piatra Mare nr.7, în urma cărora nu a repatriat valuta obţinută. Omar Hayssam este căsătorit cu Omar Adela, născută la 07.10.1966, iar până la 11.05.2000 au locuit în str. Ceahlău nr.23, bl.66, ap.11, sector 6, după care s-au mutat la actuala adresă. Aceştia au deţinut mai multe autoturisme străine de lux, printre care un Mercedes 300, nr.B-04-GUV, radiat în urma vânzării la 06.02.2001.

Printre legăturile lui Omar Hayssam au fost identificate următoarele: Bogdan Petrescu (nepotul lui George Păunescu), Saşa Marinescu (patronul firmei Bastos Nyc), Costel Ciucă (coacţionar la firmele Bastos Nyc şi Cinta Bastos dinBelgia), Constantinescu Alexandra (angajată la firma Tamisa Trading SRL, implicată în afacerea Ţigareta 2), Sucată Florin (fost marinar, angajat la SPP) şi Juncan ( (Jucan - nn D.B.) Floriana, ziaristă.

De asemenea se cunoaşte faptul că la începutul anului 2000 l-a sprijinit cu bani pe Dinu Gheorghe, cu care se află în relaţii de prietenie, pentru ca acesta să obţină funcţia de director general al Direcţiei Generale a Vămilor. Printre firmele cu care a derulat afaceri se numără Trump Invest SRL, Mas Med Invest SRL şi Atom Plus SRL, toate folosite în traficul cu ţigări de către Măgureanu Virgil şi Giony Popescu. În ultima perioadă, Omar Hayssam a procedat la desfiinţarea unora din firmele sale, acestea fiind trecute pe numele altor parteneri de afaceri ori reprofilate pe producerea şi comercializarea de alcool, aparatură electrică de uz casnic ş.a.

În prezent, Omar Hayssam şi soţia sa Omar Adela, figurează ca asociaţi /administratori la mai multe firme, după cum urmează:

Uno International Eximp SRL Nehoiu (J10/397/2001), specializată în închirierea bunurilor mobiliare proprii sau închiriate, având ca asociaţi pe Omar Hayssam şi Omar Mahmoud Khaled;

Bucovina Enterprises SRL Vatra Dornei, obiect de activitate-producerea de ape minerale îmbuteliate la surse, având ca asociaţi pe Omar Hayssam şi soţia sa, Omar Adela;

Manhattan Fashion SRL Bucureşti, profilată în fabricarea unor articole de încălţăminte, are ca asociat unic pe Omar Hayssam;

SSANGYONG Motors Romania SRL Bucureşti, specializată în comerţul cu autovehicule, este administrată de Omar Adela, care deţine şi 50% diun capitalul social al firmei;

Sirom Forest SA Bucureşti, care derulează activităţi de tăiere, rindeluire şi impregnare a lemnului, acţionar majoritar fiind Omar Hayssam;

Rio Bucovina Distribution SRL Bucureşti, cu obiect de activitate comerţul cu ridicata al băuturilor, asociaţi fiind soţii Omar;World Hotels SA Bucureşti, care derulează activităţi de hoteluri şi moteluri cu restaurant, unde acţionari persoane fizice sunt soţii Omar;

Florian Haus Prodcom SRL Bucureşti, specializată în fabricarea produselor pe nază de carne, având ca asociaţi pe Omar hayssam şi Omar Mukhles;

Best City SRL Bucureşti, având ca obiect de activitate comerţul cu amănuntul cu articole şi aparate electrice de uy casnic, unde Omar Hazssam deţine 50% din capitalul social;

City Center SRL Bucureşti, care derulează activităţi de închiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, având ca asociaţi pe Omar Adela şi Omar Hayssam, care îndeplineşte şi funcţia de administrator.

Agro City Center SRL Bucureşti, cu acelaşi obiect de activitate, asociat şi administrator fiind Omar Hayssam. Această firmă are două filiale în judeţul Alba şi Brăila, care funcţionează ca societăţi comerciale, înmatriculate sub nr. J1/227/2000, respectiv J9/1/2002.

Referitor la SC Agro City Center SRL. se cunoaşte că a achiziţionat cantitatea de 63 kg. erbicid sub denumirea comercială de Dacsulfuron 750wp/sp, în baza contractului nr.387/28.03.2002, încheiat cu SC Dacrom Primex SRL Bucureşti. Livrarea s-a efectuat, după ce, în prealabil, Omar Hayssam a avizat un bilet la ordin (semnând Omar Mohamad), pentru suma de 28676 dolari, reprezentând o rată scadentă ce trebuia achitată de societatea beneficiară. La 19.09.2002, Banca Comercială Ion Ţiriac SA a respins la plată fila CEC respectivă pentru lipsa de disponibil în cont. Până la data de 31.10.2002 obligaţia nu a fost onorată, deşi marfa fusese livrată, fapta ce se încadrează în art.215, alin.3, cod penal, care prevede şi sancţionează infracţiunea de înşelăciune.

În legătură cu Omar Hayssam s-a mai stabilit că, prin intermediul SC City Center SRL, a încheiat cu TVR, SC OMEGA PRESS INVESTMENT SA şi SC RH Press SRL contracte sistem „barter” privind livrarea a 40 autoturisme marca Hyundai Santamo (în urma publicităţii nu s-a plătit cu bani cu cu produs, respectiv autoturismul).Astfel, potrivit datelor obţinute, în anul 1998-1999, un lot de 40 autoturisme marca Hyundai Santamo au fost exportate de către Hyundai Motor Company – Seul către Republica Populară Chineză, care nu au mai ajuns la destinaţie întrucât au fost declarate ca furate, firma beneficiară încasând asigurările.

Ulterior, la data de 11.11.1999, după modificarea seriilor de şasiu, aceste autoturisme au fost introduse în România de către firma Islands General Trade Co. Ltd., cu sediul declarat în Mail Mall PO BOX 964 Road Town Tortola – Insulele Virgine Britanice, societate off-shore ce nu a putut fi identificată.

Autoturismele au fost preluate de firma beneficiară, SSANGYONG Trading Romania SRL (J40/1040/1997) cu sediul în Şos. Bucureşti/Ploieşti nr.19/22, bl.XII/2, sector 1, ce are ca obiect de activitate „prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului”. Asociat unic şi administrator este cetăţeanul irakian Aadil M. Muklaf, născut la 01.10.1958, cu domiciliul în localitatea Ramadi, posesor al paşaportului seria PA/M/0493693.

Preluarea maşinilor a fost efectuată de beneficiar prin reprezentantul său, SC Champ Invest SA (J40/657/1991), cu sediul în Bucureşti, Şos. Odăi nr.17, sector 1, ce are ca obiect de activitate „activităţi ale altor agenţii de transport”. Asociaţii acestei firme sunt: Adela Dumitrescu, născută la 31.07.1922, domiciliată în Bucureşti, str. Pavel Tcacenco nr.15, sector 2; Mihail Dumitrescu, născut la 23.07.1952 în Făgăraş, judeţul Braşov, cetăţean italian cu domiciliul Avezzano – Via Sabotino nr.30 – Italia, care este şi administratorul firmei; cetăţenii italieni Pompea Bucilli, născut la 01.10.1954 şi Rosalba Bucilli, născută la 31.10.1964, ambii domiciliaţi în localitatea Sora-Italia.

Şase dintre aceste autoturisme au fost achiziţionate la data de 10.05.2001, de către SC Pasquall Prod SRL de la firma Best Wood Nehoiu SRL (administrată în acea perioadă de Omar Hayssam). SC Pasquall Prod SRL (J40/896/2000), cu sediul în Bucureşti, b-dul Camil Ressu nr.3, bl.13A, ap.90, sector 3, are ca obiect de activitate „cultura cerealelor”, iar asociaţii firmei sunt Iliescu Constantin Cristinel, născut la 03.03.1956, domiciliat în str. Competiţiei nr.7, sector 2 şi Ranetescu Horia, născut la 14.12.1938, domiciliat în str. D-na Ghica nr.1, (..), sector 2. Administrator al acesteia este Zaharia Ion, născut la 14.121956, domiciliat în municipiul Slobozia, b-dul Unirii, bl. E17(...).

Firma Best Wood Nehoiu SRL (J40/453/2000), cu sediul în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău, str. 1 decembrie 1918 nr.3-5, are ca obiect de activitate „prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului”. Asociaţi la această firmă sunt Layth E. Abd al Lateef, cetăţean irakian, născut la 05.08.1973, domiciliat în Bagdad, posesor al paşaportului seria PA-211539 şi societatea Ogharit SCS din Siria, iar administratorii sunt Popescu I. Gheorghe, născut la 02.04.1939, domiciliat în localitatea Nehoiu, str. 1 Decembrie 1918, bl.A3, (...) şi Voicu Marian, născut la 08.09.1961, domiciliat în Braşov, str. Harmanului nr.29,(...).

Din verificări a rezultat faptul că firma Hyundai Motor Company nu a folosit niciodată cele şase serii de şasiu, iar singura societate din România autorizată să importe şi să comercializeze autoturisme marca Hyundai este Hyundai Auto Romania SRL.La data de 11.06.2001, prin intermediul fostului administrator al firmei Pasqall Prod SRL, Bănică Pascu, zis „Paul”, nascut la 21.01.1959, domiciliat în Intrarea Ştefan Furtună nr.11, (...) sector1, un număr de trei autorutisme Hyundai Santamo au fost preluate fără plată de către Răduţu Bibi, născut la 20.07.1933, domiciliat în Calea Griviţei nr.115, (...) sector 1 şi fără forme legale în Calea Griviţei nr.228, bl.4, ap.15, sector 1. S-a stabilit că Răduţu Bibi este o verigă importantă a aceste filiere internaţionale de trafic cu autoturisme furate, fiind cunoscut ca o persoană cu relaţii în lumea oamenilor de afaceri (fost director la Cazinoul Hilton) şi a cetăţenilor ruşi şi moldoveni, cu ajutorul cărora, prin violenţă, îşi rezolvă diferite „probleme de afaceri”. Sus numitul a înmatriculat pe nume propriu cele trei autoturisme, prin intermediul lui Duică Valeriu Robert, născut la 229.09.1967, domiciliat în Bucureşti, str. Gala Galaction nr. 30, persoană specializată în asemenea activităţi, pentru care percepe între 150 şi 200 dolari, clienţii acestuia fiind , în general, cei care cunosc provenienţa dubioasă a autoturismelor.

Actualul administrator al SC Pasqall Prod SRL, Istrate Mihai, a reclamat la secţia 4 Poliţie faptul că Răduţu Bibi a achiziţionat de la această firmă trei autoturisme Hyundai Santamo, fără a le plăti, fapt dovedit prin acte şi martori, prejudiciul creat fiind de peste 1,5 miliarde lei.

Totodată, s-a stabilit că din lotul de 40 autoturisme marca Hyundai Santamo un număr de şapte maşini figurează înmatriculate după cum urmează:

două autoturisme sunt înmatriculate pe SC Omega Press Investment SA (J40/14168/1994), cu sediul în Intrarea Străuleşti nr.1, sector 1, ce are ca obiect de activitate „tipărirea ziarelor”, fiind folosite de către angajaţii cotidianului Ziua. Această societate are ca asociaţi pe: Călin Daniela, născută la 16.11.1974 şi Călin Raluca, născută la 09.02.1982, ambele cu domiciliul în b-dul Camil Ressu nr.20, bl.6bis, (...), sector 3; Lichiardopol Nicolae Mirel, născut la 01.06.1958, domiciliat în Splaiul Unirii nr.33, bl.M4, (...), sector 3, precum şi firmele Lakeline Limited din Cipru şi Omega Media Holdings Ltd. – Israel. Ca administratori figurează următorii: Cristof Cornelia, născută la 20.09.1955, domiciliată în str. Turda nr.108, (...); Patriciu Dan Costache, născut la 03.08.1950, domiciliat în str. Herăstrău nr.33, Gaiţă Georgeta, născută la 24.04.1955, domiciliată în str. S.V. Rachmaninov nr.27; Pătraşcu Adela, născută la 27.12.1960, domiciliată în b-dul Basarabia nr.75, (...); Pleşoianu Ioana, născută la 18.10.1955, domiciliată în str. Teiul Doamnei nr.19, (...), Sorin Ştefan Roşca Stănescu, născut la 09.08.1949, domiciliat în str. 10 Mese nr.8, (...), sector 2 (preşedinte şi director general); Stegaru Florică, născut la 30.11.1948, domiciliat în Şos. Pantelimon nr. 239, (...) şi firma Livcont SRL cu sediul în str. Teiul Doamnei nr. 19, bl.39, ap.11.

Patru autoturisme sunt înmatriculate pe Compania Română de Radio şi Televiziune SRL (J40/3694/1993) cu sediul în str. Anton Pann nr.52, ap.2, sector 3, ce are ca obiect „activităţi de radiodifuziune”, fiind folosite de personalul TVR. Această firmă are ca asociaţi pe SC Radio Popular SA, cu sediul în str. Păun Petre nr.3 şi Gabrea Radu Bartholomeu, cetăţean german, născut la 20.08.1937, domiciliat în localitatea Steinbach – Germania, care este şi administrator, împreună cu Samoilă Gheorghe Ştefan, născut pe 06.08.1948.

Un alt autoturism este înmatriculat pe SC RH Press SRL (J40/2667/1997), cu sediul în Calea Plevnei nr.114, sector 1, având ca obiect de activitate „tipărirea ziarelor”, fiind exploatat de personalul publicaţiei Cotidianul. Firma menţionată are ca asociaţi societăţile comerciale Regent House Printing & Publishing SRL, cu sediul în str. C-tin Istrati nr.46 şi Regent House Properties Limited, din Londra-Marea Britanie, iar administrator este Husar Călin, născut la 02.03.1964, domiciliat la adresa sus-amintită.
Amanunte pe larg in articolul original
de la Adevaruri necesare prin Investigatii la cheie, de Dan Badea

JURNAL DE CAMPANIE: Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor. INTERVIU cu generalul (r) SRI Aurel Rogojan

Scris de Victor Roncea

Generalul (r) SRI Aurel Rogojan dezvăluie detalii din istoria României despre cum se schimbă preşedinţii

Generalul (r) SRI Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad şi consilier al conducerii Serviciului Romån de Informaţii, revine, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Curentul“, asupra momentului transformărilor structurilor de securitate, ale societăţii civile şi partidelor politice imediat după lovitura de stat din 1989. Istoriograf al serviciilor secrete şi memorialist al celor romåneşti, generalul Aurel Rogojan, după ce l-a acuzat pe primul şef al SRI, Virgil Măgureanu, fost căpitan DIE şi membru al grupului de la Ştefan Gheorghiu din jurul lui Leonte Răutu, de epurarea ofiţerilor „anti-KGB“ din noul SRI, revine cu detalii legate de implicarea altor structuri în consolidarea unei ocupaţii de tip nou a Romåniei.
Profesorul de contraspionaj atrage atentia asupra modului in care si-au impartit sedere de influenta in societate serviciile care au contribuit la lovitura din 1989. De exemplu, serviciile secrete occidentale s-au ocupat în mod special de sindicate, cele ruseşti au avut drept obiectiv „militarizarea societăţii civile“, iar cele autohtone au reuşit să se bage între acestea două pentru a cåştiga un loc de frunte în viaţa politică. Dacă printre fondatorii Grupului pentru Dialog Social, stimulat de Silviu Brucan, s-a aflat, printre alţii, chiar fiica lui Leonte Răutu, Anca Oroveanu, în partea politică, în PNL, de exemplu, pe långă implicarea serviciului Ministerului de Interne, o altă structură, posibil răsăriteană, s-a ocupat cu crearea unei noi aripi, în timp ce partide care au încercat „auto-lustrarea“ ofiţerilor acoperiţi au dispărut pur şi simplu, aflăm de la interlocutorul nostru.
Luna aceasta, generalul Rogojan isi va lansa cartea "1989 - Dintr-o iarna in alta - România in resorturile secrete ale istoriei", care va da multe insomnii conspiratorilor anti-România.

- Domnule general, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, Ioan Talpeş, afirma la emisiunea „Naşul“ că PNL s-a înfiinţat la noul SIE, condus în anii aceia de Mihai Caraman, „care era foarte måndru de gradul său de ofiţer KGB“. Mie mi-a spus însă Ştefan Andrei că Mihai Caraman a fost mătrăşit de la SIE după o vizită de-a domnului Măgureanu la Moscova şi după ce şeful SIE i-ar fi reclamat lui Ion Iliescu că sunt prea mulţi agenţi ai serviciilor speciale ruse în România: câteva zeci de mii. Care este adevărul şi care a fost rolul serviciilor secrete de la noi şi de aiurea în „dezvoltarea şi consoliderea democraţiei“?

- Ceva, ceva este pe aproape de adevăr despre înfiinţarea partidelor. În privinţa PNL, o aripă liberală - dacă vă aduceţi aminte de „aripile“ de atunci - s-a înfiinţat, însă, la un alt serviciu, şi de aici marea dihonie, între unii şi ceilalţi. Şi între liberali, dar şi între directorii serviciilor respective. În fapt, unele dintre cele circa 120-130 de partide existente la un moment dat s-au înfiinţat prin „ordine de misiune“. Exista, nu-i aşa, în grădina ministrului Chiţac, un Serviciu pentru Protecţia Obiectivelor Politice... Avea nevoie de obiectul muncii. Apoi, dacă a început un serviciu cu astfel de „stimulări ale democraţiei“, celelalte trebuiau să se lase eclipsate?! Erau terminate, la propriu! Au fost lideri de partide care ştiau bine lecţia de la S.O.E., din perioada anilor ‘40, şi aveau, şi urmăreau „norma“ de acoperiţi. În mai multe cazuri, odată cu epurarea acoperiţilor din partid s-a autoepurat şi partidul de pe scena vieţii politice. Ne place sau nu, asta a fost. Deduceţi dvs ce a mai rămas. Ştiţi vorba unui lider de partid... Cu liberalii, însă, s-a întâmplat ceva cu totul aparte, un adevăr care va ieşi, poate, singur la iveală.

- Dar cum e cu „pluripartidismul“ şi „dialogul social“, cu „societatea civilă“, acum din nou foarte activă, „pe fază“, în plină campanie prezidenţială?

- Pentru început, pluripartidismul avea nevoie de un impuls. Cine să-l dea? Occidentalii au fost interesaţi mai mult de sindicate, ruşii de paramilitarizarea „societăţii civile“, îndeosebi a organizaţiilor „apolitice“, prin intermediul cărora s-a realizat o nouă ocupaţie şi s-a impus o dictatură de alt tip asupra României, extinsă apoi la nivel instituţional. Să fi fost lăsaţi numai ruşii să se ocupe şi de implementarea pluripartidismului, cum şi-ar fi dorit, s-ar fi stricat prea mult, şi aşa destul de precara stare de stabilitate şi echilibru prin care, legalmente, este definită siguranţa naţională.

- Şi atunci, cum s-a dezvoltat „democraţia românească“?

- Păi atunci, cei care au avut resorturile şi-au îndeplinit planul la indicatorii „viitori lideri de partide“ şi „viitori parlamentari“. Asta a fost definită, de către actorii operaţiunii, ca o necesitate a momentului de pornire către o viitoare societate democratică. La vârful structurilor speciale existau şi preocupări mai selecte, cum ar fi „rezerva de cadre“ a preşedinţilor şi prim-miniştrilor...

- Virgil Măgureanu avea vreo implicare?

- Da, desigur... Dânsul a fost de mai multe ori şi insistent în atenţia presei vremii pentru faptul de a-i căuta înlocuitori preşedintelui Ion Iliescu, cărora să le asorteze şi prim-miniştrii...

- Acum, asta era de bine, după mine, ţinând cont de acea perioadă. Dar o făcea din proprie iniţiativă sau avea sarcina aceasta în fişa postului?

- Nici vorbă. Doar dacă preşedintele l-a mandatat în mod excepţional, mai ştii?!...

- Unii spun că şi dânsul şi-ar fi dorit să ajungă prim-ministru în anii ‘90 şi de aceea a fost şi senator sau deputat, de Vrancea parcă. Dar, ca să înţeleg mai bine procedura: pe unii îi provoca, îi stimula şi apoi îi vorbea „de bine“ la Cotroceni ori la Palatul Victoria?

- Măcar să o fi făcut profesionist şi consecvent. Ajungea departe! Dar, nu. Nu a fost asta.

- Atunci ce a fost?

- Îşi căuta propriul culoar spre puterea supremă. Tatona, când pe unul, când pe altul, doar-doar îl va găsi pe cel care să-i spună: „Numai cu dumneata!“

- Dar o asemenea conduită nu semnifica „trădarea“ lui Ion Iliescu?

-Atingeţi o chestiune extrem de delicată. Dacă într-o primă etapă, Ion Iliescu era pentru Virgil Măgureanu, cel puţin în referirile de „uz intern“, numai charismă, era „omul providenţial“ care, pur şi simplu, electriza şi magnetiza, foarte repede, mult prea repede, s-a văzut apoi cum Virgil Măgureanu începuse să fie când dezolat, când contrariat şi apoi chiar în ipostaze pe care funcţia sa nu i le îngăduia faţă de persoana care în acele momente era preşedintele României. Virgil Măgureanu a mers până la negarea oricărei alte autorităţi laice, afirmând că - citez din presa vremii - „În România, deasupra mea este numai Dumnezeu“.

- Deci aşa s-a ajuns la „trădarea“ din 1996, care, în viziunea multor naivi, a fost „de bine“? Dezamăgirile au fost imense însă, aşa cum ni se întâmplă de 20 de ani. Dacă Iliescu vroia Tratat cu URSS, Constantinescu a semnat Tratatul cu Ucraina, prin care am renunţat „de bună voie şi nesiliţi de nimeni“ la teritorii româneşti străbune. Dar care a fost rolul SRI în 1996, dacă a existat unul?

- Serviciul a avut atunci atitudinea instituţională corectă. Ceea ce trebuie spus, că nu a implicat obligatoriu şi convergenţa cu unele dintre convingerile şi opţiunile directorului. Între Serviciu, substanţialitatea atribuţiilor sale şi conduita de urmat pentru realizarea lor, pe de o parte, şi director, pe de altă parte, apăruse un ecart. Teoreticianul puterii, şi, de ce nu, şi al conspiraţiei politice, din domnul Virgil Măgureanu avea deschidere şi către alte orizonturi. O parte nu mai răspundea aşteptărilor celeilalte... Cel puţin aceasta a fost şi este, până la acest moment, percepţia noastră.

- Observ că asociaţi teoria puterii cu teoria conspiraţiei politice. De ce?

- Fiindcă dobândirea puterii politice implică, cel mai adesea, şi o astfel de resursă. Priviţi în istorie: credeţi că a existat vreo preluare a puterii fără vreo „muncă conspirativă“ în spate? Asta, suplimentar de resursele secrete îndeobşte folosite.

- Puteţi să intraţi în detalii. Un exemplu „electoral“?

- Da, de ce nu?! Revin la momentul 1996. Eu eram în acel an detaşat la Serviciul de Protecţie şi Pază, pe lângă Inspectorul General pentru Informaţii, şi, ca în orice perioadă preelectorală, circula multă zvonistică. O mare cotă a căpătat în una din zilele acelea o semnalare, a cărei sursă şi, respectiv, elementele de conţinut ale mesajului nu au fost evaluate pe scara veridicităţii. Din lipsă de timp. Semnalarea a venit pe la orele 12.30 şi anunţa un eveniment ce urma să aibă loc peste trei ore. Potrivit acelei ştiri incerte, purtătorul de cuvânt al directorului S.R.I. urma să se întâlnească, se indica data şi chiar ora, 15.30, la o adresă, Calea cutare nr. 338, cu un reprezentant al Convenţiei Democratice, pentru a-i înmâna o servietă cu nişte miliarde de lei, între două şi trei. Se începuse deja scrierea olografă a notei de informare când am cerut să mă duc să verific personal ce este la numărul respectiv pe Calea X-ulescu. Rezultatul a fost acela că la numărul 316 se termina Calea... Concluzia: „Informaţia nu este verificabilă“. Dacă nu ar fi conţinut o adresă indicată atât de exact, racheta informaţională era lansată împotriva „sponsorului“, care trebuia dedus ca fiind şeful purtătorului valizei.

- Dar dacă cineva, pe releul informator/dezinformator - sursă - ofiţer - ierarhii interne - analist - redactor informare, nu a reţinut numărul corect?!

- De ce nu, de ce nu? Pot exista şi asemenea accidente, care pe astfel de subiecte, chiar că nu ar trebui să fie considerate ca întâmplătoare.

- Înţeleg că valiza a ajuns, poate, acolo unde trebuie... Eu o să-l întreb şi pe domnul Nic Ulieru, de curiozitate, să văd dacă-şi aduce aminte de ceva de genul acesta. În mod cert, la vot, domnul Măgureanu a informat „în direct“ că „a votat schimbarea“, ceea ce ne-a adus din rău în mai rău, după mine. Să vedem cum s-au modernizat succesorii săi, mai tineri, de azi. În concluzie, vreţi să spuneţi cumva prin acest exemplu că serviciile secrete, române sau străine, sunt cele care schimbă sau nu preşedinţii...

- Asta o spuneţi dvs. Eu vă propun să reluăm tema după alegeri.

Interviu realizat de Victor Roncea

CURENTUL PDF 4.11.2009 - numarul de azi si CURENTUL PDF 27.10.2009 - prima parte a interviului

Serviciile secrete şi conspiratorii decid soarta alegerilor
Curentul - miercuri, 04 noiembrie 2009

© Curentul

GEN ROGOJAN vs MAGUREANU. Un general (r) SRI acuză: ofiţerii UM 0110 „anti-KGB“ - primii disponibilizaţi din Serviciul Roman de Informatii

Un general (r) SRI, Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, îl contrează pe un fost căpitan DIE, Virgil Măgureanu, primul şef al urmaşului Securităţii
Scris de Victor Roncea
Apariţia în presă a unor opinii în serial ale primului director al SRI, Virgil Măgureanu, privind reformarea aparatului securităţii statului, a născut noi controverse printre rezerviştii Serviciului, care îl acuză pe profesorul de sociologie şi fost căpitan DIE că, printre altele, a favorizat şi epurarea ofiţerilor de informaţii care urmăreau agenţii serviciilor secrete comuniste din România în cadrul Unităţii 0110 „anti-KGB“. Generalul de brigadă (r) Aurel Rogojan, fost şef de cabinet al generalului Iulian Vlad, cu o activitate importantă în comunitatea de informaţii de după 1989, consideră că Virgil Măgureanu rescrie istoria SRI şi este, încă, tributar „echipei Ştefan Gheorghiu“. Îi stăm la dispoziţie profesorului Măgureanu pentru o eventuală replică. Generalul (r) SRI Rogojan ne-a oferit în exclusivitate extrase dintr-o nouă lucrare a sa, care va fi lansată pånă în decembrie şi care va da multe insomnii unora sau altora: „1989 - Dintr-o iarnă în alta - Romånia în resorturile secrete ale istoriei“. Le vom publica în premieră, alături de alte documente mai mult sau mai puţin secrete, pentru a contribui la aflarea adevărului asupra momentului Decembrie 1989.

- Domnule general, cum comentaţi afirmaţia domnului Virgil Măgureanu că au trebuit să treacă doi ani pentru ca nou-înfiinţatul SRI să poată răspunde atribuţiilor sale? Şi care a fost rolul cadrelor instalate de Nicolae Militaru, agent GRU, la conducerea unităţilor?

- În primul rând, cam de atâta timp a avut nevoie pentru scoaterea de la conducerea „unităţilor teritoriale paralizate“ - după cum spune chiar dânsul - a şefilor detaşaţi de la Ministerul Apărării Naţionale, care într-adevăr, cu rarisime excepţii, au blocat activitatea de informaţii pentru securitate naţională la nivelul întregii ţări. Iniţial, directorul Serviciului Român de Informaţii i-a creditat şi acceptat, probabil şi din nevoia de a avea susţinerea puterii militare, unica forţă conducătoare reală în acel moment. Toate sediile unităţilor teritoriale ale fostului Departament al Securităţii Statului fuseseră ocupate de comandamentele militare judeţene, iar patrimoniul întregului DSS, preluat de MApN. Dacă preluarea a fost aproape instantanee, pentru recuperare a fost nevoie de mult timp şi numeroase formalităţi birocratice, iar inventarul iniţial nu s-a mai reconstituit.
În al doilea rând, tot cam doi ani au fost necesari pentru adoptarea Legii de organizare şi funcţionare a Serviciului Român de Informaţii, în condiţiile în care în absenţa cadrului juridic, având în vedere contextul ostil, special creat şi exacerbat, împotriva reconstrucţiei juridice şi instituţionale a sistemului securităţii naţionale, era teoretic şi practic imposibil să se relanseze o activitate normală a vreunui serviciu de informaţii.
În al treilea rând, domnul Virgil Măgureanu, prin prestaţiile sale publice, a dezavuat mijloacele şi metodele activităţii secrete de informaţii, omiţând că acestea nu au determinare ori condiţionări ideologice, informatorii, de exemplu, existând de când lumea. Or, dânsul, în calitate de director al noului serviciu de informaţii pentru securitate naţională, declara ritos şi încerca să demonstreze că acesta va lucra fără informatori. Jocul domnului Măgureanu cu cuvintele a avut efectul unei lovituri nucleare asupra sistemului informativ. După aceea, ca şi cum nu ar fi fost destul, domnia sa a declarat deschis războiul cu dosarele secrete din Arhiva Securităţii. Asta şi în replică la actul celui care i-a transmis către presă dosarul personal de căpitan în rezervă al Serviciului Extern al Securităţii. Apartenenţa respectivă era poate un fapt de înaltă onoare şi patriotism, cu care trebuia să aibă tăria să se mândrească, nu să se lepede ca de satana...

- Credeţi că publicarea dosarului său a dus şi la alte „accidente“?

- Au mai fost şi alte „accidente“ în exerciţiile de comunicare publică ale directorului Serviciului Romån de Informaţii care, toate la un loc, au decredibilizat declaraţiile de intenţii cu privire la edificarea noului serviciu de informaţii. Ce bază de sprijin mai putea să-şi creeze un serviciu de apărare a securităţii cetăţeanului, societăţii şi statului împotriva conspiraţiilor şi atentatelor anticonstituţionale, dacă nu putea oferi nicio protecţie surselor sale, nici măcar ca un ziarist, iar informaţiile şi documentele din dosarele secrete susţineau un acut război politic dintre putere şi opoziţie? Să nu avem memoria scurtă, dar note, declaraţii, fişe şi alte documente secrete din dosarele existente în Arhivele Securităţii, despre personalităţi marcante ale opoziţiei, preluate de SRI, nu s-au „teleportat“ singure în paginile anumitor cotidiene sau săptămânale, cele mai multe acum dispărute din peisajul presei. Deci, în afirmaţiile domnului Virgil Măgureanu încap şi nuanţele de această natură...

- Da. Cu ce s-a remarcat această „echipă de la Ştefan Gheorghiu“, care apare în construcţia Serviciului Român de Informaţii?

- Acesta este fondul chestiunii în discuţie: de fapt lipsa de criterii în managementul resurselor umane, absenţa unei politici de personal, corect fundamentate, eliberate de numeroasele presiuni exterioare pentru plasamentul a tot felul de neaveniţi şi paraziţi au accentuat deprofesionalizarea, voluntarismul şi aventurismul, întârziind transformările frecvent clamate şi mult-aşteptate. Revin asupra „echipei de la Ştefan Gheorghiu“. Cu trecerea timpului, ei au devenit foarte buni colegi, au găsit suficiente amintiri şi alte elemente de comuniune cu „securiştii“, „foştii din securitate“, cu care s-au coalizat în rezistenţa tacită faţă de pericolul reprezentat, atât de menţinerea în Serviciu a „profesioniştilor“ din armată, cât şi de noul val „pecerist“, al „pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor“. Desigur, lucrurile bune nu puteau să apară din senin. Dl Virgil Măgureanu, ca profesor, s-a ocupat cu reală aplicaţie de problemele pregătirii viitorilor ofiţeri. Dar ei şi-au afirmat profesionalismul după circa opt ani de la absolvire. Trebuie recunoscut totuşi că unii membri ai echipei au avut ceva realizări: au excelat în politică şi controlul informării factorilor de decizie ai statului. Nu au realizat, însă, rolul şi importanţa culturii juridice a ofiţerilor de informaţii. Consecinţa a fost aceea că formarea noilor generaţii de ofiţeri nu a mai urmărit să-i deprindă cu rigoarea raţionamentelor juridice în înţelegerea şi interpretarea informaţiilor în raport cu ameninţările sau evenimentele, ci cu raţionamentele ştiinţelor speculative.

- Dvs. aţi susţinut recent că, în 1989, „Departamentul Securităţii Statului, în pofida presiunilor politice din ultimii 10 ani, care-i vizau deprofesionalizarea, dispunea de un corp al ofiţerilor de informaţii cu un înalt grad de instruire (absolvenţi de facultăţi în cele mai diverse specialităţi, absolvenţi ai unor cursuri de limbi, culturi şi civilizaţii străine, un procent însemnat de specializări postuniversitare)“. Domnul Virgil Măgureanu afirma exact contrariul, respectiv că „efectivele abundau de oameni depăşiţi de evenimente, chiar deprofesio-nalizaţi“. Adevărul e, poate, la mijloc. Cum comentaţi?

- Depinde de unităţile de măsură folosite pentru cuantificarea profesionalismului şi de momentele evaluării pe care le are în vedere domnia sa. Domnul Virgil Măgureanu a găsit imediat loc în SRI unor oameni de încredere, cu care a lucrat la Academia „Ştefan Gheorghiu“ ori la institutele pendinte de aceasta, folosite pentru acoperirea unor misiuni externe, inclusiv cea avută iniţial de profesorul meu de Teorie Generală a Statului şi Dreptului, Dumitru Mazilu. Aceşti primii nou-veniţi în Serviciu s-au făcut că nu prea înţeleg raţiunile şi fondul activităţii secrete de informaţii. Ca să nu se creadă cine ştie ce... Apoi mai manifestau şi suspiciuni ori rezerve serioase faţă de acest gen de activitate şi, bineînţeles, faţă de cei care o practicau. Toate consilierile pe le ofeream, cu bună-credinţă, erau răstălmăcite şi aplicate exact pe dos, crezând că noi, cei „vechi“, le spunem „pe invers“. Interesaţi de consolidarea noilor lor poziţii, nu scăpau prilejul de a se pune numai pe ei în evidenţă şi de a-i discredita, marginaliza ori exclude pe ceilalţi.
Într-o etapă următoare, domnul Virgil Măgureanu a fost nevoit, din câte am înţeles, să disponibilizeze circa 1.200-1.500 de ofiţeri din generaţiile de mijloc, adică pe cei care constituiau pilonii de profesionalism şi ai perspectivelor Serviciului. Aceasta după ce anterior toţi cei care împliniseră 50 de ani au primit „liber“ la pensie. Mulţi dintre cei astfel disponibilizaţi au trebuit să plece nu pentru că au făcut parte din poliţia politică, ci pentru că au lăsat „răni adânci“ unor servicii de spionaj străine... Acesta este adevărul, să nu-l spunem nici după 20 de ani?!

- Staţi puţin. Vreţi să spuneţi că au fost epuraţi, de fapt, tocmai cei ce stăteau cu ochii pe agenţii străini?

- În dialogurile domniei sale cu istoricul loviturilor de stat din România, Alex Mihai Stoenescu, domnul Virgil Măgureanu rămâne zdravăn strâns în chingi, ca să nu spunem umilit, în legătură cu inabilitatea răspunsurilor şi confuzia răspândită în chestiunea unei părţi din arhiva microfilmată a UM 0110. Dumneavoastră, ca jurnalist experimentat pe frontul estic al României, puteţi credita bâlbâiala domnului Virgil Măgu-reanu în chestiunea respectivă, sau chiar credeţi că ce s-a luat de acolo, din plafonul unităţii, nu avea şi copii de asigurare? Nu, nu-i nevoie să-mi răspundeţi. Fac şi eu un simplu exerciţiu de retorică...

Un general (r) SRI acuză: ofiţerii „anti-KGB“ - primii disponibilizaţi de către Măgureanu
Curentul - marţi, 27 octombrie 2009

© Curentul

COMISARUL MAGUREANU se intoarce. De la SRI la Adevarul lui Patriciu, ca un foc de artifici(u)i

Desi la prima vedere e vorba de un interviu "la zi" cu un titlu "istoric" - Cum a apărut SRI - ziarul Adevarul a reusit sa adune astazi peste 10.000 de accesari la acest subiect, extras, de fapt din cartea de dialoguri a fostului sef al SRI Virgil Magureanu cu istoricul Alex Mihai Stoenescu - “De la regimul comunist la regimul Iliescu” - , aparuta hat, tocmai in noiembrie 2008. Le-a luat ceva baietilor de la Adevarul pana au citit-o. Se dovedeste, din nou, ca misterele serviciilor secrete romanesti atrag masiv cititorii. Daca mai continua cu cateva episoade, profesorul Virgil Magureanu revine din nou in atentia publica, ce coincidenta!, chiar la startul campaniei electorale. Am intrebat si eu, curios, pentru cine se implica profesorul. Sa spunem ca am aflat. N-are rost sa ofer eu amicilor sau inamicilor presedintelui informatia. Sa o afle singuri. In tot cazul, ca un hint, vizavi de alte relatii "cu scantei" din trecut, mi s-a spus, destul de plastic, cam asa: astia-s ca artificiile; cand explodeaza, pe cer, se raspandesc in toate directiile dar, evident, de plecat pornesc dintr-acelasi cartus... Ramane de vazut. Oricum, opiniile lui Virgil Magureanu, fost senator FSN de Zalau si pretendent la fotoliul de prim prim-ministru inainte de a obtine sefia SRI, sunt intotdeauna interesante, chiar si cand sunt recitite si chiar cand nu sunt intotdeauna conforme cu adevarul (asta-i meseria). Asa ca va recomand dialogul acestuia cu Alex Mihai Stoenescu, selectat de Adevarul (cu mentiunea ca numele istoricului lipseste cu desavarsire) - Cum a apărut SRI / Măgureanu: “Ştiam că nu va fi un pension de fecioare" .

PS: Interesant ca in Adevarul lui Patriciu au aparut in ultima perioada mai multe articole negative sau insertii nefavorabile la adresa primului sef al SIE, celebrul Mihai Caraman (ca si in cazul interviului evidentiat mai sus), cu toate ca se spune ca generalul "l-a facut om" pe actualul multi-milionar. Oare are vreo legatura atitudinea mogulului de presa - in al carui trust activeaza si Andrei Plesu sau Nicolae Manolescu - cu vanzarea Rompetrol la KazMunaiGaz sau recentele sale investii in Ucraina si Georgia?

SPECULATII CONTRA-SPECULATII. O intoarcere radicala neobservata de intreaga presa. Virgil Magureanu: Nu am declarat niciodata ca se va inchide cercul

Pe 25 martie revista "Q Magazine" a Florianei Jucan, care se banuieste ca apare pe spezele afaceristului-spion Fahti Taher, a publicat un articol cu Virgil Magureanu care a facut valuri. In acesta se specula ca, dupa incatusarea omului de afaceri cu familia bine ancorata in randurile fostele servicii secrete comuniste, Puiu Popoviciu, vor mai urma si alte arestari spectaculoase, pana cand "se va inchide cercul, o formula pe care o vor intelege doar anumite persoane", spunea primul sef al SRI. A urmat ce a urmat. Dar iata ca peste 10 (zece) zile, Virgil Magureanu vine si da o nota, nesemnata, intr-un colt de pagina din EvZ, intr-o zi de duminica, in care dezminte in totalitate cele declarate in "Q Magazine". ”N-am acordat nici un interviu acestei reviste!”, afirma el, desi recunoaste ca a vorbit "cu cineva" de la Q la telefon. Care este adevarul? Sa-l fi luat gura pe dinainte pe "dom' profesor'? Sa-l fi admonestat apoi "cineva"? In tot cazul, am socotit interesat de pus fata in fata cele doua materiale, dintre care doar unul a facut voga. Lectura atenta!

Q Magazine:

Virgil Magureanu: “In zilele urmatoare se vor opera arestari spectaculoase”
Bogdan Tiberiu Iacob
25 Martie 2009

Scandalul provocat de arestarea - in premiera de la Iulian Vlad, acum 20 de ani, incoace - a unui cap din serviciile secrete este numai varful aisbergului, iar zilele urmatoare vor aduce evenimente "greu de imaginat", potrivit fostului director al SRI, Virgil Magureanu.
Magureanu a declarat, azi, pentru Q Magazine, pe marginea scandalului arestarilor sefului de la Doi si un sfert, a sefului diviziei de operatiuni din DGA, a miliardarului Puiu Popoviciu si a rectorului de la Universitatea Agronomica, Ioan Alecu, ca, din informatiile pe care le detine: "in zilele urmatoare se vor opera si alte arestari spectaculoase, care vor contura evenimente si situatii greu de imaginat in acest moment, fara a putea spune ca acest lucru nu are si conotatii electorale". Magureanu afirma ca, intre aceste persoane, se vor numara, mai mult ca sigur, si politicieni din mai multe partide, "dar si personalitati din alte domenii". El ne-a mai declarat ca "aceste actiuni sunt, din cate stiu eu, parte a unui plan elaborat inca de acum cateva luni si caruia acum i s-a dat startul oficial". Ex-directorul SRI spune ca "indirect, putem vorbi de un substrat electoral al acestor actiuni, exista si o influenta din partea crizei economice, dar, una peste alta, era firesc sa se ajunga aici. Nu pot sa ofer mai multe amanunte, pot sa spun doar ca se pregateste o inchidere a cercului, o formula pe care o vor intelege doar anumite persoane. Ceea ce sper este ca, de aceasta data, lucrurile sa mearga pana la capat si sa nu degenereze totul, cum s-a mai intamplat, intr-un spectacol ieftin de sunet si imagine, pe placul unei anumite persoane importante in statul roman, in acest moment". Magureanu a mai afirmat ca arestarea, in premiera, a unui sef de servicii secrete este "un lucru foarte grav si care ar putea avea un impact profund asupra oamenilor din serviciile de informatii, dar acesta este un aspect al problemei despre care consider ca nu este momentul sa discutam acum".
Reamintim ca seful Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna (DGIPI), Cornel Serban, precum si seful Directia Generala Anticoruptie (DGA), Petre Pitcovici, au fost retinuti azi-noapte de catre procurorii DNA pentru infractiuni conexe unor fapte de coruptie petrecute in 2008, dar si pentru "folosirea de informatii ce nu sunt destinate publicitatii si permiterea unor persoane neautorizate la aceste informatii in scopul obtinerii pentru sine de foloase". Acest al doilea cap de acuzare ar putea declansa un scandal de proportii, surse din MAI citate de Hotnews afirmand ca Serban ar fi primit nominalizarea la sefia DGIPI in schimbul unor informatii furnizate unui politician, cu functie importanta in stat, despre un alt politician, ceea ce echivaleaza cu un scandal de politie politica. Pe de alta parte, primul cap de acuzare la adresa lui Serban, legat de tentativa de blocare a unui dosar de coruptie care privea afacerea "Baneasa City", a miliardarului Puiu Popoviciu, poate deschide drum spre personaje politice importante, intre care Calin Popescu Tariceanu sau Adriean Videanu. Anul trecut, liderul PSD Bucuresti, Marian Vanghelie, i-a acuzat public pe fostul premier, pe actualul sef al statului si pe fostul primar general ca au pus bazele celei mai mari escrocherii imobiliare de dupa Revolutie, facilitandu-I lui Popoviciu obtinerea la un pret de nimic a 230 de hectare in Baneasa. Pe acelasi teren, Tariceanu a construit ulterior sediul fimei Citroen, al carui reprezentant in Romania a fost. In acelasi context, Vanghelie l-a acuzat pe Popoviciu ca este unul dintre principalii sustinatori ai lui Sorin Oprescu, alaturi de alti afaceristi importanti precum Bobic, Petrache, Costanda sau Bittner.

Evenimentul Zilei:

Profetul Virgil Măgureanu
Duminică, 05 Aprilie 2009

Fostul şef al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, a prezis, pe 25 martie, într-un interviu acordat revistei Q-magazin, că mai multe personalităţi politice şi din alte domenii vor ajunge pe mâna justiţiei, ca parte a unui plan bine pus la punct de către o persoană deosebit de influentă a statului român.Măgureanu a refuzat să menţioneze numele persoanei la care a făcut referire, însă era convins că "în zilele următoare se vor opera şi alte arestări spectaculoase, care vor contura evenimente şi situaţii greu de imaginat în acest moment, fără a putea spune că acest lucru nu are şi conotaţii electorale." Declaraţia fostului şef al SRI a fost făcută imediat după ce procurorii DNA i-au reţinut, sub acuzarea de corupţie, pe Cornel Şerban, şeful Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă şi Petre Pitcovici, şeful Direcţiei Generale Anticorupţie.A prevăzut reţinerea lui Becali?La doar o săptămână de la interviul din Q-magazin s-a produs şi arestarea lui Gigi Becali, iar, potrivit RTV, Virgil Măgureanu părea să ştie încă de pe atunci motivul pentru care toate aceste persoane cu greutate au ajuns pe mâna justiţiei."Aceste acţiuni sunt, din câte ştiu eu, parte a unui plan elaborat încă de acum câteva luni şi căruia acum i s-a dat startul oficial".

Măgureanu pătrează discreţia

În ciuda declaraţiilor incendiare, fostul şef al SRI nu a dorit să elucideze originea informaţiilor pe care le deţine."Nu pot să ofer mai multe amănunte, pot să spun doar că se pregateşte o închidere a cercului, o formulă pe care o vor întelege doar anumite persoane. Ceea ce sper este că, de această data, lucrurile să meargă până la capăt şi să nu degenereze totul, cum s-a mai întâmplat, într-un spectacol ieftin de sunet şi imagine, pe placul unei anumite persoane importante în statul român, în acest moment".

Contactat de EVZ, Virgil Măgureanu se detaşează indignat de articolul din Q Magazine: ”N-am acordat niciun interviu acestei reviste!”. El a adăugat: ”E adevărat, am vorbit cu cineva de la ei la telefon. Însă, a fost o discuţie privată şi nici prin cap nu mi-a trecut că va apărea aşa ceva în presă. Nici nu eram în ţară când m-au sunat. Nu e un subiect serios. Cei de la această revistă nu vor mai avea acces la mine. Am declarat deja unei agenţii de ştiri că aşa-zisele mele declaraţii nu există”, a conchis Virgil Măgureanu.

VIDEO INEDIT: In culisele emisiunii "Realitatea te priveste". Dialog incins, in pauza, intre Virgil Magureanu si Andreea Cretulescu. Simpatic :-)

Emisiunea Andreei Cretulescu cu subsemnatul si Virgil Magureanu, in care fostul sef al SRI afirma ca stie cine a organizat farsa ordinara a arestarii generalilor Victor Stanculescu si Mihai Chitac, poate fi vizionata aici, urmarind cea de a doua jumatate: http://www.realitatea.net/emisiuni/realitatea-te-priveste_24876_54222.html. Insa ceea nu veti vedea niciodata pe site-ul Realitatea TV este ce se intampla in platou in pauza publicitara. De multe ori, discutiile pot fi chiar mai incinse decat cele din timpul emisiunii. Dovada aici, mai ales in a doua filmare. (Exclusivitate! :-)

PS: E invocat si Vantu...

Pentru secretele lui Magureanu urmariti a doua parte

Virgil Magureanu iese din umbra. Memoriile primului sef al SRI. FOTO si VIDEO aici. Detalii si la Realitatea TV, incepand cu ora 23.00

Foto: Cautati-l pe Magureanu :)
Virgil Magureanu, primul director al Serviciului Roman de Informatii, participant la evenimentele din jurul loviturii de stat din decembrie 1989, cunoscut drept un om al penumbrelor istoriei secrete a Romaniei din ultimii 50 de ani, si-a lasat astazi la Gaudeamus prima sa carte de memorii, publicata la editura RAO sub forma unui dialog cu istoricul Alex Mihai Stoenescu. Un volum necesar care ne releva un cu totul alt Magureanu decat cel pe care l-a lasat pana acum profesorul de sociologie sa transpara public. Un Virgil Magureanu care se prezinta desprins de complotul sovietic anti-Ceausescu dar, in acelasi timp, un cunoscator al tainelor loviturii de stat mascata sub forma unei revolutii in decembrie 1989.
O lovitura de stat care, dupa cum ne da de inteles in lucrarea sa "Romania postdecembrista (1).De la regimul comunist la regimul Iliescu.", a fost realizata de mai multe forte externe in aparenta concurenta, coordonate de KGB si CIA, in procente diferite. "Am cunoscut inca din anii '70 numele celui care urma sa-l inlocuiasca pe Nicolae Ceausescu. Si, dupa 20 de ani, acest lucru chiar s-a intamplat", a marturisit Magureanu la lansarea de la Gaudeamus. Cert este ca miscarea pe care si-o dorea Ion Iliescu, de inspiratie perestroikista, a fost modificata de elanul popular anti-comunist al miilor de romani care au iesit in strada.
Din pacate, ramarca Virgil Magureanu, pe cadavrele nevinovatilor ucisi in timpul evenimentelor, ale militantilor de la Piata Universitatii si strazile Bucurestiului, s-au ridicat numai profitorii acestora. Pe langa agentii KGB si-au facut loc si agentii unor tari vecine care aveau ca misiune sfartecarea Romaniei. Evenimentele de la Targu Mures, prima proba de foc a serviciului de informatii romanesc aflat in curs de constituire pe scheletul fostei Securitati, au constituit dovada necesitatii consolidarii rapide a structurilor de informatii disipate de agentul GRU Nicolae Militaru sub cupola Armatei.
Virgil Magureanu aminteste si de momentul critic in care Militaru a fost dat jos de la conducerea MApN de cadrele tinere ale Armatei, care, intr-o actiune aproape sinucigasa, au prezentat date din dosarele "Corbii". Militaru a vrut sa-i impuste pe membrii CADA (Comitetul de Actiune pentru Democratizarea Armatei) ca si pe profesionistii USLA,. dezvaluie Magureanu.
O a doua incercare majora pentru SRI a fost "Fenomenul Piata Universitatii", in cadrul caruia, la fel ca si in decembrie 1989, printre manifestantii sinceri anti-comunisti au circulat reprezentantii unor diverse forte interesate in destabilizarea Romaniei. Ceea ce le-a si reusit, in parte.
In volumul realizat cu profesionalism extrem, cu acribie, de Alex Mihai Stonescu, Virgil Magureanu face dezvaluiri-bomba in lant, de la evenimentele ce au premers lovitura de stat din decembrie 1989 - inclusiv despre scoala de cadre a PCR, "Stefan Gheorghiu", tartorul stalinist Leonte Rautu si legaturile retelelor KGB-GRU - pana la momentele actuale ale instaurarii unei "mediocratii" politice in care intelectualii grupati in GDS au ca misiune "ocuparea institutionala" a Romaniei. "La aproape doua decenii de la ceea ce s-a numit - cu un termen imprecis - revolutie, continua stagnarea si chiar o involutie (ambele inexplicabile) in domenii care altadata aduceau faima acestei tari.
Din pacate, nici unul dintre cei care au condus Romania in acest interval nu au avut o viziune strategica cu privire la prezentul si viitorul ei. Un experiment cumplit: persoane neindicate sau chiar contraindicate - ca nivel de cultura si mai ales de competenta - au indeplinit (si o fac inca) roluri de maxima importanta in viata noastra publica", afirma Magureanu in primul sau volum de memorii.
La finalul marturisirilor sale, Virgil Magureanu isi arata o antipatie fata de fostul sef al Securitatii romane, generalul Iulian Vlad, care, chiar daca nu i-a putut dovedi apartenenta succesorului sau la structurile de informatii sovietice, rusesti, a acreditat aceasta ipoteza, la fel ca si alti specialisti in domeniu.
Profesorul de sociologie ii sfideaza: "Virgil Magureanu maghiar, evreu maghiar, agent KGB, omul din umbra... sunt proiectii ale celor care infecteaza zilnic poporul roman si se tem foarte tare de cel care le cunoaste adevarata identitate", incheie oarecum veninos cel poreclit si "sarpele cu ochelari". Alex Mihai Stoenescu concluzioneza in finalul cartii: "Temut, urat sau numai ocolit, Virgil Magureanu s-a aflat la inceputul acestui drum (de reconstructie a Romaniei). El nu poate fi scos din istorie."

(Victor RONCEA)

La lansare au participat, printre altii, colonelul Filip Teodorescu (foto centru dreapta), acad Forin Constantiniu, prof Ilie Badescu, Nic Ulieru, Gelu Voican Voiculescu, Cazimir Ionescu si multi ofiteri de informatii romani si straini...

Corneliu Vadim Tudor a pus tunurile pe Virgil Asztalos Magureanu

Virgil Măgureanu s-a născut la 19 martie 1941 în satul Giurtelecu Hododului (în maghiară Hadadgÿortelek), comuna Hodod, judeţul Satu Mare. În această localitate s-a născut şi un renumit pictor de icoane al Secolului al XIX-lea, Savu Moga (1816-1899), care apoi s-a stabilit şi a lucrat departe de satul său natal, la Arpaşu de Sus. Locul unde a văzut lumina zilei Imre Asztaloş (adevăratul său nume) se află la 6 km de Cehu Silvaniei şi la 80 km de Satu Mare. Casa lui Virgil Măgureanu, un adevărat palat de marmură, cu 2 etaje şi 30 de camere, i-a adus un dosar penal, care conţine 28 de volume. Sătenii spun că lucrările au fost supravegheate de cadre SRI, responsabil cu materialele de construcţii fiind generalul Gioni Popescu. Primăria Hodod a eliberat în 28 aprilie 1994 o autorizaţie de construcţie pentru ,,anexa gospodărească” solicitată de Virgil Măgureanu. În zona imobilului a fost betonat drumul, s-au instalat o conductă de apă şi o reţea electrică, precum şi o centrală telefonică. Aducţiunea de apă a fost estimată la 814 milioane lei (anul 1994). Aceşti bani au fost repartizaţi Consiliului Local printr-o Hotărîre de Guvern semnată de fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, în care se prevedeau ,,aducţiuni” pentru locuitorii satului Giurtelecu Hododului.

Virgil Măgureanu a devenit colaborator al Securităţii încă din anii ’50.

În 1972 a fost încadrat în D.I.E. avînd grad de căpitan, sub numele conspirativ ,,Mihăilă Mihai”. Documentele originale care atestă calitatea de ofiţer S.R.I. sînt în arhiva D.I.E., ofiţerul de legătură fiind fratele lui Nicolae Ceauşescu, care deţinea funcţia de director de cadre D.I.E., sub numele de Nicu Călin.

În 1978 a fost ,,cadru didactic” la Academia ,,Ştefan Gheorghiu”, cu scopul de a recruta cadre ,,acoperite” pentru Academie. Biografia lui e cunoscută, în linii mari.

La sfîrşitul anului 1993, pe cînd se afla în vila de la Poiana Braşov, a fost contactat de către un contrabandist libanez, Mike Nassar (omorît apoi cu 5 gloanţe în Brazilia), pentru a-l elibera pe fratele său, Ellie Nassar, arestat în ,,Afacerea Ţigareta”, contra sumei de 3 milioane dolari, omul de legătură al lui Măgureanu fiind colonelul Dragoş Caraiman, avînd rolul de translator. Mike Nassar a venit în România, cu acceptul Ambasadei noastre de la Beirut, pentru a contracta un furnizor de arme român. Astfel, ataşatul militar român a informat Direcţia Informativă a Armatei (D.I.A), care a prezentat cererea regiei ,,R.A. ROMTEHNICA".,,Ţigareta 1” a avut la bază contractul dintre fraţii Elias (Elie) şi Michael (Mike) Nassar şi El Ghadban Wael - libanezi asociaţi la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerţ exterior a Ministerului Apărării Naţionale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, Romtehnica a devenit regie autonomă, controlată, însă, de aceiaşi stăpîni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vînzare de arme şi de muniţie pentru infanterie şi artilerie, specifice fostului Tratat de la Varşovia. La început, fraţii Nassar au plătit armamentul în dolari. Apoi s-a convenit ca plata să se facă în lei şi dolari. Plăţile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece băncile nu cunoşteau provenienţa valutei. Altfel spus, vînzarea de armament dintre Romtehnica şi Ema Trading avea un caracter confidenţial. Dat fiind blocajul de transfer în bănci, libanezii şi românii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash! În februarie 1993, fraţii Nassar şi Wael au achitat cash 990.000 USD regiei Romtehnica. Fiindcă BRCE (Bancorex) nu a vrut să primească banii, ministrul Apărării, generalul Niculae Spiroiu, l-a anunţat pe premierul Nicolae Văcăroiu care - într-o şedinţă de guvern - a luat decizia ca BRCE să accepte, totuşi, depunerea banilor. Ulterior, fraţii Nassar şi regia Romtehnica s-au înţeles asupra altei modalităţi de plată a armamentului: în locul ultimei tranşe din bani, libanezii urmau să livreze baxuri cu ţigări. Baxurile libanezilor au fost puse la păstrare, în depozitele militare Clinceni şi Calea Plevnei, urmînd ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. Mike şi Elie Nassar au penetrat piaţa românească a ţigărilor, după ce obţinuseră în prealabil, de la Londra, monopolul mărcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL şi VICEROY. Ţigările fraţilor Nassar au ajuns să concureze mărcile al căror monopol îi aparţinea ,,Prinţului Banatului”, luptătorului revoluţionar al domnului Ion Iliescu, Zaher Iskandarani, precum şi asociatului acestuia, Michel Makhoul: mărcile CAMEL şi MONTE CARLO.

Dacă fraţii Nassar se bucurau de protecţia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher avea protectori din sferele politice înalte ale Regimului Iliescu, dezvăluiţi de Mike Nassar într-o înregistrare inedită. Fostul ministru al Apărării, Niculae Spiroiu, a fost tranşant, afirmînd că, din cîte ştie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la intervenţia directă a lui Virgil Măgureanu, contra sumei de 3 milioane de dolari. Mike Nassar a fost unul dintre comandanţii falangelor libaneze, care au sprijinit intervenţia israeliană în sudul Libanului. El a fost implicat direct în asasinarea celor 2.000 de palestinieni din taberele Sabra şi Shatila, de pe teritoriul libanez, la ordinul generalului de aviaţie de atunci, Ariel Sharon, ajuns premierul Israelului şi apoi ministru de Externe. În momentul în care Nassar a dat de înţeles că va depune mărturie împotriva lui Sharon, pentru crimele de la Sabra şi Shatila, în procesul care urma să aibă loc la un tribunal internaţional din Belgia, soarta lui a fost pecetluită. Nassar a fost asasinat împreună cu soţia lui, cu o armă cu amortizor, în timp ce-şi făcea plinul la o pompă de benzină din Sao Paolo. Asasinul n-a fost descoperit şi poate fi un membru al Hezbollah, dar presa americană a speculat că el pare să fi fost agent Mossad.

Firma de consultanţă ,,Pro România”, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr.155 (acţionar 100% este Virgil Măgureanu) a avut o mare implicare în preluarea firmei Petrolsub de la Suplacu de Barcău, cea mai importantă rafinărie din Nord-Vestul ţării. În anul 1995, Petrolsub a fost cumpărată de către S.C. EuroTrading Chemicals SRL cu 9,7 miliarde de lei (firma subordonată de către Virgil Măgureanu), apoi în 1997 Euro House 2000 SRL cumpără acţiuni după care Euro Trading Chemicals vinde majoritatea acţiunilor unui off-shore: Fertinvest Trading Chemicals. Acest off-shore e format din: Virgil Măgureanu, Eduard Marius Ţârlea (ginerele lui Ion Ceauşescu), Dumitru Bădilă (cumnatul lui Ţârlea, născut la Scorniceşti).Numeroasele controale financiare de la Petrolsub l-au găsit vinovat pe cel care avea funcţia de director al rafinăriei, Teodor Cladovan, căruia i s-a întocmit dosar penal, dar în legislatura 2000-2004, el fiind deputat, dosarul a fost sistat, apoi, din 2004, zace în fişetul unui procuror. Virgil Măgureanu l-a ajutat pentru obţinerea cetăţeniei române şi a paşaportului românesc pe cetăţeanul libanez Wael El Ghadban, care lucra direct pentru el. În depozitele Armatei s-au găsit ţigările firmei Palesta, proprietatea lui El Ghadban, individul avînd numeroase relaţii cu Poliţia şi Vama. Arabul le-a plătit lui Virgil Măgureanu şi generalului Apostolescu (M.Ap.N), 2 milioane de dolari ca să fie scos de sub urmărire penală. În mai 2008, El Ghadban a călătorit cu paşaport românesc în Cuba, la o licitaţie de havane, în prezent el locuind în Voluntari, Şoseaua Ştefăneşti nr.4, fiind patronul firmei ,,Top Brands Distribution”.

Cei doi copii ai lui Virgil şi Marianei Măgureanu sînt: Anca şi Marian. Anca a studiat psihologia infantilă la Boston, în SUA. Ea a lucrat o perioadă la o agenţie de publicitate, apoi s-a căsătorit cu omul de afaceri Ion Andrei Biriş, fiul fostului primar P.S.D. al Snagovului .in realitatea este fiul generalului Cornel Biris, fostul sef al Unitatii Fantomelor din DIE/SIE. Cei doi au o fetiţă. Fratele ei, Marian, şi el tot cu studii în psihologie la Boston, s-a însurat şi are, de asemenea, o fetiţă.

În anul 2001, se înfiinţează Casa de Producţie ,,Zero Productions”, avînd următorii asociaţi: Petru (Pepe) Berciu – patronul lanţului de cluburi luxoase ,,Office” din Bucureşti – (Str. Take Ionescu), Mamaia şi Predeal; Ion Andrei Biriş, ginerele lui Virgil Măgureanu; Andi Moisescu, care pleacă în 2005, cedînd acţiunile sale Ancăi Biriş (fata lui Măgureanu) şi Silvanei Berciu (soţia lui Pepe Berciu). Emisiunile pe care le-a avut această Casă de Producţie sînt: ,,Marcă înregistrată” (difuzată din ianuarie 2001 pînă în 2005, la PRO TV, prezentată de Andi Moisescu, apoi la TVR 1 şi TVR 2, prezentată de Mihai Dobrovolski, respectiv de Andrei Barbu), şi ,,Icstrimi tivi” la PRO TV.

În anul 2007, se înfiinţează societatea cu capital integral elveţian SC AMOCHIM SA Slobozia, fiind practic, fostul AMONIL Slobozia. Asociaţi sînt: Gabriel Naghi (fostul general SPP), Marian Măgureanu şi Ion Andrei Biriş. Foarte important este faptul că SC AMOCHIM SA este singura firmă din România care a obţinut licenţa pentru Adblue – soluţie de uree şi apă – destinată reducerii emisiilor poluante de la autocamioanele diesel, urmînd să se fabrice şi biotanol, folosit drept combustibil auto. Cel care conduce întreaga afacere, considerat ,,Creierul”, este Dumitru Bădilă, administrator atît la Amonil, cît şi la Amochim şi Euro Trading Chemicals, avînd sediul în Bucureşti, Str. Cezar Bolliac, nr. 22-24.

Gabriel Naghi a intrat în afacere la data de 13 decembrie 2006, pentru suma de 550 de milioane de lei vechi. El a obţinut statutul de acţionar la AMOCHIM. Marian Măgureanu a cheltuit aproape 4,5 miliarde de lei, iar Ion Andrei Biriş 3,5 miliarde.

Investitorii elveţieni din această firmă sînt, de fapt, Alchem Ag din Elveţia, cu 54%, şi Amonil SA Slobozia, cu 20%.

Surse bine informate spun că în spatele acestor firme stă Virgil Măgureanu, cu Euro Trading Chemical. Din Consiliul de Administraţie fac parte: Dumitru Bădilă – economist, cu domiciliul în Bucureşti, Str. Virgil Pleşoianu nr. 3-7, Sector 1; Gabriela Vlăsceanu, din Bucureşti, Aleea Aviator Stîlpeanu nr. 7, Bl. U7, Sc. B, Ap. 27, Sector 1; Gheorghe Anăstăsoaie – inginer constructor, din Slobozia; Florin Gherghişan – inginer chimist, din Craiova; Cristian Eugen Spulber, cu domiciliul în Slobozia.

De-a lungul timpului, numele fostului director al SRI, Virgil Măgureanu, a mai fost asociat, prin intermediul unor interpuşi, în afaceri cu produse chimice. Euro Trading Chemicals a fost SRL-ul care a reuşit în perioada 1995-1997 să cumpere de la Combinatul Turnu, din Turnu Măgurele, îngrăşăminte chimice la un preţ situat sub valoarea de piaţă. Îngrăşămintele erau apoi revîndute firmei Aledo Commerce din Elveţia, care le vindea mai departe pe pieţele externe, la valoarea lor reală. Din aceste tranzacţii, Combinatul Turnu Măgurele ieşea în pagubă, iar ,,suveica” Euro Trading Chemicals – Aledo Commerce AG înregistra profituri consistente.

Puiu Usturoi Paraschiv – directorul Direcţiei pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Vrancea – a făcut mai multe dezvăluiri în legătură cu cele trei identităţi, înainte de Revoluţie, ale fostului director al S.R.I: Azstalos, Mihăilă şi Măgureanu. El a avut, în anul 1990, cartea de muncă a lui Virgil Măgureanu, care a fost detaşat, în 1988, de la Academia ,,Şt efan Gheorghiu” la Complexul Muzeal din Focşani. Revenim.
Ziarul Tricolorul

Comisia Europeana il cauta pe Virgil Magureanu de Pro-Romania. Daca tot o face iata si fisa sa de cadre ca "ofiter-profesor"

Turnator la sef nu-si scoate ochii

Informatorul Cornel Ivanciuc alias Balea Alexandru tranteste un "editorial" in Gardianul in apararea sefului sau si in contra seriei de articole pornite in ZIUA de la raportul Watts de pe site-ul CIA. Tz, tz, tz... Nu-i frumos, Cornele! Chiar asa, pe fata?! Si numai prostii?!... N-ar fi mai bine sa-ti vezi de puiul cu 3 picioare si 16 gheare, din ograda ta?

Magureanu, agent KGB?
23-07-2008

Istoricul american Larry Watts l-a acuzat recent pe Magureanu de legaturi neortodoxe cu KGB si GRU. Acuzatiile nu se bazeaza pe nimic si sunt speculatii si alegatii, pe care le poate debita orice om care stie sa scrie, sa citeasca si sa joace sah in Cismigiu.

Daca Watts n-ar fi fost pupilul lui Talpes si daca Talpes nu l-ar uri visceral pe Magureanu, lucrurile n-ar fi degenerat in halul asta. Talpes i-a transferat insa lui Watts ura sa impotriva lui Magureanu. Cånd Watts a venit in tara, Talpes era directorul SIE, iar cånd a ajuns seful Departamentului Securitatii Nationale, l-a angajat pe Watts pe post de consilier personal. Din aceasta postura, Watts n-a incetat sa-i faca pe plac lui Talpes: a publicat un studiu in America, in care a ridicat in slavi reforma in armata facuta de ministrul Mircea Pascu, si a facut zob reforma demarata de Babiuc si Dudu Ionescu, fosti ministri ai apararii in timpul administratiei CDR.

Talpes ii detesta pe taranisti si liberali, iar Watts s-a adaptat repede la starile afective ale lui Talpes. Mai presus de toate, Talpes era prieten bun cu Pascu. In contrapartida, Watts s-a apucat sa faca ce-a vazut ca face si Talpes la Cotroceni: s-a imprietenit cu prietenii lui Talpes, a intrat in cårdasie cu mafia investitorilor strategici pe care ii proteja Talpes si a continuat sa publice studii in care ii spulbera pe dusmanii personali ai lui Talpes.

Astfel, l-a cununat pe istoricul Kurt Treptow, caruia Talpes i-a pus la dispozitie o vila a SIE, unde Treptow sa poata scrie o carte despre Dracula. In vila s-au tinut orgii sexuale, iar Treptow a fost acuzat, judecat si condamnat pentru pedofilie. Talpes i-a acordat tot sprijinul lui Tender, ca acesta sa-si poata dezvolta afacerile sale ciudate, aflate nu o data la limita legii. I-a facilitat lui Tender contacte cu Willem Matser, colonel NATO, si i-a sugerat colonelului sa-l angajeze pe Watts la una dintre firmele sale. Ulterior, Matser a fost arestat pentru spalare de bani in favoarea firmelor lui Tender.

Cånd Watts il acuza acum pe Magureanu ca a fost agent KGB si GRU, habar n-are ca intre cei doi colosi ai informatiilor, distanta este ca de la Pamånt la Luna.
Cornel Ivanciuc

Gardianul

Magureanu inca ii ameteste pe greii presei

Hurezeanu, Cristoiu, Nistorescu si Rosca Stanescu intra in disputa generata de Magureanu contra lui Watts si Talpes
In urma articolului "Incaierarea tartorilor", in care se punea atat situatia lui Virgil Magureanu de fost ofiter al Securitatii si apropiat al serviciilor rusesti, cat si problema desfiintarii unitatii speciale "Z" a SRI fosta UM 0110 a DSS, greii din presa au inceput sa-si aduca aminte diverse amanunte interesante. Am stat de vorba cu Emil Hurezeanu, Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu si Sorin Rosca Stanescu, pentru a elucida unele aspecte controversate. Totul porneste de la studiul istoricului Larry Watts, "Reformele de Intelligence din democratiile in devenire ale Europei", plasat de Agentia Centrala de Informatii a Statelor Unite pe site-ul sau oficial, www.cia.gov, si unde se afirma ca Magureanu si-a ascuns trecutul de securist.
Primul director al Serviciului Roman de Informatii, fostul capitan de Securitate afirma ca ii dezvaluise adevarul despre apartenenta sa la structurile de informatii inca din 1990 jurnalistului Emil Hurezeanu, pe vremea aceea angajat al Radio Europa Libera, intr-un interviu care a avut loc chiar la Palatul Parlamentului. Generalul Ioan Talpes, cel de-al doilea sef al Serviciului de Informatii Externe dupa debarcarea lui Mihai Cara­man, sugereaza ca e posibil ca Hurezeanu sa fi uitat sa faca si publica aceasta dezvaluire. "Inseamna ca domnul Hurezeanu a fost foarte, foarte confidential", spune acesta.
Continuarea la
Magureanu inca ii ameteste pe greii presei

Magureanu, cu manuta lui...

Ce legaturi mai exista intre Magureanu, Iliescu si Voinea, groparul dosarelor Revolutiei si Mineriadelor? Aflati azi la ora 12.00

Asociatia Victimelor Mineriadelor va asteapta la ora 12, la sediul din strada Batistei Nr 11, Etj 1, la Conferinta de Presa extraordinara realizata la 18 ani de la deschiderea balconului Universitatii si inceputul celei mai mari manifestatii anticomuniste din Romania. Reprezentanti ai organizatorilor Pietei Universitatii vor oferi public un document inedit si olograf al fostului sef al SRI, Virgil Magureanu, ascuns de Dan Voinea timp de 18 ani.
Detalii, pe larg, in curand, aici.