VADIM TUDOR il apara pe infractorul VINTU si pe prostanacul GEOANA. "Victor si George Roncea, doi puradei obraznici :), cu idolul lor, Basescu. Dan Diaconescu, cîrpă de şters pe jos la picioarele Elenei Udrea"

Săptămîna pe scurt De ALCIBIADE

Traian Băsescu are cancer generalizat * Un puradel obraznic: Tomberonus Prigoană * Măcelarii conduşi de Ion Ţiriac ar trebui să se împuşte între ei * Fotbalistul Cristian Chivu şi-o face cu mîna (capul) lui * Alţi puradei obraznici: Victor şi George Roncea * Nu anchetează nimeni rostogolirea, tip-bidon, a fiţuicilor "Naţional", "7 Plus" şi iar "Naţional"?

* Tînărul Victor Roncea şi-a mîncat omenia: atîta l-a pupat în cur pe Băsescu încît a devenit odios ca şi frati-su, George Roncea. Nu poţi să pozezi în om cu principii morale, dragă Fulgerică, atunci cînd eşti argatul unui borfaş primitiv şi analfabet, pe nume Mihai Iacob! Într-un cearceaf de articol, cu titlul "Vîntu bagă presa şi în faliment moral", Victor Roncea scrie o porcărie pentru care o să-şi muşte deştele de la haripă în curînd: "Imaginaţi-vă dacă ar fi ieşit Geoană preşedinte, ce am fi vizionat acum pe Realitatea TV şi Antena 3, plus TVR: ce am fi trăit zi de zi. Oroarea i-ar fi împins pe mulţi români să emigreze pur şi simplu. Pînă la urmă, în această luptă dintre David şi Goliat, uriaşa investiţie internă şi externă făcută pentru distrugerea unui singur om, Băsescu, a fost degeaba. Vîrful de lance - al cărei capăt este Moscova, după cum se vede azi cu ochiul liber - a fost Trustul minciunilor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Însă degeaba a tras din toate poziţiile în Băsescu, cramponat într-un ménage a trois cu Patriciu şi Voiculescu, degeaba a pritocit cu Patriciu înregistrări trucate, degeaba i-a făcut masaj pe la spate lui Geoană, la piscina sa din strada Paris, degeaba a transformat aproape 1.000 de ziarişti în cîini turbaţi agăţaţi cu dinţii ştirbi de picioarele marinarului, într-una dintre cele mai sălbatice campanii de demolare iniţiate în ultimii 20 de ani la adresa unui om politic. Cu tot cu Iliescu, Antonescu, Vadim, Becali, unguri, minorităţi, alături de dinozaurii serviciilor şi prădătorii serviciilor ruseşti, Vîntu nu a izbîndit să-l doboare pe Băsescu, să-l pună pe Geoană, ca apoi în 24 de ore acesta să schimbe procurorul general şi să facă dispărută orice probă şi/sau martor din dosarul FNI." Nu-ţi e, mă, ruşine? Ai tu nas să te legi de Vadim, după ce, ani de zile, îi telefonai să-l feliciţi după emisiunile de televiziune la care participa? Ni-ţi crapă obrazul de ruşine, să minţi că înregistrarea cu Băsescu lovind un copil peste faţă a fost trucată? Toată lumea a priceput că porcul de Băsescu a furat alegerile, cu ajutorul STS-ului, numai tu şi cu celălalt cocalar jegos, frati-tu, aveţi neobrăzarea să pretindeţi că acest cadavru viu ar fi un superman, care s-a luptat cu restul lumii şi a cîştigat cinstit? În ce ţară o să trăiţi voi doi, ţigănuşii ăştia cu foamea-n gît, Victor şi George Roncea, cînd o să crape fierea-n idolul vostru, Traian Băsescu? Şi asta se va întîmpla în următoarele săptămîni sau luni. * O altă murătură a presei române, ca şi "Curentul", e "Naţional"... bla, bla, bla...

LA ÎNCHIDEREA EDIŢIEI. Luni seara, Dan Diaconescu a mai dat, o dată, măsura lichelismului său fără margini: s-a făcut cîrpă de şters pe jos la picioarele amantei lui Traian Băsescu, Elena Udrea. Cîţi bani or fi pompat în curul lui "amanţii morţii"? Aflăm noi, nici o grijă.

Saptamana pe scurt / RoMare

Vezi si VADIM TUDOR - RAZBOI CU GEORGE RONCEA. Seful PRM l-a dat in judecata pe jurnalistul CURENTUL dupa ce acesta a dovedit ca Vadim a votat pro-homo la PE

I-A SPUS SAU NU I-A SPUS? SEFUL SRI, George Maior, este provocat a treia oara de Vadim Tudor. Conform capului PRM, directorul SRI ar fi declarat in noaptea alegerilor ca a castigat Geoana. CE ZICE SRI

Directorul Serviciului Roman de Informatii, George Maior, fost membru al PSD, i-ar fi spus sefului PRM, Corneliu Vadim Tudor, duminica seara, in noaptea alegerilor, ca scrutinul prezidential ar fi fost castigat de Mircea Geoana. Este vorba de momentul in care s-a intrerupt lumina in zona Dorobanti, unde se afla sediul PRM, pe strada Rabat, daca nu ma insel. Eu ma aflam in acel moment in aceeasi zona, in birou cu presedintele Traian Basescu, la sediul PD-L din Modrogan, deci pot aproxima ca era vorba de ora 21.00.
Vadim Tudor sustine ca atunci l-a sunat pe seful SRI, George Maior, ca sa-l intrebe ce se intampla. Dezvaluirea a fost facuta prima oara de europarlamentarul PRM in editia de lunea trecuta a emisiunii "La ordinea zilei", de la Antena 3. Vadim a afirmat ca a vorbit, la telefon, duminica seara, in jurul orelor 20,00, cu directorul SRI, pe care il stie de cand era adolescent, ca sa-i reclame nereguli la vot si l-a intrebat ce crede despre exit-poll-uri. Maior i-ar fi raspuns: "Lucrurile sunt clare: Mircea Geoana este presedinte". Vadim s-a arata dispus sa jure cu mana pe Biblie ca asa s-a intamplat, luandu-si-l ca martor pe Marius Marinescu. De la emisiunea respectiva, Vadim l-a provocat de trei ori pe Maior sa confirme, ultima oara la Realitatea TV, in aceasta seara, la orele 17.15. A doua oara, tot la Realitatea TV, pe 11 decembrie, a mai insotit relatarea si de consideratia: "Sper să nu se dea la fund!".
Personal, l-am sunat pe purtatorul de cuvant al SRI, Marius Bercaru, pentru a confirma sau infirma declaratia sefului PRM. Dupa o scurta consultare cu seful sau, George Maior, raspunsul a fost foarte sec: "Directorul SRI nu comenteaza in nici un fel afirmatia presedintelui PRM." Punct. Dar nici nu o infirma... Si totusi, cred eu, ar trebui "comentata". Iata: Vadim persista...

FOSTII PARTENERI, "IUDEO-CRESTINII" Vadim Tudor si Nati Meir. Unul vine, altul pleaca. HITUL TOAMNEI: Nati, hai la Cotroceni! AUDIO

NECUNOSCUT - NATI, NU PLECA, HAI LA COTROCENI
Asculta mai multe audio Muzica

VADIM SARE CALUL DIN NOU. Seful PRM injura Alianta Familiilor din Romania dupa ce in Parlamentul European a votat cu homosexualii impotriva Lituaniei

Vadim către Alianţa Familiilor din România: „Aţi luat *u*e“!

Scris de George Roncea
Prezidenţiabilul Vadim Tudor îşi continuă excremenţiala campanie la adresa publicaţiei „Curentul“, dar şi la adresa Alianţei Familiilor din România, organizaţia care a protestat public faţă de votul acordat de Vadim şi alţi parlamentari români de stânga, care au votat în forul european în beneficiul lobby-ului homosexualilor. Rezoluţia Parlamentului European împotriva Lituaniei, ţară care încearcă să-şi protejeze copiii de campaniile agresive ale homosexualilor, a fost interpretată la nivel mondial ca o intruziune inacceptabilă în politica internă a unei ţări suverane. Vadim Tudor a ameninţat că ne dă în judecată şi ne cere 10 miliarde de lei pentru că ne-am permis să criticăm în articolul intitulat „Vadim - Tribunul homosexualilor“ felul ipocrit în care acesta a votat pro-homosexuali, în timp ce în România se dă mare apărător al familiei.
Pentru a înţelege mai bine cum se raportează Vadim faţă de organizaţiile familiei româneşti, reproducem, cu scuzele de rigoare la adresa cititorilor noştri mai sensibili, câteva dintre propoziţiile aruncate de Vadim la adresa Alianţei Familiilor din România, luată la ţintă în ultimul număr al publicaţiei Tribunului homosexualilor.
„Boschetarul Roncea invocă o pretinsă Alianţă a Familiilor din România, care, vezi Doamne, nu e de acord cu votul dat de Parlamentul European. Mă, păduchioşilor, vă faceţi de rås. Aţi luat *u*e şi acum nu mai ştiţi ce să faceţi, deşi cel mai simplu e să scuipaţi sau să înghiţiţi. Ce-o să facă căcăciosul ăsta negru-n cerul gurii şi transpirånd catran, Roncea, la proces, cånd va trebui să demonstreze tåmpeniile debitate? Başca faptul că Tribunul (homosexualilor n.n) ar putea să-i dea şi vreo două palme şi-un şut in the popow, dacă-i bou...“.
Curajosul Tribun, luat de valul mucozităţilor eructate din gâtleju-i supurând de fecaloide - pe care le şi scuipă, le şi înghite - îşi imaginează probabil că vorbeşte cu Mama Leone sau cu mama Wicca, inspiratoarea lui Sorin Oprescu. E de remarcat însă maniera drăgălaşă şi alintătoare în care se referă la fundul meu Vadim Tudor, pe englezeşte - limbă în care toate aluziile sexuale sună bine. Azi îmi zice ceva despre ce mi-ar da el in the popow, mâine parcă văd că mi se adresează cu vreo ofertă mai directă încă, ceva de genul „să te-apuc de dick, măi limbric“.

Alianţa Familiilor din România - recunoscută la nivel mondial

În ce priveşte atacul suburban la adresa Alianţei Familiilor trebuie spus că această organizaţie face parte dintr-un front mult mai larg, constituit la nivel mondial. Importante organizaţii pro-familie din SUA şi Canada susţin demersurile Alianţei Familiilor din România.
Organizaţii precum Focus on the Family, American Family Association, Family Research Council şi Alliance Defense Fund au răspuns, deseori, acţiunilor civice lansate de Alianţa Familiilor din România, venind în sprijinul iniţiativelor legislative în favoarea Codului Familiei. Membrii Alianţei Familiilor au obţinut suport internaţional de la Congresul Mondial al Familiilor care a lansat o petiţie internaţională în sprijinul modificărilor la Codul Familiei din România.
Alianţa Familiilor s-a făcut cunoscută prin numeroase acţiuni la nivel naţional, lansând o campanie de boicot local împotriva produselor firmei PepsiCo, pe motiv că aceasta este o susţinătoare ferventă a activiştilor homosexuali, dar şi a firmei McDonald, din aceleaşi motive. Tot pentru susţinerea homosexualităţii, din banii României de data aceasta, a fost interpelat public şi HR Patapievici, puiul de bolşevic căţărat la şefia Institutului Cultural Român de către Traian Băsescu, un preşedinte simpatic, din păcate lipsit de repere personale în plan cultural şi la cheremul „consultanţilor“ din grădina GDS-ului, „orientaţi cultural“ pe linia unui Silviu Brucan, fondatorul GDS.
În 2007, Alianţa Familiilor din România a demarat o campanie la nivel naţional în vederea modificării Constituţiei României pentru ocrotirea familiei, campanie în care a obţinut adeziunile a peste 650.000 de cetăţeni români şi a majorităţii cultelor religioase din România. De altfel, unii dintre susţinătorii Alianţei familiilor fac parte dintre grupările creştine active în zona societăţii civile ale mai multor confesiuni - de la catolici şi baptişti la creştin-ortodocşi. Alianţa Familiei a fost principalul oponent în zona luptei din spaţiul societăţii civile al grupărilor pro-homălăi reprezentate la vârf de Mircea Toma, Victor Alistar etc, care au militat pentru modificarea Codului Civil, pe motiv că acesta interzice recunoaşterea în România a căsătoriilor sau uniunilor homosexuale încheiate în alte ţări de cetăţeni străini sau cetăţeni români şi nu permite adopţia de copii de către cupluri de acelaşi sex.
Acţiunile activiştilor români pro-familie au fost mediatizate prin reţeaua Focus on the Family - o organizaţie cu peste 30 de ani de activitate - care şi-a manifestat public sprijinul faţă de familia românească şi prin reţeaua sa de emisiuni radio, care ajung zilnic în casele a peste 220 de milioane de cetăţeni din întreaga lume. Asociaţia Familiilor din România a beneficiat şi de suportul mediatic al reţelei canadiane LifeSiteNews, cu sute de mii de abonaţi, care a difuzat informări şi apeluri în sprijinul activiştilor români ai familiei din România.

Vadim îşi înjură familia confesională

Componenta americană a network-ului de protecţie a familiilor este în mare parte formată din baptişti. Practic, Vadim, când a aruncat cu muia în geam, şi-a înjurat propria familie confesională. Ne aducem aminte că Tribunul homosexualilor şi-a dezvăluit secretul confesional în anul 2000, când Vadim s-a adresat preşedintelui prieteneşte, ca de la frate la frate, George W. Bush, la vremea aceea candidat al Partidului Republican la Casa Albă, mărturisindu-i marea sa taină: Vadim este fiu de pastor baptist, calitate în care s-a rugat intens pentru victoria baptistului Bush în alegerile pentru Casa Albă. „De altfel, în propria familie, mă bucur să am un predicator american, fratele Martin Marlette, din Texas, care este căsătorit cu fiica sorei mele“, afirma Vadim Tudor în scrisoarea adresată lui George W. Bush, pe care îl firitiseşte cu apelativul „frate George“, recomandându-i în acelaşi timp să citească Psalmii 23 şi 91. Desigur, Vadim a uitat să-i menţioneze „fratelui Bush“ că „fratele Malette“ a fost reţinut ca un infractor ordinar, în 1998, pe Aeroportul Otopeni, în timp ce încerca să scoată ilegal din ţară copilul soţiei sale - fără acordul acesteia.
Ca "boschetar" ce sunt (bush-ist, pe americăneşte) nu pot să nu mă declar parţial de acord cu Vadim, deoarece Bush, deşi a ucis în masă, mi se pare, comparativ cu Obama, parfum curat de roze. Asta nu înseamnă, desigur, că încurajez visele în care se scaldă Vadim cu privire la "my popow" sau "my dick".

Vadim către Alianţa Familiilor din România: „Aţi luat *u*e“!
Curentul - vineri, 09 octombrie 2009

© Curentul

VADIM TUDOR - RAZBOI CU GEORGE RONCEA. Seful PRM l-a dat in judecata pe jurnalistul CURENTUL dupa ce acesta a dovedit ca Vadim a votat pro-homo la PE

În originalitatea sa cu totul şi cu totul bizară, Vadim Tudor s-a denunţat singur, în scris, recunoscånd că a votat intenţionat, nu din greşeală, alături de alţi 348 de membri ai Parlamentului European, promotori ai valorilor susţinute de stånga, politică arondată puternicului lobby al homosexualilor. În ultimele numere din publicaţia sa, „Tricolorul“, Vadim Tudor spumegă, tună, fulgeră, eructează, vomează în stilul său binecunoscut, cacofilic, ba chiar, culmea ridicolului, a anunţat că vrea să-i dau zece miliarde lei pentru că l-am expus „dispreţului public“ dezvăluind într-un articol recent din „Curentul“, intitulat „Vadim Tudor - Tribunul homosexualilor“, modul în care a votat acesta în Parlamentul European, în beneficiul lobby-ului de stånga al homosexualilor. Suma de zece miliarde de lei pretinsă de Vadim Tudor reprezintă cea mai mare sumă cerută vreodată unui ziarist din România, iar dacă se confirmă că acesta a depus pe numele meu plângerea penală la Parchet, va fi un proces cu adevărat interesant. Când voi primi hârtia de la Parchet, voi depune şi eu pe numele lui Vadim Tudor o plângere penală, pentru denunţ calomnios şi voi cere ca penalităţi dublul sumei cerute de Vadim, plus doi lei vechi, cât face „onoarea“ lui Vadim Tudor în ochii mei, pe care îi voi returna Tribunului homosexualilor prin mandat poştal via Bruxelles.
Vadim Tudor se face de râs singur încercând să-şi justifice votul de la Parlamentul European şi pretinzând că el „a votat pentru echilibru“: „Am votat de partea Binelui, nu de partea Răului. Alături de mine au votat nu mai puţin de 348 de membri ai Parlamentului European - pe care gunoiul ăsta de George Roncea îi face... homosexuali (pidosnici)! Au existat doar 218 voturi împotrivă şi 46 de abţineri. De cånd trebuie să dăm, noi, socoteală unui infractor ca acest ţigan şantajist, George Roncea, care se pare că n-are nici măcar liceul, de modul cum votăm? Cine e el? Ce interese reprezintă? L-au pus stăpånii lui din umbră, Vasile Blaga şi Elena Udrea, să mă înjure? E-n regulă, atunci cele două potăi ale lui Băsescu să-i suporte şi amenda, de 10 miliarde de lei vechi! Fiindcă anunţ că l-am dat în judecată pe derbedeul George Roncea, pentru insultă şi calomnie, cerånd la Tribunal daune morale de 10 miliarde de lei vechi“.

Schizofrenie à la Vadim

Insultele continuă, de la ţigan, golan, nenorocit, şobolan, retardat, javră, vagabond mincinos şi şantajist, la slugă a mafiotului Băsescu etc., după care Vadim intră mai concret în descrierea activităţii mele jurnalistice recente susţinând că „ţiganul George Roncea a încercat să-l şantajeze şi pe Sorin Oprescu, dar primarul Capitalei, uns cu toate alifiile, n-a muşcat momeala. Aşa cum n-a muşcat-o nici Dorel Onaca. Imediat, şantajistul s-a năpustit cu copitele asupra lor“. Foarte tare. Vadim mai suferă şi de dedublare schizofrenică a personalităţii, deoarece în „România Mare“ acesta preia şi laudă articolul din „Curentul“ scris de mine în care apărea şi numele lui Dorel Onaca. Oanca îmi devine astfel şi mai simpatic, câtă vreme Vadim îl ponegreşte veninos. Cu prima ocazie voi dezvălui conţinutul unei discuţii revelatoare cu Dorel Onaca, care m-a căutat recent, la telefon, şi mi-a adus la cunoştinţă date interesante despre contextul în care a apărut în presă numele său.
Iar pentru afirmaţiile Tribunului cu privire la presupusul caz de şantaj la adresa lui Sorin Oprescu, (pe care nici măcar nu l-am cunoscut vreodată personal - d'apoi să îl „şantajez“), voi mai adăuga încă un capăt plângerii verbale pentru denunţ calomnios pe care o voi depune pe numele lui Vadim Tudor.
Încercările sale penibile de a se disculpa pentru votul dat în cazul rezoluţiei la adresa Lituaniei sunt demontate de scrisoarea Alianţei Familiilor din România care a adresat tuturor parlamentarilor români ce activează în Parlamentul European şi şefilor de partide următorul Apel de avertisment.

Alianţa Familiilor din România condamnă ferm votul lui Vadim & comp

„Alianţa Familiilor din România (AFR) este o organizaţie a societăţii civile, dedicată promovării valorilor vieţii şi familiei. Printre preocupările organizaţiei noastre se află şi monitorizarea activităţii reprezentanţilor aleşi şi informarea publicului despre acţiunile acestora. Pe baza monitorizării, AFR diseminează, cu ocazia alegerilor, opiniei publice, buletine informative privind profilul moral al candidaţilor. Pe 1 septembrie a.c., Parlamentul European a supus la vot şi aprobat o rezoluţie referitoare la un proiect de lege naţională avansat în Parlamentul Lituaniei, lege prin care minorii ar urma să fie protejaţi împotriva «diseminării directe» de informaţii prin care «sunt promovate relaţiile homosexuale, bisexuale şi poligame».
În Lituania, proiectul de lege a fost iniţial respins de preşedintele Republicii, dar Parlamentul a anulat veto-ul preşedintelui, iar în prezent proiectul de lege este pe cale să intre în vigoare. Motivaţia acestei legi este evidentă - Lituania doreşte să-şi protejeze tânăra generaţie de efectul propagandei desfăşurate de activiştii homosexuali, tot mai agresivi la nivel european. Nu este o noutate faptul că expunerea minorilor la asemenea comportamente «alternative» are un efect dezastruos asupra dezvoltării lor ca cetăţeni echilibraţi şi ca participanţi stabili la societatea în ansamblu.
Contaminarea tinerei generaţii cu propagandă prin care se încearcă normalizarea unor relaţii contra firii nu poate decât să contribuie la criza morală şi identitară a unei societăţi şi are efecte extrem de negative asupra individului şi familiei ca structură socială. Cu toate acestea, rezoluţia Parlamentului European a fost adoptată inclusiv cu ajutorul europarlamentarilor partidului dumneavoastră. Din păcate, nu este primul caz în care membrii PSD reprezentanţi ai României la Bruxelles votează fără nicio reţinere în favoarea unor directive sau rezoluţii care intră în conflict cu valorile morale şi culturale ale poporului român - pe care europarlamentarii PSD pretind că îl reprezintă.
Prin prezenta scrisoare dorim să ne exprimăm încă o dată dezamăgirea privind poziţia adoptată de partidul dumneavoastră în Parlamentul European. Vă asigurăm că acest comportament al celui mai proeminent partid al stângii româneşti va fi adus în mod extensiv la cunoştinţa alegătorilor în perspectiva apropiatelor alegeri prezidenţiale, dar şi în viitor, la viitoarele alegeri locale şi/sau naţionale“.
Alianţa Familiilor din România (AFR) cea mai mare şi mai semnificativă organizaţie a societătii civile, care promovează valorile vieţii şi familiei, a luat o poziţie fermă faţă de atitudinea factorilor politici din România în raport cu aberaţiile celor care promovează homosexualitatea. Asociaţia apără tradiţiile social-culturale care au stat la baza dezvoltării societăţii româneşti: familia şi morala creştină, aplicate în relaţiile interumane şi în viaţa socială.
În contextul relativizării reperelor morale şi a derivei individului din societatea actuală, AFR este una dintre puţinele voci care (re)afirmă valorile tradiţionale şi funcţionale social, valori care sunt însă puse în discuţie de promotori ai unor „alternative“ - alternative care s-au dovedit experimente sociale falimentare în societăţile care le-au testat.
Şi în cazul rezoluţiei de condamnare a Lituaniei adoptată de PE Alianţa Familiilor din România a reacţionat prompt adresând scrisoarea de protest preşedintelui PSD, dar şi PNL-ului. Membrii acestor partide au votat în bloc, cu excepţia notabilă a Noricăi Nicolai, rezoluţia pe care a votat-o şi Tribunul homosexualilor, Vadim Tudor.
Paranoia justificativă a lui Vadim Tudor atinge accente comice, acesta pretinzând acum că votul său a fost acordat... pentru protejarea copiilor din Lituania! După cât se pare, Vadim Tudor e singurul care crede aşa ceva, dar asta n-ar fi o noutate, se ştie că Tribunul este unic (şi, să sperăm, irepetabil).

Vezi articolul cu dezvaluirea: Curentul - Vadim Tudor - Tribunul homosexualilor
Vezi reactia furibunda a lui CVT: Tricolorul - Un vagabond mincinos şi şantajist: ţiganul George Roncea, sluga infractorului Mihai Iacob, sluga mafiotului Traian Băsescu

Nota mea: Asta inseamna ca si eu sunt tigan? Of, of...

Vadim Tudor recunoaşte că a votat alături de pidosnici
Curentul - luni, 05 octombrie 2009

© Curentul

GIGI BECALI despre Traian Ungureanu: Mascariciul Europei! Si despre Robert Turceascu: I-am dat spaga 20.000 de Euro si i-am spus ca-l iau la picioare

Gigi Becali pare ca si-a revenit complet dupa experienta inchisorii care, este de remarcat, i-a dat o nota mai mare de seriozitate, mai ales ca, de azi, este membru al Parlamentului European. In aceasta calitatea i-a gasit utecistului intarziat Traian Ungureanu ce mai buna porecla: Mascariciul Europei.
Proaspat ales in Parlamentul European, Gigi Becali a reconfirmat, la Realitatea TV, ca a discutat cu reprezentanti ai PD-L despre o posibila inscriere a reprezentantilor PRM in grupul popular, contrazicandu-l astfel de Traian Ungureanu, care tocmai dezmintise informatia, ca si cum el chiar ar insemna ceva in PDL. "Imi aratati o foaie a unui scrib anonim", a replicat Traian Ungureanu, cand moderatorul l-a intrebat cum comenteaza informatiile privind posibila inscriere a lui Vadim Tudor si Becali in Partidul Popular European. "Am discutat acest subiect", l-a contrazis Gigi Becali, precizand ca si Corneliu Vadim Tudor isi doreste acest lucru.

"Si Vadim vrea in PPE, depinde daca ne vor primi, dar eu cred ca ne vor primi, pentru ca au nevoie de vot", a explicat Becali, adaugand ca spera ca, in acest fel, sa i se stearga lui C.V. Tudor "eticheta de extremist". Insa la scurt timp, prezent intr-o emisiune la OTV, Vadim a sustinut ca ii va fi foarte greu sa fie in acelasi grup parlamentar cu extremistul anti-roman Viktor Orban, care este vice-presedinte al PPE si ca el personal ar prefera Grupul Europa Natiunilor.

Becali a mai precizat ca, in circa sase-sapte luni, isi va da seama daca va "putea sa faca ceva pentru Europa si pentru Romania". "Daca nu, imi voi da demisia, nu voi sta degeaba in PE. Nu e greu pentru mine, plec cu avion particular, nu stau cu cursa de linie, deci nu am nicio problema", a mai spus el, precizand ca il va lua si pe Vadim cu el, daca liderul PRM doreste acest lucru.

In momentul in care bufonul GDS Traian Ungureanu a luat cuvantul, incercand din nou sa-l contrazica, Becali l-a repezit scurt: "Voi mai fi bun parlamentar european decat dl. Traian Ungureanu de o suta de ori... O sa fii un mascarici in Parlamentul European!"

Cum a luat Turcescu spaga 20.000 de euro de la Becali si a fost apoi iertat de dragul unei persoane

Ajuns in studioul OTV cu Vadim Tudor, Gigi Becali a confirmat o dezvaluire mai veche, de data aceasta oferind nume si detalii precise:

"Robert Turcescu a venit la mine sa-mi spuna ca face un CD cu Fundatia Gojdu, ca stie ca sunt patriot si sa-l sponsorizez eu, pe societatea lui. A luat vreo doua interviuri la Budapesta, vreo doua la Bucuresti - cat puteau sa-l coste? Hai sa spunem vreo trei-patru mii de euro cu totul. Cat credeti ca mi-a cerut? 24.000 de euro! A venit la mine - eram la biroul meu de la Marriott - s-a rugat de mine, ca isi ia casa, ca nu stiu ce... si i-am dat. Spaga! Ia ma, cu 20.000 mai mult! Da' sa stii ca te iau la picioare. I-am zis: pleaca de-aici ca te iau la picioare! Dupa care, tot el cu coada sus. La Realitatea ma tot injura. Si-atunci i-am zis: ia da' ma tu banii aia inapoi... Si fugea de mine. Si-atunci, o persoana pe care o respect l-a scapat. A venit Aurelian Pavelesuc la mine si m-a rugat din partea persoanei pe care o respect foarte mult sa-l iert. Este o persoana ca mine... ma-ntelegeti, cu bani. Nu vrea sa dau nume. Si i-am zis lui Pavelescu: ma, dar atunci sa scoata el din buzunar 20.000 sa plateasca pentru Turcescu. Da' pentru ca-l respect prea mult l-am iertat pe Turcescu, pentru persoana asta, si pot sa spun si cine e: patronul lui!

Si m-a zis Giovanni (Becali): ma' ziaristii astia care iau spaga stii de ce-si permit atata, sa ne si injure dupa? Pentru ca se bazeaza pe onoarea noastra de machedoni, ca n-o sa spunem. Na, ca m-am saturat. Ei iau spaga si eu sa raman injurat! Asta-i Turcescu!

Si mai e un caz: un ziarist-scriitor, mai in varsta - nu vreau sa dau nume - care a venit la mine la Palat si mi-a zis: Domnule Becali, eu am niste probleme de sanatate si as vrea sa va rog sa fiti tutorele copilului meu, daca o fi ceva, ca va respect foarte mult I-am spus: da, domnule, nici o problema, va dati seama - un copil! I-am dat si vreo 5000 de euro, de medicamente. Eh, si, cand eram in inchisoare ce facea: ma injura la Realitatea! Cum sunt domnilor oamenii astia, ca nu inteleg! Acum vrea sa fiu tutorele copilului lui, ii dau si bani de medicamente si dupa aia ma injura. Unde mai este onoarea in Romania?"

Vadim Tudor a speculat ca ar fi vorba de un ziarist cu parul alb, dar Gigi Becali a refuzat sa confirme.

E, noroc cu Euroalegerile astea, ca am mai aflat si noi, ziaristii, cate ceva despre colegii nostri, ziaristii...

Corneliu Vadim Tudor a pus tunurile pe Virgil Asztalos Magureanu

Virgil Măgureanu s-a născut la 19 martie 1941 în satul Giurtelecu Hododului (în maghiară Hadadgÿortelek), comuna Hodod, judeţul Satu Mare. În această localitate s-a născut şi un renumit pictor de icoane al Secolului al XIX-lea, Savu Moga (1816-1899), care apoi s-a stabilit şi a lucrat departe de satul său natal, la Arpaşu de Sus. Locul unde a văzut lumina zilei Imre Asztaloş (adevăratul său nume) se află la 6 km de Cehu Silvaniei şi la 80 km de Satu Mare. Casa lui Virgil Măgureanu, un adevărat palat de marmură, cu 2 etaje şi 30 de camere, i-a adus un dosar penal, care conţine 28 de volume. Sătenii spun că lucrările au fost supravegheate de cadre SRI, responsabil cu materialele de construcţii fiind generalul Gioni Popescu. Primăria Hodod a eliberat în 28 aprilie 1994 o autorizaţie de construcţie pentru ,,anexa gospodărească” solicitată de Virgil Măgureanu. În zona imobilului a fost betonat drumul, s-au instalat o conductă de apă şi o reţea electrică, precum şi o centrală telefonică. Aducţiunea de apă a fost estimată la 814 milioane lei (anul 1994). Aceşti bani au fost repartizaţi Consiliului Local printr-o Hotărîre de Guvern semnată de fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu, în care se prevedeau ,,aducţiuni” pentru locuitorii satului Giurtelecu Hododului.

Virgil Măgureanu a devenit colaborator al Securităţii încă din anii ’50.

În 1972 a fost încadrat în D.I.E. avînd grad de căpitan, sub numele conspirativ ,,Mihăilă Mihai”. Documentele originale care atestă calitatea de ofiţer S.R.I. sînt în arhiva D.I.E., ofiţerul de legătură fiind fratele lui Nicolae Ceauşescu, care deţinea funcţia de director de cadre D.I.E., sub numele de Nicu Călin.

În 1978 a fost ,,cadru didactic” la Academia ,,Ştefan Gheorghiu”, cu scopul de a recruta cadre ,,acoperite” pentru Academie. Biografia lui e cunoscută, în linii mari.

La sfîrşitul anului 1993, pe cînd se afla în vila de la Poiana Braşov, a fost contactat de către un contrabandist libanez, Mike Nassar (omorît apoi cu 5 gloanţe în Brazilia), pentru a-l elibera pe fratele său, Ellie Nassar, arestat în ,,Afacerea Ţigareta”, contra sumei de 3 milioane dolari, omul de legătură al lui Măgureanu fiind colonelul Dragoş Caraiman, avînd rolul de translator. Mike Nassar a venit în România, cu acceptul Ambasadei noastre de la Beirut, pentru a contracta un furnizor de arme român. Astfel, ataşatul militar român a informat Direcţia Informativă a Armatei (D.I.A), care a prezentat cererea regiei ,,R.A. ROMTEHNICA".,,Ţigareta 1” a avut la bază contractul dintre fraţii Elias (Elie) şi Michael (Mike) Nassar şi El Ghadban Wael - libanezi asociaţi la firma Ema Trading cu Romtehnica, întreprinderea de comerţ exterior a Ministerului Apărării Naţionale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, Romtehnica a devenit regie autonomă, controlată, însă, de aceiaşi stăpîni. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vînzare de arme şi de muniţie pentru infanterie şi artilerie, specifice fostului Tratat de la Varşovia. La început, fraţii Nassar au plătit armamentul în dolari. Apoi s-a convenit ca plata să se facă în lei şi dolari. Plăţile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece băncile nu cunoşteau provenienţa valutei. Altfel spus, vînzarea de armament dintre Romtehnica şi Ema Trading avea un caracter confidenţial. Dat fiind blocajul de transfer în bănci, libanezii şi românii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash! În februarie 1993, fraţii Nassar şi Wael au achitat cash 990.000 USD regiei Romtehnica. Fiindcă BRCE (Bancorex) nu a vrut să primească banii, ministrul Apărării, generalul Niculae Spiroiu, l-a anunţat pe premierul Nicolae Văcăroiu care - într-o şedinţă de guvern - a luat decizia ca BRCE să accepte, totuşi, depunerea banilor. Ulterior, fraţii Nassar şi regia Romtehnica s-au înţeles asupra altei modalităţi de plată a armamentului: în locul ultimei tranşe din bani, libanezii urmau să livreze baxuri cu ţigări. Baxurile libanezilor au fost puse la păstrare, în depozitele militare Clinceni şi Calea Plevnei, urmînd ca ele să fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica. Mike şi Elie Nassar au penetrat piaţa românească a ţigărilor, după ce obţinuseră în prealabil, de la Londra, monopolul mărcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL şi VICEROY. Ţigările fraţilor Nassar au ajuns să concureze mărcile al căror monopol îi aparţinea ,,Prinţului Banatului”, luptătorului revoluţionar al domnului Ion Iliescu, Zaher Iskandarani, precum şi asociatului acestuia, Michel Makhoul: mărcile CAMEL şi MONTE CARLO.

Dacă fraţii Nassar se bucurau de protecţia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher avea protectori din sferele politice înalte ale Regimului Iliescu, dezvăluiţi de Mike Nassar într-o înregistrare inedită. Fostul ministru al Apărării, Niculae Spiroiu, a fost tranşant, afirmînd că, din cîte ştie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la intervenţia directă a lui Virgil Măgureanu, contra sumei de 3 milioane de dolari. Mike Nassar a fost unul dintre comandanţii falangelor libaneze, care au sprijinit intervenţia israeliană în sudul Libanului. El a fost implicat direct în asasinarea celor 2.000 de palestinieni din taberele Sabra şi Shatila, de pe teritoriul libanez, la ordinul generalului de aviaţie de atunci, Ariel Sharon, ajuns premierul Israelului şi apoi ministru de Externe. În momentul în care Nassar a dat de înţeles că va depune mărturie împotriva lui Sharon, pentru crimele de la Sabra şi Shatila, în procesul care urma să aibă loc la un tribunal internaţional din Belgia, soarta lui a fost pecetluită. Nassar a fost asasinat împreună cu soţia lui, cu o armă cu amortizor, în timp ce-şi făcea plinul la o pompă de benzină din Sao Paolo. Asasinul n-a fost descoperit şi poate fi un membru al Hezbollah, dar presa americană a speculat că el pare să fi fost agent Mossad.

Firma de consultanţă ,,Pro România”, cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei nr.155 (acţionar 100% este Virgil Măgureanu) a avut o mare implicare în preluarea firmei Petrolsub de la Suplacu de Barcău, cea mai importantă rafinărie din Nord-Vestul ţării. În anul 1995, Petrolsub a fost cumpărată de către S.C. EuroTrading Chemicals SRL cu 9,7 miliarde de lei (firma subordonată de către Virgil Măgureanu), apoi în 1997 Euro House 2000 SRL cumpără acţiuni după care Euro Trading Chemicals vinde majoritatea acţiunilor unui off-shore: Fertinvest Trading Chemicals. Acest off-shore e format din: Virgil Măgureanu, Eduard Marius Ţârlea (ginerele lui Ion Ceauşescu), Dumitru Bădilă (cumnatul lui Ţârlea, născut la Scorniceşti).Numeroasele controale financiare de la Petrolsub l-au găsit vinovat pe cel care avea funcţia de director al rafinăriei, Teodor Cladovan, căruia i s-a întocmit dosar penal, dar în legislatura 2000-2004, el fiind deputat, dosarul a fost sistat, apoi, din 2004, zace în fişetul unui procuror. Virgil Măgureanu l-a ajutat pentru obţinerea cetăţeniei române şi a paşaportului românesc pe cetăţeanul libanez Wael El Ghadban, care lucra direct pentru el. În depozitele Armatei s-au găsit ţigările firmei Palesta, proprietatea lui El Ghadban, individul avînd numeroase relaţii cu Poliţia şi Vama. Arabul le-a plătit lui Virgil Măgureanu şi generalului Apostolescu (M.Ap.N), 2 milioane de dolari ca să fie scos de sub urmărire penală. În mai 2008, El Ghadban a călătorit cu paşaport românesc în Cuba, la o licitaţie de havane, în prezent el locuind în Voluntari, Şoseaua Ştefăneşti nr.4, fiind patronul firmei ,,Top Brands Distribution”.

Cei doi copii ai lui Virgil şi Marianei Măgureanu sînt: Anca şi Marian. Anca a studiat psihologia infantilă la Boston, în SUA. Ea a lucrat o perioadă la o agenţie de publicitate, apoi s-a căsătorit cu omul de afaceri Ion Andrei Biriş, fiul fostului primar P.S.D. al Snagovului .in realitatea este fiul generalului Cornel Biris, fostul sef al Unitatii Fantomelor din DIE/SIE. Cei doi au o fetiţă. Fratele ei, Marian, şi el tot cu studii în psihologie la Boston, s-a însurat şi are, de asemenea, o fetiţă.

În anul 2001, se înfiinţează Casa de Producţie ,,Zero Productions”, avînd următorii asociaţi: Petru (Pepe) Berciu – patronul lanţului de cluburi luxoase ,,Office” din Bucureşti – (Str. Take Ionescu), Mamaia şi Predeal; Ion Andrei Biriş, ginerele lui Virgil Măgureanu; Andi Moisescu, care pleacă în 2005, cedînd acţiunile sale Ancăi Biriş (fata lui Măgureanu) şi Silvanei Berciu (soţia lui Pepe Berciu). Emisiunile pe care le-a avut această Casă de Producţie sînt: ,,Marcă înregistrată” (difuzată din ianuarie 2001 pînă în 2005, la PRO TV, prezentată de Andi Moisescu, apoi la TVR 1 şi TVR 2, prezentată de Mihai Dobrovolski, respectiv de Andrei Barbu), şi ,,Icstrimi tivi” la PRO TV.

În anul 2007, se înfiinţează societatea cu capital integral elveţian SC AMOCHIM SA Slobozia, fiind practic, fostul AMONIL Slobozia. Asociaţi sînt: Gabriel Naghi (fostul general SPP), Marian Măgureanu şi Ion Andrei Biriş. Foarte important este faptul că SC AMOCHIM SA este singura firmă din România care a obţinut licenţa pentru Adblue – soluţie de uree şi apă – destinată reducerii emisiilor poluante de la autocamioanele diesel, urmînd să se fabrice şi biotanol, folosit drept combustibil auto. Cel care conduce întreaga afacere, considerat ,,Creierul”, este Dumitru Bădilă, administrator atît la Amonil, cît şi la Amochim şi Euro Trading Chemicals, avînd sediul în Bucureşti, Str. Cezar Bolliac, nr. 22-24.

Gabriel Naghi a intrat în afacere la data de 13 decembrie 2006, pentru suma de 550 de milioane de lei vechi. El a obţinut statutul de acţionar la AMOCHIM. Marian Măgureanu a cheltuit aproape 4,5 miliarde de lei, iar Ion Andrei Biriş 3,5 miliarde.

Investitorii elveţieni din această firmă sînt, de fapt, Alchem Ag din Elveţia, cu 54%, şi Amonil SA Slobozia, cu 20%.

Surse bine informate spun că în spatele acestor firme stă Virgil Măgureanu, cu Euro Trading Chemical. Din Consiliul de Administraţie fac parte: Dumitru Bădilă – economist, cu domiciliul în Bucureşti, Str. Virgil Pleşoianu nr. 3-7, Sector 1; Gabriela Vlăsceanu, din Bucureşti, Aleea Aviator Stîlpeanu nr. 7, Bl. U7, Sc. B, Ap. 27, Sector 1; Gheorghe Anăstăsoaie – inginer constructor, din Slobozia; Florin Gherghişan – inginer chimist, din Craiova; Cristian Eugen Spulber, cu domiciliul în Slobozia.

De-a lungul timpului, numele fostului director al SRI, Virgil Măgureanu, a mai fost asociat, prin intermediul unor interpuşi, în afaceri cu produse chimice. Euro Trading Chemicals a fost SRL-ul care a reuşit în perioada 1995-1997 să cumpere de la Combinatul Turnu, din Turnu Măgurele, îngrăşăminte chimice la un preţ situat sub valoarea de piaţă. Îngrăşămintele erau apoi revîndute firmei Aledo Commerce din Elveţia, care le vindea mai departe pe pieţele externe, la valoarea lor reală. Din aceste tranzacţii, Combinatul Turnu Măgurele ieşea în pagubă, iar ,,suveica” Euro Trading Chemicals – Aledo Commerce AG înregistra profituri consistente.

Puiu Usturoi Paraschiv – directorul Direcţiei pentru Culte, Cultură şi Patrimoniu Vrancea – a făcut mai multe dezvăluiri în legătură cu cele trei identităţi, înainte de Revoluţie, ale fostului director al S.R.I: Azstalos, Mihăilă şi Măgureanu. El a avut, în anul 1990, cartea de muncă a lui Virgil Măgureanu, care a fost detaşat, în 1988, de la Academia ,,Şt efan Gheorghiu” la Complexul Muzeal din Focşani. Revenim.
Ziarul Tricolorul

Nasul: "Cristoiu - a fost sau n-a fost?" Despre "sursa COROIU", CNSAS, "sursa SLOBOZIA", Dinescu-KGB si UM 0110. Afacerea continua: urmariti NAŞUL!

DATA: 04-11-2008
EMISIUNEA: NAŞUL
POSTUL: B1TV
ORA: 20:00
MODERATOR: RADU MORARU
INVITAŢI: RĂZVAN MIHAI VINTILESCU
VICTOR RONCEA
TALKSHOW

Suntem în direct. Invitaţi sunt colegii noştri din presă care ştiu foarte bine subiectul atunci când vine vorba de Securitate. S-au ocupat de securişti, de dosare de la CNSAS şi au experienţă. Răzvan Mihai Vintilescu de la „Cotidianul” şi Victor Roncea, „Ziua”, dar şi „Civic Media”. Întors recent dintr-un turneu în Iran, unde a fost cu Ion Cristoiu. Aţi auzit aseară vestea destul de repede...
Victor Roncea: Da. Am citit şi astăzi ce a scris colegul nostru de la „Cotidianul”. Am vorbit şi cu domnul Ion Cristoiu puţin mai devreme, dânsul mi-a spus că este o prostie, că o cunoaşte pe doamna Stana, care a murit între timp. O cunosc toţi cei care activau în presă în acea perioadă, era securistul cunoscut al unităţii Scânteia Tineretului.
Radu Moraru: Doar de Scânteia Tineretului se ocupa?
Victor Roncea: Nu. De presă în general. Dânsul infirmă că e vorba de sursa Coroiu, e vorba de obiectivul Coroiu. De asemenea, mi-a adus aminte că de multe ori cadrele respective mai şi umflau puţin notele pentru a apărea cu rezultate pozitive.
Radu Moraru: Adică în ce sens?
Victor Roncea: Transformau din obiectiv în sursă pentru a schimba calitatea unei persoane în informator.
Radu Moraru: Obiectiv însemnând că era urmărit. Sursă înseamnă că era turnător, în accepţiune populară.
Victor Roncea: Da. Domnul Ion Cristoiu a spus că şi-a găsit file din dosarul său unde apărea cu acest nume de cod ca obiectiv, nu ca sursă.
Răzvan Mihai Vintilescu: Avem şi un exemplu în sensul acesta în care Securitatea umfla raportările. E vorba de cazul lui N. C. Munteanu, unde acesta a fost luat în grijă de vărul său şi îl raporta periodic ca fiind informator, deşi el nu semnase niciun angajament, nu dădea nicio notă. Între timp plecase din televiziune, lucra la o revistă, însă securistul îşi făcea treaba foarte bine şi dădea note din care reieşea că el lucra în televiziune.
Radu Moraru: Deci puteau să exagereze securiştii.
Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că era o problemă, ei îşi apărau propria piele. Înainte ca o persoană să fie recrutată de Securitate era un proces destul de laborios. Se studia acea persoană prin intermediul altor informatori. Securistul respectiv, ofiţerul de Securitate care avea grijă de acea persoană făcea un raport în care propunea superiorilor recrutarea sa, raport bine documentat. Acel raport, dacă era aprobat, după el trebuia să efectueze recrutarea respectivă. Dacă recrutarea eşua, iar informatorul nu îşi făcea treaba cum trebuia, el îşi lua palmele.
Radu Moraru: Aşa cum era o variantă în care sursa dacă nu îşi făcea treaba cum trebuie sau nu o mai făcea deloc devenea obiectiv.
Victor Roncea: Sau putea să fie şi obiectiv şi sursă în acelaşi timp.
Răzvan Mihai Vintilescu: Absolut. O mare parte din informatorii Securităţii erau în acelaşi timp şi obiective, şi sunt documente despre acei informatori care spun, deci se dădea nota, să spunem că informatorul X îşi turna colegul de birou. În dosarul care există la CNSAS astăzi pe acea notă de informare se pot observa note ale ofiţerilor, care spun am primit informaţie, se verifică şi din sursa cutare şi cutare.
Radu Moraru: Deci ca o concluzie până acum puteai să fii doar sursă, puteai să fii doar obiectiv sau în acelaşi timp şi sursă şi obiectiv, sau puteai să devii din sursă obiectiv.
Victor Roncea: Sau să devii ofiţer acoperit şi atunci ofiţerii pe care i-ai avut până la un moment dat ofiţeri recrutori să devină chiar colegii tăi şi să îţi legendeze dosarul. De aceea dosarele care sunt astăzi la CNSAS nu sunt credibile.
Radu Moraru: Deci dosare paravan. Aici e interesant, se poate şi a 4-a variantă, să devii ofiţer sub acoperire. Dar cum făceau, te chemau şi spuneau pentru merite deosebite de astăzi înainte cu o sabie din aia îţi spuneau, te facem ofiţer sub acoperire?
Victor Roncea: Cred că mulţi dintre intelectualii noştri de astăzi ştiu mai bine cum se făcea. Ce m-a deranjat pe mine...
Radu Moraru: Dar ce grad le dădeau?
Victor Roncea: Trebuie să îi întrebaţi pe ei, in funcţie de studii.
Răzvan Mihai Vintilescu: Nu sunt dovezi foarte clare, dar putea avansa ca şi civil în ierarhia aceasta până la gradul de rezident, care însemna că aveai în grijă mai multe persoane. Era un fel de piramidă. Informatorul era baza şi după se tot urca.
Radu Moraru: Deci gradul cel mai mic era turnătorul.
Victor Roncea: Un turnător sau un informator, ca şi în ziua de astăzi, poate să aibă un nivel intelectual foarte înalt.
Răzvan Mihai Vintilescu: Unii dintre ei erau dirijaţi spre obiective de importanţă crescută şi pe lângă care ei trebuiau să obţină informaţii foarte atent.
Radu Moraru: Am înţeles, dar hai să o luăm acum pe rând. Am tras aceste concluzii, că puteai să fii în diverse moduri.
Răzvan Mihai Vintilescu: Două secunde, să dau un exemplu în care turnătorul şi o persoană, care a fost în acelaşi timp informator şi urmărit, avea acelaşi nume. Am publicat în „Cotidianul” o anchetă în urmă cu câteva luni despre Emanuel Valeriu, unde am arătat că la început purta numele de Epure ca şi informator, iar după aceea în urma unui incident i s-a deschis dosar de urmărire informativă, dar şi-a păstrat numele.
Radu Moraru: Ce s-a întâmplat aseară, de care am rămas şocat, faptul că era o prietenie nevăzută între Ion Cristoiu şi Corneliu Vadim Tudor. În multe rânduri Ion Cristoiu i-a luat apărarea lui Corneliu Vadim Tudor, chiar în momente în care senatorul fusese acuzat de asemenea dosare. M-a şocat un pic modul în care a spus-o Corneliu Vadim Tudor. Pentru că nu a spus Ion Cristoiu a fost turnător al Securităţii, ci „Ion Cristoiu m-a turnat pe mine”. Hai să vedem declaraţia de aseară a lui Corneliu Vadim Tudor. Da. Asta a fost aseară.
Victor Roncea: Pe mine ce m-a deranjat foarte mult la colegul nostru de presă Corneliu Vadim Tudor - ca sa-i spun asa - este că el însuşi a fost victima unui dosar fabricat. Deci ar fi trebuit să aibă o minimă ezitare înainte de a prezenta un document care nici măcar nu e în original.
Radu Moraru: Pe de altă parte, se tot vorbeşte de figuri publice marcante ale intelectualităţii de care ai spus că au tot felul de dosarele şi e foarte important ca de aceşti oameni să discutăm odată. Bun, sunt repere ale societăţii, dar nu vreau să aflu peste 20 de ani, cum s-a întâmplat la Mona Muscă, unde nici acolo nu e foarte clar. Hai să stabilim ce a fost şi ce nu a fost.
Victor Roncea: Aş putea să fac câteva mici dezvăluiri. În anii pe care i-am petrecut cercetând aceste dosare am avut şansa să vorbesc şi cu foarte mulţi ofiţeri de Securitate, care după aceea unii dintre ei şi-au continuat activitatea în SRI sau SIE. Din aceste motive ei nu au putut face dezvăluiri care însă se află în dosarele de la CNSAS. CNSAS este o problemă în sine şi am spus-o de la bun început. Însuşi CNSAS a încălcat legea prin prima sa formulă când au făcut parte din acest colegiu persoane care au făcut înainte parte din Partidul Comunist. Or, Legea Ticu nu permitea asta.
Radu Moraru: Dar, de exemplu, Cezar Ivănescu pe acest scaun a fost acuzat şi a şi murit la scurt timp după.
Victor Roncea: Da, exact. Mircea Dinescu a fost activist al UTC. Andrei Pleşu a fost membru al PCR. Aceste persoane nu aveau ce căuta in CNSAS.
Radu Moraru: Dar aşa şi Ion Cristoiu a fost membru al PCR.
Victor Roncea: Vorbim de acest for care ar fi trebuit să fie unul moral. Părerea mea este că aceste persoane, altfel poate onorabile in scrierile lor, s-au îmbulzit să ocupe o funcţie publică de mare importanţă pentru că erau vizate tocmai în aceste rapoarte ale Securităţii. Andrei Pleşu a făcut înainte de ’89 numeroase vizite în Occident. A avut două burse în RFG. Domnul Marius Oprescu, care conduce la rândul său un institut de investigare a crimelor comunismului, a scris o carte privind planurile Securităţii, Atlas şi Alfa. Erau nişte planuri care prevedeau în amănunţime cum se tratează cetatenii români care pleacă din ţară în străinătate în interes de serviciu sau la burse. Aceste persoane erau chestionate la plecare şi la sosire. Erau obligate să dea note privind întâlnirile pe care le-au avut, activitatea şi aşa mai departe.
Radu Moraru: Deci cu o simplă notă din aia înseamnă că erai turnător?
Victor Roncea: Întrebarea este unde sunt aceste note? Erau informaţii date organului de Securitate. De ce au dispărut? În scrisoarea pe care Andrei Pleşu i-a
adresat-o lui Ceauşescu în scandalul Meditaţia Transcendentală - de fapt este vorba de doua scrisori -, dânsul recunoaşte singur că l-a informat despre Meditaţia Transcendentală pe un ofiţer al Securităţii, e vorba de maiorul de atunci Vasile Mălureanu. Unde e acea notă? Domnul Vasile Mălureanu după ’90 a ajuns general, întâmplător, în perioada în care domnul Pleşu era ministru de Externe.
Radu Moraru: Dar modul în care a prezentat Corneliu Vadim Tudor sugera aşa, m-am dus, m-am uitat în respectivele dosare şi l-am recunoscut pe Ion Cristoiu. Eu nu
m-am uitat în dosarele lui Corneliu Vadim Tudor, nu ştiu ce a fost el pe vremuri.
Victor Roncea: Este puţin absurd, domnul Ion Cristoiu a fost de-a lungul anilor adversarul... este si acum al lui Traian Băsescu, a fost al lui Adrian Năstase, al lui Ion Iliescu şi al lui Constantinescu când acestia au fost la putere. Dacă vă amintiţi anii ’92, când a fost deconspirat ca ofiţer al Unităţii Antitero şi Sorin Roşca Stănescu şi apoi Gabriel Mărculescu de la „România Liberă”, era o perioadă în care aceste răfuieli se făceau. Măgureanu dacă dorea scotea a doua zi un dosar în presă. Dacă Ion Cristoiu era incomod în acea perioadă şi era, o făcea. Ne amintim ce putere avea Evenimentul Zilei, dacă se dorea putea să fie executat în acesti 19 ani. Nu s-a întâmplat.
Radu Moraru: Aici am nişte dezvăluiri, dar de dimineaţă m-a sunat Răzvan Mihai Vintilescu şi mi-a spus că această notă nu e. Dar ideea care e, că mi-a spus senatorul că e o transcriere.
Răzvan Mihai Vintilescu: Şi mie Corneliu Vadim Tudor mi-a spus dimineaţă că această notă e o copie de la CNSAS, originalul se află acolo. Acum problema e următoarea, CNSAS când eliberează copii, în primul rând că eliberează copii xerox după documente. După foi, dacă e microfilm, copie după el. Acele copii au o ştampilă pe care scrie CNSAS, Direcţia arhivistică şi conform cu originalul. Am aici un model.
Radu Moraru: Deci acesta e un dosar de Securitate al unui judecător. Deci există strict secret, este o ştampilă. Dar asta e o copie a dosarului. Asta se presupune că ar fi trebuit să primească Corneliu Vadim Tudor.
Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Aşa arată un dosar de informator. Dacă era urmărit, el ce făcea? Se ducea la CNSAS, făcea o cerere că vrea să îşi vadă dosarul, i se aducea acest dosar unde se găseau note despre el.
Radu Moraru: El susţine că i s-au dat nu ştiu câte volume pe care le are acasă. Cum arată acest volum?
Răzvan Mihai Vintilescu: Toate aceste volume dacă sunt copiate la CNSAS trebuie să poarte această ştampilă pentru că circuitul este destul de complicat. După cererea petentului... aceasta e din dosarul lui N. C. Munteanu.
Radu Moraru: Ştiu, dar Corneliu Vadim Tudor nu a spus că e o copie, a spus că e o transcriere, de exemplu, după această notă.
Răzvan Mihai Vintilescu: Numai că aceste transcrieri nu se fac acolo. Pot să vă arăt file dintr-un caiet de matematică pe care a fost luat un angajament.
Radu Moraru: Deci tu sugerezi că acum, ca să meargă până la capăt, Corneliu Vadim Tudor ar trebui să aducă şi dosarul în care a găsit, aşa cum am spus eu aseară, aceasta ar fi proba că nota aceasta face parte dintr-un dosar de urmărire a lui Corneliu Vadim Tudor.
Răzvan Mihai Vintilescu: Da. Ea trebuie să întrunească anumite elemente.
Radu Moraru: E, aici ajung, pentru că la ce spuneam astăzi, faptul că am avut astăzi un fler, că nu întâmplător a fost dat acest subiect, pentru că e important astăzi pentru toţi ziariştii care am lucrat cu Ion Cristoiu, pentru toţi cei care îl citesc pe Ion Cristoiu, să afle până la urmă dacă a fost sau nu. Deja nu mai putem să ocolim subiectul.
Victor Roncea: Dacă CNSAS şi-ar fi făcut datoria, în cei doi ani de când am înaintat lista „Voci curate” pe care se află şi domnul Ion Cristoiu şi domnul Corneliu Vadim Tudor şi mulţi dintre noi, elita breslei, în aceşti doi ani ar fi putut finaliza această listă. Nu au făcut-o. Au trimis regulat la „Civic Media” câte o notă, 2-3 decizii, doar cu "peştişori". Numele grele sunt protejate.
Radu Moraru: Şi aici a mai făcut o acuzaţie. Corneliu Vadim Tudor a spus aşa: Virgil Măgureanu i-a făcut scăpat dosarul lui Ion Cristoiu, adică l-a scos de acolo.
Victor Roncea: Asta e foarte uşor de afirmat. CNSAS putea în aceşti doi ani să ne dea un răspuns la lista cu cei mai importanţi jurnalişti. Pentru că aceasta e ideea, dacă un influent formator de opinie a colaborat sau nu, dacă e şantajat în continuare sau nu, dacă serveşte conştiinţa sa sau anumite comenzi. Acesta e rolul jurnalistului, să afle adevărul.
Radu Moraru: Dar e posibil ca Ion Cristoiu să nu aibă niciun dosar la Securitate din moment ce el era obiectivul Coroiu?
Victor Roncea: E posibil orice, dar din moment ce nu e în arhivele CNSAS... mai sunt oricum şi alte arhive, cele microfilmate.
Radu Moraru: De ce spuneam că nu întâmplător mi s-a părut gestul lui Corneliu Vadim Tudor şi am verificat în ce măsură puteau ieşi aceste hârtii care nu au nici antet, nici ştampilă. Acest tip de hârtii şi vă rog şi pe voi să verificaţi că e posibil ca sursele noastre să nu fie cele mai orientate, deşi nu cred, dar e bine ca să avem verificarea, acest tip de hârtii se scoteau în urmă cu ani de către SRI. Deci te duceai la SRI dacă aveai pile, şi Corneliu Vadim Tudor a tot avut relaţii, şi acest tip de hârtii se scoteau aşa.
Victor Roncea: E posibil să fie o transcriere de mână.
Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar să ne gândim acum de ce ar face un lucru ca acesta pentru că el are acces la propriul lui dosar, are acces şi la dosarul de Arte şi cultură.
Radu Moraru: Are acces la toate dosarele lui?
Răzvan Mihai Vintilescu: El a spus că e din dosarul lui.
Radu Moraru: Dar eu l-am întrebat: când aţi obţinut hârtia? Acum 2-4 ani. Dădea CNSAS atunci?
Victor Roncea: Poate că era momentul ca CNSAS să intervină. Astăzi, mâine mai e timp.
Radu Moraru: Eu cred că aici e miza. Eu cred că această notă e luată nu de la CNSAS, ci de la SRI în urmă cu mai mulţi ani. Pentru că acum 2, 3, 5 ani nu ştiu când a luat-o Corneliu Vadim Tudor, SRI făcea genul ăsta de transcrieri. De ce? Pentru că nu puteau să scoată acel dosar de acolo. De ce? Pentru că elementele de identificare pe care le vedem, contextul şi aşa mai departe pot arăta că a fost transcriere, aşa cum poate să fie şi o făcătură.
Răzvan Mihai Vintilescu: Exact. În aceeaşi măsură poate fi vorba şi de intoxicare, pentru că dacă ne uităm după grafia folosită, e scris cu â din a. Asta s-a început în urmă cu câţiva ani în mod regulat.
Radu Moraru: Si nu are relevanţă.
Victor Roncea: Mai e posibilă relatarea unei discuţii care putea fi înregistrată sau putea fi în prezenţa locotenentului major de atunci Stana Creţea, dar şi a altor persoane. Ea poate şi-a făcut datoria de ofiţer şi a relatat discuţia, considerându-l pe Coroiu sursă.
Radu Moraru: Hai să arătăm şi Cartea Albă a Securităţii, unde se face trimitere la obiectivul Coroiu. Această carte a fost tipărită cu ajutorul lui Ion Cristoiu şi redactată de Mihai Pelin. Obiectivul Coroiu (Ion Cristoiu-scriitor) „un cetăţean o anunţă pe Cornelia, soţia obiectivului, că în cuvântare s-a strecurat o greşeală foarte gravă şi nu ştie cum s-a acceptat publicarea”. ASRI, fond d, dosar 10962. Aici e ceva interesant volumul 4, fila 204-205. Deci este obiectivul Coroiu, trebuie văzut dacă în jurul unui adevăr se împletesc minciuni.
Victor Roncea: Numărul acelui dosar e la două numere de acesta, deci acesta este 10960, iar acesta 962. Deci în 960 e sursă şi în 962 e obiectiv...
Răzvan Mihai Vintilescu: Fondurile sunt mai mari. Deci ei acolo nu doar să vadă ce a făcut amicul lui Ionescu. Doreau să vadă ce face Ionescu şi cu gaşca lui de scriitori în timpul liber. E foarte des întâlnită situaţia în care ofiţeri de Securitate raportau pe oricine care le dădeau informaţiile.
Radu Moraru: Nu. Atenţie, aici era obiectivul Coroiu. Şi aici e diferenţa de ani, avem 10960 în 1983, unde dacă dăm crezare acestui document, care nu are elemente de identificare suficiente, în 1987, la 5 ani de zile se vorbeşte de obiectivul Coroiu.
Răzvan Mihai Vintilescu: Bine, aceste dosare rămâneau deschise şi pe perioade mari de timp. Am găsit, ca să vă daţi seama de felul în care erau făcute aceste dosare, că asta nu ştie lumea, modul în care lucra Securitatea. În unele dosare am găsit menţionat pe coperta dosarelor scria că au fost închise în ’91, la 2 ani după revoluţie. Pentru că nu ajunseseră la acel dosar.
Radu Moraru: Sau pentru că informatorii dinainte au fost folosiţi şi după, unii poate şi astăzi.
Răzvan Mihai Vintilescu: Era o birocraţie care trebuia respectată şi astăzi. Am stat de vorbă cu vărul lui N. C. Munteanu, cel care l-a turnat, şi i-am pus faţă în faţă pe cei doi. Fără să ştie. Am sunat şi am stat de vorbă. Şi N. C. Munteanu l-a întrebat, bine, măi Costică, dar cum ai putut să zici că sunt turnător? Şi el, păi cum să nu fii, ai fost sursa mea, stăteai de vorbă cu mine, însemna că îmi dai informaţii. Deci pentru el...
Victor Roncea: Dacă el ştia că vărul lui e informator, e adevărat: dădea informări...
Radu Moraru: Dar nu ştia cu ce se ocupă respectivul?
Răzvan Mihai Vintilescu: Munteanu mărturiseşte în carte că în acea perioadă şi de frică s-a întâlnit cu el să vadă ce vrea. În rapoartele de acolo erau şi lucruri care nu
s-au întâmplat.
Radu Moraru: Aici e diferenţa şi în ce discutai, dacă turnai colegi sau aveai discuţii despre vreme, fotbal şi aşa mai departe.
Victor Roncea: Da, pentru că era şi aceast tip de relaţie, între ofiţerul de Securitate şi unele surse, o relaţie care nu mai permitea ofiţerului să ceară o notă scrisă acelei personalităţi pentru că era personalitate. Şi atunci doar stăteau de vorbă.
Radu Moraru: Dar ce e interesant aici că era şi un Vasile Măirean care în ’84 se ocupa de jurnaliştii de la „România Liberă”. El a fost avansat până la general de brigadă printr-un decret din noiembrie ’99 semnat de Emil Constantinescu.
Victor Roncea: Da. Cred că e vorba de domnul Mălureanu. Aşa îşi iau anumite nume. Şi este ce vă spuneam, e în perioada în care domnul Andrei Pleşu era ministru de Externe.
Radu Moraru: Luăm pauză şi după revenim cu dezvăluiri interesante. Ce mi se pare important că foarte nume pomenite de Victor Roncea şi alţii, chiar şi Ion Cristoiu, nu pare că aceşti oameni au dus în aceşti ani o luptă pentru ca adevărurile să se afle.
Victor Roncea: Dimpotrivă!
Radu Moraru: Asta o spui tu! Eu mă gândesc, de la Pleşu până la oricine, ar fi trebuit să iasă în faţa Guvernului în care să spună vrem să se publice tot!
Răzvan Mihai Vintilescu: Acum e foarte simplu de spus, dar o simplă vizită la CNSAS, să vedeţi câţi oameni se strâng acolo, bătrâni care vin să îşi vadă dosarele. Din punct de vedere birocratic CNSAS este îngrozitor.
Radu Moraru: Adică nu aveau pile Pleşu, Dinescu? Au şi lucrat acolo.

Victor Roncea: Si Pleşu şi Dinescu şi Patapievici!
Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, dar la un moment dat oamenii dacă vor să urmeze o metodologie sau cum a fost cazul domnului Victor Roncea, cu 300 de nume de jurnalişti.
Victor Roncea: Dintre care cred că au fost verificaţi doar 10%.
Răzvan Mihai Vintilescu: Ca o singură foaie să plece de la CNSAS trebuie să treacă de la Direcţia de Arhivă la Investigaţii.
Radu Moraru: Deci e un sistem care să împiedice aflarea multor informaţii.
Răzvan Mihai Vintilescu: Dar aşa a fost creat.
Radu Moraru: Ce dosare nu sunt la CNSAS?
Victor Roncea: E o întrebare legată de acea unitate Anti-KGB a Securităţii, 0110, care priveşte şi unii membri din Colegiul CNSAS. De arhiva ei...
Radu Moraru: Publicitate! Am revenit. Mă uitam, tot „Cotidianul” a publicat dosarul presa, alte nume în reţea. Aici putem vorbi de un interes foarte mare al lui Creţea Stana, doamna ofiţer care se ocupa de ziarişti. Avea şi la Flacăra şi la Scânteia. Deci nu era zonă unde să nu fie turnători sau colaboratori ai Securităţii. Am văzut o declaraţie foarte interesantă a unui domn care spunea: „De ce nu se întreabă nimeni câţi agenţi sunt în România?” Vă spun eu că după 22 decembrie ’89 mi-a arătat cineva o listă cu agenţi ai serviciilor secrete străine infiltraţi doar la Scânteia”. Deci era această preocupare din două puncte de vedere, ca să vadă cine lucrează acolo şi dacă nu cumva unii dintre ziarişti fac jocurile unor puteri străine. Acesta era rolul doamnei ofiţer.
Victor Roncea: Scanteia era o trambulină a partidului.
Răzvan Mihai Vintilescu: Presa a avut un rol foarte important în dezvoltarea PCR. Studiind asta pentru o lucrare ştiinţifică am constatat că în paralel cu desfiinţarea marilor ziare după venirea la putere a PCR a fost un proces de creştere a ziarelor mai mici, ziare locale. Ajunseseră ca să fie un număr record de ziarişti în România.
Radu Moraru: Ce spune aici, în aprilie ’84 ofiţerul Stana Creţea şi şeful său, Vasile Măirean, se lăudau cu depăşirea cu 26% a planului de recrutări din rândul ziariştilor.
Victor Roncea: Tare! Imaginaţi-vă câţi mai sunt acum în presă...
Răzvan Mihai Vintilescu: Da, pentru că ziariştii aveau acces oriunde. Aveau acces la o groază de informaţii, dacă plecau afară. Deci lucrurile astea se leagă.
Victor Roncea: Ca şi azi...
Radu Moraru: Dar din aceste note reies două lucruri importante sau unul cel mai important, că în presa de atunci sau după, existau nu doar ziarişti simpli, ci colaboratori cu Securitatea, din care unii turnau, dar erau şi ziarişti agenţi ai unor puteri străine. Care? Ruşi?
Victor Roncea: În primul rând cele din blocul sovietic. Era foarte greu ca un ziarist de la Scânteia să aibă legături cu CIA. În schimb, cu ţările sovietice - Ungaria, Bulgaria, Germania şi cu URSS - erau mult mai multe probabilităţi.
Radu Moraru: Unul dintre cei ulterior dezvăluiţi a fost Dumitru Tinu, dezvăluit de Emil Constantinescu, preşedintele României susţinând că l-a văzut pe lista lui Severin.
Răzvan Mihai Vintilescu: Însă să nu uităm că Securitatea avea şi o anumită psihoză când venea vorba de agenturile străine, de spioni din România şi uneori se mai şi exagerau lucrurile. De exemplu, în cazul Europei Libere, în dosarul Meliţa şi Eterul, în cartea lui Mihai Pelin se găsesc o groază de exemple în care ofiţeri de Securitate pur şi simplu plecând de la o firimitură de informaţie o exagerau atât de mult că în momentul în care ea ajungea în centrală respectivul de care se relata era agent străin.
Radu Moraru: Ştiu, dar tu ai spus că un adevărat dosar nu are o filă, nu are două, ci arată aşa. Şi practic de un biet judecător erau toate aceste informaţii... nu ar trebui să fie despre şefi de ziare?
Răzvan Mihai Vintilescu: Asta am spus şi eu. Sunt cazuri în care ni se prezintă uite ăsta a fost dosarul şi ni se pun în braţe 3 file. Un dosar trebuie să conţină angajamentul, referatul de recrutare, cum a decurs recrutarea, o groază de lucruri, pe lângă note şi rapoarte pe care ei erau obligaţi să le facă la timp.
Radu Moraru: Asta spun. La CNSAS dacă nu sunt nişte dosare înseamnă că anumiţi oameni care ar trebui să aibă dosare, mă refer la şefi de ziare, şi Ion Cristoiu a fost şef de ziare. Ar fi trebuit să aibă dosar de Securitate, dovadă şi ce am scos din Cartea Albă.
Victor Roncea: Da. Şi dânsul a spus că are câteva file din dosare.
Radu Moraru: Asta mi se pare o dezvăluire. Bun. Mergem mai departe, dacă nu are dosar aici, că sunt persoane celebre care nu au, Ion Iliescu e un exemplu. Unde poate să fie dosarul sau de ce nu e la CNSAS?
Victor Roncea: Ion Iliescu, Măgureanu a recunoscut că i-a fost ars dosarul.
Radu Moraru: Dar Măgureanu ştia de arderea dosarului lui Ion Iliescu?
Victor Roncea: Da, a certificat într-o emisiune, la care am participat.
Răzvan Mihai Vintilescu: Anul ăsta am avut şi dovada. Noua lege a CNSAS a adus un mare avantaj, dosarul care pleacă la tribunal devine act public, îl poţi consulta. Tot aşa consultându-se dosarul unui înalt prelat s-a constatat că într-un înscris din acel dosar era menţionat faptul că o parte din actele de acolo au fost arse după 1990.
Victor Roncea: Bine, părerea mea este că Ion Iliescu şi-a ars dosarul într-un cămin de la Cotroceni.
Radu Moraru: Dar dacă sunt unii care astăzi sunt sub acoperire, ei nu pot avea dosarul la CNSAS.
Victor Roncea: Nu. Sunt de importanţă naţională şi sunt la serviciile unde activează.
Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS are ce a primit.
Radu Moraru: În ce variantă nu ai dosar la CNSAS?
Victor Roncea: Poţi să fii acoperit, poţi să fii fantomă.
Radu Moraru: Ce înseamnă asta?
Victor Roncea: E un termen care priveşte persoanele cu identitate complet falsă. Şi-au lăsat familiile în România, au fost trimişi în Occident. Unii s-au întors, alţii nu.
Răzvan Mihai Vintilescu: Erau ofiţeri sub acoperire. Este o întreagă literatură pe acest domeniu scrisă de ofiţeri din serviciile secrete, pentru că nu au dat nume, dar erau ca să spunem vârful ierarhiei în ceea ce însemna spionajul. Plecai, aveai o altă identitate, nu ştia nimeni decât ofiţerul tău de legătură ştia cine eşti.
Victor Roncea: Sau în unele cazuri ştia comandantul, cum a fost cazul Pacepa care a plecat cu o listă de astfel de ofiţeri care îşi făceau datoria faţă de ţară şi care au fost puşi în situaţii groteşti, inclusiv de crimă.
Radu Moraru: Spuneai înainte de publicitate că mai e o variantă ca anumiţi oameni să nu apară la CNSAS pentru că ai spus că Direcţia Anti-KGB nu a predat fondul respectiv.
Victor Roncea: Nu e foarte clar dacă dosarele din cadrul arhivei unităţii au ajuns la CNSAS...
Radu Moraru: Asta era Direcţia Anti-KGB.
Victor Roncea: Era numită aşa generic. De fapt ea urmărea agenţii din lagărul socialist: Ungaria, RDG, Bulgaria.
Radu Moraru: A fost desfiinţată în primele zile ale revoluţiei.
Victor Roncea: Bine, toată Securitatea a fost desfiinţată şi trecută la Armată, unde generalul Militaru ar fi vrut să execute toate capetele Securităţii.
Radu Moraru: General dovedit agent GRU. Ce s-a întâmplat cu această arhivă?
Victor Roncea: Nu se ştie dacă a ajuns sau nu la CNSAS. Eu mă îndoiesc că a ajuns.
Radu Moraru: În ce sens? CNSAS nu confirmă?
Victor Roncea: Dacă a ajuns însă, este o problemă care priveşte inclusiv un actual membru CNSAS. E vorba de executorul lui Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu. Mircea Dinescu a fost urmărit de această unitate. Eu deţin o înregistrare cu ofiţerii care s-au ocupat de cazul Mircea Dinescu. Au continuat ulterior activitatea în noile structuri.
Radu Moraru: Deci Mircea Dinescu ar fi interesat să caute acest dosar.
Victor Roncea: Şi se spune foarte clar că Mircea Dinescu, în zilele premergătoare revoluţiei, loviturii de stat, a întreprins o vizită monitorizată în ţările baltice, de unde a plecat încercând să îşi acopere urmele în Crimeea, unde a primit un instructaj din partea KGB despre ce urma să se întâmple în România.
Radu Moraru: Dar asta cine spune?
Victor Roncea: Ofiţerii care s-au ocupat de caz.
Radu Moraru: Dar de ce ar fi credibili?
Victor Roncea: Pentru că nu au de ce să mintă din moment ce se poate verifica ce spun ei în aceste dosare.
Radu Moraru: De asta spui că nu sunt dosarele?
Victor Roncea: Persoanele care sunt în continuare protejate, sunt în serviciu, şi servesc puterile care s-au succedat, regimul Iliescu – Constantinescu – Traian Băsescu. De aceea nu sunt încă deconspirate.
Radu Moraru: Hai să mai vedem un scurt material. Da. Ne-am dus la Dorin Tudoran şi am văzut că Dorin Tudoran face şi el nişte afirmaţii aşa, chiar în „Ziua” unele din ele, şi aici e interesant. Meciul e foarte interesant între intelectualii României dinainte de 1989. „Ar fi amuzat ca în desecretizatul meu dosar domnul Ion Cristoiu să dea peste dovezi în legătură cu rolul jucat chiar de Ion Cristoiu în hăituirea dizidentului Dorin Tudoran. Şi pentru asta nu are nevoie de dosarul meu, ci numai de puţină memorie”, spune Dorin Tudoran. Deci domnul Ion Cristoiu spunea, vrem dosarele dizidenţilor. Victor Roncea spune şi îl aprob: dosarele ziariştilor. Dar de ce am citit de Dorin Tudoran, pentru că era în această perioadă?
Victor Roncea: E vorba de răfuielile dintre ei, care datează de atunci, din anii '80.
Radu Moraru: Domnul Corneliu Vadim Tudor vrea să facă nişte precizări şi îi rog pe colegii mei să îl sune. Ce vreau să vă mai spun ca fapt divers, se vorbea la un moment dat, spunea şi Corneliu Vadim Tudor şi voi cum se ardeau nişte dosare, iar Virgil Măgureanu la vremea respectivă a fost acuzat de foarte mulţi că făcea trafic de dosare. Ca o notă de culoare, dar nu are nicio relevanţă din punct de vedere al acuzaţiilor care sunt, Virgil Măgureanu, care era monitorizat de Anti-KGB la rândul său din 1985, după... E foarte important că Virgil Măgureanu, deşi nu a recunoscut într-o primă fază, el din 1965 a fost colaborator al Securităţii.
Victor Roncea: Şi ulterior ofiţer acoperit la Ştefan Gheorghiu.
Radu Moraru: După Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu. În acelaşi bloc, pe aceeaşi scară. Şi îl inunda pe Ion Cristoiu.
Victor Roncea: Şi ca să vă mai fac acum o dezvăluire, de culoare: astăzi Ion Cristoiu stă în acelaşi imobil tot cu un şef al unui serviciu secret.
Radu Moraru: E posibil ca monitorizându-l pe Virgil Măgureanu, atât de aproape, tot din surse, pentru că ei erau vecini, Măgureanu îl vizita pe Ion Cristoiu... Pentru că îl inunda, se mai întâlnea. Sunt şi nişte martori care spun, eram în casă la Ion Cristoiu şi venea Virgil Măgureanu. Deci dacă Măgureanu era monitorizat de Anti-KGB după ’85 e posibil ca şi Ion Cristoiu fiind vizitat de Măgureanu să fi intrat în interiorul acestei divizii KGB, de unde şi obiectivul de care se vorbea, obiectivul Coroiu. Bună seara, domnule preşedinte.
Corneliu Vadim Tudor: Bună seara pentru voi, nu pentru mine, pentru că suntem în campanie şi îmi aduceţi prejudicii serioase. Toţi trei m-aţi criticat de mi-au mers fulgii, de parcă eu sunt de vină că m-a turnat la Securitate Ion Cristoiu.
Radu Moraru: Eu nu v-am criticat.
Corneliu Vadim Tudor: Eu ştiu să urmăresc emisiuni de televiziune.
Victor Roncea: Aş fi vrut să vă spun de ce v-am criticat.
Corneliu Vadim Tudor: Dacă nu mă lăsaţi să vorbesc ne luăm la revedere. Deci voi eraţi tineri, nu aţi trăit epoca aia. Eu nu l-am acuzat pe Ion Cristoiu că dădea informări despre mine şi mentorul meu literar Eugen Barbu. Eu îl acuz pentru ce face acum. Acum s-a pus cu arme în slujba lui Măgureanu, un om care a participat la Crăciunul sângeros din decembrie ’89. A luat bani grei de la Virgil Măgureanu să atace adversarii lui Virgil Măgureanu. Nu uitaţi când eu am intrat în posesia dosarului de căpitan de Securitate al lui Virgil Măgureanu, ca dovadă că am surse de primă mărime. Cine făcea atunci rost de dosarul directorului SRI? Am făcut eu rost. Nu l-am publicat că aş fi încălcat legea, dar am dat numai indicativul în România Mare. El l-a văzut, l-a recunoscut, s-a speriat, i-a dat telefon prietenului său, Ion Cristoiu, ca să vedeţi ce complicităţi sunt şi calcă pe cadavre de oameni nevinovaţi, dar cu mine şi-au găsit naşul. Şi atunci l-a publicat în Evenimentul Zilei .
Radu Moraru: Ei au fost vecini şi eu cred că orice ziar pe vremea aceea ar fi dorit să publice dosarul lui Virgil Măgureanu. Era o bombă de presă şi eu eram acolo şi ţin minte că s-a făcut mare vâlvă în momentul în care...
Corneliu Vadim Tudor: Dar de ce nu s-a dus la „Adevărul” lui Dumitru Tinu, care avea o mai mare credibilitate? Uite, Victor Roncea, care e un bun scormonitor, care a spus în direct că l-am dezamăgit... Însuşi Ion Cristoiu a mărturisit acum 4-5 ani că în anii 1960 când era elev scria la postul de radio Vorbeşte Moscova. Mai ţineţi minte? Păi automat a intrat în vizorul Securităţii anti-KGB. Eu nu am probe, dar acum dând filmul înapoi şi văzând complicitatea cu un agent dovedit al KGB, care a fost Virgil Măgureanu, acum încep să cred că au fost antecedente ceva mai vechi.
Radu Moraru: Deci aveţi probe pentru tot ce aţi spus?
Corneliu Vadim Tudor: Când am venit la voi la emisiune eu nu am adus hârtia respectivă. O am de câţiva ani şi o am din câteva copii, tânărul de la „Cotidianul”, m-a sunat astăzi şi mi-a zis că e cu â. Dar aşa se dădea. Dar dacă ai filmat emisiunea trebuia să vezi că sunt Arhivele fostei Securităţi, este ceva scris după ’90. Pentru că eu nu mint când vă spun că am mii şi mii de documente. Am peste 30 de mii de volume, sunt scriitor. În dosarul de artă, presă, cultură în el sunt cele două note în care Ion Cristoiu e sursa tovarăşei Stana Creţea şi noua notă nu am găsit-o, dar îmi fac ambiţia şi o voi căuta şi o voi preda presei. Şi ca reacţie la obrăznicia postului Antena 3, că în seara asta apare pupăza din tei şi spune, a? S-a dovedit că este un fals. Domne, dar ăla e chiar un pui de securist acolo? Ce interes aveam eu să produc falsuri?
Radu Moraru: Nu spun asta.
Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator...
Corneliu Vadim Tudor: Imediat. Deci documentul este autentic. Ţin minte că am trimis maşina să îl ia de acasă. Îi spun lui Victor Roncea că şi scrisorile lui Pleşu către Nicolae Ceauşescu tot eu le-am publicat. Plus cererile lui de a intra în PCR. De ce ar fi alea autentice şi astea nu?
Radu Moraru: Dar nu e o probă irefutabilă. Nu e o ştampilă!
Corneliu Vadim Tudor: Cuvântul ăsta irefutabilă să i-l spui Romaniţei Iovan, tinere Radu Moraru. Asa ca sa dovedim ca mai avem umor...
Radu Moraru: Răzvan Mihai Vintilescu vrea să vă întrebe ceva.
Corneliu Vadim Tudor: Numai puţin. Pentru că dacă Traian Băsescu a făcut un lucru bun de când e preşedinte e că a desfiinţat instituţia aia bugetivoră. Aproape toţi au fost securişti. Problema este să nu îşi ascundă biografia şi să vedem ce facem cu aceşti străini care mişună în presă şi politica românească. Agenţii Mosad, CIA, agenţii PSD...
Răzvan Mihai Vintilescu: Domnule senator, era foarte simplu ca dumneavoastră să mergeţi la CNSAS să obţineţi o foto copie.
Corneliu Vadim Tudor: Nu mă duc eu la CNSAS.
Răzvan Mihai Vintilescu: Aseară, dumneavoastră aţi spus că aveţi acest document de la CNSAS.
Corneliu Vadim Tudor: Sigur, dar de unde?
Răzvan Mihai Vintilescu: Bun, şi CNSAS lucrează cu fotocopii xerox. Se vede nota în original cum arăta. Puteaţi face asta.
Corneliu Vadim Tudor: Am şi aşa ceva. Domnule, dumneata lucrezi la cotidianul lui Sorin Ovidiu Vântu. De ce nu ceri dosarul lui Sorin Ovidiu Vântu?
Radu Moraru: Domnule preşedinte...
Corneliu Vadim Tudor: Domnule Radu Moraru, lasă-mă să răspund. Nu sunt dator să spun pe ce filieră mi s-au făcut mie copiile astea. Ce sunt ei? Eu le am prin mijloace specifice şi e important că se confirmă şi în Cartea Albă că acest Coroiu e Cristoiu.
Radu Moraru: Dar era obiectiv.
Corneliu Vadim Tudor: Era subiectiv, obiectiv şi sursă. Directorul SRI a scos dosarul meu de urmărire de 19 volume, l-au studiat cu lupa şi nu au găsit nimic decât faptul că aveam tehnică de imprimat acasă, că eram urmărit pe stradă de când eram student. Acum pentru o hârtiuţă care se referă la Ion Cristoiu se face un caz naţional şi toată lumea îl apără pe Ion Cristoiu, aoleu! Am dat în omul mogulului de presă Dan Voiculescu. O să termin cu aceşti impostori care prea au dus-o bine în toate regimurile şi prea şi-au bătut joc de oameni. Eu nu am avut nimic cu Ion Cristoiu, dar îmi spune astăzi pe blog „al turna pe Vadim e ca şi cum l-aş fi turnat pe Iulian Vlad”. Chiar aşa, domnule? Adică ce am fost eu? General, şeful Securităţii? Da, vă ascult.
Victor Roncea: Domnule senator, dezamăgirea mea consta în faptul că şi dumneavoastră aţi fost victima unui dosar fabricat care a apărut în presă ca fiind original şi ulterior aţi demonstrat că nu era.
Corneliu Vadim Tudor: Angajamentul a apărut falsificat în ziarul în care lucrezi dumneata acum.
Victor Roncea: Da, nu neg asta. Doream să spun că poate aşa e şi acum, in acest caz.
Corneliu Vadim Tudor: Deci ascultă-mă: proba e memoria mea. Discuţiile astea eu le-am purtat în birou cu el, cu Ion Cristoiu. Am o memorie de elefant şi nu am niciun interes să mint, ca dovadă că nu am vorbit până acum şi nu aş fi vrut să vorbesc, dar prea s-au obrăznicit ăia la Antena 3 şi el tace şi consimte.
Radu Moraru: Mulţumesc pentru precizări, o seară bună. Aici e greu să producem probe. De fapt e memoria lui Corneliu Vadim Tudor despre care ştim cu toţii că funcţionează foarte bine şi dezminţirea lui Ion Cristoiu.
Victor Roncea: Da. Aici trebuie să fie activ rolul CNSAS, care a fost creat ca o instituţie care producea la un moment dat decizii.
Radu Moraru: Păi asta e bombă: că Virgil Măgureanu filat de anti-KGB rău de tot după ’85 este exilat în ’88, unde?
Victor Roncea: La Focşani.
Radu Moraru: Asta înseamnă că în ’87, când Cartea Albă a Securităţii îl transmitea pe Ion Cristoiu obiectiv, ce arată, data e foarte importantă, arată că obiectivul Coroiu, Ion Cristoiu era filat cel puţin de Direcţia Anti-KGB. Şi aici sunt variante. Dosarul de Anti-KGB sau dosarele de la mai mulţi oameni există şi ele sunt undeva şi pe unii poţi să îi şantajezi. Eu nu spun de Ion Cristoiu aici. Sau anumite dosare au fost distruse şi aici eu cred că e interesul şi al lui Ion Cristoiu şi al multor altora să vadă unde sunt. Pentru că dacă a fost distrus de către Virgil Măgureanu, întrebarea este de ce?
Victor Roncea: Pentru că agenturile, reţeaua KGB, GRU a fost protejată după ’89. Istoricul Larry Wats, care e un colaborator al CIA, scrie acum o carte despre rolul KGB în România anilor lui Ceauşescu. El demonstrează că la ora căderii lui Ceauşescu, KGB era cel mai mare duşman al Securităţii, nu CIA. Acest sistem, care la ora aceea era cel mai puternic în România - reţeaua KGB şi GRU - a funcţionat, evident după, pentru că a fost vorba de o lovitură de stat în care vârfurile acesteia erau membrii acestei reţele.
Radu Moraru: Dar Virgil Măgureanu în ce poziţie îl plasăm, că unii îl fac
KGB-ist, alţii spun că a fost floricică.
Victor Roncea: El a fost ales de Ion Iliescu să conducă SRI.
Radu Moraru: Asta ştim, dar mai ştim că în ’92 Virgil Măgureanu s-a rupt de Ion Iliescu.
Răzvan Mihai Vintilescu: La nivel de folclor se pot spune foarte multe. Mereu doar cu bucăţele de informaţie nu se poate face un adevăr. Pentru a face din aceste deconspirări...
Radu Moraru: Nu, dar Virgil Măgureanu era la Ştefan Gheorghiu. În 1985 începe să fie filat de Direcţia Anti-KGB. Direcţia asta nu era dusă cu capul, putea să confunde personaje că nu avea de ce să îl urmărească pe Virgil Măgureanu Anti-KGB, dacă nu îl bănuiau de apropiere de KGB.
Victor Roncea: În decembrie ’89, Arhiva Securităţii - care era în acest bloc în care suntem şi noi, practic pe cealalta parte, unde la parter e acum Humanitas şi pe unde în anii ’90 intra Virgil Măgureanu ca să ajungă la birou -, arhivele din această clădire au plecat în ’89 la Moscova, copiate integral. Ea ara informatizata, în calculatoare. O parte din acea arhivă însă a ajuns şi peste Ocean şi e acum cercetată de Larry Wats. Deci eu aştept să aflu aceste dezvăluiri din arhivele CIA, care cred ca sunt mai complete decât ce se găseşte acum la CNSAS.
Radu Moraru: Dar sa le credem pe alea de la CIA?
Victor Roncea: Da!
Răzvan Mihai Vintilescu: Părerea mea este că trebuie să credem ceea ce este document. În lipsa documentelor e foarte uşor să punem verdicte.
Radu Moraru: Dar dacă se fac documente? Că până la urmă orice act poate fi făcut!
Răzvan Mihai Vintilescu: Aici intervine rolul unor istorici sau al unor cercetători care îşi fac treaba ca lumea. Ei în momentul în care folosesc documente probează şi veridicitatea lor. Nu cred că un om care a lucrat în domeniul cercetării ştiinţifice asupra regimurilor comuniste poate fi dus uşor de nas de nişte fişe sau de nişte dosare. Ar sesiza din start dacă sunt autentice sau nu.
Victor Roncea: Problema e dacă în dosar sunt toate fişele, pentru că avem cazul Mona Muscă unde sunt doar câteva.
Radu Moraru: Dar cine spunea „Cotidianul” a demascat?
Răzvan Mihai Vintilescu: În urma ştirii de astăzi de dimineaţă ca urmare a emisiunii tale de ieri, care a apărut şi în „Cotidianul”, noi am făcut un articol şi l-am publicat pe net de dimineaţă că acel document pe care Corneliu Vadim Tudor l-a arătat, eu l-am sunat înainte şi l-a arătat, domnule era original şi a spus: e o copie de la CNSAS. Şi când i-am explicat acele greşeli...
Radu Moraru: Ştiu, dar aţi văzut ce a spus Corneliu Vadim Tudor. Că el nu vrea să spună de unde îi parvin.
Răzvan Mihai Vintilescu: Păi atunci înseamnă că el îşi asumă ca oamenii să se întrebe, pe bună dreptate, "domne', poate nu e adevărat". Dacă el vine cu copia notei-raport pe care, încă o dată, dacă e din dosarul Artă, cultură, orice cercetător acreditat acolo, şi sunt foarte mulţi care le pot obţine.
Radu Moraru: Dar se poate verifica, cercetători, dosarul e cunoscut.
Răzvan Mihai Vintilescu: Se poate găsi imediat această...
Radu Moraru: Ştiu, dar aici a venit cu acuzaţia dură. E în mintea mea. Eu ţin minte discuţiile pe care le-am avut şi ţin minte persoanele cu care am discutat. Aici nu mai poţi să înaintezi. Aici e memoria lui Corneliu Vadim Tudor şi sursele lui. Bănuiala mea, am verificat, am întrebat. Genul ăsta de hârtii se scoteau de la SRI mai pe vremuri, înainte. CNSAS nu a avut foarte multe dosare decât după 2005. Deci înainte de 2005-2006 se scoteau de la SRI genul ăsta de hârtii.
Răzvan Mihai Vintilescu: Să nu uităm, CNSAS lucrează cu ceea ce i se dă. Deci nu poate lucra cu chestii pe care nu le are.
Radu Moraru: Deci CNSAS până la urmă că eşti sau că nu eşti, nu e atât de relevant, mai ales atunci când spune că nu eşti colaborator.
Răzvan Mihai Vintilescu: E în măsura a ceea ce a primit. Vorbeam de dosarele care se află la SIE. N. C. Munteanu a primit că la SIE nu e nicio informaţie cu privire la el. Însă în dosarul lui de la CNSAS se află o filă unde se precizează că un anume raport despre ceea ce făcea el la Europa Liberă a fost înaintat la predecesorul SIE din vremea respectivă.
Victor Roncea: Dar se poate ca dezvăluirea acelui raport să nu fie în favoarea lui N.C. Munteanu.
Radu Moraru: Până la urmă bomba din această seară pe care eu mi-o asum e una dedusă din toate informaţii publice. Dacă Virgil Măgureanu stătea deasupra lui Ion Cristoiu la momentul 1987 şi îl inunda şi îl vizita, intra în casa lui, Virgil Măgureanu era urmărit de divizia Anti-KGB şi din moment ce schimba 3 vorbe cu Ion Cristoiu, automat Ion Cristoiu, care ne apare ca obiectivul Coroiu, este Anti-KGB. Asta mi se pare o dezvăluire bombă, ceea ce înseamnă că exista Coroiu şi că e obiectiv KGB.
Victor Roncea: CNSAS ar trebui să îşi facă datoria şi mâine să infirme sau să confirme afirmaţiile făcute şi de domnul senator şi de noi aici în cazul Ion Cristoiu. Dacă mai e cazul să existe acest CNSAS.
Radu Moraru: Sau ar trebui să spună, fraţilor, uitaţi dosarul. Pentru că dacă un amărât de judecător are nu un singur dosar, ci mai multe, obligatoriu ori este dosar despre cineva - şi în cazul lui Ion Cristoiu trebuiau să fie -, ori dacă nu, au fost distruse.
Răzvan Mihai Vintilescu: CNSAS mi-a confirmat astăzi că verificările pentru Ion Cristoiu încă sunt în desfăşurare ca urmare a iniţiativei Civic Media şi că nu s-a ajuns la sfârşit. Nu s-a terminat.
Victor Roncea: Dar când am lansat-o acum doi ani s-a spus că nu e momentul potrivit, că de ce nu ne ocupăm de politicieni? Între timp, CNSAS a ajuns să se ocupe de preoţi. Care sunt la o literă a prioritatilor ulterioară ziariştilor. Acum ne apropiem de alte alegeri. Cât trebuie să mai aşteptăm? În vremea aceea au ieşit toţi din societatea civilă asta, centralizata, Alina Mungiu, etc, ca este împiedicată activitatea CNSAS. Bine, nu credeti ca era cazul să iasă dosarele astea până acum, pentru clarificare?
Radu Moraru: Pe mine mă uimeşte că aceşti oameni... Ion Cristoiu de astăzi are o temă. Eu i-am făcut dezvăluirea, obiectivul Coroiu este obiectiv al Anti-KGB. Deci eraţi filat, domnule Ion Cristoiu, în ’87 de Divizia Anti-KGB. Asta înseamnă că automat aveţi dosar de bănuit de către Securitatea română şi această divizie că aţi fi lucrat pentru KGB. E o chestie simplă pe care trebuie să o urmăriţi, unde e dosarul. Trebuie să ştim cine sunt aceşti oameni. Nu trebuie să îi condamnăm, dar e important să ştim unde au jucat, în ce echipă? Că mulţi dintre ei sunt şi astăzi mentori pentru generaţii.
Victor Roncea: Mai este o problemă legat de această ordonanţă care a înlocuit Legea CNSAS şi care cred eu că este cvasiilegală şi împotriva intereselor naţionale. De ce? Pentru că în legea precedentă se specifica că obiectul CNSAS este deconspirarea agenţilor Securităţii ca poliţie politică şi a altor agenţi străini. Ei bine, această parte a doua a frazei a dispărut în noua ordonanţă făcută de onor Marius Oprea, care chipurile deconspiră şi investighează. În noua ordonanţă nu mai avem parte de agenţi străini. Aceasta a dus la o tâmpenie - pot sa-i spun asa - în ordonanţa care priveşte legea electorală şi prin care onor candidaţii trebuie să dea cu subsemnatul dacă au colaborat sau nu cu Securitatea. Ce ne facem, că anul acesta avem candidaţi din Republica Moldova care nu aveau cum să colaboreze cu Securitatea, ci cu KGB sau cu GRU.
Radu Moraru: Interesant. Mai fac o dezvăluire legată de Virgil Măgureanu. Deci nu doar că îl urmărea Divizia Anti-KGB, divizie desfiinţată de un agent GRU Militaru, imediat in decembrie 1989... Dar Victor Ciorbea, prim-ministru al României, într-un moment în care îşi făcea un fel de memorii, spune ziariştilor că cel care a venit să îi spună „mai las-o moale cu dekaghebizarea” a fost...

Victor Roncea: Emil Constantinescu?

Radu Moraru: ... Virgil Măgureanu! Declaraţie publică a unui om care a fost premier al României. Bomba mi se pare că Ion Cristoiu, unul dintre cei mai mari ziarişti din România, e clar că a fost urmărit de Divizia Anti-KGB.
Răzvan Mihai Vintilescu: Probabil şi ceilalţi colegi de bloc erau urmăriţi.
Radu Moraru: Păi nu ştiu dacă îi inunda pe toţi. Dar astăzi putem şti deasupra cui stă Ion Cristoiu?
Victor Roncea: Dânsul trebuie să vă spună, oricum nu e unul care se ocupă neaparat de ziarişti, dar centralizează informaţii electronice.
Radu Moraru: Interesant. Colegii mei vă mai pregătesc ceva, că din nou sunt voci care spun că nu ar fi chiar aşa, încă o dată spun, GfK dă toate cifrele de audienţă şi nu mi-aş permite să afişez măgării. Acestea sunt cifrele, audienţele exacte. La mare distanţă de alţii care se pretind a fi un fel de guru, de eminenţe din presă şi îmi pare foarte rău că domnul Ion Cristoiu e târât în asta. Şi nu am informaţiile pe care le are altcineva ca să spun despre Pleşu şi despre alţii, doar pot să le reproşez că nu au făcut suficient ca ei să fie primii luptători pentru limpezirea şi ieşirea la lumină. Vă mulţumesc şi vă propun o ediţie mai relaxată!

MONITORING MEDIA
B1 TV, Naşul - Ora: 20:00 - 22.00

PS: Colegul de la Cotidianul ar trebui sa nu mai umble cu dezinformarile: N.C. Munteanu a fost informator al Securitatii. Detin inclusiv declaratii ale colegilor sai de la Europa Libera. Cica era santajat cu homosexualitatea lui!

Parerea mea este ca tovarasii care continua misiunea gastii kominterniste ar trebui sa o lase mai moale cu "eroii" de la Europa Libera. Cel putin o jumatate dintre ei erau turnatori si agenti ai Securitatii!