ROMANIA MURDARA. Tatiana Alina Mungiu Pipidi se crede un strop mai curata decat sustinatorul ei Dan Carlan Penal

Coaliţie murdară la Iaşi între Dan Cârlan şi Alina Mungiu

Liderul PD-L Iaşi, Dan Cârlan, a anunţat că va propune Biroului Permanent Judeţean al filialei să susţină candidatura Alinei Mungiu-Pippidi la alegerile europarlamentare. Biroul Permanent Judeţean (BPJ) al PD-L Iaşi a votat vineri, în unanimitate, nominalizarea Alinei Mungiu-Pippidi la alegerile europarlamentare. Mungiu-Pippidi este candidat unic al filialei, pedeliştii ieşeni nedesemnând nici un candidat de rezervă. Preşedinta Societăţii Academice Române a declarat că o eventuală candidatură a sa pentru Parlamentul European se va face exclusiv ca propunere venită din partea PD-L Iaşi. Alina Mungiu-Pippidi a condiţionat candidatura sa de respectarea din partea PD-L a criteriilor de integritate ale Coaliţiei pentru un Parlament Curat. Cel care a propus-o pe „integra“ Mungiu, cunoscută în Iaşi pentru trecutul său comunist, este însă un personaj pe măsura Alinei Mungiu, cel puţin la fel de pătat.

Recent, Mungiu scria că Traian Băsescu a dezamăgit-o, comparându-l cu un primar sicilian, dar şi cu Ceauşescu, adăugând că „Băsescu ar fi pe aproape de punctul în care liderii încep să se creadă providenţiali şi o binecuvântare de la Dumnezeu pentru poporul lor“. Dan Cârlan însă nu a „dezamăgit-o“, deşi acesta a dansat, braţ la braţ, cu Iacubov în avalizările cu cântec din Moldova, deşi acelaşi Cârlan este binecunoscut pe plan local pentru jonglerii financiare de răsunet. Prea-curatul Cârlan a fost acuzat că a înşelat o firmă turcă cu cecuri fără acoperire, a făcut credite girând cu bunuri pe care le-a închiriat apoi unei firme a rudelor sale, a emis bilete la ordin nule în valoare de 1.500.000 de dolari etc.

„Dalmaţianul“ Cârlan - omis pe lista Coaliţiei (ne)curate a lui Mungiu

În 2004, Coaliţia pentru un Parlament Curat, invocată de Mungiu, a înaintat conducerii Alianţei DA o listă cu nu mai puţin de 21 de liberali şi democraţi care nu aveau ce căuta în parlament, deoarece nu îndeplineau criteriile de integritate care să le permită să aspire la un fotoliu de senator sau deputat. „Lista ruşinii“ era, însă, incompletă lăsând pe dinafară numele unor persoane mai mult decât controversate pentru contraperformanţe politice sau afaceri dubioase. Cap de listă era chiar concetăţeanul şi susţinătorul de azi al Alinei Mungiu, Dan Cârlan, care încălca mai multe criterii de integritate. Acesta este şi traseist politic, el trecând de la PNL la PD înaintea alegerilor locale, şi are şi afaceri dubioase. Cu toate acestea, pe vremea când se ocupa cu „validarea morală“ a candidaţilor politici, Societatea Academică Română l-a omis pe Dan Cârlan de pe lista sa cu „dalmaţieni“. Am căutat chiar în arhiva ziarului „Curentul“ şi, pentru reîmprospătarea memoriei publice, punem la dispoziţie o selecţie de date care vin să demonstreze cât de „curat şi uscat“ este Dan Cârlan.

Trecutul dubios al Cârlanului

Povestea lui Dan Cârlan începe în anii ’91 - ’92, când a demarat o afacere cu textile şi confecţii. La un moment dat, era înglodat în datorii şi avea probleme cu fiscul. Sediul lui a luat foc într-un mod misterios şi în incendiu au ars toate actele contabile. Datoria către stat nu a mai putut fi cuantificată, în schimb, Cârlan şi-a încasat banii pentru despăgubire de la Asigurări. Cârlan a fost implicat şi în finanţarea echipei de fotbal Politehnica Iaşi, în fotbal fiind remarcat printr-un imens scandal de corupţie. Dacia Unirea Brăila era în luptă pentru promovarea în divizia A cu FC Bacău, echipa lui Sechelariu, Iacubov şi Hrebenciuc. Cârlan a făcut un târg cu ei şi s-a angajat „să-i ardă“ pe cei de la Brăila pentru o anumită sumă de bani. Cârlan i-a sunat pe cei din conducerea clubului de la Brăila şi le-a propus ca la meciul de la Iaşi să facă un blat în urma căruia Poli ar fi cedat meciul pentru Brăila. Cei de la Brăila au muşcat şi au fost de acord, urmând să-l contacteze pe Cârlan să-i dea banii. Cârlan s-a dus între timp la poliţie şi i-au înscenat preşedintelui de la Brăila intenţia de mită. Echipa din Brăila a fost depunctată şi a promovat FC Bacău. Imediat după lucrătură, Cârlan a obţinut de la Bancorex un credit de peste 2 milioane USD, garantat de FPP II Moldova, unde jupân era Iacubov. Banii nu i-a mai restituit niciodată.

Mânării cu bilete la ordin

La FPP II Moldova se afla controversatul om de afaceri Corneliu Iacubov, devenit celebru pentru avalizările cu dedicaţie. Dan Cârlan a emis două bilete la ordin în valoare totală de 1,5 milioane de dolari. Cu ajutorul acestor bilete avalizate în 1996 de FPP-ul condus de Iacubov, Cârlan reuşeşte să ia de la Bancorex un credit care, neachitat la timp, a generat o creanţă totală de 2.116.761,52 de dolari. După fuga lui Iacubov din ţară, în 1998, SIF Moldova (succesoarea FPP II Moldova) a contestat, pe calea opoziţiei la plată, cele două bilete la ordin emise de Dan Cârlan. În urma probatoriului administrat, Judecătoria Iaşi a dispus exonerarea de plată a SIF Moldova, ca urmare a constatării nulităţii biletelor la ordin. Nici măcar consultantul de prestigiu PriceWaterhouseCoopers, angajat de către AVAS, n-a mai reuşit să găsească o soluţie viabilă de recuperare a datoriei.

Afacerea cu Michael Nseir

Cârlan a schimbat firmele de la an la an, pentru a scăpa de datoriile la stat şi de reversul ţepelor date unor furnizori de materii prime. Pe una din firmele sale avea în patrimoniu o clădire, un teren şi diverse utilaje. Toate au fost mutate de pe o firmă pe alta, chiar dacă erau puse sub sechestru de către Finanţe. Când a ieşit senator, a vândut clădirea şi terenul lui Michael Nseir, „colonel“ de origine siriană. Acesta din urmă a cumpărat de la AVAS o fabrică, fiind ajutat chiar de către Cârlan. Fabrica nu se mai putea vinde, deoarece la o licitaţie precedentă câştigase o firmă care se afla în litigiu cu AVAS. Pentru intervenţia lui Cârlan, arabul a cumpărat la suprapreţ clădirea şi terenul respectiv, 8 hectare de teren, şpaga fiind mascată în vânzare-cumpărare. Apoi, Nseir s-a apucat de dărâmat, a vândut terenul şi a încasat peste 10 milioane. Nseir a fost implicat alături de băiatul lui Solcanu în devalizarea Terom, unde au fost băgaţi doi arabi la înaintare (de către Hrebenciuc). Michael Nseir a cumpărat de la ei mai multe hale şi terenuri pe care a plătit oficial 10% din valoare şi vreo 30-40% la negru. Nseir a cumpărat, astfel, mai bine de un sfert din terenurile Terom SA Iaşi, la preţ de maidan. Pe nouă hectare de teren şi două hale care se întindeau pe alte trei hectare, sirianul a plătit doar 1,7 milioane de euro. Afacerea a ridicat mari semne de întrebare deoarece activele cumpărate erau sub sechestru. Pentru a se putea vinde, procurorul, omul lui Solcanu, a ridicat pentru câteva zile sechestrul judiciar şi halele au fost vândute. Prejudiciul adus a fost undeva la vreo 50 milioane de euro. Arabii lui Hrebenciuc au fugit din ţară cu două zile înainte de emiterea mandatelor de arestare. Nseir a mai făcut şi alte afaceri profitabile cu Dan Cârlan, de la care a cumpărat şi terenul fostei fabrici de confecţii Lynx, aflat în proprietatea familiei Cârlan. Şi această afacere a lui Cârlan este legată de un alt mare scandal, o ţeapă trasă unei societăţi turceşti.

Cecuri fără acoperire

În anul 2001, societatea Gap Guneydogu Tekstil San Vetic AS a încheiat cu SC Lynx SRL Iaşi, reprezentată de Dan Cârlan, o convenţie comercială pentru livrarea de mărfuri de către prima societate în folosul celei de-a doua. Numai că, aşa cum au susţinut Kamer Sahin şi avocata Luana Pintilie, reprezentanţii companiei turceşti, Dan Cârlan „a intenţionat de la bun început să nu plătească contravaloarea facturii“. Constatând că debitorul Lynx SRL nu-şi respectă obligaţiile de plată, păgubiţii l-au convocat pe Cârlan, după trei ani în care acesta s-a tot fofilat, la sediul cabinetului de avocatură Luana Pintilie, pentru negocieri în vederea stingerii debitului de 33.500 de euro, reprezentând 27.500 de euro contravaloarea facturii şi 6.000 euro, cheltuielile de judecată.

Acuzat de fals şi înşelăciune

La 5.04.2002, Dan Cârlan a recunoscut debitul şi a emis mai multe file de cec prin care a reeşalonat plata datoriei, dar oficialii Gap Guneydogu Tekstil San Vetic AS au avut parte de o surpriză de proporţii: cecurile au fost refuzate la plată de către Banca Comercială Ion Ţiriac (BCIT) SA din cauza lipsei disponibilităţilor de cont, ceea ce, conform art. 215 alin. 4 C.p. şi art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea asupra cecului nr. 59/1934, constituie infracţiune. Compania Gap Guneydogu Tekstil San Vetic AS a sesizat organele de poliţie pentru a-l cerceta pe Dan Cârlan pentru comiterea infracţiunilor de emitere a unui cec fără a avea autorizarea trasului, emitere a unui cec fără a avea disponibil în cont emiterea unui cec cu dată falsă şi înşelăciune în convenţii.
Scris de George Roncea www.curentul.ro
Vezi si http://www.romaniamurdara.ro/

SCURT PE DOI. Dana Iliescu de la Curentul: Alina Mungiu Pippidi „şi cu dânsa-n trânsa şi cu sufletu’n rai". Mungiu, sustinuta de un Carlan penal

Scris de Dana Iliescu
Am citit cu stupoare o declaraţie a Alinei Mungiu Pippidi, care condiţionează prezenţa sa pe listele PD-L la europarlamentare de promovarea unor candidaţi „impecabili“. Alina Mungiu s-a declarat deranjată de anunţare, pe listele PD-L, a unor „candidaţi penali“, categorie unde i-a nominalizat pe Dumitru Dragomir şi Irina Schrotter. Se pare că militanta pentru integritatea politicienilor l-a uitat tocmai pe cel care a propus-o pe listele la europarlamentare, preşedintele PD-L Iaşi, Dan Cårlan, pe care chiar domnia sa l-a inclus pe lista parlamentarilor pătaţi, acuzându-l de falimentarea Bancorex. Ce-o fi mai dificil de acceptat pentru Alina Mungiu Pippidi: să aibă colegi penali sau să fie susţinută politic de un penal?

Alina Mungiu Pippidi „şi cu dânsa-n trânsa şi cu sufletu’n rai"
Curentul - vineri, 06 martie 2009

INFO: Sora regizorului Cristian Mungiu conduce Coalitia pentru o Guvernare Curata din 2004
Fostul candidat patat Dan Carlan o propune la europarlamentare pe Alina Mungiu din partea PDL Iasi
de Redactia iasiinfo.ro
Alina Mungiu-Pippidi nu este membru al PDL, iar in vara a refuzat sa candideze din partea partidului la alegerile generale.
Democrat-liberalii ieseni l-au inlocuit repede pe Dumitru Oprea pe lista propunerilor de candidati la viitoarele alegeri europarlamentare din iunie. Seful filialei judetene a PDL intentioneaza sa o propuna pentru o candidatura la un post de europarlamentar pe Alina Mungiu-Pippidi, informeaza Ziarul de Iasi.
„Am avut o prima discutie cu doamna. Sint foarte bucuros ca nu a spus «nu», cum a facut in vara cind i-am facut o propunere pentru alegerile parlamentare. Voi face propunerea in cadrul Biroului Judetean. Sedinta va avea loc la sfirsitul acestei saptamini. Doamna Alina Mungiu-Pippidi este propunerea mea si a colegilor cu care am discutat acest lucru. Daca vor fi alte propuneri, le vom discuta. Daca se aproba in Birou, vom face invitatia oficiala catre Alina Mungiu-Pippidi", a declarat Dan Carlan, seful filialei judetene a PDL. El a mai spus ca in acest moment Mungiu-Pippidi nu este membru al PDL. In cazul in care se va decide sa accepte propunerea PDL, ea va trebui sa se inscrie in partid. „Doamna e din Iasi (mai precis din Balti, RM). Cred ca la inceputul saptaminii viitoare vom sti sigur daca va candida sau nu. Nu vreau sa ma pronunt acum cu privire la sansele de a accepta sau nu. Am avut doar o prima discutie", a adaugat Carlan. Reamintim ca Dan Carlan a figurat la alegerile parlamentare din noiembrie 2008 pe lista candidatilor patati data publicitatii de „Academia Catavencu”.

Miercuri, 04/03/2009 12:14 > Politic

MAMA OMIDA a societatii civile vrea sa urce in copac la Bruxelles. Alina Mungiu e suparata ca "dra Elena Basescu e prima odrasla de sef de stat in PE"

SONDAJ: Cati 22 de negri mititei credeti ca ar vota-o pe Tatiana Alina Mungiu Pipidi ot Balti?

Nimic nu ma mai mira dupa ce am auzit ca nemaipomenitul utecist intarziat "TRU", acelasi Traian Ungureanu care i-a vitregit sansele fostei parlamentare PDL Anca Constantinescu -"Ciocu' mic" la uninominale, vrea sa candideze la europarlamentare. In aceeasi categorie intra si matroanele "societatii civile" Monica Macovei si Alina Mungiu Pipidi. Aproape de ras daca n-ar fi de plans. O intrebare de la care astept un raspuns sincer: de ce credeti ca nu s-au ingramadit la uninominale dar se calca in picioare la votul pe lista de la europarlamentare? Si o alta intrebare, din off: daca in Parlamentul European se intra pe liste, de ce ne trebuia noua uninominal? Dar, revenind la prima: cati romani credeti ca i-ar vota pe acesti indivizi/individe? Sincer!

Dincolo de aberatiile democratiei si sforile sectei, haideti sa vedem, foarte pe scurt, ce mort isi baga in casa PDL prin Alina Mungiu Pipidi. Pai, chiar ieri s-a dat in stamba in stilul ei caracteristic, megalomanic. Citez: "Eh, trebuie sa fii iubitor de Graham Greene ca Barack Obama sau ca mine ca sa razi la poanta asta". My God!

Dar sa trecem la obiect:

"Dar gluma suprema este, desigur, felul in care Romania isi pregateste alegerile europene, aceasta contributie a noastra la rezolvarea deficitului democratic continental. In primul rand, luand in considerare avertismentele noastre ca nu va iesi nimeni din casa, puterea se pregateste sa ne lase sa votam doua zile in loc de una. Sunt prevazatori, dar nu destul. Ca sa votam garnitura care ni se pregateste, eu cred ca mai bine ar fi sa votam in fiecare zi de aici incolo pana in iunie si sa ne fie echivalata fiecare compostare la metrou cu un vot.

Nici asta nu ne va servi la nimic daca reprezentantii nostri in Europa continua sa fie Corina Cretu si Rares Niculescu (in timp ce bulgarii il pregatesc pe Mony Passy sa devina sef NATO, iar polonezii pe Radek Sikorski ca un potential succesor al lui Barroso; numai noi ne distram sa jucam la liga dinafara tuturor ligilor!). Pentru ca diversi oameni cu simtul umorului, ca Monica Ridzi, cred ca fac un mare serviciu familiei Basescu propunand-o pe dra Basescu ca prima odrasla de sef de stat in Parlamentul European. Va dati seama ce ras pe acolo, eu mi-am inchis telefonul deja si am incercat sa conving diversi ziaristi straini ca e mult mai pasionant sa scrie despre criza economica si raportul SAR!

Asta e o mare solutie a popoarelor fara WC, sa razi de rahatul pe care nu ai unde sa-l arunci si esti condamnat sa convietuiesti cu el. Mi se pare mie sau FWC devine un fel de situatie cronica a Romaniei, pe care doar cine are maximum de umor o poate tolera, un om normal fiind mai curand tentat sa se duca mai incolo, convins fiind ca din batalia cu rahatul doar rahatul poate iesi castigator? Ce ramane un mister pentru mine este de ce dam vina pe dreapta italiana ca ne face de… cand, vorba aceea, in Italia exista o stanga sanatoasa care sa se opuna. Numai noi stam patriotici in mijlocul… si credem ca imaginea ne-o strica altii. Nu noi!"

Romania libera - Tara fara WC

Tare, nu?!

Si inca una (si ma duc!):

"Basescu m-a dezamagit si pe mine in doua domenii. Primul priveste conceptia lui referitor la cum functioneaza politica si institutiile. Vad cu ingrijorare o anumita conceptie pre-moderna, care ar merge mai bine la un primar din Sicilia decat la un sef de stat in Noua Europa, de a investi atributii mai ales in familie si apropiati, atitudine care impiedica dezvoltarea unor institutii performante, fie administratie, fie partid, in jurul lui. Al doilea motiv este prestatia lui externa, unde adesea mi se pare cam ne-occidental si periculos de apropiat de filosofia cu totul paguboasa a politicii noastre externe de la Ceausescu incoace, o politica de afirmare a identitatii (sa stam la masa cu cei mari!), in fond nationalista, si nu de atingere a unor obiective, care devin prea adesea contradictorii intr-o strategie nu tocmai coerenta. Circula, e adevarat, zvonuri ca Basescu ar fi pe aproape de punctul in care liderii incep sa se creada providentiali si o binecuvantare de la Dumnezeu pentru poporul lor. "

Vezi Alina Mungiu Plugaru s-a suparat pe Basescu. Ete fleosc!

MUNGIU? White: "Cand un film e atat de obtuz ca "4,3,2", simti ca si cum a inceput numaratoarea inversa pentru sfarsitul cinematografiei"

Fantastic! Dupa ce a furat ideile scriitorului Dan Mihu pentru a deveni faimos fara merit, Cristian Mungiu face azi scandal la CNC. "Juratul Mungiu rastoarna masa la CNC", titra ieri Cotidianul. "Mungiu va scrie un raport despre problemele întâmpinate în calitate de jurat la concursul de scenarii organizat de CNC, iar filmul lui Radu Jude a fost exclus din competiţie pe motiv de „conflict de interese“", alerteaza Alexandra Olivotto. Sigur nu e o greseala de tipar si trebuia de fapt sa fie scris "Injuratul Mungiu"? Pentru ca acelasi Mungiu, pe cand era in alt juriu, a subtilizat ideiile lui Mihu. Ati uitat? Daca da, cititi aici Adevarul - Mungiu, acuzat că a furat tema filmului premiat la Cannes.
Haideti sa vedem si o parere sincera, adica neplatita de "centrala", despre "creatia" lui Mungiu, venita de la noul sef al Asociaţiei Criticilor de Film din New York, cea mai importanta asociatie de acest gen din Statele Unite. La împlinirea a 75 de ani de la fondarea Asociaţiei, preşedintele recent ales Armond White a trecut în revistă starea actuală a cinematografiei. Despre „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” al lui Mungiu, şeful criticilor de film newyorkezi a declarat, potrivit „New York Magazine”, că nu e decât „o marotă bazată pe reproşuri liberale, un efect întârziat al «mândriei naţionale triumfaliste» pe care le-o imputa Susan Sontag americanilor”.
„Nu fac asemenea declaraţii ca să atrag atenţia asupra mea, ci pentru că eu chiar cred în ce spun. Trăim într-o epocă în care criticii sunt concediaţi dacă nu le plac destule filme. Oamenii nu vor să asculte ce-au de zis trâmbiţaşii industriei cinematografice. Publicul trebuie să audă adevărul!”
Film Critic Armond White about another TV-slick fraud like "4,3,2" ...

Dar chiar vreti sa aflati adevarul? Vreti sa va dati jos ochelarii de cal care vi s-au pus fata de ceea ce Osservatore Romano numea "un film sordid şi redundant"? Atunci cititi aici o adevarat cronica de film, semnata chiar de catre seful Asociatiei Criticilor din New York:

There Will Be Abortion
Romanian filmmakers haven't reinvented realism, but most America
By Armond White

4 Months, 3 Weeks and 2 Days
Directed by Cristian Mungiu

What’s wrong with Romanian movies? No recent foreign film has been more hyped than 4 Months, 3 Weeks and 2 Days, cutely dubbed 4,3,2 by Artforum. Yet there’s nothing cute about this story of two college girls seeking to meet a back-alley abortionist in Bucharest during Romania’s late 1990s Ceausescu era. 4,3,2 trudges through the dire tale as if, indeed, counting down to something momentous. It’s momentously drab, obvious and guilt-inducing. Director Cristian Mungiu’s big revelation is that abortion—like life under Ceausescu—is no fun. But neither is this film: another mystifyingly over-praised entry in what’s being sold as the Romanian New Wave.

Not since the Iranian movie fad of the 1990s has a national cinema so intimidated American film critics. But there was something real in the experiments Mohsen Makhmalbaf and Abbas Kiarostami posed with narrative, time, landscape and destiny. This Romanian fad is based on Liberal self-reproach; a hangover from what Susan Sontag criticized as Americans’ “triumphalist national self-regard.” Following the trends of European film festivals, critics distance themselves from popular taste and parade their political contrition—as if praising movies from a formerly repressed country apologized for the United State’s failure to intervene. Thus, the typical grimness of Romanian imports like 4,3,2, The Death of Mr. Lazarescu and 12:08 East of Bucharest gets touted as superior to regular art-movie fare.

Consider the basic deception: That today’s Romanian filmmakers have reinvented “realism.” This is far different than the Iranians’ sophisticated play with self-reflexive storytelling (such as Makhmalbaf’s great Salaam Cinema and A Moment of Innocence which condensed cultural history and social desperation into funny, tender and frightening sagas of local filmmaking practice). The Romanians pretend cultural impoverishment necessitated that they reinvent the wheel, and this impresses gullible critics who apparently never saw Rossellini’s Open City or John Cassavetes’ Shadows. But the Roumanians’ tedious long-takes, dour emphasis on “real time,” Dogma-derived denial of refined lighting and visual pleasure are deplorable scams. Mungiu’s conceits, shared with his peers Cristi Puiu and Corneliu Porumboiul, disturbingly suggest that cineastes have inherited Ceausescu’s fascistic egotism: Their movies make audiences suffer as they claim to have suffered.

Mungiu stages real-time scenes—hence 4,3,2’s quotidian title—offering the usual Romanian movie roundelay of bureaucratic bickering, near-impoverished living and unrelievedly glum characters. 4,3,2’s particular expose, no livelier than the rest, is especially canny in distinguishing itself as Abortion Noir: Bedraggled Otilia (Anamaria Marinca) helps her irresponsible dorm mate Gabita (Laura Vasiliu) obtain the procedure that Ceausescu’s regime outlawed. Their efforts are less suspenseful than tedious, but it pushes all the Left buttons. Even the hostile abortionist Mr. Bebe (Vlad Ivanov) is a stock villain. Yet, not even Snidely Whiplash silent movie curs got laid as part of their extortion schemes: When Otilia and Gabita come up short of his required fee and Mr. Bebe insists on sexing them both—and the girls agree—it’s undeniable that 4,3,2 is bullcrap.

We’re not expected to ponder the girls’ masochism because Mungiu elides the act of self-prostitution (which Artforum’s critic defends as “violation;” though how can there be violation with consent?). Still, by showing only the naked-muff aftermath, Mungiu accepts how Otilia and Gabita debase themselves into docility, stupidity, selfishness and crime. It fits the degraded sense of humanity that is now widely preferred in film culture. Mungiu’s theme: THERE WILL BE ABORTION!

That’s because Mungiu reduces “freedom” to the abortion politics. Otilia and Gabita’s characterizations are flimsier than even Juno (the professional hipster’s update of Madonna’s “Papa Don’t Preach”). These girls misuse their late-20th century feminist privilege by being biologically irresponsible and socially manipulative. Mungiu has not created a portrait of female oppression—a failing that becomes apparent when Otilia traipses through Bucharest at night looking to discard the aborted fetus. Her plight’s less interestingly than the Isela Vega character in Sam Peckinpah’s 1974 Bring Me the Head of Alfredo Garcia who sacrifices herself to that film’s bloody corpus burden. Critic Dennis Delrough suggested that Mungiu’s fetus is a bogus social/psychological fact compared to the head of Alfredo Garcia, but Mungiu’s U.S. dupes imagine that the fetus represents something profound. If Artforum can consider a fetus “not yet viable,” than a filmmaker who justifies Otilia and Gabita’s self-serving behavior should be seen as barbarous.

By strange coincidence, one of the strongest political pop albums made during the Ceausescu period was the British band The Fatima Mansions’ 1990 Viva Dead Ponies featuring the coruscating anti-fascist anthems “Blues for Ceausescu” and “Mr. Baby.” Singer-songwriter Cathal Coughlin posed “Mr. Baby” as a Ceausescu figure threatening all with his selfish, murderous vanity. 4,3,2’s abortionist-thug Mr. Bebe references that rock-and-roll rhetoric even though Mungiu’s techniques pretend to be artless. He shrewdly avoids scrutinizing Mr. Bebe too closely and so loses Coughlin’s complex personality sketch and overall vigor. Viva Dead Ponies was made for dancing and thinking; 4,3,2 merely prides viewers on feeling blue.

Remember how the Sex Pistols’ “Bodies” refused to sanction abortion as a social privilege, but scorned it as horrific, inhumane, a moral burden? Remember Mike Leigh’s 2004 Vera Drake distilling the abortion question into the rich aesthetic inquiry of Imelda Staunton’s hyper-clear close-up? Next to those pop landmarks, 4,3,2’s “realism” is insipid. It’s a throwback to the naivete of nascent feminism (Otilia stays angry at her sympathetic boyfriend) and lacks the emotional stability of such pre-feminist abortion films as Love with the Proper Stranger or The L-Shaped Room. By sentimentalizing Otilia and Gabita’s ignorant choices, Mungiu insults reality. For those who believe in abortion, Otilia and Gabita’s behavior needs no explanation; for those who don’t, none is offered. When a Romanian film is as obtuse as 4,3,2, it feels like a countdown to cinema’s termination.

There Will Be Abortion

http://www.nypress.com/

In foto dreapta, o alta dovada a "profesionalismului" ziarului anti-crestin Cotidianul: Mungiu e prezentat alaturi de un pretins White. O fi el alb dar adevaratul White e negru (foto stanga)!

Vezi si „4, 3, 2“ - nu vreau să văd aşa ceva cum nu vreau să mănînc mîncare proastă sau să vorbesc cu proşti

Cineastul Andrzej Zulawski, la Bucureşti, ca invitat al Festivalului B-EST

4,3,2,1,0 - No BAFTA pentru Mungiu