Mailatii fara frontiere. S-a intamplat in Ungaria, s-a vorbit mult despre asta. E vorba de handbalistul injunghiat de niste baieti colorati cu creier preistoric. Societatea zice sa te lasi lovit, ca e urat sa ripostezi. Sa te lasi injunghiat, chiar omorat pentru ca legea sa-si faca apoi treaba. Ca o face sau nu, e chestie de buget, imagine, dorinta, interese. Daca se intampla ceva rau, oricum victima e de vina. Sa revenim la cazul Mailat de fata. Politia maghiara s-a miscat repede (fata de a noastra, in cazuri similare, a arestat cu viteza luminii). Cea mai buna pedeapsa, insa, e aceea din batrani: „sangele cere sange!“ Speranta rezolvarii sta in baietii aceia din Serbia care au anuntat ca se ocupa personal. Mai nou au spus ca se vor interesa de „intelectualii“ criminali in cauza si dincolo de gratii. Doamne, salveaza Europa! Timpul sarbilor functioneaza altfel, le rezolva repede pe toate. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Cozma! Ce e groaznic in toata povestea asta cu bronzati umflati de steroizi si cu instincte de acum zeci de mii de ani e faptul ca sub falsa pudoare a drepturilor (nu intreaba nimeni de obligatii?!) si sub protectia tacita a bunului simt esti tu, cel agresat, victima justitiei si a paduchilor ong-isti. Cere dreptate si esti rasist! Nu?! Nici in casa ta cu patru pereti varuiti trendy, nici in parcuri, pe alei nici atat, ca sa nu mai vorbim de cluburi, restaurante sau alte locuri in care te lovesti de public. Iesi la lumina pe bulevard, esti pe cont propriu, taticu’! Cum ti-o fi norocu’! Sau cum ziceau niste baieti dintr-un film cu parnaiasi: „moartea e sigura, viata nu“. Toate astea se intampla in mileniul 3, asta ultamegagigamodernizat, cu computere portabile, cu gagici virtuale, cu telefoane ascultate pentru siguranta si sanatatea statului, cu politicieni rasati, cu toleranta impinsa la absurd, cu d’astea. Ne-am civilizat de-am ajuns in haznaua evolutiei umane. Care evolutie se reduce la un cutit bagat in inima in epoca internetului. Atata poate fiinta umana, atata ucide.
Articol de Alex Sandulescu
No comments:
Post a Comment