SCRISOARE DESCHISĂ PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI, DOMNULUI TRAIAN BĂSESCU,
adresată de către un grup de creştini-ortodocşi, reprezentînd un şir de organizaţii, prin care se semnalează acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi
1. Evenimentele recente, cînd la Iaşi a fost închisă expoziţia „Destine de martiri” dedicată unor foşti deţinuţi politici creştini, unde au fost expuse materiale din fondurile CNSAS, lucru admis de Constituţia României, ne descoperă existenţa cenzurii de tip totalitar în statul român de azi. Printre cele 6 personalităţi a căror memorie a fost cinstită, cu scop educativ, prin expoziţia „Destine de martiri” se numără şi 4 preoţi ortodocşi, motiv pentru care creştinii au perceput închiderea ordonată a expoziţiei ca pe o încălcare a libertăţii religioase şi de opinie.
2. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, garantează dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, religia pe care o împărtăşeşte: „Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte. Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă” (Art. I, al. 1-2; Art. II, al. 1).
3. Se ştie că un loc aparte în credinţa creştinilor (ortodocşi şi catolici) îl constituie cultul sfinţilor. Sfinţi sînt consideraţi oamenii care au plăcut lui Dumnezeu în orice timp. Din mărturiile Sfintei Scripturi, cei mai vrednici de cinstire sînt consideraţi mucenicii sau martirii. Martirii au fost cinstiţi chiar de la întemeierea Bisericii Ortodoxe, primul martir fiind Apostolul Ştefan, de neam evreu. Cinstirea sfinţilor în Biserica Ortodoxă nu cunoaşte graniţe naţionale, de rasă, ori de obîrşie socială. Astfel creştinii, indiferent din care Biserică locală fac parte, cinstesc atît sfinţii proveniţi din rîndul poporului lor, cît şi pe cei proveniţi din rîndul grecilor, romanilor, evreilor, ruşilor, sirienilor, egiptenilor, iar mai nou, chinezilor, indienilor, iraqienilor etc. Cultul sfinţilor în Biserica Creştină are rădăcini în credinţa vechilor iudei, care cinsteau mormintele prorocilor şi drepţilor, fiind cunoscut că şi în zilele noastre evreii venerează mormîntul Sfîntului Proroc David.
4. Există toate temeiurile prevăzute de tradiţia creştin-ortodoxă pentru a-i cinsti pe martirii din închisorile comuniste drept sfinţi. Canonizarea lor oficială de către Sfîntul Sinod al BOR este doar o formalitate ce ţine de timp, ştiut fiind că alte Biserici Ortodoxe cu care Patriarhia Română se află în comuniune canonică şi liturgică, deci cinsteşte aceeaşi sfinţi, au canonizat mii de martiri din perioada comunistă. Credincioşii ortodocşi din România cinstesc icoanele şi cîntă imne închinate martirilor din perioada comunistă. Dovada sfinţeniei lor, pe lîngă mărturiile camarazilor de suferinţă rămaşi în viaţă, o constituie rămăşiţele lor pămînteşti care răspîndesc bună-mireasmă, izvorăsc mir şi fac tămăduiri, ceea ce le face să fie cinstite ca sfinte moaşte. Prin urmare, închiderea expoziţiei „Destine de martiri” a fost percepută şi ca o jignire adusă memoriei colective a Bisericii Creştine, inclusiv a cultului sfinţilor.
adresată de către un grup de creştini-ortodocşi, reprezentînd un şir de organizaţii, prin care se semnalează acte grave de instigare la ură religioasă şi naţională, precum şi încălcarea libertăţii religioase şi de gîndire a creştinilor-ortodocşi
1. Evenimentele recente, cînd la Iaşi a fost închisă expoziţia „Destine de martiri” dedicată unor foşti deţinuţi politici creştini, unde au fost expuse materiale din fondurile CNSAS, lucru admis de Constituţia României, ne descoperă existenţa cenzurii de tip totalitar în statul român de azi. Printre cele 6 personalităţi a căror memorie a fost cinstită, cu scop educativ, prin expoziţia „Destine de martiri” se numără şi 4 preoţi ortodocşi, motiv pentru care creştinii au perceput închiderea ordonată a expoziţiei ca pe o încălcare a libertăţii religioase şi de opinie.
2. Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, garantează dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, religia pe care o împărtăşeşte: „Statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte. Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrară convingerilor sale, şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa sau neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase. Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă” (Art. I, al. 1-2; Art. II, al. 1).
3. Se ştie că un loc aparte în credinţa creştinilor (ortodocşi şi catolici) îl constituie cultul sfinţilor. Sfinţi sînt consideraţi oamenii care au plăcut lui Dumnezeu în orice timp. Din mărturiile Sfintei Scripturi, cei mai vrednici de cinstire sînt consideraţi mucenicii sau martirii. Martirii au fost cinstiţi chiar de la întemeierea Bisericii Ortodoxe, primul martir fiind Apostolul Ştefan, de neam evreu. Cinstirea sfinţilor în Biserica Ortodoxă nu cunoaşte graniţe naţionale, de rasă, ori de obîrşie socială. Astfel creştinii, indiferent din care Biserică locală fac parte, cinstesc atît sfinţii proveniţi din rîndul poporului lor, cît şi pe cei proveniţi din rîndul grecilor, romanilor, evreilor, ruşilor, sirienilor, egiptenilor, iar mai nou, chinezilor, indienilor, iraqienilor etc. Cultul sfinţilor în Biserica Creştină are rădăcini în credinţa vechilor iudei, care cinsteau mormintele prorocilor şi drepţilor, fiind cunoscut că şi în zilele noastre evreii venerează mormîntul Sfîntului Proroc David.
4. Există toate temeiurile prevăzute de tradiţia creştin-ortodoxă pentru a-i cinsti pe martirii din închisorile comuniste drept sfinţi. Canonizarea lor oficială de către Sfîntul Sinod al BOR este doar o formalitate ce ţine de timp, ştiut fiind că alte Biserici Ortodoxe cu care Patriarhia Română se află în comuniune canonică şi liturgică, deci cinsteşte aceeaşi sfinţi, au canonizat mii de martiri din perioada comunistă. Credincioşii ortodocşi din România cinstesc icoanele şi cîntă imne închinate martirilor din perioada comunistă. Dovada sfinţeniei lor, pe lîngă mărturiile camarazilor de suferinţă rămaşi în viaţă, o constituie rămăşiţele lor pămînteşti care răspîndesc bună-mireasmă, izvorăsc mir şi fac tămăduiri, ceea ce le face să fie cinstite ca sfinte moaşte. Prin urmare, închiderea expoziţiei „Destine de martiri” a fost percepută şi ca o jignire adusă memoriei colective a Bisericii Creştine, inclusiv a cultului sfinţilor.
Continuarea la Parintele Savatie Bastovoi
SCRISOAREA ORTODOCŞILOR CĂTRE PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
Ataşăm acestei scrisori şi cererea fără răspuns a celor 54 de istorici adresată CNSAS.
Vezi şi Scrisoarea pe înţelesul tuturor
Ataşăm acestei scrisori şi cererea fără răspuns a celor 54 de istorici adresată CNSAS.
Vezi şi Scrisoarea pe înţelesul tuturor
Scrisoarea este semnata, pana acum, de urmatoarele organizatii:
Asociatia ROST
Asociatia Cathisma
Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni
Asociatia Prietenii Muntelui Athos
Asociatia Ieromonah Arsenie Boca
Asociatia Brancoveanu
Asociatia Drept
Asociatia Civic Media
Posts
1 comment:
salutabila intiativa.BRAVO
e nevoie de cat mai multe intiative de acest gen
Post a Comment