Doi ani fara Parintele Calciu. Dumnezeu sa-l aiba la dreapta Sa!

”O sa se bata cu noi si morti, iar noi o sa fim alaturi de voi ca sa ne aparati. Si morti vom izbandi!”

Ce dor ne e de părintele Calciu
Azi se împlinesc doi ani de la despărţirea de părintele Gheorghe Calciu. A trecut la Cer senin, curajos, cu un cuvînt bun pentru cei rămaşi. S-a purtat pînă la sfîrşit cu acelaşi firesc de-o viaţă. Mi-e tare dor de sfinţia sa, de sfaturile cumpănite, de dojana aspră, de verbul pătrunzător ca un fier roşu în conştiinţele păcătoase, de rîsul său molipsitor, de cum povestea despre suferinţele din temniţă, de parcă era viaţa altcuiva (dar ce duh aveau acele istorisiri!)... Tuturor celor care l-au cunoscut, sau doar l-au preţuit, le este dor de părintele Calciu. Un reper fundamental într-o Românie bezmetică, scrie Claudiu Tarziu.
Mîine, la mănăstirea Petru Vodă din Neamţ, unde este îngropat, părintele Iustin Pârvu, înconjurat de un sobor de preoţi, îi vor face un paratas părintelui Calciu. Să-i cinstim memoria nu numai prin rugăciuni şi pomenire, ci şi prin felul în care trăim.
Dumnezeu să-l aibă în ceata sfinţilor Săi!

Cititi aici, pe blogul lui Claudiu Tarziu despre ultimile zile ale parintelui.
Vezi si Biserica Parintelui Calciu despre Pãrintele Gheorghe Calciu

Razbointrucuvant:
2 ani fara Parintele Calciu - intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei

Astazi se implinesc 2 ani de cand parintele Gheorghe Calciu a parasit aceasta lume si a intrat si el, condus de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, in Sfanta Sfintelor cea mai presus de ceruri, traind implinirea fagaduintelor bogate ale lui Hristos, Cel pentru Care a trait, pentru Care a suferit si pentru Care s-a primejduit pe sine intreaga viata, pana in clipele cele din urma. Parintele si-a sfarsit si si-a plinit alergarea pe calea cea stramta si cu chinuri, iar acum traieste plenar Fericirea celor prigoniti pentru dreptate. A lui este Imparatia cerurilor cu adevarat pentru ca prigonit ca nimeni altul a fost intreaga viata sa si sicanat pana si dupa moarte de rautatea si meschinaria unor neo-farisei. (Nu putem sa nu ne amintim ce comunicat de presă incalificabil referitor la aprobarea inmormantarii parintelui a Petru-Voda au produs atunci oamenii Mitropolitului de atunci al Moldovei si actualului Patriarh, care pe langa pretextele proceduriste pur fariseiste, dadea de inteles ca se face numai o concesie unui om… certat cu Biserica in timpul vietii sale(!): “Deşi nici Părintele Gheorghe Calciu, pe când trăia, nici Părintele Iustin Pârvu, nici familia Părintelui Gheorghe Calciu n-au solicitat binecuvântarea Chiriarhului locului pentru înmormântarea Părintelui Gheorghe Calciu la mănăstirea Petru Vodă din Arhiepiscopia Iaşilor, ci totul s-a rezumat la o înţelegere personală dintre Părintele Iustin Pârvu şi Părintele Gheorghe Calciu, totuşi dorinţa testamentară a Părintelui Gheorghe Calciu se poate împlini fără a fi condiţionată de binecuvântarea arhierească în ceea ce priveşte slujba de înmormântare şi înhumarea sa la mănăstirea Petru Vodă. Arhiepiscopia Iaşilor, prin iconomie, respectă testamentul persoanelor privind înmormântarea lor, chiar dacă ele n-au respectat rânduielile bisericeşti canonice în vigoare pe când erau în viaţă, deoarece trebuie preţuită mai întâi lumina unei persoane care a trecut la Domnul. Secretariatul Centrului eparhial Iaşi”).
Lepadandu-se de orice cinste si de cea mai mica mangaiere omeneasca a ales sa duca aproape de unul singur de multe ori Razboiul intru Cuvant. Astazi strigatele sale impotriva daramarii bisericilor si impotriva minciunii ateiste ar fi ridiculizate de catre “inteleptii” si “diplomatii” crestini postmodernizati ca fiind “patetice” sau fanatice, pentru ca astazi este la moda ca nimic sa nu se ia in serios, totul sa fie relativizat, bagatelizat, compromis, tavalit in vorbe zeflemitoare care sa anuleze valoarea exemplara si practica a oricarui model marturistor! Ce razboi, doml`e, fugi d`aci, plimba ursul, noi trebuie sa ne aranjam aicea, sa ne facem o situatie, sa facem orice numai sa ne punem bine cu Patriarhul, sa nu ne stricam ploile cu Episcopul, cu oamenii Episcopului, cu cutare si cutare, sa ne dea si noua un os de ros in “misiunea Bisericii” (ce, e musai sa marturisesti impotriva ecumenismului, iote, ma, de parca trebuie sa o faci pe martirul, cand poti sa sa stai linistit in banca ta, ca doar nu salvam noi Biserica, nu?) Orice forma de eroism intra automat in “tarbaca” deriziunii pamfletare, a cinismului batjocoritor sau, daca nu, sunt temeinic ignorate, sistematic boicotate prin tacere, asa cum au si fost, de altfel, repetatele si explicitele avertismente ale parintelui Calciu legate de satanizarea lumii, de “Pitestiul” generalizat si globalizat care se construieste peste tot, de intrarea Romaniei in UE (”imperiul satanei“), de tradarea Bisericii in fata Statului, de prigonirea manastirilor si, mai ales, de ecumenism (cine a mai avut curajul ca el sa afirme negru pe alb ca ecumenismul nu este doar erezia ereziilor, ci pur si simplu o diabolica strategie a masoneriei?).
Dar constiinta ne spune tuturor celor care nu vrem sa ne mintim ca parintele Calciu este stalpul si reperul nostru, ca el - si nu vedetele ecleziale agreate de Biserica oficiala - este pilda de urmat pentru cei care vor sa ramana cu Hristos in vremurile acestea in care omul a dat coplesitor de multe drepturi satanei si s-a vandut aproape complet, desi pe nesmitite, Tatalui minciunii si ucigasului de suflete… Parintele Nicolae Steinhardt a spus-o definitiv in al sau “Jurnal al fericirii“: “Singura sansa de supravietuire a crestinismului rasaritean este aceea a unui razboi întru cuvânt. Solutia noastra este aceea a lui Calciu-Dumitreasa“. Deci aceasta este Solutia si Calea nu de a fi sfinti, ci de a supravietui ca si ortodocsi!
Parintele Gheorghe Calciu este marturisitorul prin excelenta al Bisericii si neamului nostru in secolul XX si este inca si mai mult: rascumparatorul fricii, lasitatii si apostaziei noastre, cel care a ales sa strige Adevarul din toti rarunchii cand cei mai multi taceau, iar altii turbau si scrasneau din dinti impotriva-i, perfect aidoma evreilor scandalizati mai intai de Hristos si apoi de Apostolii care Il marturiseau fara frica, vadindu-le minciuna si rautatea. Parintele Gheorghe a fost mereu un incomod pentru conformismul si “cumintenia” lumeasca a crestinilor, mereu o constiinta treaza; intr-o lume in care despre Dumnezeu se vorbeste “frumos” si “cultivat”, dar cu vorbe goale si moarte, el a fost un martor viu, a intrupat in viata sa Evanghelia lui Hristos, a facut-o lucratoare si ne-a aratat-o posibila! Este, fara exagerare, un adevarat Apostol al veacului nostru. Cu inima ca o torta arzand pentru durerea celor necajiti (inclusiv cand era in spital, in ultimele sapatamani de viata, chinuit de cancer!), framantat pentru soarta Bisericii, pentru adevarul Ortodoxiei, gata mereu sa sara in apararea celor slabi (a fost unul din putinii aparatori ai parintelui Daniel de la Tanacu), sa infrunte pe cei puternici, sa marturiseasca adevarul, de multe ori singur, doar cu Hristos in mijlocul furtunilor celor mai mari, mergand pana la capat in toate.
Cititi aici pentru Continuare

Va recomandam sa cititi materialele dedicate parintelui Calciu pe pagina noastra:
“SA ROSTIM RASPICAT ADEVARUL!”
Parintele Calciu: “Stai ca un stalp neclintit in fata satanei!”
Cea mai grea lovitura - cea de la frati
Parintele Gheorghe Calciu: PITESTI DUPA PITESTI
File de Pateric cu parintele Calciu
Parintele Gh. Calciu - inedit: “POATE CA VOM INTRA IN CATACOMBE DIN NOU…”
Parintele Calciu despre rugaciune
“NU, DOMNULE!” - IMPOTRIVIREA SI RUGACIUNEA: CHEILE REZISTENTEI
Parintele Gheorghe Calciu despre Biserica si calugarii de la Tanacu
Marturia Parintelui Calciu despre IPS Bartolomeu Anania - 2006
Masoneria si familia
MASONERIA SI ORGANIZATIILE INTERNATIONALE
Pr. Gheorghe Calciu despre masonerie
PR. GH. CALCIU: “Ortodoxia si ecumenismul”