Pages

Tuesday, May 20, 2008

Andrei Plesu, farsorul pravoslavnic (mai mult pravo-slav)

Raspuns la un mesaj de pe grupul Provita
Draga Asociatie Provita,

Domnul Andrei Plesu tocmai a impuscat o noua sinecura de la bugetul public: sef peste "Institutul de Istorie a Religiilor", infiintat in urma manevrelor Grupului pentru Dialog Social, prin Andrei Oisteanu, nepotul lui Leonte Rautu (daca ati auzit de aceste personaje).
Andrei Plesu este membru fondator al GDS, alaturi de Silviu Brucan. Supranumit de scriitorul anticomunist Victor Frunza "centrala neo-kominternului din Romania" si "noul PCR in ilegalitate", GDS s-a remarcat prin propaganda agresiva anti-crestina si anti-BOR realizata in ultimii ani de Smaranda Enache-Liga Pro Europa si grupurile auxiliare: Soros-Renate Weber, SAR-Alina Mungiu, Pro-Democratia-Cristian Parvulescu, "Libertatea constiintei"-Emil Moise, Remus Cernea, Gaby Andreescu, Agentia de Monitorizare a Presei-Mircea Toma (activist al homosexualilor), etc.
Andrei Plesu este angajat al trustului de presa ruso-kazah condus de Dinu Patriciu si se afla intr-o relatie homo-intelectuala cu Gabriel Liiceanu, ambii fiind lasati de Securitate sa il paraziteze pe filosoful legionar Constantin Noica si ambii fiind favorizati de regimul comunist printr-un tratament gen all-inclusive, care a constat in stipendii, burse si vizite regulate in state occidentale. Profitul a fost reciproc, cei doi girand astfel la nivel international libertatea de miscare a intelectualilor comunisti (Andrei Plesu a fost membru al PCR de la 19 ani).
Va amintesc si ce spunea parintele Staniloae despre gasca celor doi: "cea mai îndepărtată intelectualitate de credinţa poporului" - http://victor-roncea.blogspot.com/2008/05/parintele-staniloae-despre-liiceanu.html.
Acum, daca ati urmarit lupta dusa pentru pastrarea icoanelor in Scoli si a Religiei ortodoxe (!), cum cred ca ati facut-o, ati constatat (sper!) si neimplicarea acestui personaj in dezbaterea publica, la momentul respectiv, cel oportun. Totodata, probabil ca ati observat si "compromisul" care se sustine si se ofera in urma asa-zisei "solutionari" a "disputei" credinciosi romani - "societatea civila" - de fapt primul pas concret pentru decrestinarea oficiala a Romaniei: introducerea tuturor simbolurilor religioase in Scoli (avem 18 culte recunoscute) si schimbarea manualului si a cursului de Religie cu unul de Istorie a Religiilor, care implica eliminarea preotilor si absolventilor de Teologie din Invatamant.
Acesta este fondul articolului din Dilema - revista unde Patriarhul Teoctist si mari duhovnici ai Romaniei, ca Parintele Staniloae, au fost insultati regulat ca "legionaro-securisti" si "retrograzi" - si cheia in care trebuie interpretata interventia pre-coitus a domnului Plesu. Pe langa aceasta mai exista si un substrat politic, gruparea domnului Andrei Plesu inchipuindu-si ca poate reprezenta viitoarea "dreapta" din Romania (vezi PCdR).
"Noua Europa" si "Institutul" lui Andrei Plesu ar urma sa constituie edificiul de pe care se va construi "noul" invatamant religios "ecumenic" si multilateral dezvoltat, al "libertatii, egalitatii si fraternitatii", tot asa cum Institutul "Cultural Roman" condus de Patapievici - unde Plesu este membru al Consiliului de Conducere! - promoveaza homosexualitatea, ca "valoare culturala", din banii dvs.
Va mai amintesc ca Andrei Plesu a facut parte - neintamplator - din Guvernul FSN-KGB al lui Ion Iliescu.
Inainte de a va transforma si dumneavoastra intr-un vehicul de propagare a anti-crestinismului mascat in pseudo-filosofie a religiilor, treceti va rog prin filtrul personal de gandire si credinta astfel de manipulari destinate smintirii si distrugerii viitorului Romaniei, a copiilor nostri.
Cu deosebit respect,
Victor Roncea
http://www.victor-roncea.blogspot.com/

Resurse minime:

Conjuratii de la Tescani: ZIUA
23 august 1989: conspiratorii KGB Iliescu si Magureanu la "exilatul" Plesu sub protectia Militiei

The Independent: Teoctist, cantaretul lui Ceausescu
"Nou-numitul ministru al culturii, Andrei Plesu l-a invitat public pe Teoctist sa se retraga la o manastire"

Dilema Veche - Tilc Show - http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=125&cmd=articol&id=1731
Adrian CIOROIANU (nota mea: membru al GDS): Părinte Teoctist, sparge haremul!

Alianta Familiilor din România critica Institutul Cultural Român pentru “propaganda in favoarea homosexualitatii”

Homosexualii se distreaza pe banii nostri
http://www.ziarulcn.com/articol4196/Homosexualii-se-distreaza-pe-banii-nostri.htm

HOMOSEXUALII fuck cultura romana pe din dosul ICR-ului pentru ca asa-i place lui Patapievici
http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=673&Itemid=1

Dumnezeu, la mîna Guvernului
http://www.ftr.ro/dumnezeu-la-mina-guvernului-1108.php

----- Original Message -----
From: Provita Media
To: dosar.provita.media@provita.ro
Sent: Tuesday, May 20, 2008 10:59 AM
Subject: [Dosar Provita] Dilema veche
Andrei PLEŞU nici aşa, nici altminteriEducaţia religioasă
Pînă la un punct, educaţia religioasă se suprapune cu educaţia pur şi simplu. Cu buna creştere. În noaptea Învierii, lucrul acesta se verifică an de an. Curţile bisericilor se umplu de tot soiul de inşi care nu ştiu unde se află, nu ştiu ce se petrece în locul în care se află şi nici cum trebuie să se poarte în împrejurarea cu pricina. Sînt simultan necatehizaţi şi needucaţi. Te întrebi, inevitabil, de ce-au venit. Răspunsul e vădit: au venit să se distreze. Biserica e o versiune a discotecii. Atmosfera e cool, gaşca e în formă, viaţa de noapte e super-viaţă! Nu-i vorbă că şi publicul „obişnuit“ pare să fi uitat regulile minimale ale reculegerii. Se umblă de colo colo, se dau semnale de regrupare către rudele sau prietenii de la alt capăt al curţii, se vorbeşte, se împinge, se trăieşte agitat, pragmatic, ca la gară sau ca la piaţă. (Trec peste precarităţile tehnice ale organizării, cu difuzoare şubrede, efecte de microfonie, fire răzleţe ale staţiei de amplificare etc.) Nu poţi să nu te gîndeşti că toate acestea sînt, între altele, şi efectul unei secularizări neinteligente, propagandistice, incapabile să-şi evalueze matur efectele. Se vorbeşte cu atîta incult parapon despre religie, încît nu e de mirare că tot ce ţine de sfera ei ameninţă să sucombe în barbarie comportamentală şi ignoranţă. E drept, nici slujitorii Bisericii nu par pregătiţi să reacţioneze adecvat. Învăţămîntul religios e practicat, adesea, la un nivel inadmisibil, cu accente rudimentar apologetice, ridicol etniciste, străine de orice subtilitate, de orice graţie teologală. Nevrednicia unor dascăli e la fel de vinovată de paloarea educaţiei religioase ca şi discursul laicizant la modă. E nevoie de o reformă tenace şi profundă pentru ca studiul religiei să capete stil, bun-gust şi gust bun. Îmi e totuşi imposibil să înţeleg pe ce se bizuie alergia unora la ideea însăşi a unei educaţii religioase cuviincioase. Bine condusă, ea nu poate decît să consolideze educaţia pură şi simplă, să-i dea anvergură şi temei. Ce e rău şi urît în marile texte sacre ale lumii? Ce tip de anestezie intelectuală te poate face să priveşti chiorîş spre Upanişade şi spre Coran, spre Canonul Buddhist şi spre Biblie? Ce specie de anestezie sufletească poate anula savoarea marilor mistici de pretutindeni? Cît trebuie să fii de simplificat lăuntric, ca să nu percepi amploarea nelumească a reflexiei teologice, a efortului ascetic, a aspiraţiei ultime? Şi cît de smintit trebuie să fii că să te simţi atins în demnitatea raţiunii tale de vecinătatea lui Lao-tse, a lui Shankara, a Sfîntului Augustin, a Magistrului Eckhart, a lui Pascal, a lui Vasile cel Mare sau a lui Grigorie Palama? Mi se va spune că sînt mai „ecumenic“ decît o îngăduie rigoarea confesională şi că educaţia religioasă autohtonă păcătuieşte tocmai prin refuzul unei astfel de deschideri. Se poate. Dar, pe de altă parte, e perfect firesc să începi cu „preajma“ ta, să deschizi mai întîi uşa frecventată de aparţinătorii lumii tale. E firesc să fii instruit mai întîi asupra ambianţei în care te-ai născut, să-i pricepi metabolismul, istoria, rostul. Nevoia de a înţelege ce înseamnă slujba Învierii, la care participi din copilărie, e, pînă una alta, mai acută decît nevoia de a înţelege ritualurile vedice. Evident, cei de altă confesiune trebuie să aibă libertatea de a opta. Pentru ceilalţi însă, a face din cultura religioasă o îndeletnicire facultativă e a le oferi o libertate riscantă. Aud mereu că, prin educaţia religioasă din şcoală, se inculcă „victimelor“ o „ideologie“ gata făcută, pentru care nu li s-a dat şansa liberei alegeri. E un principiu pedagogic aiuritor. Dacă toţi copiii ar fi invitaţi să aleagă „liber“ între şcoală şi joacă, probabil că majoritatea ar alege joaca. Cum de nu se găseşte nimeni care să protesteze că bieţii elevi sînt obligaţi la o disciplină pe care n-au ales-o de bună voie? Faptul de a învăţa ce înseamnă liturghie, împărtăşanie, euharistie, agneţ, spovedanie, icoană ş.a.m.d. nu duce necesarmente la prizonierat confesional, bigotism sau hirotonisire. E plină lumea de atei născuţi în medii pioase. Ca să nu mai spun că, fără educaţie religioasă, nici ateu nu poţi să fii cu adevărat: rămîi doar captivul unei iraţionale idiosincrasii. Vrem libertate de opţiune? Atunci să proclamăm orice formă de învăţămînt drept facultativă. Nu m-a întrebat nimeni dacă vreau să studiez, în liceu, chimia organică. De ce m-ar întreba dacă vreau să studiez religia? La această întrebare nu există decît un singur răspuns: spre deosebire de chimia organică, religia e un „opium“... S-o trecem atunci, pe urmele lui Marx, la studiul opiaceelor. Deocamdată, nu mi-e clar de ce studiul religiilor e o „intoxicare“ insidioasă, iar propaganda antireligioasă nu. De ce s-ar interzice copiilor dreptul la o instrucţie completă, dreptul de a fi liberi în cunoştinţă de cauză şi, mai ales, dreptul de a fi bine educaţi nu prin decret social, nu pe bază de etichetă convenţională, ci prin participare la ordinea mai subtilă a lumii, pe care secularizarea o pune, arogant şi ignar, între paranteze? --
Asociatia Provita Media
Str. Leonida no.27,
Sector 2
Bucuresti, Romania
Tel: +40/21/210.34.27
0040/726.679.460
020555
http://www.provita.ro/
provitamedia@gmail.com
Pentru abonare: dosar.provita.media+subscribe@provita.ro
Pentru dezabonare: dosar.provita.media+unsubscribe@provita.ro

1 comment:

Anonymous said...

D-le Victor Roncea, nu vă miră faptul că aceşti intelectuali care se dau mari anti-comunişti nu neagă atât de mult perioada stalinistă a anilor 50, când intelectualitatea naţionalist ortodoxă s-a expiat prin închisorile comuniste, ci mai degrabă perioada ceauşistă cu care au fost ei contemporani? Care ar fi motivaţia? Mai ales că rău n-au dus-o nici atunci. Cu siguranţă că e vorba atât de frustarea de-a nu putea ieşi în faţă şi de-a beneficia de toate privilegiile regimului de atunci, cât şi de faptul că lupta anticomunistă de după 89, aducătoare de mari beneficii materiale, nu putea viza perioada naţionalistă a rezistenţei anticomuniste din anii 50, a celor care au fost cu adevărat anticomunişti, ci cea ceauşistă, care prin componenta ei naţională a deranjat toţi soroşii şi alţi iudeo-masoni. Adevaratii anticomunisti au fost: Petre Tutea, Mircea Vucanescu, Radu Gyr si toti ceilalti sfinti ai inchisorilor, ca sa nu mai vorbim de partizanii legionari din munti. Despre acestia, alde Plesu si Liiceanu nu cartesc nimic. Nici pe maestrul lor Noica nu-l apara, asa ca nu ne mai poate mira nimic de la aceste lichele oportuniste. Cum de se pot considera acestia intelectuali romani? Nici un cuvant in apararea lui Eminescu, care a fost calcat in picioare de atatea ori, nimic despre Basarabia, despre fundatia Gojdu, despre românitate în genere. Generaţia tânără, din care încă fac parte, este departe de izvoarele acestei naţii, iar aceşti intelectuali mutanţi nu au făcut nimic ca să-i reapropie pe tineri de neamul lor. Poeţii paşoptişti pe care-i evoca Eminescu in Epigonii, nu au ramas in istoria culturii romane, la fel se va intampla si cu acesti marunti ai clipei.