Notele secrete despre evoluţia loviturii de stat din decembrie 1989
Documente
strict secrete, realizate de Departamentul Securităţii Statului şi,
personal, de şeful DSS, general-colonel Iulian Vlad, în exemplar
olograf unic,
doar pentru ochii lui Nicolae Ceauşescu, văd pentru prima oară lumina
tiparului, după 20 de ani, în formatul lor original. În exclusivitate
pentru cititorii „Curentul“, publicăm integral aceste informări -
disponibile în format electronic pe site-ul ziarului - din care reiese
cåt se poate de clar că Ceauşescu şi-a cunoscut sfårşitul, prevăzut de
altfel de specialiştii serviciului de informaţii romåneşti. Astăzi, din
ce în ce mai multe mărturii şi documente confirmă sută la sută
analizele secrete. Inclusiv „generalul cu piciorul în ghips“ spune,
după 20 de ani, ceea ce şefii DSS afirmau încă din 1989: Securitatea nu
a tras niciun foc de armă; au fost agenţii speciali ai GRU şi KGB.
Totodată, publicăm în oglindă mărturia făcută în premieră de un
jurnalist, Sorin Bogdan, despre revolta de la Timişoara care masca lovitura de stat de
la Bucureşti.
Pornind
de la întâlnirea pe care Bush şi Gorbaciov urmau să o aibă la Malta,
generalul Vlad - ulterior arestat şi încarcerat de ruşi prin
intermediul agentului GRU Nicolae Militaru la ordinul lui „Iliescu-KGB“
- îi explică lui Ceauşescu, pe 1 decembrie 1989, evoluţia pe care o va
avea lumea, după unificarea Germaniei, spre o Uniune Europeană aflată
într-un echilibru între Rusia şi Statele Unite. Din notele remise chiar
pe 18 decembrie 1989, reiese că principalele state care vor acţiona
pentru îndepărtarea sa vor fi URSS, care va prelua puterea prin agenţii
săi, şi Ungaria, care doreşte „autonomia“ Transilvaniei, ceea ce s-a
adeverit ulterior cu prisosinţă.
18 decembrie 1989
Buletin
de informare întocmit pentru şeful statului, Nicolae Ceauşescu, de
Serviciul de Cercetare Analiză şi Sinteză din Centrul de Informatică şi
Documentare (unitate a Departamentului Securităţii Statului), pus la
dispoziţie de istoricul Cristian Troncotă.
STRICT SECRET
Exemplar unic
REZUMAT
Informaţii mai deosebite din telegrame
R. S. România
1. Acţiunea „ORIENT ‘89“ (...) - Vizita în Iran (n.r.)
2.
Agenţia France Presse şi posturi de radio occidentale cu emisiuni în
limba română au relatat că sute de manifestanţi au împiedicat forţele
de ordine din Timişoara să-l evacueze pe Tokes Laszlo din sediul
Bisericii Reformate unde se adăpostise.
- Ziarul „Die Welt“ scrie
că celor 300-700 de persoane care s-au adunat în faţa bisericii din
Timişoara li s-au alăturat şi alţi simpatizanţi, ajungând la circa
5000. Potrivit altor ştiri, la manifestaţie ar fi participat circa
10.000 de persoane.
- Se susţine că au avut loc confruntări sângeroase, sute de manifestanţi au fost bătuţi şi mulţi dintre ei au fost arestaţi.
-
Duminică dimineaţa, România ar fi închis graniţa cu Ungaria prin
punctul de trecere a frontierei la Nădlag, iar zona în care se află
oraşele Timişoara şi Arad ar fi fost încercuită de forţele de
securitate.
- Duminică seara, în faţa Ambasadei R. S. România din
Budapesta a avut loc o demonstraţie antiromânească de susţinere a lui
Tokes Laszlo, la care au participat circa 150 persoane, membri ai
Forumului Democratic Ungar, care au purtat lozinci ostile ţării noastre
şi care a durat 30 de minute. La încheierea manifestaţiei, fără
incidente, s-a precizat că se va organiza una şi luni seara la orele
21.30, ora locală.
- Gyozo Modvay, secretar al „Mişcării
internaţionale Tokes Laszlo“, a anunţat că gruparea sa va organiza la
19 decembrie a.c. în oraşul Hotvan „prima demonstraţie naţională“ în
favoarea minorităţii maghiare, la care vor participa Matyas Szuros,
preşedintele interimar al Ungariei, Kalman Kulcsar, ministrul
Justiţiei, Istvan Palgy din partea colegiului pentru minorităţi etnice
şi Erno Raffy, istoric, deputat în Parlament.
- Zoltan Sido,
preşedintele „CSEMADOK“ (organizaţie oficială a maghiarilor
cehoslovaci), într-un interviu acordat cotidianului ungar „Magyar
Hirlop“ şi-a exprimat „protestul împotriva politicii naţionale a
României“, adăugând că organizaţia pe care o conduce „îşi ridică glasul
în favoarea lui Tokes Laszlo şi Suto Andras“ (telegramă Budapesta).
3.
Postul de radio „B.B.C.“ relatează că la Braşov ar fi avut loc o
demonstraţie, la 8 decembrie, de 30 de minute în faţa uzinei „Steagul
Roşu“, la care au participat 200-300 muncitori care au cerut „hrană,
căldură şi libertate“. Demonstraţia a fost dispersată de miliţie.
4. Factori de decizie argentiniană apreciază:
-
În perioada următoare, Guvernul Român va fi supus la presiuni
psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care P.C.R. să nu mai
aibă rolul conducător.
- U.R.S.S. şi Ungaria, prin intermediul
radioteleviziunii vor incita populaţia Transilvaniei la revoltă
împotriva guvernului de la Bucureşti.
- U.R.S.S. va acţiona pentru
a obţine sprijin în România în direcţia „reactivării“ unor români care
au studiat în Uniunea Sovietică şi simpatizează cursul politic din
această ţară.
- U.R.S.S., S.U.A. şi unele ţări vest-europene vor acţiona pentru limitarea schimburilor economice cu ţara noastră.
- S.U.A. intenţionează să întrerupă livrarea de uraniu către România.
-
U.R.S.S. şi S.U.A. fac puternice presiuni asupra unor state
sudamericane, inclusiv Argentina, pentru ca acestea să nu mai întreţină
legături economice cu România „până ce această ţară nu se
democratizează“.
- Directoratele ziarelor argentiniene au primit
indicaţia precisă de a nu mai publica articole favorabile despre
România şi tovarăşul Comandant suprem (telegramă Buenos Aires).
Generalul Iulian Vlad a previzionat viitorul Europei după Malta pe 1.12.1989
1 decembrie 1989
Raport
olograf, exemplar unic, semnat şi parafat de generalul colonel Iulian
Vlad - şeful DSS -, adresat preşedintelui României, Nicolae Ceauşescu,
privind problemele ce urmau a fi abordate, în cadrul întâlnirii de la
Malta, între Mihail Gorbaciov şi George Bush.
Nr. 0075/989
STRICT SECRET
Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii, cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov:
1.
În cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS,
organizate la iniţiativa sovieticilor, cele două părţi vor aborda cu
prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi
elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare,
un rol dominant în toate problemele internaţionale.
- Este de
aşteptat să se ajungă la noi înţelegeri de restrângere a zonelor de
confruntare directă în favoarea celor de convergenţă a intereselor.
- Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare.
-
Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european care
să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi
economic între ţările socialiste şi cele capitaliste şi asigurarea
transpunerii în practică a conceptelor privind „dezideologizarea
relaţiilor internaţionale“ şi crearea aşa-numitei „case comune
europene“.
- În acest context, se va aborda şi problema existenţei
celor două blocuri militare, în sensul menţinerii acestora încă o
anumită perioadă, cel puţin până la stabilizarea situaţiei din Europa
de Est.
- În ceea ce priveşte intensificarea preocupărilor
guvernului de la Bonn pentru reunificarea Germaniei, se va conveni să
fie sprijinite, dar pentru o perioadă temporizate spre a fi încadrate
în „procesul de integrare europeană“.
- Ambele părţi se vor
pronunţa pentru accelerarea negocierilor bilaterale de reducere a
armamentelor şi cheltuielilor militare, URSS fiind interesată să aloce
mai multe fonduri pentru satisfacerea unor necesităţi interne, iar SUA
să diminueze deficitul mare al balanţei de plăţi.
Este posibil ca,
în timpul întâlnirii, Bush să facă publică intenţia de a reduce
efectivele americane staţionate în Europa, ca un răspuns la măsurile
similare adoptate unilateral de URSS.
- Pe planul relaţiilor
bilaterale, preşedintele SUA va manifesta disponibilitate pentru
sprijinirea economică a URSS, condiţionat de extinderea reformelor
sovietice prin luarea în considerare în şi mai mare măsură a
mecanismelor economiei de piaţă.
- Pe lângă solicitarea expresă de
ajutoare financiare, Gorbaciov va insista pentru obţinerea de către
URSS a clauzei naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, precum şi
pentru reducerea restricţiilor pe linia transferului de tehnologie.
Notă:
-
Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi
Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni
coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea
de „reforme reale“, fiind avute în vedere îndeosebi RP Chineză, Cuba şi
România.
- Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele
membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor
cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai
ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu
de fier.
2. În cadrul consultărilor din ultimele zile cu
Administraţia de la Washington, guvernele Angliei, Franţei, RF Germania
şi Italia au insistat pentru:
- evitarea adoptării de către SUA şi
URSS a unor hotărâri definitive referitoare la modificarea echilibrului
militar din Europa, fără consultarea prealabilă şi consimţământul
ţărilor vest-europene;
- realizarea treptată a reducerii
armamentelor şi efectivelor dislocate în Europa, urmând ca problema
unor diminuări semnificative să fie analizată numai după ce vor exista
garanţii certe că URSS este dispusă să renunţe la forţa sa militară;
-
respectarea de către SUA a înţelegerilor convenite anterior cu statele
vest-europene ca fiecare dintre acestea să aibă un rol sporit în
influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure
promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.
Franţa
şi Anglia au solicitat totodată ca, în perspectiva construirii unei
confederaţii a celor două state germane, să se prevină deplasarea
centrului de putere din Europa către Germania unificată, precum şi o
polarizare politico-economică şi chiar militară între aceasta şi URSS
de genul celei existente înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
General-colonel (ss) I. Vlad
Arhiva Civic Media - Cele doua seturi de documente sunt disponibile aici - in Arhiva Curentul
Jurnalistul Sorin Bogdan a trăit evenimentele din 1989 pe propria-i piele
Unul
din momentele care mi-au marcat viaţa a fost Revoluţia din decembrie
1989, pe care am trăit-o din plin la Timişoara. Aveam 25 de ani şi eram
fericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist,
deoarece cåntam jazz, la contrabas. (...) Ignoram cu toţii regimul
comunist, care ne ignora, la råndul său, considerånd artiştii ca noi
nişte paria. În decembrie 1989, începuseră să apară zvonurile despre
problemele unui preot maghiar. Am aflat amănunte de la Radio Europa
Liberă. Era 16 decembrie 1989, såmbătă, pe la prånz. Ştiam casa din
Piaţa Maria în care locuia Laszlo Tokes şi am vrut să văd cu ochii mei
ce se întâmpla acolo. Am luat tramvaiul de långă Catedrală şi n-am
coboråt la prima staţie, pentru că voiam să mă asigur întåi privind pe
geam că nu sunt pericole. Am zărit cåţiva oameni adunaţi pe străduţa
din faţa Bisericii Reformate Maghiare, cu faţa către ferestrele
pastorului. Din Piaţa Sinaia, m-am întors pe jos şi m-am oprit la colţ.
Nu erau mai mult de 30 de persoane. Mi s-a părut ciudat că sunt lăsaţi
să stea acolo. Erau, însă, bine supravegheaţi. (...)
Seara,
am trecut prin faţa comitetului judeţean de partid Timiş şi am fost
şocaţi să vedem clădirea înconjurată de poliţişti şi soldaţi din
trupele de securitate. Nu mai exista un geam întreg, iar trotuarele
erau pline de cioburi, resturi de cărţi de-ale lui Ceauşescu, sticle de
whisky sparte şi bucăţi de mobilier. Mariana, mama lui Gabi, ne-a
povestit că timişorenii au ieşit în stradă, în sprijinul enoriaşilor
lui Laszlo Tokes.
Am aflat apoi ce s-a întåmplat. La căderea serii,
tot mai mulţi oameni s-au adunat în faţa Parohiei Reformate din Piaţa
Maria, cu lumånări în måini. Tensiunile au izbucnit cånd poetul Ion
Monoran a blocat un tramvai aflat în staţia din apropiere, trăgånd de
funia pantografului. De aici, pånă la „Jos Ceauşescu!“ nu a fost decåt
un pas. Oamenii s-au mobilizat şi au plecat în marş spre comitetul
judeţean de partid. În faţa clădirii, îi aştepta un cordon de soldaţi
din trupele de miliţie. Mulţimea a spart cordonul şi cei mai curajoşi
au pătruns în sediu. Furia devastatoare a mulţimii a întors pe dos
totul. Au spart birourile şi au aruncat pe geam, în uralele celor de
afară, portretele şi cărţile lui Ceauşescu, sticle de băutură găsite
prin dulapuri, tot ce le-a căzut în månă. (...) În complexul studenţesc
am găsit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care încercau să-i scoată
pe studenţi în stradă. Era un fel de disperare a unor oameni care
simţeau că acesta putea fi sfårşitul epocii comuniste, dar teama
celorlalţi părea greu de înfrånt. Se scanda „Jos Ceauşescu!“, „Jos
comunismul!“, „Studenţi, veniţi cu noi!“, „Nu staţi în balcoane, că
muriţi de foame!“. Cineva s-a urcat pe un transformator electric şi a
încercat să mobilizeze lumea, însă puţini studenţi au coborât să ni se
alăture. Mulţi erau plecaţi deja acasă, iar cei rămaşi n-au prea
îndrăznit să iasă din cămine.
Miliţienii au fost atacaţi cu sticle incendiare
Am plecat cu maşina spre casa lui Tokes, însă un cordon de miliţieni bloca
circulaţia în dreptul restaurantului „Flora“, de pe Splaiul Tudor
Vladimirescu. Ne-am întors, am ocolit prin Piaţa Bălcescu şi am ajuns
långă liceul de filologie-istorie, unde am parcat. În permanenţă ne
luam măsuri de precauţie, să avem străzi pe care să ne putem retrage,
în cazul unei intervenţii în forţă a miliţienilor. Ne-am apropiat de
Biserica Ortodoxă din Piaţa Sinaia, unde erau adunaţi vreo 30-40 de
oameni, majoritatea tineri din Calea Şagului, întăråtaţi de ideea unei
bătălii cu miliţia. Trupele erau masate în dreptul librăriei de pe
Bulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocånd accesul spre
Biserica Reformată. Erau tineri care îşi făceau stagiul militar în
forţele de miliţie, dar aveau căşti albe, scuturi mari de plexiglas şi
bastoane de cauciuc. La ordinul unui gradat, au început să înainteze
spre noi, lovind ritmic cu bastoanele în scuturi. Noi ne-am retras un
pic, dar am văzut, uluiţi, că tinerii adunaţi acolo nu dădeau înapoi.
Dimpotrivă! Au alcătuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard şi
au început să înainteze către cordonul de miliţie. Aveau şi ei båte şi
cåteva răngi, pe care le tårau cu zgomot pe asfalt. Un tip solid,
căruia îi spuneau Semaca, zăngănea un lanţ în måna dreaptă şi părea să
fie un fel de lider. Momentul culminant s-a petrecut cånd cele două
tabere au ajuns faţă în faţă, la vreo 20 de metri una de alta: la un
semn, cåţiva tineri au scos nişte sticle incendiare pregătite dinainte,
le-au dat foc şi le-au aruncat între miliţieni. „Pe ei!“, a strigat
Semaca, şi toţi au năvălit către miliţienii care fugeau ca
potårnichile. În cåteva minute, bătălia a fost cåştigată. Tinerii au
spart vitrinele magazinelor şi au încins un foc în mijlocul liniei de
tramvai, din volumele de omagii şi cărţile lui Ceauşescu scoase din
vitrina unei librării. În uralele lor, Semaca defila pe bulevard, cu o
cască de miliţian pe cap şi un guler imens de blană, luat dintr-un
magazin. (...)
La Catedrală eram 4-500 de oameni
Cineva
a spus să mergem în centru. Era deja trecut de miezul nopţii şi am
ajuns la Catedrală. Eram vreo 4-500 de oameni. Un cordon de miliţieni
înconjurase primăria şi o parte dintre manifestanţi voiau să-i atace.
Din mulţime au apărut nişte lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de pe
treptele Catedralei şi încercau să-i oprească pe cei ce voiau să se
bată cu miliţienii de la primărie. Povestea a durat vreo oră, în care
mulţimea pendula între Catedrală şi primărie, unde îi înjurau pe
miliţieni şi le reproşau că nu sunt romåni, dacă apără regimul
comunist. (...) Prea puţini oameni au ieşit în stradă să li se alăture.
În dreptul antenelor de radio de långă cimitirul din Calea Lipovei, a
avut loc prima intervenţie în forţă a unor masive trupe de miliţie,
care a reuşit să împrăştie manifestanţii şi să aresteze o parte dintre
ei. Cånd am ajuns acasă şi am intrat, surescitat, pe uşă, strigånd
„Gata cu Ceauşescu! A început revoluţia!“, maică-mea a început să
plångă.
Decembrie, ziua a 17-a
Duminică,
evenimentele au continuat în cursul dimineţii. Liviu Butoi mi-a
povestit ce s-a întåmplat. Pe la ora 10:00, nişte tåmpiţi din
conducerea garnizoanei Timişoara au avut neinspiraţia să scoată un
pluton de soldaţi în stradă, care au defilat cu steagul de luptă în
frunte. Liviu i-a întålnit cånd treceau podul, dinspre Piaţa Maria
către Catedrală. Timişorenii au coboråt de pe trotuare, fără să scoată
un cuvånt, cu privirile îndårjite, şi au început să păşească în tăcere
în spatele soldaţilor. Tot mai mulţi. Speriaţi, militarii au grăbit
pasul şi s-au retras în garnizoana din Piaţa Libertăţii. Prea tårziu.
Se adunaseră în zona Operei vreo 2.000 de oameni, care s-au hotăråt să
plece în marş către comitetul judeţean PCR. Era o manifestaţie paşnică,
mulţi tineri, femei, bărbaţi cu copii pe umeri, cum văzuseră la
jurnalele de ştiri de la televiziunile sårbeşti că se întåmplase în
alte ţări.
Ajunşi în faţa sediului judeţenei de partid, deşi strigau
„fără violenţă!“, demonstranţii au fost întåmpinaţi de trupele de
miliţie şi alungaţi cu jeturi de apă proiectate din maşini de pompieri.
A fost scånteia care a declanşat ostilităţile. Oamenii au atacat
cordonul de miliţieni, i-au smuls pe cei doi pompieri dintr-o maşină şi
i-au dat foc. A început o bătălie fără milă. O altă prietenă, Olivia,
mi-a descris ciocnirea violentă din jurul prånzului. Ea scăpase, udă
leoarcă, după ce s-a ascuns pe treptele hotelului „continental“. După
ora 14:00, totul o luase razna. Tot mai multe grupuri de manifestanţi
veneau în centrul oraşului. Pe la 16:00, s-au auzit primele împuşcături
în Piaţa Libertăţii. Zvonurile vorbeau de focuri de armă trase în plin,
de morţi şi răniţi. Fascinant era că efectul obţinut a fost exact pe
dos! Teama parcă se evaporase, făcånd loc furiei şi unei hotăråri de
neclintit. „Libertate!“, „Acum ori niciodată!“, „Jos comunismul!“, „Jos
Ceauşescu!“, „Azi în Timişoara, måine-n toată ţara!“ răsunau din toate
colţurile oraşului. Veştile circulau cu viteza fulgerului şi nu mai
ştiai care sunt adevărate sau care sunt zvonuri şi dezinformări.
Indivizi solizi spărgeau vitrinele
După
ora 17:00, cånd a căzut întunericul, situaţia a scăpat de sub control
total. La un moment dat, am ajuns în Piaţa Operei, care era sub
controlul demonstranţilor. Vitrinele magazinelor erau sparte cu o furie
dementă de nişte indivizi dubioşi, înalţi, solizi, cu alura de sportivi
de performanţă. În urma lor, năvăleau cete de ţigani care furau tot ce
le cădea în månă. Cineva a incendiat parfumeria de vis-a-vis de
Cofetăria „Violeta“ şi flăcările ameninţau să cuprindă primul etaj al
blocului. Oamenii şi-au inundat apartamentele, sperånd să scape de foc.
Era o confuzie generală, demonstranţii adevăraţi ferindu-se să se
amestece cu provocatorii. M-am întors la studioul lui Liviu Butoi, din
demisolul vilei de långă Liceul „C.D. Loga“, exact cu cåteva minute
înainte să intervină trupele de miliţie, care au deschis focul din nou.
(...)
Eram înnebunit să merg şi eu în locurile unde se duceau
bătăliile cu forţele de represiune. (...) Între scandări, lumea vorbea
de arestaţi, de morţi şi răniţi, însă nimeni nu se temea. Era o
atmosferă electrizantă care te molipsea.
Am trecut prin faţa
Universităţii şi am ajuns la Podul Mihai Viteazul. În timp ce primele
rånduri ale demonstranţilor trecuseră de pod şi se îndreptau spre
Catedrală, eu ajunsesem în dreptul unui chioşc de ziare din tablă,
chiar înainte de pod. Mărturisesc că, pånă în acel moment, nu mi-a
venit să cred că se trage în oameni cu gloanţe adevărate. Mă gåndeam că
trag cu gloanţe oarbe, să ne sperie, sau cu gloanţe de cauciuc, cum
auzisem că se face în Occident, cånd vor să împrăştie manifestaţiile
violente. Cei din faţă scandau „Armata e cu noi!“ şi înaintau către
Cinema „Capitol“, în momentul în care militarii au deschis focul. Din
reflex, m-am aruncat la pămånt, ascunzåndu-mă după chioşcul de ziare.
Am auzit gloanţele lovind crengile copacilor şi am văzut scåntei pe
asfalt, de la ricoşeuri. Atunci am realizat că sunt gloanţe adevărate.
Eram invincibili, printre gloanţe
Cei
aflaţi pe pod se tråntiseră pe jos şi cåţiva gemeau şi se zvårcoleau,
loviţi de gloanţe. Ciudat, dar nimeni nu s-a speriat. Dimpotrivă!
Ghemuiţi, i-au scos pe răniţi din bătaia gloanţelor şi au oprit cåteva
maşini, rugånd şoferii să-i ducă la spital. Nimeni nu i-a refuzat, deşi
îşi murdăreau banchetele automobilelor cu sånge. Mai tårziu am aflat că
militarii care au tras au fost comandaţi de generalul Chiţac. Mulţi au
tras în aer sau în pămånt, evitånd să ţintească spre demonstranţi, însă
cåteva gloanţe au nimerit în plin. Fantastic era că, pe măsură ce
realizam că se trage în noi, ne dispărea orice urmă de teamă. La fel
s-a întåmplat cu o coloană de manifestanţi care au încercat să treacă
Podul „Decebal“ către comitetul judeţean PCR au fost întåmpinaţi cu
gloanţe. (...)
Nimeni nu poate descrie cu adevărat ce s-a întåmplat
în noaptea de 17/18 decembrie în Timişoara. Atitudinea oamenilor,
curajul pe care ţi-l extrăgeai parcă din curajul celui de långă tine,
exaltarea, sentimentul că trăim un moment magic, credinţa că împlinim
un destin al cărui final urma să fie unul singur... Eram invincibili,
gloanţele nu existau, eram liberi şi nimeni nu ne mai putea fura
libertatea. Nu voi uita niciodată flacăra din privirile celor din jur,
zåmbetul de pe faţa lor, aura de îngeri care iradia de pe chipurile
tuturor. Nu-l cunoşteam pe cel de långă mine, dar îl simţeam fratele
meu şi ştiam că nu mai au ce să ne facă. În orice direcţie te uitai,
cerul era brăzdat de trasoare, dar rafalele de mitralieră erau
acoperite de glasul răzvrătiţilor. Toată Timişoara vibra.
Pe la
3:00, Dumnezeu a vărsat o lacrimă pentru cei ce au murit atunci. O
ploaie torenţială a spălat păcatul celor care au ridicat arma asupra
fraţilor lor şi s-a aşternut liniştea. Peste oraş şi peste sufletele
noastre. Atunci am ştiut ca i-am învins.
Sorin Bogdan
Integral pe www.sorinbogdan.ro
Exclusiv inforusia: Interviu realizat cu Aleksandr Medvedev, vicepresedintele Companiei Gazprom
Posts
