CRISTIAN PIRVULESCU GIRAT DE DAN PURIC: Problema raportului ştiinţă-religie: este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie?

Compromisul democratic într-o Românie scindată social și politic
Conf. Dr. Cristian Pîrvulescu

"(...) Deprecierea valorilor liberale şi a cunoaşterii în favoarea altor fundamente precum hegemonia religiei asociată unui model economic neredistributiv creează societăţii civile un handicap major. Antiintelectualismul, mefienţa faţă de ştiinţă (vezi respingerea generalizată a teoriei evoluţioniste) şi populismul dau seama despre specificul românesc.
Într-o cercetare realizată de Metro Media Transilvania la cererea Agenţiei de Strategii Guvernamentale în decembrie 2007 privind Calitatea educaţiei în învăţământul preuniversitar, având ca subiecţi atât elevi de clasele VII-XII, cât şi profesori se evidenţiază criza intelectuală prin care trece societatea românească. Căci la întrebarea adresată elevilor, „Cine crezi că explică cel mai bine apariţia universului şi a omului...?” 60% dintre aceştia indică religia, şi doar 24% se raportează la ştiinţă ca la un reper epistemologic.
Dacă teoria evoluţionistă a ajuns să fie rejectată necritic cu o asemenea majoritate, ori sistemul de învăţământ care se revednică de la ştiinţă a eşuat, ori a fost deturnat pe parcurs. Dar poate nu e întâmplător că aceiaşi elevi cred în proporţie de 41% că “pentru a reuşi în viaţă, cel mai important” e “să te descurci”, iar 16% “să ai noroc”, şi doar 25% “să ai educaţie”. De altfel, şi majoritatea profesorilor, 54%, îşi manifestă acordul cu ideea că “în România ar fi mai bine dacă funcţiile publice ar fi ocupate mai ales de oameni credincioşi”. Şi dacă aceştia sunt şi autoritari cu atât mai bine. Căci, pentru 45% dintre profesorii din învăţământul preuniversitar “ar fi bine ca România să aibă un conducator puternic, care nu îşi bate capul cu parlamentul şi cu alegerile”, cu un procent mai mult decât dascălii care nu sunt de acord cu acestă propoziţie. Să mai fie loc şi pentru ştiinţă în această ecuaţie existenţală?
Ştiinţa şi religia pot explica, până la un punct, diferit lumea, ceea ce nu înseamnă că sunt neapărat divergente. Daca biserica romană nu a urmat linia convergenţei dintre religie şi ştiinţa, a dezvoltat în schimb prudent teza celor două adevăruri, a celui relevat şi a celui ştiinţific. Se pare însă că o astfel de abordare nu e agreată astăzi în România unde adevărul ştiinţei este contrapus celui religios.
În fond, ce-ar fi nou? Nu profeţise André Malraux că „secolul al XXI va fi religios sau nu va fi deloc”? De fapt, Malraux recuzase cu vehemenţă această afirmaţie: „M-au făcut să spun: secolul la XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc. Formulă ridicolă. În schimb, cred într-adevăr că umanitatea secolului viitor va trebui să găsească un tip exemplar de om”.
Problema raportului dintre ştiinţă şi religie dezvăluie în context românesc o altă dilemă : Este posibilă societatea civilă într-o comunitate dominată de ortodoxie? Societatea civilă s-a constituit, ca şi statul, în raport de contradicţie cu biserica. Nu întâmplător noţiunea şi practicile având ca fundament societatea civilă au fost facilitate de pluralismul religios şi de cel politic. În societăţile protestante a fost stimulată participarea pe când în cele catolice contestaţia, ceea ce nu este cazul în societăţile ortodoxe. Ceea ce dă consistenţă societăţii civile este tocmai spaţiul gândirii critice pe care doar laicitatea şi procesele consecvente de secularizare o permit.
Postcomunismul a pus noţiunea societăţii civile la o nouă încercare teoretică. Privită ca un fundament în favoarea democratizării societatea civilă s-a izbit însă de o realitate socială şi politică aparte determinată de conjugarea comunismului cu tradiţionalismul. Aşa că societatea civilă a fost obligată să funcţioneze nu în societăţi liberale moderne ori în societăţi democratice la confluenţa dintre modernitate şi postmodernitate, ci într-un fel de postdemocraţie. (...)
Dar, ca tot ceea ce este „post-”, şi postdemocraţia nu exprimă emergenţa unei noi forme de organizare politică, ci criza valorilor aşa-zis tradiţionale."
Sursa: http://www.ipid.ro/documente/rr2_ro.pdf
Șansa României–oamenii Reprofesionalizarea României II
Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare (IPID) semnat si de Dan Puric, ca membru al Consiliului Director al IPID

COMUNICAT DE PRESĂ

În ziua de 14 octombrie 2009, la iniţiativa Alianței Profesioniștilor pentru Progres (APP), a avut loc în Aula Magna a Academiei Române o dezbatere publică pe tema “Reforma statului”, prima din ciclul „După criză – încotro?”.

Dezbaterea a fost deschisă de Acad. Ionel Haiduc, Președintele Academiei Române. Călin Georgescu, director executiv al Institutului de Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare (IPID), a prezentat in numele Grupului de inițiativă al APP Scrisoarea deschisă adresată Guvernului României. În continuare au luat cuvântul Cristian Pîrvulescu, politolog (Modelul statului), Cristian Pârvan, secretar general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Reforma administrației), Florin Pogonaru, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din România (Scenarii post-criză), Bogdan Hossu, președintele C.N.S. Cartel Alfa (Statul parental) și Cătălin Zamfir, director al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții (Modele sociale). Prezentările au fost urmate de o dezbatere liberă. Moderatorul evenimentului a fost Cristian Pîrvulescu.

Scrisoarea deschisă îndeamnă Guvernul, oricare ar fi acela, să sprijine, simultan cu implementarea măsurilor anticriză, constituirea unui Consiliu Național pentru elaborarea programului strategic de redresare și relansare economico-socială pentru perioada post-criză cu participarea asociațiilor patronale, organizațiilor sindicale, formațiunilor relevante ale societății civile și Academiei Române. Potrivit opiniei iniţiatorilor, acest document programatic poate fi elaborat în termen de șase luni și trebuie supus dezbaterii și aprobării Parlamentului.

Semnatarii Scrisorii deschise adresate Guvernului sunt membrii Grupului de inițiativă al APP, academicieni, lideri ai organizațiilor sindicale, ai asociațiilor patronale și reprezentanți de frunte ai societății civile: Ionel Haiduc, Bogdan Hossu, Cristian Pîrvulescu, Dan Puric, Dumitru Costin, Călin Georgescu, Sergiu Celac, Florin Pogonaru, Mihnea Constantinescu, Cristian Pârvan, Justin Capră, Florian Colceag, Dragoș Frumosu, Dan Gheorghiu, Cristian Hera, Laurențiu Plosceanu, Septimiu Stoica, Vasile Stroe și Ștefan Varfalvi.

La dezbatere au participat reprezentanți ai clasei politice și ai unor instituții ale statului, ai sindicatelor, patronatelor și organizațiilor profesionale, ai societatii civile si mass media, academicieni, cadre didactice universitare și studenți.

Acasa > Initiativa noastra > Consiliul director > Staff > Parteneri >

Academia Romana

Institutul Bancar Roman

Centrul National pentru Dezvoltare Durabila

Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma

Fundatia Universitara a Marii Negre

Vezi si
DAN PURIC, membru intr-o alta organizatie cu baza anti-crestina, alaturi de Cristian Pirvulescu, un activist pro-homosexual anti-icoane si religie
ION ILIESCU, Omagiu pentru colegul lui Dan Puric, Mircea Malita

ION ILIESCU, Omagiu pentru colegul lui Dan Puric, Mircea Malita

MIRCEA MALITA
By Ion Iliescu

Academia Romana a reluat traditia prezentarii de discursuri de receptie din partea membrilor Academiei.

Vineri, 30 octombrie, academicianul Mircea Malita (desi membru al Academiei de mai multi ani) a prezentat discursul sau de receptie intitulat “ Opusi inseparabili in gandirea romaneasca”.

In expunerea sa, academicianul Mircea Malita a prezentat o sinteza interesanta din opera a zece mari personalitati ale culturii romane (patru apartinand stiintei si sase filozofiei si literaturii) avand ca numitor comun preocuparea pentru evidentierea importantei analizei “opusilor inseparabili” (cu alte cuvinte a “unitatii contrariilor”) in diferite domenii ale stiintei si ale gandirii.

Autorul prezinta intr-un stil atragator si convingator, contributiile remarcabile in aceasta directie ale unor inaintasi de marca : Grigore C. Moisil, Stefan Lupascu, Nicolas Georgescu – Roegen, Lucian Blaga, Atanase Joja, Mircea Florian, Scoala de la Iasi (Petru Botezatu, Simion Mehedinti, Eugen Lovinescu).

Acest concept al opusilor inseparabili s-a afirmat in gandirea europeana mai tarziu, fata de cultura chineza care a consacrat conlucrarea a doua principii opuse : Yang si Yin .

Succint, toata aceasta analiza evidentiaza contributia importanta a reprezentantilor intelectualitatii noastre de varf la imbinarea preocuparilor pentru ceea ce a fost si este general si particular in dezvoltarea noastra nationala. Aceasta are conotatii actuale si in zilele noastre in procesul de globalizare care impune in planul dezvoltarii civilizatiei o aliniere si o cuplare a tuturor natiunilor la progresul contemporan al stiintei si al tehnologiei, ceea ce duce la o anumita uniformizare, concomitent cu nevoia accentuarii si valorificarii particularitatilor si patrimoniului intelectual si spiritual specific culturii nationale a fiecarui popor.

De aceea, in conceptul actual de dezvoltare durabila, pe langa dezvoltarea economica, sociala si de echilibru a societatii cu factorii de mediu s-a impus si necesitatea protectiei diversitatii culturale pentru a pastra tot ceea ce a acumulat societatea dealungul vremii si care constituie un patrimoniu comun al umanitatii.

http://ioniliescu.wordpress.com/

Sursa Foto: http://www.ipid.ro/consiliul_director.html

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) a fost infiintat in anul 2006 ca organizatie non-profit, independenta de contextul politic si disociata de perspectiva oricarui scop comercial. Institutul se identifica drept un proiect bazat pe rationalitatea stiintifica, axat principial pe crearea unui mediu de atitudine morala si sociala, a unui spatiu liber de exprimare a ideilor referitoare la realitatea romaneasca, acum si in perspectiva...

Acasa > Initiativa noastra > Consiliul director > Staff > Parteneri >

Academia Romana

Institutul Bancar Roman

Centrul National pentru Dezvoltare Durabila

Asociatia Romana pentru Clubul de la Roma

Fundatia Universitara a Marii Negre

PARINTELE DUMITRU STANILOAE BATJOCORIT in revista "rost" a GDS: "O perspectivă destul de strîmtă, conventional-dogmatică" cu "derapaje ecleziologice"

Repere

(...)

Volumul coordonat exemplar de Lucian Turcescu prezintă asadar mai multe fatete ale gîndirii lui Stăniloae (el are ca introducere un fragment din cartea Lidiei Stăniloae despre tatăl ei, apărută la editura Humanitas). Aceste fatete sînt însă organizate pe trei axe principale: traditia patristică, ecleziologia si mistica. Prima concluzie, asupra căreia as dori să insist, vizează formatia de patrolog a lui Stăniloae. Toti marii teologi ai secolului XX au un raport, direct sau indirect, cu traditia patristică: Urs von Balthasar, Karl Rahner, V. Florensky, V. Lossky, O. Cullmann, Jean Daniélou sau Henri de Lubac. Stăniloae nu face excepte de la regulă. As spune chiar, cu riscul de a soca putin, că el este un mare teolog în măsura în care este un adevărat patrolog. N-am ales întîmplător adjectivele „mare” si „adevărat”. Patrologia e o stiintă extrem de dificilă, cu responsabilităti enorme, mai ales din partea teologilor. Autorii vechi trebuie studiati — plecînd, desigur, de la manuscrisele cele mai fiabile — în afara prejudecătilor sedimentate de-a lungul secolelor, ideologiile mioape, urii confesionale. Or, vrem, nu vrem, sîntem obligati să recunoastem că D. Stăniloae nu i-a citit întotdeauna fără prejudecăti pe Părintii Bisericii (pe Origen îl desfiintează pe o sută de pagini, declarînd senin că nu l-a citit). De asemenea, simpatiile lui patristice nu trebuie considerate literă de lege: Chiril al Alexandriei a fost un ambitios ranchiunier, iar Atanasie un sovin mai degrabă politician decît teolog. O perspectivă destul de strîmtă, conventional-dogmatică, nu i-a permis lui D. Stăniloae accesul către cea mai superbă realizare a crestinismului antic, mă refer la opera polifonică si de o adîncime colosală a lui Origen. De asemenea, multe din traducerile sale nu sînt utilizabile, fie datorită impreciziei si contrasensurilor, fie datorită unei limbi îngălbenite stilistic. Unii autori din volumul de fată atrag atentia asupra numeroaselor aspecte discutabile din opera lui D. Stăniloae. Ei o fac mereu respectuos, cu destindere si mai ales cu temeinicie. Numai o asemenea abordare, justă, exactă, cinstită, fără debordări encomiastice si tămîeri extatice, foloseste în mod real nu numai cititorilor de astăzi ai lui D. Stăniloae, dar în primul rînd memoriei sale.

A doua idee se referă la derapajele ecleziologiei sale „concrete”. Nu se poate trece cu vederea faptul că D. Stăniloae a dus ani de-a rîndul o campanie de denigrare a Bisericii greco-catolice într-o perioadă cînd aceasta nu avea dreptul să existe. Sînt momente în istorie cînd polemica trebuie să atipească. Între 1949 si 1989 nici un cuvînt nu trebuia scris împotriva unei Biserici decimate si prigonite de comunisti. Ar fi necuviincios si nesănătos să trecem cu vederea această lipsă accidentală de cavalerism din partea celui mai important teolog ortodox român cu privire la „chestiunea uniată”. Din această perspectivă, si din aceea a polemicilor anticatolice si antiprotestante, merită să ne întrebăm cui se adresează, în fapt, „ecleziologia iubirii” a lui D. Stăniloae? Desigur, gigantismul operei si personalitătii sale nu va suferi de pe urma acestor mici întîmpinări. Visez de zece ani o monografie despre Părintele Stăniloae, scrisă de un homme de coeur et de bonne volonté, o carte despre omul si teologul pe care Heidegger îl pretuia si despre care J. Moltmann scrie, în Prefata la traducerea germană a Dogmaticii, că „este cel mai influent si creator teolog ortodox contemporan”. Pînă atunci, îi voi degusta cărtile bucurîndu-mă de onoarea de a-i fi compatriot.

Cristian Bădilită*, Rouen, 9 octombrie 2003

*Cristian Badilita, patrolog, eseist, traducator; doctor in istoria crestinismului timpuriu al universitatii Paris IV-Sorbonne

SEXUL ORAL, intre avantaje si dezavantaje. TEOLOGUL Danion Vasile ofera niste lamuriri. NO COMMENT

Sexul oral, între avantaje si dezavantaje

Înainte de teorii, câteva pareri ale tinerilor care au fost întrebati ce parere au despre sexul oral:

Nu cred ca e imoral sau nereligios sexul oral, desi în anumite acceptiuni se întâmpla sa fie... Ideea e ca daca vine dintr-o dorinta sincera si nu pentru ca "asa îi place lui" (sau ei), sexul oral poate fi o binecuvântare, iertata fie-mi blasfemia (pentru cei mai "religiosi" )....

Deci: în opinia mea nu e nici o rusine sexul oral! Rusine e sa nu recunosti, cum stiu ca fac majoritatea!

Sexul oral? mda... asta reprezinta metoda cea mai convingatoare in a-ti demonstra iubirea fata de celalalt... nu poti face asta daca nu iubesti respectiva persoana.

Nu este neaparat o rusine ... depinde de situatie .. daca ma întreaba mama sau tata daca practic acest sport , normal, mi-e rusine sa raspund .. dar când e vorba de trecut la actiune , nu e o rusine ... Si da , sexul oral apropie partenerii.

Stiu ca daca un preot ar citi astfel de pareri, s-ar simti indignat:

"Vai, dar astfel de pareri sunt ale unei minoritati care traieste în pacat, si care face pacate împotriva firii. Daca ar fi întrebati tinerii din parohia mea ce parere au, ar repeta cu totii ca este un mare pacat, care atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu."

As îndrazni sa îi spun unui astfel de preot ca, desi tinerii care vin sa se spovedeasca în fiecare post nu practica sexul oral, totusi ceilalti îl practica cu dezinvoltura. Chiar si unii dintre tinerii care vin pentru prima oara la spovedanie au avut o astfel de experienta, chiar daca nu recunosc aceasta la scaunul de spovedanie.

Punctul de vedere potrivit caruia sexul oral este doar o cursa draceasca are din ce în ce mai putini sustinatori. Foarte multi tineri o considera o metoda de a împartasi celui pe care îl iubesti dragostea pe care i-o porti. Nu ma voi opri aici asupra perversitatilor pe care le practica unii tineri, ci doar voi vorbi putin despre motivele pentru care unii tineri care cred în Dumnezeu practica sexul oral.

As începe totusi prin a atrage atentia asupra campaniei puternice de care are parte aceasta practica sexuala: o gramada de articole care stârnesc curiozitatea celor care nu au fost initiati în asa ceva, articole care aduc argumente care dovedesc ca de fapt sexul oral nu are nici o legatura cu credinta în Dumnezeu, ca nu e un pacat, ca numai cei cu idei învechite se abtin de la practicarea sexului oral. Statisticile sunt un element care atârna foarte greu: peste 70% dintre cupluri (sau 80% si chiar 90%, dupa alte statistici) practica sexul oral.

"Daca toti (sau aproape toti) practica, eu de ce nu as face-o?", se întreaba unele fete sau tineri care vor sa îsi pastreze fecioria, dar în acelasi timp vor sa ajunga la o relatie cât mai intima cu persoana iubita.

Principalele avantaje ar fi urmatoarele:

- nu implica pierderea fecioriei;

- bolile sexuale se transmit mai greu (totusi, prin sexul oral se poate transmite si S.I.D.A., alaturi de alte boli. Acest amanunt este uneori trecut cu vederea în unele articole de promovare a sexului oral);

- nu duce la sarcini nedorite, cum se întâmpla cu actul sexual obisnuit.

Nimeni nu poate contesta faptul ca în urma sexului oral nu poate avea loc fecundarea. Totusi, eu contest faptul ca sexul oral este o metoda sigura de evitare a sarcinilor nedorite. Argumentul meu e simplu: sexul oral este o etapa pregatitoare pentru sexul normal. O fata care practica sexul oral numai pentru a-si pastra si fecioria si prietenul în cele din urma va renunta ori la feciorie ori la prieten. Pentru ca prietenul se va plictisi repede de monotonia sexului oral. Si fata care a acceptat sa faca sex oral numai pentru a nu-l pierde va renunta mult mai usor la fecioria ei decât o fata cu gura nespurcata. Cred deci ca sexul oral va duce la sex normal, asa ca va fi un pas spre sarcinile nedorite. Dupa ce o fata schimba doi trei prieteni, pentru ca acestia se satura de fitele ei de a-si pastra himenul practicând sex oral, vor râde de ea cu gastile lor, si i se va duce vestea cu viteza Romtelecom-ului. Asa ca, saraca fata, dupa ce va ajunge tinta bârfelor, se va satura sa îsi apere himenul care i-a adus atâtea necazuri. Si se va culca cu primul cavaler care se va oferi sa o ridice din groapa deznadejdii. Asa ca prilejul de a ajunge la sarcini nedorite nu va fi ratat.

Sa vorbim acum despre pastrarea fecioriei si practicarea sexului oral. Sunt fete care, dorindu-si sa se mântuiasca, dar dorindu-si în acelasi timp sa îsi pastreze prietenul, accepta compromisul de a face sex oral.

"Nici ca mine, nici ca tine", îi spune prietenul unei fete. "Facem sex oral si ramânem împreuna. Am nevoie de o dovada de dragoste din partea ta"

Este trist ca sunt baieti care spun aceste lucruri cu sinceritate. Ei nu considera ca si-ar rani prietenele cerându-le aceasta dovada de dragoste, pe care oricum multe fete o ofera si fara sa li se ceara.

Dar o fata care este crestina nu ar trebui sa accepte un asemenea compromis. Sexul oral este un mare pacat. Aceasta nu este o parere, nu este o idee învechita. Ce a învatat Biserica ca este pacat, pacat ramâne. Daca mâine ar spune cineva ca furtul nu este un pacat, si daca demonstreaza cu argumente sociale sau psihologice asa ceva, nu rezolva nimic. Da, tinerii au dreptate sa nege anumite idei fixe ale sociologilor sau ale psihologilor, idei scornite de mintea omeneasca, care uneori pierde din vedere esentialul unei situatii.

Nu oamenii pot stabili ce este pacat si ce nu este. Dumnezeu, Cel care a facut cerul si pamântul, ne descopera care este calea pe care trebuie sa mergem. Normele morale nu le putem fixa noi. Noi putem doar sa acceptam sau sa respingem normele pe care ni le-a fixat Dumnezeu si sa le înlocuim cu ale noastre, care sunt false. Dumnezeu nu a fixat în mod artificial normele morale, ci aceste norme morale sunt legate de însasi fiinta umana, de modul în care a fost creata de Dumnezeu si de rostul pentru care a fost creata. Poate ca daca pe lumea cealalta singura desfatare ar fi cea sexuala, atunci Biserica i-ar îndemna pe oameni sa cunoasca toate perversitatile cu putinta pentru a se antrena pentru vesnicie. Numai ca pe lumea cealalta cei care s-au îndeletnicit cu perversiunile sexuale sau cu alte pacate nu vor vedea lumina la care au fost chemati. Vor ajunge în iad. Biserica ne cheama sa dobândim adevarata împlinire, adevarata bucurie. Poruncile Bisericii sunt jaloane care ne arata drumul spre aceasta bucurie.

"Cine este Biserica sa îmi interzica mie sa fac sex oral?"

Biserica nu poate împiedica pe nimeni sa pacatuiasca. Ea nu poate forta libertatea omului. Dar, întrucât ea este scoala a mântuirii, ea trebuie sa atraga atentia ca pacatul este pacat, si ca orice forma de pacat duce la pierderea mântuirii.

Oare Duhul Sfânt care Se îndeparteaza de cei care pacatuiesc va ramâne asupra celor care fac sex oral numai pentru ca moda perversitatilor are din ce în ce mai multi fani? Nu, desfrâul este desfrâu.

Întrucât de obicei baietii le cer fetelor sa faca acest compromis (nu am citit de nici un caz în care un tânar sa fie amenintat ca daca nu accepta sa îi faca prietenei aceasta pofta va fi parasit), le spun fetelor sa nu se lase pacalite de cursa compromisului. Cum ar putea o gura care se spurca prin sex oral sa ia anafura, agheasma sau sa sarute sfintele icoane? Cum ar putea o astfel de gura sa primeasca Sfintele Taine, adica pe Însusi Hristos? Oricât de bine ar spala pasta de dinti, sau oricât de eficienta ar fi guma de mestecat, totusi rana pacatului nu se sterge fara multa pocainta.

Poate ca nu ar fi cazul sa pomenesc despre Sfânta Împartasanie, ca de obicei o fata care practica sexul oral nu se gândeste la Sfintele Taine, dar totusi se gândeste sa sarute icoanele când intra într-o biserica. O face cu dezinvoltura, fara sa se gândeasca ca aceeasi gura cu care îi atinge pe sfinti s-a spurcat si se va mai spurca prin pacat.

Sexul oral este o forma de curvie. Gura nu este lasata de Dumnezeu pentru perversiuni. Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru toti crestinii. Chiar daca mass-media ne atrage atentia asupra faptului ca în majoritatea cuplurilor casatorite aceasta specialitate este la loc de cinste în ghiveciul de erotism, nici un crestin cu frica de Dumnezeu nu ar trebui sa se lase prada acestei placeri dracesti. Daca într-o familie sotii practica sex oral, sau orice alta perversiune, familia respectiva nu se mai poate numi crestina. Oricât de multa ar fi cantitatea de rugaciune prin care sotii încearca sa recompenseze desfatarile lor animalice.

TINERII SI SEXUALITATEA
de doctorand in Teologie Danion Vasile

Din aceeasi categorie:
IPS Andrei Andreicut: "Dragoste, libertate si sex responsabil"

Dan Puric in Yoga Magazin: A face arta inseamna a medita

JUSTITIA SERBIEI DA DREPTATE BISERICII ORTODOXE ROMANE. Victoria părintelui Boian Alexandrovici, protopopul ortodox român al Daciei Ripensis. DOCUMENT

Părintele Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis în Episcopia Dacia Felix

Dosarul nr. 2940/09

ÎN NUMELE POPORULUI

Curtea Supremă de Justiţie a Serbiei din Belgrad, în completul pentru cauze administrative alcătuit din judecătorii: Dragan Skoko, preşedinte al completului, Zeljko Skoric şi Vera Pesic, membri ai completului, asistaţi de consilierul judecătoresc Jelena Tişma-Jovanovic, grefier, examinând în procedură administrativă plângerea reclamantului Boian Alexandrovici din Mălainiţa – Ştubic către pârâtul Ministerul Cultelor al Republicii Serbia, în vederea anulării deciziei nr. 080-00-2/2009-02 din 24.03.2009, având ca obiect înscrierea în registru, în şedinţa cu uşile închise a completului din 17.09.2009, pronunţă următoarea

HOTĂRÂRE

Plângerea SE ADMITE şi se anulează decizia Ministerului Cultelor al Republicii Serbia nr. 080-00-2/2009-02 din 24.03.2009.

M o t i va r e

Prin punctul unu al dispozitivului din hotărârea contestata a fost întreruptă procedura deschisă împotriva Ministerul Cultelor privind soluţionarea cererii lui Boian Alexandrovici din satul Mălainiţa, 19303 Ştubic de înscriere a Protopopiatului Ortodox Român al Daciei Ripensis în Registrul Bisericilor şi Comunităţilor Religioase din Serbia. Prin punctul doi al dispozitivului procedura este întreruptă până atunci când organele competente ale Bisericii Ortodoxe Sârbe şi cele ale Bisericii Ortodoxe Române vor lua o hotărâre privind modul de organizare a părţilor Bisericii Ortodoxe Române pe teritoriul Republicii Serbia potrivit reglementarilor lor interne şi Dreptului Canonic.

În plângerea prin care a iniţiat procesul administrativ, reclamantul subliniază că organul pârât nu a luat o hotărâre privind înscrierea, în conformitate cu reglementările legale în vigoare ale Republicii Serbia, ci, dimpotrivă, în conformitate cu canoanele bisericeşti, a luat decizia de întrerupere a procedurii până la prezentarea deciziilor bisericesti. Prin acest act juridic – decizia contestată – li s-a dat o putere juridica mai mare canoanelor bisericeşti decât reglementarilor legale în vigoare. Însă Republica Serbia nu este un stat canonic şi, prin urmare, trebuie sa se aplice reglementările legale în vigoare ale Republicii Serbia. El arată în continuare că decizia Tribunalului Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Sârbe privind scoaterea sa din cinul preoţesc nu face obiectul acestei proceduri, având în vedere ca el este preot al Bisericii Ortodoxe Române şi că nu cere nimic în numele Bisericii Ortodoxe Sârbe şi, prin urmare, respectivele alegaţii din motivarea deciziei contestate nu au nici o însemnătate. El i-a cerut instanţei să admită plângerea, să anuleze decizia contestată şi să dispună reexaminarea cauzei într-o nouă procedură.

În referinţa la plângere, organul pârât şi-a menţinut întru totul alegaţiile cuprinse în motivarea deciziei contestate, cerându-i instanţei respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.

În urma examinării cazului care face obiectul acestui dosar administrativ, a aprecierii alegaţiilor cuprinse în plângere şi a referinţei la plângere prezentate de organul pârât, Curtea Suprema de Justiţie a găsit plângerea ca fiind întemeiata.

Conform aprecierii Curţii Supreme de Justiţie a Serbiei, luând decizia contestată, organul pârât a încălcat grav regulile de procedură, şi anume prevederile articolului 134, alineat 1 din Legea cu privire la Procedura Administrativă generală, întrucât, având în vedere alegaţiile din motivarea deciziei contestate şi probele cuprinse în materialele din dosar, nu era cazul, cum s-a întâmplat, să fie întreruptă procedura, fiind vorba de o chestiune de drept în care trebuia să se decidă pe fond. Pe lângă aceasta, motivarea deciziei contestate este contrară dispozitivului. În motivarea deciziei contestate se constată că dintre materialele din dosar lipseşte o procură de reprezentare pe numele petiţionarului care a depus plângerea şi, prin urmare, nu este clar în baza cărei împuterniciri şi în numele cui a prezentat Boian Alexandrovici cererea pentru înscrierea comunităţii religioase despre care se afirma ca se află sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române şi a Arhiereului său spiritual şi canonic nemijlocit, recunoscut de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sau a Ierarhului numit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dată fiind o astfel de constatare în motivarea deciziei contestate şi starea adevărată de lucruri stabilită, potrivit materialelor din dosar, nu era cazul adoptării respectivei decizii, ca decizie dispozitivă de gradul întâi, ci organul pârât a avut obligaţia ca, ţinând cont de articolul 18 al Legii cu privire la Biserici şi Comunităţile Religioase („Monitorul Oficial al Republicii Serbia”, nr. 36/06), să continue (şi nu să întrerupă) procedura, acţionând în conformitate cu prevederile articolului 20 al legii respective.

Din aceste motive, Curtea Supremă de Justiţie, găsind că, prin decizia contestată, legea a fost încălcată spre paguba reclamantului, în baza prevederilor articolului 41 alineat 2, şi în temeiul articolului 38, alineat 2 al Legii cu privire la Procedura Administrativă, admite plângerea şi anulează decizia contestată, dispunând ca, într-o nouă procedură, să fie pronunţată o decizie corectă şi bazată pe lege, astfel încât organul pârât să se conformeze conceptului legii şi observaţiilor instanţei, în vederea respectării procedurii în sensul prevederilor articolului 61 al Constituţiei (Legii fundamentale) a Serbiei.

DECIS DE CURTEA SUPREMA DE JUSTIŢIE A SERBIEI DIN BELGRAD

În ziua de 17.09.2009, Dosarul nr. 2940/09

Grefier Preşedintele completului – judecător

Jelena Tişma-Jovanovic Dragan Skoko

Pentru conformitate

Directorul oficiului

Olivera Strugarevic

Semnătură ilizibilă

Sigiliul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Serbia: Republica Serbia, Curtea Supremă de Justiţie, Belgrad

Autor: Vlad Cubreacov

ORTODOXIA ESTE ADEVARUL. "Razboi" fara rusine si o intrebare la care nu pot cei de la "razboifaracuvant" sa raspunda. POLEMICI TEOLOGICE - UPDATE

Domnule sau domnilor razbointrucuvant (sau doamnelor si domnisoarelor - nota mea), îţi răspund la întrebările pe care mi le-ai pus, în calitatea de administrator temporar al acestui grup.

Nae Ionescu, un profesor de logică şi filosofie de la Universitatea Bucureşti, a cărui viaţă morală era uneori departe de normele canonice ortodoxe, a fost singurul care a propovăduit Ortodoxia în România în nişte vremuri foarte tulburi, în care NU se tipăreau cărţi ale Sfinţilor Părinţi, Pidalionul fusese sfîrtecat într-o ediţie ruşinoasă care prezenta doar Canoanele Bisericii Ortodoxe, prost traduse, fără comentariile patristice, iar seminariile şi facultăţile de teologie erau de multe ori un focar de infecţie intelectuală, literatura folosită pentru studiu fiind aproape exclusiv tradusă după studiile romano-catolice şi protestante şi străină de Predania Sfintei Biserici.

Experienţa Sfîntului Maxim Mărturisitorul şi a altor Sfinţi din vechime de a fi singur cu Hristos împotriva tuturor, a fost verificată pe viu de un profesor universitar care nu şi-a propus niciodată să le urmeze acelor Sfinţi, dar a făcut-o cu multă eficienţă. După mai bine de 80 de ani putem spune răspicat: Nae Ionescu şi şcoala lui, moştenirea lui, au salvat Biserica Ortodoxă Română de azi de la un dezastru precum cel în care zace cea a Finlandei (între finladezi este chiar o glumă: "Avem cei mai ortodocşi protestanţi şi cei mai protestanţi ortodocşi din întreaga lume").

Ce a vrut părintele Nicolae Steinhardt să spună prin "Singura şansă de supravieţuire a creştinismului răsăritean este aceea a unui război întru Cuvînt"? După părerea mea, mintea i s-a îndreptat spre Părintele Gheorghe Calciu pentru că era un model mult mai bun de urmat, chiar desăvîrşit, faţă de cele interbelice. Dar dacă înainte de primul război mondial puţini fuseseră cei care să ofere limpezimea, şi, în cele din urmă, nădejdea trezviei în faţa decăderii clerului ortodox din România (printre ei numărîndu-se Mihai Eminescu şi episcopul mărturisitor Gherasim Saffirin al Romanului), după război un singur om a avut curajul să se ridice împotriva fărădelegilor cu gir sinodal, şi acela a fost Nae Ionescu (http://traditiaortodoxa.wordpress.com/2007/06/27/pentru-reintrarea-in-ortodoxie/). Slavă Domnului, Nae Ionescu a fost un dascăl care a creat şcoală, un emulator al conştiinţelor şi inteligenţelor, nu un mim trufaş cu multe pretenţii, precum mulţi contemporani celebri ai săi. Iar că a fost un dascăl şi a creat o şcoală se poate vedea din renumele ucenicilor săi, precum ştim că pomul după roade se cunoaşte. Îndrăznesc a spune că fără moştenirea lui Nae Ionescu, nici jertfa Părintelui Gheorghe Calciu n-ar fi existat, nici afirmaţia monahului Nicolae de la Rohia.

Dacă Sfîntul Mărturisitor Mircea Vulcănescu a scris despre schimbarea calendarului, a făcut-o pentru că a înţeles miza luptei, dar şi pentru a-l sprijini pe dascălul său. Aşa cum spunea Părintele Sofian, pe care şi voi îl citaţi, o mare problemă contemporană este trufia minţii. Dacă înainte de 1920 s-au tipărit în limba română cîteva studii excelente despre temeinicia şi adevărul pascaliei patristice, şi chiar ierarhi români şi-au exprimat clar poziţia, alături de cei ai Patriarhiei de Constantinopol, împotriva rătăcirii calendarului papal, după 1920 urmează o tăcere vinovată pentru tîrgul ieftin încheiat cu Patriarhia de Constantinopol: Recunoaştem Mitropolia Bucureştilor ca patriarhie dacă acceptaţi calendarul papal. Trufia de a ne chema Patriarhie şi de a fi recunoscuţi de nişte clerici care nu reprezentau pe nimeni afară de ei înşişi, graba prostească de a dobîndi ceea ce ni s-a părut că ni se cuvine, au dus la apostazia unui sinod întreg. Că nu pot numi altfel decît apostazie faptul că te lepezi de Canoanele Apostolice şi Patristice şi de însăşi Evanghelia Mîntuitorului Iisus Hristos. Hotărîrea adoptării acestui calendar împotriva firii a zguduit din temelii întreaga Biserică, fiind uşor de dovedit caracterul său anti-patristic, anti-apostolic, anti-canonic şi anti-evanghelic. Struţo-cămila pascaliei vechi la un loc cu calendarul ateist al papistaşilor aduce aminte de coşuleţul cu două mere, dintre care unul e stricat, şi de bucuria prostească a celui care nu vede decît mărul care a fost odată sănătos. Concluzia pe care o trageţi, că înţelepciunea lui filosofului român a stat în a nu rupe comuniunea cu ierarhia aflată în rătăcire, e puţin deplasată. Aş prefera oricînd să citesc ceea ce a scris Sfîntul Mircea Vulcănescu decît concluziile voastre. Era contemporană a informaţiei ne-a adus, pe lîngă dezavantaje, şi o mare binefacere: Faptul că avem acces fără limite la resurse care altădată erau greu de aflat, ori cu totul necunoscute. De aceea, cunoscînd atîtea, e cu atît mai limpede că sîntem în eroare ţinînd "noul" calendar. Tăgăduirea Adevărului este păcat împotriva Duhului Sfînt. Chiar dacă sîntem în comuniune cu Bisericile Ortodoxe surori, nu ne este îngăduit să credem că sîntem în Adevăr; adevărul nu e adevăr dacă cea mai mică parte din el este minciună. E vremea să renunţăm la triumfalismul minţii trufaşe, căzute, şi să ne întoarcem la smerenia lui Hristos şi a Sfinţilor Săi. Smerenia noastră, a celor care ştim adevărul despre calendarul patristic, nu va începe să existe decît atunci cînd vom recunoaşte că sîntem în eroare. A ne împotrivi adevărului acesta este semn de trufie drăcească. Nu este decît o singură soluţie: Întoarcerea la calendarul apostolic şi patristic al Bisericii Ortodoxe.

Cît priveşte Post-scriptumul, nu pot decît să văd, încă o dată, că lipsa argumentelor porneşte mintea trufaşă spre injurii, ironii, ridiculizări, obrăznicii.

"PS: pentru moderatorii acestui grup, o intrebare. Mai apartine acesta de BOR?"

Dacă îmi cereţi socoteală pentru aceasta, vă puneţi în postura de reprezentanţi ai BOR. Cred că nu aţi citit scurta descriere a acestui grup: "Materiale personale sau deja publice care să ajute pe membrii grupului să înţeleagă vremurile în care trăim, cu înţelegerea cea nemincinoasă. Mesajele de pe grup se vor a fi după Predania Bisericii Ortodoxe." Se ştie la Patriarhie de această atitudine a voastră? Dacă da, vă rog să ne informaţi şi pe noi, cei mulţi, aveţi obligaţia să o spuneţi deschis.

"afirmatiile care pun la indoiala harul din BOR"

Unde pe acest grup s-a pus la îndoială harul Sfintelor Taine lucrate de clericii BOR? Iar dacă nu s-a întîmplat vreodată vreo astfel de punere la îndoială, ce este ceea ce scrieţi, dacă nu o murdară delaţiune?

"Prin tacere fata de afirmatiile care pun la indoiala harul din BOR ne facem complici la hula"

Prefer să cred că sînteţi rupţi de lumea în care trăiţi, că nu ştiţi că o uriaşă parte din ortodocşii din România pun la îndoială harul din BOR şi vorbesc doar despre unii clerici ca fiind "preoţi cu har", pe ceilalţi socotindu-i simpli funcţionari. Dar dacă cunoaşteţi lucrul acesta, nu pot decît să vă compătimesc că prin tăcerea voastră sînteţi zi de zi complici la această hulă despre care scrieţi, ştiind că trăiţi în mijlocul unei lumi atît de căzute.

"impreuna cu cei care ii considera pe toti din BOR, (deci inclusiv pe parintele Justin Parvu), cazuti din har."

Doar cineva din afara Bisericii, un eretic, ne poate socoti căzuţi din har. Această poziţie eclesiologică categorică, extremistă, fără temei, mincinoasă, în care ne împingeţi, vădeşte o otravă ce vă roade sufletele. Numai faptul că aţi permis acest gînd drăcesc în mintea voastră şi, mai mult, l-aţi şi scris, este ruşinos, regretabil. Dacă pe noi ("inclusiv pe Parintele Iustin Parvu"), care ne aflăm în comuniune cu Biserica, ne scoateţi fie şi cu gîndul în afara Bisericii, singur acest gînd vă depărtează de la Dumnezeu şi vă scoate în afara Bisericii. Alergaţi la Mîntuitorul să vă ierte acest păcat!

Nu mă aşez în postura de a vă da sfaturi, pentru că încă pămîntesc fiind, nu sînt fără de înşelare şi fără nevoia de îndreptare şi călăuzire. Oricînd mi se pot spune cuvintele Mîntuitorului de la Luca 4:23. Dar gîndul că purtaţi o astfel de otravă în suflet îmi dă fiori şi mă trimite la aducerea aminte de Simon Magul, alt suflet otrăvit, căruia, pe cînd cugeta strîmb asupra harului, Sfîntul Apostol Petru i-a zis aşa: "Nu este ţie parte, nici soartă întru cuvântul acesta; pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te drept aceea de răutatea ta aceasta, şi te roagă lui Dumnezeu, doar ţi s-ar ierta ţie cugetul inimii tale. Pentru că întru amărăciune a fierei, şi întru legătură a nedreptăţii te văd că eşti." (Fapte 8:21-23)

Vă scriu ca unora ce vreţi să fiţi părtaşi cu Hristos, şi de aceea vă şi cer ca unor ortodocşi (căci aşa vă vreau pentru Hristos Domnul): Unimea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Duh cerând, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Monahul Filotheu

Preluat de pe e-grupul Ortodoxie

PS VR: Se pare, totusi, ca si cei cazuti in pacatul mandriei se pot lecui: domnisoarele, doamnele, domnisorii si domnii de la "Razbointrucuvant", in urma criticii aplicate sever sub forma de doua palme de trezire au repus pe prima pagina a site-ului lor un articol al Parintelui Justin Parvu, dupa ce Duhovnicul Neamului fusese eliminat complet.

DOAMNE STRIGAT-AM - aghioritic, glas 1, Corul Schitului Romanesc Lacul - Sfantul Munte Athos. AUDIO/VIDEO

De la: radumarian1

DIN VREMEA ANEI PAUKER. Profesorul Gheorghe Buzatu despre Jurnalul lui C Radulescu Motru - Revizuiri si adaugiri

DIN VREMEA ANEI PAUKER

Profesor univ. dr. Gheorghe Buzatu

Fapt straniu şi, totuşi, posibil la noi. În ultimii ani a trecut neobservată apariţia unui document inedit esenţial privind una dintre epocile cele mai controversate ale trecutului nostru recent - sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi sovietizarea forţată a României (1943-1952). Este în discuţie Jurnalul în mai multe volume al lui C. Rădulescu-Motru publicat, cu începere din 1996, sub titlul Revizuiri şi adăugiri, prin grija d-nei Gabriela Dumitrescu şi însoţit de comentariile Academician Dinu C. Giurescu, sub egida Editurii “Floarea Darurilor” din Bucureşti. Personalitate marcantă a filosofiei române, C. Rădulescu-Motru (1866-1957), membru al Academiei Române, preşedinte al înaltului for ştiinţific (1938-1941), de unde, în condiţiile „revoluţiei culturale” care a dublat procesul stalinizării ţării, avea să fie alungat în 1948, pentru a fi reconfirmat post-mortem, de îndată după evenimentele din decembrie 1989. Este inutil să precizez că memorialistul, în cele aproximativ 3000 de pagini tipărite ale Jurnalului, se dovedeşte un observator atent şi avizat, obiectiv al realităţilor vremii. Cum era de aşteptat, sub lupa sa se află nu numai faptele culturale ori ştiinţifice ale intervalului 1943-1952, ci şi – dacă nu cumva îndeosebi – problemele politice ale timpului, iar, în context, rolul şi locul PCR, ale liderilor comunişti (Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, V. Luca, Emil Bodnăraş, Lucreţiu Pătrăşcanu ş.a.) în desfăşurarea evenimentelor. Tot astfel, nu mai puţin surprinzătoare este atenţia acordată de Motru, în prezentarea şi analiza evoluţiilor dintre 1944 şi 1952, Anei Pauker. Cele consemnate de memorialist despre odiosul lider al perioadei „copilăriei” sistemului comunist la Bucureşti se dovedesc remarcabile, mai ales în prezent, când se fac atâtea eforturi inutile de-a cosmetiza portretul „Tovarăşei Ana”, o veritabilă Dolores Ibarruri a comunismului primitiv românesc. De remarcat că Motru a reţinut esenţialul din activitatea Anei Pauker, caracterizată fără reţinere drept „cea mai perfectă unealtă a Rusiei în România”, executant fidel al planului lui I. V. Stalin de comunizare (în fond, de barbarizare) a României, „agentul principal al rusificării Ţării Româneşti” (vol. 8, p. 165: vol. 3, p. 373).

La 23 februarie 1945, C. Rădulescu-Motru reţinea în Jurnal dintre zvonurile care circulau în Capitală cum că: „… Mi se atrage atenţia asupra unei curioase coincidenţe - coincidenţă sau potriveală înadins voită? - pe care o provoacă iniţialele: ARLUS. Ce vor să însemne aceste iniţiale? Asociaţia Română pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică, sau vor să însemne: Alipirea României la Uniunea Sovietică? În prima versiune sunt omise cuvintele „pentru” şi „cu”. În adevăr, pentru prima versiunea este mai corect să se pună iniţialele: ARPLCUS, pe când pentru a doua versiune corespunde în mod exact: ARLUS. Bănuiesc că Ana Pauker a transmis la Moscova cea de a doua versiune: Alipirea României la Uniunea Sovietcă. Nu îndrăznesc a întinde această bănuială şi asupra acelor care au luat iniţiativa înfiinţării lui ARLUS, asupra domnilor dr. Parhon şi Lucreţiu Pătrăşcanu. Totuşi, foarte curioasă coincidenţă” (vol. 3, p. 81-82). Peste câteva zile, mai precis la 5 martie 1945, filosoful avea să înregistreze cu amărăciune rezultatul eforturilor sale personale pe plan ştiinţific: „M-am străduit eu mai bine de 40 de ani să învăţ pe tinerii români a gândi la fel cu un Descartes, cu un Hume, cu un Kant, pentru ca astăzi să-i văd strigând pe străzi sub comanda unei Ana Pauker şi a lui Gheorghiu-Dej vrem alipirea României la cultura sovietică, la lumina de la Răsărit?! Vine ea oare vorba lui Titu Maiorescu: n-a fost făcută celula nervoasă a românului să reziste la critica judecăţii filosofice? Drumul de minimă rezistenţă pentru ea a fost acela al clişeelor” (vol. 3, p. 98). Pentru ca în toamna anului 1945 Motru să înregistreze cât de mult decăzuse ţara în urma presiunilor Kremlinului dar şi a nemăsuratelor ambiţii ale politicienilor români, ajungându-se la situaţia cu „un rege copil pe tron şi Ana Pauker dictator!” (vol. 3, p. 425).

Ascensiunea şi prăbuşirea Anei Pauker nu l-au surprins de fel pe C. Rădulescu-Motru (vol. 8, pp. 162-167), de vreme ce - aşa cum a notat la 8 noiembrie 1949 - parvenirea Anei Pauker pe locul nr. 1 în politica Bucureştilor se aflase în orice moment în seria faptelor anormale (vol. 7, p. 236). Dar, voi conchide, ce mai putea fi natural în cavalcada evenimentelor specifice stalinizării României şi integrării ei depline în sistemul sovietic?

Gh. Buzatu

Revista AGERO

Vezi si
Dosarele Komintern: cuplul Eugen Fried is Ana Pauker
Eugen Fried, un slovac din Banska - Bystrica, a fost in anii '30 ai secolului trecut adevaratul conducator al Partidului Comunist Francez. In 1930, Eugen Fried si Ana Pauker primesc la Moscova misiunea de a restructura comunismul francez din temelii, instaland la conducerea Partidului...

URMARITI SI INREGISTRATI. Afacerea H1N1. Un documentar despre isteria si/sau prevenirea gripei porcine. Sambata, ora 10.40 - Canalul ARTE

10:40

Envoyer à un ami Rappelle moi Grippe A, un virus fait débat Depuis que la grippe A (H1N1) a été déclarée pandémie mondiale par l'OMS, les gouvernements du monde entier se sont lancés dans des achats massifs de médicaments et de vaccins. Prévention ou hystérie ?

samedi, 31 octobre 2009 à 10:40 Rediffusions : Pas de rediffusion Grippe A, un virus fait débat (Allemagne, 2009, 52mn) NDR Réalisateur: Jutta Pinzler, Stefanie Schwalfenberg Depuis que la grippe A (H1N1) a été déclarée pandémie mondiale par l'OMS, les gouvernements du monde entier se sont lancés dans des achats massifs de médicaments et de vaccins. Prévention ou hystérie ? Sur les 6,2 milliards d'individus que compte la planète, le virus de la grippe A (H1N1) en a tué jusqu'ici moins de 2 000 ; bien peu au regard des 100 000 personnes qui meurent de faim chaque jour dans le monde. Pourtant, avant même que les vaccins ne soient au point et que l'on soit certain de leur efficacité, des millions de doses ont été commandées par la plupart des pays. La dépense est-elle en rapport avec la menace réelle ? Et comment l'Organisation mondiale de la santé (OMS) établit-elle ses seuils d'alerte ? Le 29 avril dernier, elle a en effet décidé de passer au niveau 5 d'alerte pandémique, stade qui permet de débloquer des crédits pour développer des vaccins. Puis, en juin, elle a déclenché le niveau 6, en déclarant la grippe A (H1N1) pandémie mondiale. Quelle est l'influence de l'industrie pharmaceutique sur ces décisions ? Rejoignant la position de Jean Ziegler, membre du Conseil des droits de l'homme à l'ONU, Wolfgang Becker-Brüser, l'ancien directeur du service chargé de la circulation des médicaments à l'Office pour la santé de la République fédérale d'Allemagne, soulève la question des intérêts commerciaux en jeu. D'autres critiques s'inquiètent de l'efficacité du Tamiflu et des vaccins. Certains s'interrogent même sur leur nocivité. D'autres se demandent enfin si, sur fond de crise financière et économique, le phénomène de la grippe A ne viendrait pas à point nommé pour les hommes politiques de tous les continents. http://www.arte.tv

ZIUA la pamant. Capul de ziar, cu obsesia Basescu, doar 1500 de accesari. "Editorialul" directorului Pilsu, in afara Topului! "Picatura chinezeasca"

Mai multe accesari ar avea "Arici Pogonici"...

THEODOR PALEOLOGU este mason si membru al Rotary Club. O explicatie pentru actiunile sale anti-nationale. VIDEO / FOTO / DOC

Rotary District 2241 - Romania si Republica Moldova informeaza:

Ceremonia de predare a mandatului de guvernator

Ziua prieteniei la Iaşi

Iaşul a găzduit la începutul lunii iulie, la Palatul Roznovanu, Ceremonia de predare a mandatului de Guvernator al Districtului 2241, România şi Republica Moldova. Evenimentul a avut loc vineri, 3 iulie, în Sala Mare a Primăriei Muncipiului Iaşi, în prezenţa Ministrului Culturii, Cultelor si Patrimoniului National, Theodor Paleologu, a rotarienilor din toată ţară, a oficialităţilor locale şi a politicienilor ieşeni

Evenimentul a început cu un film de prezentare a Iaşului, însoţit de un recital al corului de cameră Animus al Operei Naţionale Române din Iaşi. Într-o atmosferă solemnă, a avut loc intonarea Imnului României, al Republicii Moldova şi Imnul Rotary International. Martha Maria Mocanu, Guvernatorul Districtului 2241 în mandatul 2008-2009, a deschis ceremonia. Au urmat apoi discursurile noului Guvernator Daniel Condurache şi cel al Primarului Municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita. Una dintre surprizele serii a fost proiecţia video a discursului Preşedintelui Rotary International, John Kenny.

Invitat special la Ceremonie, domnul Theodor Paleologu, membru al unui club Rotary din Copenhaga, şi-a exprimat dorinţa şi susţinerea pentru ca Iaşul să devină, în viitorul apropiat, Capitală Culturală Europeană: “Iaşul are vocaţia să devină cândva capitală culturală europeană. Voi face toate eforturile ca Iaşul să poată intra într-o asemenea competiţie”, a spus Paleologu (observati in filmare salutul masonic cu mana pe piept, pe care il face discret, in timpul cuvantarii si care se regaseste si la alti participanti - nota mea)

Mesajul sub semnul căruia a stat întreaga ceremonie a fost cel al prieteniei: “Tema din această lună este tema prieteniei. De aceea, vă rog să-mi daţi voie să vă ofer astăzi, vouă, rotarienilor, prietenilor mei, şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, care reprezentaţi aici clasa politică, clasa de afaceri, prietenia mea şi, în acelaşi timp, să vă solicit, măcar în aceasta luna, prietenia voastră”, a spus Daniel Condurache, noul Guvernator al Districtului 2241, România si Republica Moldova. Profesorul Daniel Condurache este primul ieşean căruia i-a fost încredinţată această onorantă misiune, care implică totodată o mare responsabilitate, aceea de a guverna Districtul 2241 în mandatul 2009-2010.

În mandatul său de un an, profesorul universitar Daniel Condurache şi-a propus să accentueze dimensiunea internationala a miscarii rotariene: “Noi nu inventăm Rotary. Rotary a fost inventat. Tot ceea ce putem face este să respectăm valorile tradiţionale ale acestui tip de asociere, să înţelegem că Rotary nu trebuie făcut neapărat pe româneşte, că nu avem altceva de făcut decât să ne conectăm la marele circuit al acestor valori simple şi nobile în acelaşi timp. Trebuie să ştim să privim în jurul nostru, să fim alături de cel de lângă noi. Pentru noi, ceea ce se întâmplă în fiecare zi reprezintă spectacolul lumii. În acelaşi timp, pentru un om necăjit, pentru o comunitate aflată în dificultate, care primesc ajutorul nostru, pentru ei noi suntem LUMEA”.

Cu acest mesaj s-a încheiat ceremonia de la Iaşi, urmată de un scurt pelerinaj la Biserica Trei Ierarhi, un simbol al oraşului şi unul dintre cele mai importante monumente din Iaşi.

În seara aceleiaşi zile, in saloanele restaurantului Ramada, s-a desfasurat Gala Dinner consacrată evenimentului.

www.rotary2241.org

Fotografii de la eveniment: pe langa Paleologu, in sala, Cristian Adomnitei (PNL) si Alexandru Lazescu (GDS) plus primarul "rotarian" al Iasiului, Gheorghe Nichita (PSD)

Alte fotografii: http://picasaweb.google.com/Rotary2241

SENATORUL IULIAN URBAN avertizeaza asupra isteriei gripei porcine si a iresponsabilitatii lui Streinu Cercel. Ce face SRI-ul? Nu are rol de prevenire?

Desi numărul bolnavilor de gripă nouă a ajuns în România la 441, Streinu-Cercel a carui demisie o cere societatea civila, continua seria declaratiilor iresponsabile, generatoare de panica, si care induc romanilor faptul ca trebuie sa devina piata de desfacere pentru MEGA-AFACEREA secolului in Romania: vanzarea dozelor cu vaccinul antigripal. "Valul final al îmbolnăvirilor este aşteptat la finalul lui 2010, când ar putea provoca decesul a aproape 20.000 de români", declara iresponsabil si fara nici o baza reala, Streinu-Cercel.
''România este la început de drum. Acum trecem prin valul al doilea din patru. Ultimul val este aşteptat la sfârşitul anului viitor. Numărul celor afectaţi ar putea ajunge atunci la 30% din populaţia activă a ţării, iar numărul deceselor la 2,5 dintre cei cei afectaţi'', a declarat pentru Realitatea, secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Adrian Streinu-Cercel. Virusul A H1N1 poate fi mortal, în special pentru grupele tinere, susţine secretarul de stat.
''Cei în vârstă au mai avut de-a face cu astfel de virusuri şi au căpătat imunitate. Au anticorpi. Pe când cei tineri, nu'', susţine Adrian Streinu.
Pai acum ceva timp, tot dl. doctor ne asigura ca nu este un real pericol aparitia acestui virus pe teritoriul Romaniei. Acum ... este FOARTE CIUDAT ca dansul apare cu aceasta stire GRAVA pentru populatia Romaniei si imediat statul roman decide sa cumpere in "regim de urgenta" peste 1 milion de doze de vaccin ... nu-i asa ca este putin "ciudat" ? Mai mult, ne este luat cu FORTA dreptul constitutional de a ... DECIDE !!! CUM se face ca multe cadre medicale din SUA au REFUZAT sa fie vaccinate, fiind acum in pericol de a fi vaccinate CU FORTA, prin darea lor in judecata de catre Guvernul Federal ? Este o "fortare" la nivel mondial !!! Oare nu suntem pusi in situatia de a accepta "ceva" care a fost produs pentru "averea" unora ? CE ESTE de fapt noul virus AH1N1 ? Este un virus PRODUS de oameni ... pentru sinteza lui s-a folosit virusul gripei spaniole din 1918 combinat în mod artificial cu tulpina virusului comun H3N2 şi H5N1 (tulpina gripei aviare) la care se adauga material genetic de la două tulpini de gripă porcină, două tulpini de gripă umană şi o singura tulpină de gripă aviară...
Vezi si
http://www.urbaniulian.ro/2009/10/29/streinu-cercel-elevele-vor-fi-vaccinate-impotriva-hpv-fara-acordul-parintilor-cum-comentati/

Alerta falsa si pentru Vaccinul anti-HPV - Opinia unui medic

Dupa o activitate de 15 ani ca medic, am crezut ca in acest domeniu nu ma mai surprinde nimic. Tocmai mi s-a demonstrat ca nu e asa. Culmea, acest lucru vine din partea unui alt medic…

Pentru simplitate, voi reproduce pasaje relevante din stirile care au fost sursa de inspiratie a acestui articol.

Elevele de 13 ani vor fi vaccinate impotriva HPV fara aviz din partea parintilor, a anuntat Adrian Streinu-Cercel, secretar de stat in Ministerul Sanatatii, la videochat-ul Realitatea LIVE.

Nu se mai cere aviz pentru vaccinare. Se va proceda ca la orice campanie de vaccinare scolara. Se anunta cu o zi inainte, iar cine este bolnav anunta ca nu se prezinta la scoala. (sursa)

In momentul in care am citit aceasta stire mi se parea ca am glisat, pe nesimtite, intr-o lume paralela, un melanj intre “1984″ si experimentele medicale naziste din lagarele de concentrare. In primul rand am verificat din nou sursa: este vorba de Realitatea.net, site-ul trustului de presa Realitatea-Catavencu. Nicidecum un blog in care se promoveaza isteric fragmente din teoria conspiratiei.

Instantaneu mi-am amintit de un drept fundamental al omului, un drept fundamental al pacientului: acela de a refuza un tratament propus de medicul care il trateaza:

Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

— Art. 13 din Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, completata de Norma de aplicare din 7 aprilie 2004, elaborata de Ministerul Sanatatii.

M-am informat cu privire la dreptul de decizie asupra efectuarii unei interventii medicale la copii:

In ceea ce priveste minorul, caruia ii lipseste capacitatea de a consimti, trebuie tinut seama de faptul ca o interventie nu se poate efectua decat spre beneficiul sau direct si numai cu autorizatia reprezentantului legal, sau a unei alte autoritati, persoane ori instante desemnate prin lege. (sursa)

Academia Americana de Pediatrie (The American Academy of Pediatrics, AAP) a argumentat ca “intreaga doctrina” a consimtamantului informat prezinta o aplicabilitate particulara in pediatrie. In consecinta, conform AAP, consimtamantul poate fi acordat numai de catre pacientul “cu capacitate adecvata de decizie si cu imputernicire legala.

Parintii (sau alti apartinatori legali) pot acorda consimtamantul informat, iar copilului i se solicita sa-si dea acordul informat ori de cate ori este nevoie. AAP noteaza ca acordul solicitat are relevanta mai mare cand “interventia propusa nu este esentiala pentru viata copilului si/sau poate fi practicata fara un risc substantial”. (sursa)

Mi s-au confirmat informatiile pe care le stiam deja:

1. orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau procedura medicala;


2. orice tratament sau procedura medicala care se acorda unui copil se poate realiza numai dupa ce s-a obtinut consimtamantul parintelui.

Si totusi, in Romania de vis in care traim, aceste drepturi exprimate clar in lege sunt considerate nerelevante de catre un secretar de stat in Ministerul Sanatatii.

Sincer sa fiu, chiar nu ma intereseaza ce intentioneaza respectivul functionar de stat sa-mi impuna, eu voi refuza activ orice atingere a drepturilor mele si ale copilului meu. Pentru ca am o fetita de 13 ani care se incadreaza in segmentul vizat de campania de vaccinare a Ministerului Sanatatii.

Apropo de campanie:

DECIZIE. Parintii fetitelor de clasa a VI-a si a VII-a vor participa la un sondaj privind vaccinarea contra HPV, comandat de Ministerul Sanatatii.

Daca jumatate dintre cei o mie de parinti chestionati vor fi de acord sa isi vaccineze fetitele si inteleg in ce consta imunizarea, MS va incepe campania de vaccinare. (sursa)

Aparent, aceasta stire arata o stupizenie de nedescris a factorilor de decizie din Ministerul Sanatatii. A declansa o campanie de vaccinare in functie de un sondaj (de opinie!) efectuat in randul populatiei este ca si cum ai decide ce tip de aripi sa montezi unui avion cu reactie facand un sondaj de opinie in randul florarilor. Sper sa nu se supere florarii pe mine, dar cred ca informatiile pe care le detin despre aerodinamica si design in aviatie nu sunt suficiente pentru a construi un avion care sa zboare cu succes.

Din pacate nu e vorba de stupizenie, ci de o politica focusata de a forta populatia sa accepte un anumit tip de vaccinare.

E suficient sa faceti un surf lejer pe net si veti vedea o multime de bannere care promoveaza vaccinarea contra HPV, este suficient sa va plimbati in oras si sa vedeti bannere publicitare care duc o campanie agresiva de sustinere a acestui vaccin. Aici e vorba de interese financiare majore, care sunt instrumentate abil, pe diferite canale, inclusiv pe cele oficiale.

Sunt medic si va spun cu sinceritate: recunosc eficienta unor anumite tipuri de vaccinuri. Fata mea a facut setul de vaccinuri obligatorii (DTP-difterie, tetanos, pertusis; poliomielitic, hepatita B etc.).

In schimb am refuzat categoric vaccinarea contra HPV din motive clare:

• este un vaccin nou, aparut de cativa ani, la care nu se cunosc efectele secundare ce pot aparea pe termen lung;


• Gardasil (vaccinul contra HPV) produce pe patru ori mai multe decese decat celelalte tipuri de vaccinuri (sursa);


• campania americana de vaccinare cu Gardasil-Silgard a produs 19 decese in 2007 si 28 de decese in 2008 (sursa);


• FDA (Food and Drug Administration), institutia care se ocupa cu avizarea medicamentelor in SUA, a documentat 6723 de cazuri adverse la injectarea cu Gardasil din care 1061 au fost considerate serioase iar 142 au fost considerate a fi amenintat viata persoanei vaccinate (sursa);


• sunt o multime de inregistrari video pe internet cu declaratii ale victimelor efectelor adverse ale acestui vaccin, adolescente si preadolescente la care s-a administrat Gardasil (vezi lista de resurse de la sfarsitul articolului).

Preluat de pe
www.iulianurban.ro

FOTOGRAFIILE ZILEI. Candidatii prezidentiali Basescu, Oprescu, Crin, Geoana & Co, dezbracati de cuvinte de Sebastian Marcovici

Blog: http://www.sebastianmarcovici.blogspot.com/
Sursa: http://badorgood.com/membri/sebi_cashes

EDITORIALELE ZILEI. "Greii" CURENTULUI: Tia Serbanescu, despre alegeri si vanatori, Corneliu Vlad despre parabola germana

Vanatori
Scris de Tia Serbanescu

Campania prezidenţială intră pe ultima turnantă cu dl Băsescu singur pe culoarul său în timp ce în plutonul Grivco detaşarea dlui Geoană în principalul favorit pentru locul doi a început să-l nemulţumească pe dl Crin Antonescu care i-a privit atent spatele: „va fi Iliescu în spatele lui, va fi Năstase, va fi Vanghelie, va fi Hrebenciuc?“. Ce întrebare! Vor fi toţi, ca de obicei. Prudent, dl Geoană n-a anunţat cine i-ar putea fi premier - fie pentru a nu speria electoratul cu nepotul mătuşii Tamara fie pentru că Vanghelie încă nu s-a decis pe cine să nominalizeze. De altfel avansul dlui Geoană în ultimele sondaje e contestat atât de dl Antonescu cât şi de dl Oprescu care a relatat discuţia sa cu „stăpânii sondajelor“: „vreţi puncte în plus? patru mii. Vreţi să rămâneţi pe loc? trei mii“. Aşa puţin? Dl Patriciu a investit mai mult în această finală indicându-l pe dl Geoană drept premier (pentru dl Antonescu) dovedind încă o dată că un om de afaceri adevărat lucrează la două capete pentru a obţine mintea necesară pentru unul. Acuma, ce şi-o fi închipuit şi dl Antonescu? Că PSD şi dl Geoană îi cedează finala? Vezi să nu! PSD i-a folosit şi îi foloseşte pe liberali împotriva dlui Băsescu. Cine-l mai invita pe dl Antonescu la televiziunile Grivco dacă nu acuza „dictatura lui Băsescu“, „bolşevicii din PD-L“ şi nu aprecia (atât de dezgustător) blândeţea mineriadei dlui Iliescu? Detaşat în finalist, dl Geoană şi-a continuat turnirul electoral dedicându-l doamnelor: „nu ne permitem ca blestemul celor trei Elene să devină realitate“. E vorba, fireşte, de Elena Lupescu, Elena Ceauşescu şi Elena Udrea. Deşi studiile elenistice au tras concluzii defavorabile în toate cele trei cazuri, trebuie spus că nici rubedeniile masculine nu sunt mai nevinovate şi că, în general, „blestemele“ n-au un singur nume şi un singur sex. În folclor prostia e considerată un blestem mult mai mare - de unde şi vorba: mai bine cu un deştept la pagubă decât cu un prost la câştig. Chestiunea e că dl Geoană nu e cel mai indicat să ridice piatra întrucât are deja trei „Elene“ pe inventar: cumnatul Costea e director la EximBank (bugetar!) cu leafă de 20.000 de euro; soţia e şefă la Crucea Roşie unde face chete şi pachete electorale iar fiul şi-a luat (la 16 ani) permis pentru limuzină. Şi dl Geoană nu e preşedinte! Trage însă puternic întrucât a simţit „că fiara este rănită dar mai respiră“. Câtă cruzime! Parcă ar fi vânătorile lui Năstase - cu hăitaşii în direct la TV.

Vânători
Curentul - vineri, 30 octombrie 2009

© Curentul

Parabola germană
Scris de Corneliu Vlad

Lumea-i cum este

Mulţi ar vrea ca în România să se trăiască bine de tot („Să trăiţi bine“), aşa, ca în Germania. Poate de-aceea şi vor unii un premier neamţ (Iohannis), poate de-aceea un premier (român, desigur) declara mai acum un an pe aeroport, la întoarcerea de la UE, de la Bruxelles: „Poziţia României a fost poziţia Germaniei“. Nici Ana Pauker nu o zicea chiar de-a dreptul că poziţia RPR este poziţia URSS.
Dar dacă fascinaţia Germaniei ne obsedează atâta (şi bine face), să luăm aminte la o parabolă. Şi acolo, ca şi la noi, sunt trei partide semnificative care fac combinaţii de guvernare între ele: popularii, să le zicem, respectiv creştin- democraţii, social-democraţii şi liberal- democraţii (a nu se confunda cu democrat-liberalii de la noi). Până la alegeri, ţara a fost guvernată de o coaliţie creştin-democrată - social-democrată, după alegeri coaliţia este între creştin-democraţi şi liberal-democraţi. De la o formulă la alta s-a trecut fără istericale, vacarm, insulte, intrigi, şantaje. La exact o lună după alegeri, după negocieri laborioase dar discrete între partide, s-a anunţat noua formulă de guvernare. În tot acest răstimp, preşedintele parcă nici nu ar fi existat, nu s-a băgat deloc, n-a scos o vorbuliţă. Noul guvern a fost votat în Bundestag, fără tărăgănări şi şicane, fără ca miniştrii desemnaţi să mai treacă prin interminabile interogatorii parşive pe la diverse comitete şi comiţii parlamentare.
Anterior, campania electorală a fost „echilibrată, uneori prea calmă“, scria săptămânalul francez „L’Express“. Despre RDG şi Zidul Berlinului s-a vorbit mai mult ca altădată (se împlinesc 20 de ani de la dispariţia lor), dar fără a se insista pe „răutăţi“ de tipul poliţiei politice Stasi, dosare, turnători etc. Cancelarul Angela Merkel a evocat pentru prima oară în două decenii viaţa ei de cetăţean est-german, a spus că RDG era un stat „construit în afara dreptului şi pe absenţa libertăţii“, dar a adăugat că e greşit să se spună că viaţa în RDG era, de la un capăt la altul, una rea.
„Aveam familiile noastre, ne bucuram cu prietenii“. A mărturisit că nu se consideră o opozantă a regimului comunist şi că a fost înscrisă în UTC-ul est-german. Nicio altă înfierare a trecutului odios şi sinistru, a grelei moşteniri, nici vorbă de vreun „proces al comunismului“.
Principala dezbatere a campaniei electorale, între cancelarul Merkel şi vicecancelarul Steinmeier, rivali acum la funcţia de şef al guvernului, „a semănat mai mult cu un duet decât cu un duel“, a remarcat stupefiat unul dintre ziariştii-animatori ai dezbaterii tv. Cei doi nu şi-au aruncat reciproc zoaie. „Mai încordaţi au fost ziariştii moderatori“, observa cu umor cineva. „Am făcut mult împreună“ - a spus social-democratul. „Coaliţia a lucrat bine“ - a încuviinţat creştin-democrata. Le-a fost cam greu să se diferenţieze prin mesajul lor electoral, a conchis presa. Dar oricum, n-a fost vorba de niciun fel de „dezvăluire în presă“ sau de amestec al serviciilor secrete. Vedeta campaniei, cancelarul Merkel, nu s-a spart în figuri, n-a fost niciun orator excelent, niciun arbitru al eleganţei vestimentare, dar a transmis siguranţă şi calm.
Totul a decurs normal, funcţional şi până la alegeri, şi în timpul, şi după. Noul guvern a anunţat prompt măsuri reale în favoarea celor mai loviţi de criză: scăderea impozitelor, reformarea sistemului de sănătate, sporirea alocaţiilor familiale.
Pai dacă vrem ca în Germania, să procedăm ca în Germania.

Parabola germană
Curentul - vineri, 30 octombrie 2009

© Curentul

CIUVICA - Un măscărici la curtea mogulului

Scris de Iulia Nueleanu
Nu mică mi-a fost mirarea când, butonând telecomanda, am dat serile trecute peste celebrul analist, specialist şi deontolog Mugur Ciuvică într-o ipostază inedită, cel puţin pentru mine. Ciuvică presta de data aceasta la o emisiune în care unor fete cu un IQ sub medie li se puneau întrebări de genul „Calul troian se află printre cele şapte minuni ale lumii?“, iar ele bineînţeles că habar nu aveau sau se prefăceau foarte bine. Văzându-l pe Ciuvică, am zăbovit preţ de câteva minute, mai ales că era în compania unor personaje şi vedete neobişnuite în anturajul marelui analist. Uşor jenat de ipostază, Ciuvică nu s-a dat înlături de la glumiţe decoltate sau de la hăhăieli cu băieţii care beau bere în direct în emisiune. Deh, ordinele mogulului se execută, nu se discută... Uitându-mă cum se scălămbăia la televizor, mi-am amintit că doar cu o seară în urmă ne vorbea cu o morgă atotştiutoare despre siguranţa naţională, despre implicaţiile cazului Hayssam şi despre prestigiul funcţiei de consilier prezidenţial, pe care şi domnia sa a ocupat-o în mandatul lui Emil Constantinescu. Ce-l poate face pe un om să coboare de la statutul de fost consilier prezidenţial la poziţia de măscărici la curtea unui mogul potent? În afara banilor, nu găsesc un răspuns plauzibil, şi-ajung să cred că strălucirea arginţilor aruncaţi din când în când de la masa mogulului, precum şi senzaţia de impor-tanţă dată de prezentarea sa frecventă în calitate analist la tot felul de talk-show-uri l-au transformat într-un redutabil măscărici, gata oricând să satisfacă dorinţele stăpânului. Dacă stăpânul ordonă atac la Băsescu, Ciuvică se execută imediat. În plină criză însă, a ajuns să presteze la emisiuni în care se bea bere în direct şi se fac glume despre blonde. Dacă mai durează mult criza, o să ajungem în curând să-l vedem pe Mugur Ciuvică dezbătând, cu profesionalism bineînţeles, teme de actualitate precum silicoanele Mihaelei Rădulescu sau dedesubturile relaţiei ei cu Dani. Asta da mişcare de rezistenţă!

Un măscărici la curtea mogulului
Curentul - vineri, 30 octombrie 2009

© Curentul

OTV, TELEVIZIUNEA GDS. Transmisie LIVE de la intalnirea cu Basescu. Liiceanu, care a plecat inainte de final, cu Simona Sensual si vrajitoarea Minerva

Viaţa pe Dâmboviţa

Materialul video pe care l-am obţinut aminteşte de reclamele la Doncafe şi de sloganul “E greu să găseşti un mix bun”. Într-o aceeaşi emisiune Dan Diaconescu Direct a fost loc de Liiceanu, Simona Sensual, Andrei Cornea, prezicătoarea Minerva, Horia Roman Patapievici şi de o femeie plină de draci, gata de exorcizare.

S-au dezbătut chestiuni legate de patrimoniul cultural, s-a amintit de cazul lui Nicu, găsit mort după ce dispăruse în timpul unei orgii sexuale, a fost luată în discuţie oportunitatea acceptării celei alese să fie şefa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost trezit din somn un mare câştigător al unui mare concurs, s-a invocat Apelul intelectualilor pentru condamnarea comunismului, timp în care Minerva a făcut temele astrale ale candidaţilor.

Dintre comentariile lui Traian Băsescu, nu neapărat senzaţionale, am reţinut asigurările pe care le-a dat că România nu va rămâne fără comisar european, indiferent că va fi Dacian Cioloş la Agricultură sau altul, şi, la insistenţele comentatorilor, afirmaţia că în cazul Lidiei Bărbulescu de la ICCJ va proceda în interesul Justiţiei, evitând să spună dacă va semna numirea ei.

Scris de: Dorelian Bellu / 28/10/2009
www.putinaemotie.ro