Pages

Saturday, April 5, 2008

Imblanzirea ursului, de la Ceausescu la Basescu

La masa reusitei Summitului Romaniei au stat, la propriu, joi seara, ONU, Rusia, SUA, NATO si UE. In celebrul cuib al spionilor din perioada interbelica si, apoi, din cea comunista - Athenee Palace - si cu Basescu amfitrion. Trei sunt mostenirile lasate de Ceausescu lui Basescu, in vederea Summitului NATO de la Bucuresti, comentau ieri doi dintre veteranii presei de politica externa romane si ruse, Corneliu Vlad si Veaceslav Samoskin: Palatul Poporului, fara de care nu ar fi avut unde sa se desfasoare Summitul, serviciile secrete puternice, fara de care nu ar fi reusit organizarea Summitului, dar si relatiile proaste romano-sovietice.

Istorice, daca ne amintim de spusele lui Take Ionescu: imperiul rus este dusmanul natural al Romaniei. Vizita lui Putin la Bucuresti aduce si o posibila amagire: tinand cont ca suntem vecini la Marea Neagra, Rusia ar putea deveni, daca nu prietena, cel putin partenera de plaja a Romaniei.
Problemele Bucurestiului, oricum, au ramas aceleasi cu Moscova, de la Tezaurul pierdut si regasit poate doar in maselele de aur ale rusilor, la Basarabia, cu baza militara Transnistria infipta ca sula-n coastele rasaritene ale NATO, SUA si UE. Dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, in 1965, Ceausescu s-a pregatit temeinic pentru prima sa vizita oficiala in noua sa pozitie, vizita pe care a facut-o, evident, la Kremlin. Cu impertinenta, aproape, Ceausescu a abordat frontal problemele romanesti devenite clasice, Tezaurul, Insula Serpilor etc. Dupa care a venit momentul 1968. Putina lume stie ca relatiile incordate, dar si informatiile aflate in posesia serviciilor secrete romanesti in ce priveste implicarea Rusiei (dar si a SUA) in decapitarea lui Ceausescu aproape il determinasera pe liderul comunist, la ultimul congres PCR din noiembrie 1989, sa condamne Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele sale. Nu a mai apucat, dupa Congres. Ar fi putut sa o faca Basescu...

Wednesday, April 2, 2008

Intalnirea de la Neptun Bush-Base

No comment
Spre Marea Neagra, la o plimbare pe faleza, dupa conferinta de presa



My good friend and adviser on Black Sea...


In asteptarea celor doi



Pregatiri febrile


Ziaristii romani si americani prezenti la Neptun

La TVR, tot PSD...

Masina lui Bush, cu steagul romanesc fluturand, la vila de la Neptun

Pozele - cu exceptia primei, imprumutate de la Jurnalul National - sunt facute cu un I-Phone, cam in countre-jour. C'est la vie...


COMUNICAT DE PRESĂ(2 aprilie 2008)


Declaraţie comună de presă susţinută de preşedintele României, Traian Băsescu, şi preşedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush

Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit astăzi, 2 aprilie a.c., la Neptun, cu preşedintele Statelor Unite ale Americii, George W. Bush. La finalul întâlnirii, cei doi şefi de stat au susţinut o conferinţă comună de presă în care au prezentat concluziile convorbirilor.Vă prezentăm integral textul conferinţei de presă:

George W. Bush: "Domnule preşedinte, vă mulţumesc foarte mult pentru ospitalitatea dumneavoastră călduroasă. Laura şi cu mine suntem foarte bucuroşi să fim aici, împreună, cu soţia dumneavoastră, o persoană foarte plăcută. Cred că a fost locul ideal pentru a ne întâlni, într-un loc aşa de frumos. Sunteţi foarte amabil să ne fi invitat aici – de fapt, aşa fac prietenii, mai ales când au o relaţie foarte puternică şi foarte prietenoasă. Vă admir curajul şi capacitatea dumneavoastră de lider. Vreau să vă mulţumesc pentru că ne-aţi găzduit aici, pentru că găzduiţi acest Summit NATO la Bucureşti – este mare lucru. Este interesant că, acum 20 de ani, naţiunile noastre erau separate în Războiul Rece – România era membră a Pactului de la Varşovia şi românii au suferit sub o dictatură foarte crudă. Astăzi, cred că lucrurile s-au schimbat foarte mult. Românii sunt liberi şi suntem aliaţi puternici. Apreciem faptul că sunteţi în NATO şi vă mulţumesc foarte mult pentru contribuţia pe care aţi adus-o Alianţei. Vreau să vă mulţumesc dumneavoastră şi românilor pentru contribuţiile pe care le-aţi avut în Afganistan. Aveţi 600 de militari acolo – poporul afgani este foarte mulţumit, ca şi mine, de prezenţa dumneavoastră. Vreau să vă mulţumesc şi pentru contribuţia cu trupe în Irak. Sunt decizii foarte dure acestea, dar sunt decizii necesare pentru menţinerea păcii. Am discutat dorinţa noastră de a conlucra foarte strâns cu aceste ţări, pentru a le încuraja obţinerea de succese – şi de dragul lor, dar şi de dragul păcii. Apreciez foarte mult discuţiile pe care le-am avut astăzi privind extinderea NATO. România şi SUA au convenit că Alianţa NATO trebuie să continue să fie deschisă către noii aliaţi, care să împărtăşescă valorile, care doresc implementeze reforme, ţări care vor să contribuie la păstrarea securităţii. Pe acest fond, eu cred cu tărie că statele Croaţia, Albania şi Macedonia ar trebui să devină membre depline NATO şi că ar trebui să acordăm MAP Ucrainei şi Georgiei, cât şi foarte mult sprijin cererii Bosniei-Herţegovina şi Muntenegrului pentru Dialog Intensificat în cadrul Alianţei. Şi cred că trebuie să deschidem porţile şi pentru o colaborare mai strânsă cu Serbia. Vă mulţumesc foarte mult pentru sfaturile pe care mi le-aţi dat în legătură cu aceste teme. De asemenea, apreciez calitatea dumneavoastră de lider în zona Mării Negre – probabil, de aceea m-aţi şi invitat aici. Noi împărtăşim preocupările pe care le aveţi privind securitatea, pentru dorinţa dumneavoastră de a ridica rolul acestei zone, pentru efortul financiar pe care l-am făcut pentru Marea Neagră, pentru a întări statul de drept şi guvernarea democratică, în ţările din zonă. Vă mulţumesc foarte mult şi pentru viziunea dumneavoastră despre pieţele economice – ele cresc atunci când încurajăm antreprenorii şi sectorul de business, iar economia română este puternică. De aceea, cred că am pierdut un fond educaţional româno-englez, pentru că aţi avut aşa un mare succes, şi antreprenorii dumneavoastră la fel. Vreau să vă felicit pentru creşterea economică şi pentru viziunea dumneavoastră. Sunt foarte bucuros că am venit aici şi vă mulţumesc din nou – dumneavoastră şi doamnei Băsescu – pentru ospitalitatea dumneavoastră. Am avut un prânz delicios şi, dacă jurnaliştii români nu au gustat încă îngheţata românească, îi îndemn să încerce acest lucru. Vă mulţumesc foarte mult!"
Traian Băsescu:

"În primul rând, domnule preşedinte, doresc să vă mulţumesc că aţi dat curs invitaţiei de a rezerva câteva ore unei vizite pe pământul pe care eu m-am născut, în Dobrogea, la malul Mării Negre. Aşa cum discutam la Washington în 2005 şi 2006, parteneriatul nostru a depăşit de mult faza unui simplu parteneriat militar care să vizeze, în primul rând, securitatea României. Suntem, acum, în faza unui parteneriat care are o foarte puternică şi consistentă componentă economică. După 2005, în România a venit Oracle, în România a venit Smithfield, cu investiţii foarte mari în industria alimentară, în România, iată, zilele trecute a venit Ford. Ceea ce înseamnă că parteneriatul româno-american acoperă, practic, toate valenţele şi noi sperăm în dezvoltarea lui, în continuare. Ţin să vă mulţumesc pentru atenţia pe care administraţia dumneavoastră a dat-o regiunii Mării Negre. Ţin să vă mulţumesc pentru îngrijorările dumneavoastră legate de securitatea din regiunea Mării Negre şi de îngrijorările dumneavoastră legate de nevoia de a garanta democraţia în spaţiul acestei regiuni Mării Negre. De asemenea, domnule preşedinte, vreau să subliniez încrederea pe care Statele Unite au avut-o în Armata Română, prin punerea sub comandă românească a unor efective importante din Afganistan. A fost semnul de încredere pe care ni l-aţi dat şi ştim că, foarte rar, Statele Unite ale Americii îşi pun sub comanda altor ofiţeri militarii. Vă mulţumesc mult! În încheiere, aş dori să subliniez similitudinea de abordări legate de regiunea în care România se află – fie că vorbim de Balcani, fie că vorbim de Ucraina sau Georgia, abordările noastre sunt abordări care vizează în primul rând securitatea României şi a regiunii. Ne bucură faptul că, deşi Statele Unite sunt departe de această zonă, au înţeles îngrijorările noastre, priorităţile noastre şi priorităţile regiunii. Vă mulţumesc mult, domnule preşedinte, că aţi dat curs fără ezitare celor ce le-am stabilit. În acelaşi timp, vreau să vă asigur că România va rămâne o ţară care îşi va respecta toate angajamentele, atât cele legate de relaţia cu NATO şi de relaţia cu Uniunea Europeană, cât şi cele legate de parteneriatul şi relaţia noastră bilaterală. Vă mulţumesc mult!”
Departamentul de Comunicare Publică
02 Aprilie 2008

Tuesday, April 1, 2008

Cat de scatofaga poate fi Alina Mungiu Plugaru?!

Sub pretextul ca isi descrie, dupa moarte, "un vechi prieten", Alina Mungiu Plugaru ii mai trage niste lopeti tovarasesti in cap cadavrului lui George Pruteanu. Rareori mi-a fost dat sa citesc un text atat de execrabil in presa romana. Poate doar cateva din Cotidianul sau Dilema sa-l mai concureze. La moartea unui clovn, scrie "papesa" societatii civile.
Pentru ca cineva ma sesizase ca "evanghelista" cuibului de anarhisti din Iasi (vezi http://www.civicmedia.ro/) si-a permis sa ma mentioneze intr-unul din deseurile ei din Romania libera, am aflat cu ocazia cautarii articolasului ca Muingioaca este obsedata de mine. Din ultimele ei 15 editoriale ma pomeneste in vreo 10. Bleah!


Credeti ca trebuie sa cer un ordin de restrictie?!!!

A calcat stramb. Cu stangul

Patriarhul Daniel (foto) si-a fracturat glezna stanga, duminica, imediat dupa Sfinta Liturghie, in timp ce urca scarile Casei Patriarhale. Preafericitul a fost internat la Spitalul Militar din Bucuresti unde a suferit o interventie chirurgicala, care a durat o ora si 25 de minute.

Starea de sanatate a patriarhului Daniel este buna, insa nu va avea voie sa calce pe picior timp de sase saptamani, a anuntat managerul Spitalului Militar, generalul Ioan Sarbu. Patriarhul s-a prezentat la urgente in jurul orei 13.30, dupa ce s-a accidentat in timp ce urca scarile spre resedinta patriarhala. In urma examenelor de specialitate, medicii au stabilit ca este vorba de o "fractura bimaleolara cominutiva cu luxatie interna astragaliana si diastazis tibio-peronier glezna stanga". Echipa medicala a decis ca se impune o interventie chirurgicala cu anestezie rahidiana. In timpul interventiei nu au fost inregistrate incidente sau accidente legate de anestezie, a mai spus generalul Sarbu. Medicii au decis ca patriarhul sa ramana sub supraveghere medicala permanenta timp de cinci zile. (C.P.)

Se pare ca de data asta PS Vincentiu, supranumit Nelu Ploiesteanu, nu l-a abandonat in spital pe noul Patriarh, dupa cum a procedat in cazul regretatul Patriarh Teoctist...

Monday, March 31, 2008

Decapitari pe banda la Radio Romania Actualitati

Rodica Madosa (foto) taie si spanzura in Radio

Dupa ce, saptamana trecuta, la presiunile lui Cristian Tudor Popescu, Bogdan Chirieac si ale lui Dan Voiculescu, realizatorul Radio Romania Bogdan Radulescu a fost suspendat de pe post o data cu emisiunea sa, "Periscop", astazi, un alt ziarist profesionist, Sorin Croitorescu, a fost ameninta cu sanctiuni severe si chiar eliminarea de pe post. Motivul? La Revista Presei, difuzata in cursul diminetii, conform principiilor transparentei si ale diversitatii de opinie de care trebuie sa dea dovada un post public, Sorin Croitorescu, sef de tura la Radiojurnal, a citat si din editorialul subsemnatului, aparut azi in ziarul ZIUA sub titlul "Tonomatele URSS dau in presa NATO", si in care erau semnalate sumar problemele din Radioul national (vezi postarea anterioara).

Imediat dupa aceasta transmisie, cabina jurnalistului a fost invadata de o echipa a conducerii, formata din redactorul sef Pavel Ionescu si redactorul sef adjunct de la Camera Stirilor, Radu Sarpe, in frunte cu consiliera Mariei Tochina, Presedintele Director General al SRR, supranumita "eminenta cenusie" a Radioului, respectiv Rodica Madosa.

Pe un ton extrem de ridicat, care a putut fi auzit pe coridoarele Radioului de mai multi martori, Rodica Madosa s-a rastit la realizatorul Sorin Croitorescu amenintandu-l cu suspendarea de pe post si sanctionarea cu reducere salariala timp de trei luni. Dupa aceasta criza de personalitate cu sechele din trecutul comunist al Radioului, Rodica Madosa a plecat tipand in urma, textual: "Vei plati pentru asta!". Contactat de ZIUA, in urma sesizarii colegilor lui de redactie, ziaristul Sorin Croitorescu s-a abtinut de la comentarii, confirmand insa ca "a avut o discutie despre principiile jurnalismului" cu cei trei membri ai conducerii Radiolui. Este de mentionat ca Rodica Madosa este doar consilier al PDG si nu poate are nici un drept pentru a interveni direct in politica editoriala a postului national iar pentru indeplinirea amenintarilor aduse ziaristului Sorin Croitorescu trebuie respectat codul muncii, respectiv contractul colectiv de munca. Nici in cazul realizatorului Bogdan Radulescu, a carui emisiune de politica interna si international - "Periscop" - a fost inlocuita din grila cu una destinata pensionarilor - "Nostalgia" -, fara a fi respectate normele interne ale Radioului. Mai multe asociatii de aparare a drepturilor jurnalistilor, din tara si strainatate, au fost informate asupra starii de fapt din Radioul public national.
Poate o sa va intrebati ce treaba are celebrul Dan Voiculescu cu aceasta afacere.

Trebuie spus ca Trustul Intact a primit, prin intermediul contractului semnat de conducerea SRR cu o firma de publicitate aflata sub mana protectoare a lui Dan Voiculescu - CLIR MEDIA -, un contract de 2 milioane de euro din banii publici.

Cine este Rodica Matosa: de 36 de ani in Radio, jurnalist comunist controlat de Securitate, ca prezentator in direct la Actualitati pana in 1989

Rodica Madosa, Radio Romania Pozitia Actualitati: consilier editorial PDG, SRR


Experienta in presa: 36 ani
Activitate:

- din 2006: consilier editorial PDG SRR

- 2005 - 2006: redactor sef Camera Stirilor SRR

- 2005: editor coordonator stiri N24 TV

- 2004 - 2005: sef birou presa INSTITUTUL CULTURAL ROMAN

- 1989 - 2003: coordonator sef tura Radiojurnal

- 1974 - 1989: redactor prezentator Redactia Actualitati

- 1971 - 1974: redactor coordonare programe RADIO ROMANIA

Sunday, March 30, 2008

Tonomatele URSS dau in presa NATO

Desi nu mai suntem pe vremea guvernarilor Iliescu-Nastase si ne laudam cu pozitia noastra de stat NATO, presa, aparent libera, se afla de fapt in acelasi tarc cu sarma ghimpata, din care, daca cineva scoate capul, primeste rapid o bata-n cap. Maiakurile si Kastanele de pe "lista celor sase" agenti ai fostei URSS din mass-media - cu o singura exceptie - fac in continuarea jocurile in asa-zisa presa independenta, desi, pentru figuratie, au fost garate in depoul cu rable ruginite ale unui mogul sau altuia.

Intre timp, rasnitele, prelucratorii prin aschiere ai opiniei publice au facut pui: tonomate, ipod-uri... Banda a ramas aceeasi. Oriunde s-ar plasa, prin cluburile de presa sau ale "societatii civile", pe podiumurile "alesilor" sau pe la colturile televiziunilor, numitorul lor comun este acelasi. Ii recunosti repede: mimeaza democratia, trantesc fraze sforaitoare, tureaza constipatia la maximum, poseda adevarul unic.
Continuarea la
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-31&id=235326

George Pruteanu- traiesc ideile - ideile traiesc

Astazi, George Pruteanu s-a intors la pamantul din care am fost facuti. Dumnezeu sa-l ierte! Ce uita multi dintre cei care-l laudau mai ieri si-l injurau cu sarg alaltaieri este ca George Pruteanu a fost un scriitor nationalist. Iata cateva dintre frumoasele sale texte, care vor ramane pentru eternitate pe http://www.pruteanu.ro/:

Ţigani sau romi?

Cuvîntul rom e de origine ţigănească. În limba ţigănească înseamnă "om, persoană".
Vocabula nu a apărut după 1989 ci, vizibil, după Primul Război Mondial (în perioada interbelică au existat organizaţii şi publicaţii care foloseau, în denumire, cuvîntul rom, în paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradiţional, ţigan). Motivaţia de atunci era foarte similară cu cea invocată după 1990: încercarea de scoatere a etniei de sub incidenţa conotaţiilor peiorative ale cuvîntului ţigan. Nu cred că e o soluţie deşteaptă, pentru că o ameliorare ar fi schimbarea realităţilor, nu a cuvîntului care le denumeşte. Cum ar fi ca acei români care sunt prost văzuţi în Italia, de exemplu, să pretindă că ei nu mai sunt "români", ci "daci" sau "vlahi"?!
În ceea ce ne priveşte, ca naţiune, cuvîntul generează confuzie pe plan internaţional. Sute de milioane de oameni de pe Planetă n-au studii filologice şi de etimologie. Ei fac o asociere firească (şi justă!) între terminaţia -ia / -(an)ia şi ţara (= naţiunea ei) care are această particulă: Britania = brit + ania = "ţara briţilor, a englezilor"; Mauretania = maur + (et)ania = "ţara maurilor", deci România = rom + ania = "ţara romilor". E incorect. Se creează o falsă direcţionare. După cum incorectă a fost acceptarea, din acelaşi motiv, a schimbării prescurtării pentru România din ROM (care trimitea imediat gîndul la ROMa, la romanitate, la latinitate - noi suntem o parte din ceea ce se numeşte "Romania", adică teritoriul impregnat de civilizaţia şi limba Romei Antice), în ROU (din franţuzescul Roumanie), prescurtare care nu mai sugerează nimic necunoscătorului şi care naşte întrebarea: de ce abrevierea unui cuvînt românesc să se realizeze din... franceză?
Nu poţi interzice existenţa unui cuvînt prin lege. Dar poţi emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis (schimbînd ce e de schimbat), cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) în legătură cu "filtrarea" folosirii abuzive a cuvintelor academic sau naţional, în sensul că în documentele româneşti oficiale (inclusiv manuale şcolare etc.), termenul de utilizat să fie ţigan, fără nicio nuanţă depreciativă. E nelogic să impui limbii române să numească o etnie cu un cuvînt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu "franse"; spunem nemţilor/germanilor nemţi/germani, nu "doici"; belgienilor belgieni, nu "belj" ş.a.m.d. Zeci de cărţi referitoare la această etnie, de la Cantemir şi Kogălniceanu pînă în zilele noastre, cu autori dintre cei mai respectabili, au folosit cuvîntul ţigan; iată doar cîteva pe care le am la îndemînă: Les Tsiganes (C.J. Popp, 1930), Ţiganii - între ignorare şi îngrijorare (Elena şi C. Zamfir, 1993), Istoria ţiganilor (L. Cherata, 1994), Ţiganii în istoria româniei (V. Achim, 1998).
În aceeaşi direcţie, ar trebui militat pentru eliminarea senzaţiei de "incorectitudine politică", de "eroare", pe care o au unii vorbitori, care, după ce folosesc cuvîntul natural ţigan, se corijează repede: "pardon, rom!".
Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunităţii ţigăneşti (sau/şi, de ce să n-o spunem: problemele create de mulţi din această etnie) nu dispar dacă schimbăm numele. Nu aducem situaţia la zero, n-o răsvirginăm. Ea se rezolvă cu totul altfel: prin educaţie îndîrjită, prin programe iscusite, prin respectul legii. (28 feb. 2008)

ŢIGANIADA ROMA-BUCUREŞTI

Situaţia e gravă şi se va agrava. Vinovăţii sunt de ambele părţi.
Să încercăm să ne punem în locul italienilor. Locuiţi într-un bloc. Pe lîngă el sunt oarece spaţii verzi, mai mult sau mai puţin îngrijite. Deodată, acolo încep să apară nişte corturi şi nişte „colibe”, cu oameni gălăgioşi şi insalubri. O privire rapidă te face să bănuieşti că nu trăiesc decît din furat şi cerşit. Devin zilnice tărăboiul, găinăriile, scandalurile, furturile, tîlhăriile, violurile. Stilul de viaţă al zonei cu pricina e intens perturbat. Nu v-aţi enerva, nu v-aţi agita, n-aţi cere intervenţie? Ba bine că nu.
Nu facem decît să „exportăm” ceea ce am produs în 18 ani: anomie, grosolănie, violenţă, fărădelege. Degeaba 90% din românii emigraţi sunt cumsecade. De văzut se văd ceilalţi. Ştire e Ion care omoară, nu Ion care toarnă 12 ore pe zi mortar, pe o leafă de două treimi faţă de a lui Giovanni.
Exasperarea italienilor cuminţi e justificată. Ea era previzibilă şi, de altfel, a şi fost prevăzută, în cărţi bine cunoscute. Să deschidem celebra lucrare Ciocnirea civilizaţiilor, a lui Samuel P. Huntington. Iată ce scrie acolo, la p. 292 (citez după ediţia de la Ed. Antet, Buc., 1998, trad. Radu Carp): „Noii imigranţi provin, în marea lor majoritate, din societăţile non-occidentale. (...) Emigranţii au înalte rate de fertilitate şi, prin urmare, răspund de creşterea viitoare a populaţiei în societăţile occidentale. În consecinţă, occidentalii se tem din ce în ce mai mult că sunt acum invadaţi nu de către armate şi tancuri, ci de emigranţi care vorbesc alte limbi, venerează alţi Dumnezei, aparţin altor culturi şi le vor lua slujbele, le vor ocupa pămînturile, vor trăi departe de sistemul de prosperitate şi le vor ameninţa modul de viaţă. Stanley Hoffman observa că aceste fobii, înrădăcinate în relativul declin demografic, «sunt bazate pe veritabile ciocniri culturale şi nelinişti în legătură cu identitatea naţională»”.
Autorul acestor afirmaţii, întemeiate pe o bogată şi savantă bibliografie, este politologul care a implementat în multe minţi şi cabinete vestice teza cărţii sale, că „Europa se termină acolo unde creştinătatea occidentală se termină şi încep Islamul şi ortodoxia” (op. cit., p.232; s.gp); pe aceeaşi pagină se află şi harta care ilustrează această concepţie; o reproducem alăturat. Şi, atenţie, el scria cele de mai sus în 1997!, cînd încă nu se produsese marea „năvală”, generată de prima serie şi apoi a doua serie (România şi Bulgaria) de amplificare a UE. Euforia integrării în UE a produs în milioane de cetăţeni zburdalnici ideea utopic-frauduloasă că „ce e al tău e şi al meu”, că suntem „la noi acasă” pretutindeni, ca şi cum n-ar mai exista naţiuni distincte şi diferenţe adînci. 18 ani de capitalism barbar au zămislit cohorte de români fără respectul legii şi al ordinii. Printre aceştia, cei mai mulţi (din raţiuni complexe) sunt ţigani. Să nu uităm că şi la noi acasă au fost tensiuni similare celor din peninsulă: amintiţi-vă doar de Hădăreni sau de Piatra Neamţ unde a ieşit scandal (”ghetto! rasism!!”) pentru că primarul voia să le facă ţiganilor nişte blocuri la marginea oraşului. Şi să ne amintim de un caz prevestitor, petrecut cu ceva timp în urmă, tot în Italia, cînd locuitorii unei suburbii milaneze au cerut să se construiască... un zid, care să-i apere de taberele „medievale” răsărite în preajmă. Cererea nu avea nimic rasist, viza doar protecţia bunurilor, a securităţii individuale şi, în esenţă, a unui mod de viaţă civilizat.
Acele „tabere” de corturi, colibe, barăci reprezintă principala culpă a autorităţilor italiene. Toleranţa în privinţa unor aşezări eminamente ilegale, focare de murdărie şi infracţionism, este inexplicabilă şi de nescuzat. La fel de blamabilă este nu reacţia presei sau a cetăţenilor, ci reacţia unor politicieni nesăbuiţi şi a guvernului, care expulzează intempestiv, pe criterii etnice, în dispreţul legislaţiei.
Să nu ne facem iluzii. Casa noastră e România, nu Europa. Un mare exilat, italian, a scris aceste două tulburătoare versuri: „Şi vei vedea şi tu ce pîine-amară-i / (...) / Să urci şi să cobori pe-a altui’ scară” (Dante). (Curentul, 8 nov. 2007)

CUM MERG POLITICIENII

(însemnări fatalmente superficiale; nimic despre moţiune)

Cititorii poate-şi amintesc că, în plină vară, pe 19 iulie, am publicat aici un articol despre Cum vorbesc politicienii (poate fi găsit în arhiva Curentul aici sau în sait: Cum vorbesc politicienii). Acum, spre mijloc de toamnă, m-am gîndit că ar interesa cîteva consideraţiuni despre cum merg politicienii. Le scriu în dimineaţa zilei de miercuri 3 octombrie, cînd se va vota moţiunea, gest de politicianism steril. Nu cunosc rezultatul, dar n-am nici cea mai mică îndoială că va pica, nu-i acord deloc atenţie. Aşadar:
Cum merg politicienii

Ion Iliescu merge viguros şi voios. De fapt, cînd se deplasează pe jos, d-sa nici nu „merge”, ci „păşeşte hotărît”, „înaintează fără preget spre”, „se îndreaptă neabătut către”.
Traian Băsescu merge absolut derutant: priveşte-ntr-o parte, merge-n alta; picioarele se încalecă în paşi, corpul e sucit; Traian Băsescu se înşurubează în spaţiu.
Becali circulă de regulă cu mîinile în buzunare. Cînd se opreşte, le scoate de acolo şi le mişcă foarte mult, în special înainte, dar şi dreapta-stînga. Deşi nu-s decît două, par mai multe.
Vanghelie merge ca un chinez: lipa-lipa, cu paşi egali, fără oscilaţii pe verticală ale corpului, de parcă ar aluneca pe nişte şine.
Emil Constantinescu are un mers marţial, secole de istorie şi măreţie calcă odată cu el asfaltul.
Coborîndu-ne ochii din înalt către cotidian, un mister se iţeşte: Oare de ce ni se pare nouă că acest bărbat arătos numit Tăriceanu merge lătăreţ? De ce un chip atît de prezentabil deambulează cu ceva de răţuşcă? Nu ştim de ce. Dar ştim sigur că Meleşcanu, cu sau fără ochelari up-to-date, năzuieşte să aibă mersul macho al lui Henry Fonda din westernurile clasice.
Dar Elena Udrea? Elena Udrea tinde spre mersul de Zarază. Cînd apare în parc, pe-nserat, curg în juru-i petale de crin. Gura sa e un poem de nebune dorinţi, alte componente sunt un tezaur sublim, e un demon din vis care tulbură şi minte, dar are zîmbetul de heruvim. Nu acelaşi lucru se poate spune despre d-na Norica Nicolai. D-ei are un mers contondent, ameninţător, prevestitor de comisii şi controale. Anca Boagiu? Anca Boagiu merge delicat, imperceptibil, pare chiar că se jenează că nu stă locului.
Să-l privim pe Vadim. Vadim nu merge, ci peripatetizează. În înaintare, el taie aerul cum taie valurile prora unui vapor, în siajul său e asistenţa care-l ascultă, susţine şi luminează, precum coada unei comete. Paşii săi sunt filosofici, pătrunşi de importanţă.
Cu totul altfel merge Mircea Geoană. El încearcă să meargă repede şi simplu. Dar nu-i iese. Vrea să umble ca un băiat din popor. Rezultatul e nici băiat, nici popor, nici umblet, ci un fel de vîjîială.
Nu trebuie neglijat, în acest studiu rapid, cazul Nati Meir. Chiar şi ziua-n amiaza mare, Nati Meir merge furişat şi circumspect, parcă s-ar teme să nu fie prins. Poate că o contribuţie au şi pantalonii săi care nu vor să stea la locul lor, ci coboară mult, încît partea care se numeşte „turul nădragilor” ajunge în dreptul genunchilor.
Particularităţi aparte prezintă şi Ludovic Orban. Mersul său are un bălăngănit sexy şi agale, care-i dă o notă de nonşalanţă placidă. Placid pare şi Stolojan, al cărui mers este însă mecanic, în directă corelaţie cu rata inflaţiei (x=2vy/b, unde „v” depinde de Valeriu Stoica, „b”, de Traian Băsescu, iar „y” e o necunoscută pe care unii o cunosc).
O situaţie ciudată are Adrian Năstase. El are un mers de dolofan, deşi nu e un om dolofan; şi mai straniu e că sub el apare uneori o bicicletă, care n-are ce căuta acolo, e din alt film. Un fost dolofan, şi tot Adrian, Severin, are ceea ce aş numi mersul-Panda (înrudit cu Bursucul-de-Bruxelles).
Bogdan Olteanu fuge, Verestoy Atilla merge viclean, în mereu aceeaşi direcţie, foarte profitabilă, indiferent de regimul la putere.
Întrebarea care se pune este: Hrebenciuc merge? Din cele mai vechi timpuri se caută răspunsul, dar unul satisfăcător nu s-a găsit. În schimb, se ştie cu precizie că Emil Boc (numit, în cercuri de experţi şi „Traian Boc”) nu merge, ci se rostogoleşte. El este o sferă cu raza la Cotroceni şi circumferinţa între Cluj şi Bucureşti, iar viteza de deplasare nu e mai mică decît pătratul cantităţii de vorbe pe secundă, care e un număr aproape iraţional. (Curentul, 4 oct. 2007)
George PRUTEANU


www.pruteanu.ro

Aniversare amara

Nici o forta politica din Basarabia nu a putut trece pe langa piatra de hotar a asumarii - sau nu! - a unionismului, pentru a-si dovedi astfel loialitatea fata de Rusia, locul unde se pronunta firmanul consacrarii. Actorii vietii politice de la Chisinau isi defineau pozitionarea in raport cu Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD). Un Urechean, de pilda, avea grija sa precizeze, in 2004, ca, din punctul sau de vedere, unionismul echivala cu extremismul. Referindu-se la Partidul Popular Crestin Democrat, el declara emfatic: "Niciodata nu ma voi alia cu unionistii si extremistii".
Ani de-a randul, PPCD-ul a fost partidul turnesol al orientarii unioniste. Pana la aparitia pe scena a lui Vladimir Socor si Bruce Jackson. Ecuatiile jocului politic din Moldova au fost intens determinate de energicul reprezentant al Jameston Foundation, Vladimir Socor, aflat sub directoratul lui Zbigniew Brzezinski. Brzezinski si-a mentinut influenta vreme de peste 30 de ani in sistemul de putere american prin studentii si discipolii sai, prin reteaua de protejati, prin influenta subterana articulata prin aparatul colegiilor si organizatiilor "discrete" .
Victor Roncea
George Roncea
Continuarea la
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-29&id=235306

BASARABIA 90 de ani de la mica unire

La 27 martie 1918, mult disputata si greu incercata provincie romaneasca dintre Nistru si Prut a decis revenirea intre hotarele patriei-mama, dupa un secol de dominatie ruseasca

La 27 martie se implinesc noua decenii de cand mult disputata si greu incercata provincie romaneasca dintre Nistru si Prut a decis revenirea intre hotarele patriei-mama, dupa un secol de dominatie ruseasca * Revolutia bolsevica si degringolada primului razboi mondial le oferise nationalistilor basarabeni o sansa nesperata * Si totusi, visul Romaniei Mari parea inca foarte departe * Bucurestiul era de aproape doi ani sub ocupatie germana, armata si administratia retragandu-se in Moldova * Cu doar cateva saptamani inainte, in acelasi martie 1918, guvernul Marghiloman
semnase cu Puterile Centrale "Pacea provizorie de la Buftea". Romania parea, la acel moment, o tara invinsa * Nimeni nu-si putea, probabil inchipui atunci ca mica unire cu Basarabia era doar preludiul Marii Uniri ce avea sa vina la 1 decembrie 1918
Miruna Munteanu
Continuarea la
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-29&id=235305

Dosare ultrasecrete
deschide »
Doua sau mai multe Romanii?
Hotararea Sfatului Tarii din 27 martie 1918 a insemnat o sfidare a velico-rusismului in haina comunista, si, drept consecinta, Lenin - tocmai el, adept al doctrinei wilsoniene a autodeterminarii popoarelor - va gira doctrinar obiectivul fundamental al politicii Rusiei Sovietelor fata de Romania: "Distrugerea fiintei statului national unitar roman" * Pe cale de consecinta, comunismul de sorginte leninist-stalinista a fost, de la inceputurile experimentarii sale in practica social-politica, un instrument antiromanesc; iar Partidul Comunist din Romania, afiliat Cominternului, a fost esentialmente un partid politic antistatal si antinational

Anul 1924, cand Stalin a pus in opera diversiunea Tatar-Bunar, a fost anul Basarabiei. Atat cel de-al V-lea Congres al Cominternului, cat si conferintele Federatiei Comuniste Balcanice (din 1923 si 1924) au animat tezele antiromanesti si nostalgia moscovita dupa Austro-Ungaria. Viena a gazduit, in anul 1924, nu mai putin de patru reuniuni internationale esuate, in care problema Basarabiei a fost abordata in conexiune cu cea a Transilvaniei. Esecurile au facut ca cele doua probleme nerezolvate sa fie transferate Cominternului, care - prin adoptarea rezolutiei privind autodeterminarea nationala a minoritatilor din Romania pana la disparitia statului roman - a fixat in canoane formale si in documente programatice obiectivul fundamental al politicii Rusiei sovietice in raporturile sale cu Romania. Aliatul de nadejde: Coloana a V-a a Internationalei Comuniste.
Gen (r) Aurel Rogojan
Continuarea la
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-03-29&id=235307

Liga Pro Europa i-a tras scara lui Vasilică

În urma realizării unui „studiu“ privind „Educaţia religioasă în şcolile publice“, semnat de Liviu Andreescu, Laura Ardelean, Remus Cernea, Smaranda Enache, Judit-Andreea Kacso, Emil Moise şi Elek Szokoly, şi publicat la Editura Pro Europa, în 2007, în mass-media s-a iscat o serie de controverse. Mai multe publicaţii centrale şi locale au preluat pasaje din Raportul Ligii Pro Europa, întocmit în urma „cercetării“ şi derulării proiectului „Promovarea interesului superior al copilului în educaţia religioasă. Monitorizarea educaţiei religioase în şcolile publice din România“, nici unul, sau prea puţine dintre acestea, neavând însă curiozitatea să verifice în manualele citate cum stau, în realitate, lucrurile. În subcapitolul 2.5. (paginile 53-74), în care este „analizat“ conţinutul manualelor de religie după care învaţă elevii în şcolile din România, Remus Cernea şi Elek Szokoly (care au lucrat la elaborarea acestui subcapitol) pleacă la drum cu nişte concluzii deja stabilite, ceea ce le conferă uşurinţa demontării unor evidenţe, prin afirmaţii nejustificate, speculaţii, exagerări, interpretare evident tendenţiosă, trunchiată, scoţând din contextul lecţiilor exemplele invocate şi, pe alocuri, ironic comentate. Deloc întâmplător, în capitolul menţionat din Raportul Ligii Pro Europa predomină exemplele din manualele de Religie ortodoxă. Lăsând la latitudinea dumneavoastră recepţionarea adevăratului mesaj, vă prezentăm în continuare câteva dintre exemplele care, în opinia domnilor Remus Cernea şi Elek Szokoly, promovează violenţa fizică asupra copiilor, promovează un Dumnezeu crud, intoleranţa şi discriminarea.


▲ Oamenii buni L-au răstignit pe Hristos?