„Luminile şi umbrele“ serviciilor secrete, în „Curentul“ Scris de Victor Roncea
La 20 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, apar din ce în ce mai
multe date acurate, provenite mai ales din zona comunităţii romåneşti
de informaţii, care pot contribui la reformularea capetelor de acuzare
din aşa-numitul „Dosar al Revoluţiei“. Concluzia sintetizată a
cercetărilor şi dezvăluirilor făcute de-a lungul anilor de experţi
romåni şi străini este că, pe fondul revoltei populare ingenue din
decembrie 1989, a avut loc o lovitură de stat pregătită şi dusă pånă la
capăt de serviciile speciale ruseşti, GRU şi KGB, cu acordul şi chiar
intervenţia celor occidentale şi cu sprijinul unor elemente din Armată.
Anul
2009 a adus, probabil, cele mai multe probe publice de până acum în
favoarea acestei concluzii. În exclusivitate pentru „Dosarele
confidenţiale“ ale ziarului „Curentul“, profesionişti ai informaţiilor
româneşti au adus şi continuă să ofere dovezi de netăgăduit privind
conspiraţiile anului 1989, contrazise însă cu vehemenţă de complotiştii
lui Ion Iliescu, încă nejudecaţi pentru implicarea lor în masacrele
soldate cu peste 1100 de morţi.
Este vorba de lucrări de
specialitate şi memorialistice, dintre care se remarcă, în ordinea
apariţiei, volumele I şi II ale cărţii generalului Gheorghe Dragomir
„Recviem pentru Spioni“, publicată de Editura România în lume, lucrarea
profesorilor- generali Aurel Rogojan şi Traian Valentin Poncea
„Istorie, geopolitică şi spionaj în Balcanii de Vest“, apărută la
Editura Proema, ediţia a II-a a cărţii colonelului Filip Teodorescu „Un
risc asumat“, „Raport (nesecretizat) privind aspecte ale viitorului“,
de Stelian Octavian Andronic, excepţionala culegere de analize, date şi
mărturii „1989 - Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete
ale istoriei“, de general Aurel Rogojan, dezvăluiri ale veteranilor
serviciilor care au fost completate, pentru prima oară, şi de secretele
ţinute ascunse, până acum, de către cadrele armatei, prezentate public
de generalul Victor Stănculescu în dialogurile sale cu istoricul Alex
Mihai Stoenescu din „În sfârşit, adevărul...“. O contribuţie importantă
şi-a adus şi revista „Periscop“ a rezerviştilor Serviciului de
Informaţii Externe. Desigur, informaţiile prezentate de actorii,
observatorii şi participanţii la evenimentele din decembrie au nevoie
şi de ochiul critic al istoricilor. De aceea, apariţia de debut a
cadrelor militare în rezervă şi retragere din Serviciul Român de
Informaţii, „Vitralii - lumini şi umbre“, în al cărei Consiliu
Editorial se găsesc şi profesori doctori în istorie, ca Gheorghe
Buzatu, Ioan Chiper, Cristian Troncotă şi Alex Mihai Stoenescu, promite
să devină o veritabilă sursă deschisă de informaţii pentru edificarea
unei culturi naţionale de securitate. Tocmai de aceea, fidel publicului
avid de informaţii inedite, ziarul „Curentul“ lansează o nouă rubrică:
„Servicii Secrete“.
Semnalăm în premieră în presa centrală şi cu
mare interes primul număr al revistei, în care semnează, printre alţii,
pe lângă istoricii numiţi mai sus, directorul SRI, George Maior,
preşedintele rezerviştilor SRI, Filip Teodorescu, generalul Vasile
Mălureanu - cunoscut ca fostul ofiţer de Securitate la care s-a
„spovedit“ Andrei Pleşu pentru a fi iertat de Nicolae Ceauşescu în
scandalul reţelei „Meditaţiei Transcendentale“ -, Hagop Hairabetian,
Vasile Vasâlcă, generalul Aurel Rogojan, Paul Carpen, Gheorghe Trifu şi
Aurel David. Titlurile sunt incitante: de la „Criza de reglementare a
domeniului securităţii naţionale şi a activităţilor serviciilor de
informaţii“, un studiu al profesorului Aurel Rogojan, la mărturia
colonelului Filip Teodorescu „În decembrie 1989 a fost o lovitură de
stat organizată de serviciile de informaţii străine“.
În vederea
mediatizării noilor capete de acuzare cu care s-ar putea pricopsi
grupul conspiratorilor lui Iliescu, în urma analizării de către
Parchet a noilor mărturii publice, preluăm în numărul de azi câteva
extrase din materialul istoricului Alex Mihai Stoenescu, intitulat „La
Balaton, în 1989...“, în care este reprodus un dialog cu Victor
Stănculescu, acum după gratii, în aşteptarea mai multor tovarăşi de
arme...
În decembrie 1989 au acţionat „GRU şi KGB combinaţi“ Continuarea in CURENTUL
Dupa ce a intrat, disperat, de noua ori pe blogul meu, pentru a rumega articolul Iliescu l-a ucis pe Ceausescu la ordinul Moscovei. Executia a fost trucata si informatiile aditionale (vezi foto cu statistica de la StatCounter), Iliescu imi cenzureaza comentariile care ii dovedesc minciuna pe care o expira de 20 de ani si mai bine. Intr-un articol intitulat "EXCLUSIV" postat ieri seara pe blogului lui, Iliescu isi contrazice un comentator care ii reproseaza filiatia sa pro-moscovita. Absurd de-a dreptul, Iliescu emana urmatoarele aberatii: "@ emigrantul
– domnule, esti iremediabil…..!!! De fapt, dumneata nu faci decat sa
preiei in mod mecanic fabulatiile circulate de cercuri interesate. Nu cred ca Gorbaciov avea habar de existenta mea. Aparitia “mea” in Decembrie 1989 nu a avut nimic ocult si nu a fost
programata de nimeni! Iar eu nu am venit cu niciun program pregatit
anterior." Afirmatia frizeaza senilitatea sau fantasticul. Nu am vrut sa intru intr-o discutie cu personajul care ne-a afectat negativ, iremediabil, destinele, ci doar am postat, fara comentarii, un link la articolul din TIME Magazine, din 26 aprilie 1986, intitulat "Fosilele comunismului Europei de Est", in care erau luati la rand toti dictatorii din statele "blocului sovietic". In ce priveste Romania se scria: „Gorbaciov pare sa aiba deja un protejat in asteptare. Acesta ar fi Ion Iliescu, de 56 de ani, despre care exista rapoarte ca a studiat cu liderul sovietic la Moscova”.
Hai sa spunem ca n-a fost asa. Dar ne imaginam ca un Gorbaciov sau orice ar fi fost la conducerea URSS lasa sa se deruleze operatiunea KGB-GRU de decapitare a lui Ceausescu fara sa stie cine s-ar afla pe lista scurta de succesori, formata din cadrele care au "studiat" la Moscova? Iliescu chiar ne crede tampiti? Evident, link-ul catre facsimilul dupa articolul din Time a fost "respins". Atunci, am zis ca poate Vladimir Bukovski, reputatul scriitor si cercetator in arhivele KGB, nu poate fi contrazis. Si am postat ceea ce spune Bukovski despre Iliescu si Gorbaciov (vezi mai jos). Si acest comentariu a fost cenzurat. Oare la procesul care vine, Iliescu isi inchipuie ca tot asa de usor va respinge acuzatiile de organizator si beneficiar al baii de sange din decembrie 1989? Iata adevarul cenzurat de Ion Iliescu:
Gorbaciov: „Iliescu e bun pentru România“
Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar că „Ion Iliescu
este bun pentru România!“, a spus public Bukovski, explicând:
„Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari.
Unul din liderii bulgari, Mladenov (Petăr Mladenov, care l-a înlocuit
pe Todor Jivkov în 1989), spune: «Iliescu este foarte bun pentru noi,
în România». Gorbaciov spune: «Da, dar să nu vorbim despre asta în
public. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!»“. „În octombrie
1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS să
pregătească planul pentru schimbările din estul Europei, am aceste
documente. Întreaga idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Am
găsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declarat
Bukovski. Scriitorul rus a mai apreciat că România ar trebui să facă
ceea ce alte ţări foste comuniste nu au reuşit: să treacă la curăţarea
ţării de postcomunism. „Cred că este un moment foarte important, există
un singur lucru pe care România poate să-l facă acum, un lucru pe care
alţii nu l-au făcut. Se poate trece la curăţarea ţării de postcomunism.
Lustraţia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante.
Multe ţări au încercat, dar niciuna nu a încheiat acest proces. România
are acum şansa de a rezolva această problemă“, a spus Bukovski la
Braşov, la reuniunea Centrului Rezistentei Anticomuniste organizat de Asociatia 15 Noiembrie Brasov, 1987.
„Să ia aminte Iliescu: poporul român merită să afle adevărul“
„Iliescu trebuie să aibă curajul de a recunoaşte că a participat la o
conspiraţie prin care se intenţiona doar reformarea sistemului
comunist. Poporul român merită acest lucru: să afle adevărul“, a
afirmat cu fermitate Vladimir Bukovski, la una dintre aceste vizite ale
sale din România. „Tot aşa cum esenţial pentru democraţia românească
este începerea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atât de
aşteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect şi nu voi înceta să o fac
până când dreptatea nu va triumfa. Am strâns tone de materiale, din
arhivele KGB şi ale PCUS. Doi Gb în format zip. Printre aceşti bytes se
află şi Iliescu şi conspiraţiile sale. Să ia aminte Iliescu: adevărul
întotdeauna - dar întotdeauna - va ieşi la lumină. Voi aveţi misiunea
asta şi ştiu că o veţi îndeplini, în numele dreptăţii, a milioanelor de
victime ale comunismului. Îl provoc pe Iliescu să-mi răspundă!“, i-a
transmis prin noi Vladimir Bukovski lui Ion Iliescu, cel care îl
ameninţa pe reputatul scriitor anticomunist că îl va da în judecată
împreună cu semnatarul acestor rânduri. Motivul? Bukovski nu s-a sfiit
să spună adevărul despre conspiraţia KGB-GRU din decembrie 1989,
soldată cu peste 1.100 de români ucişi în busculada „revoluţiei“.
Iliescu a dat Basarabia pe tavă Rusiei
Iată o parte din declaraţiile care l-au scos din minţi pe Ion Iliescu:
„Ştiţi foarte bine jocurile pe care le-a făcut Moscova în Basarabia şi
Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum ştiu clar din documente că au
existat discuţii între Gorbaciov şi Iliescu pe acest subiect, menite să
împiedice Moldova să îşi câştige independenţa, lucru care le-ar fi
creat probleme amândurora. Deci au hotărât între ei să menţină
statu-quo-ul Moldovei“, afirma scriitorul anticomunist. „Că a «vândut»
Republica Moldova nu e cuvântul potrivit, Ion Iliescu nu a fost plătit
pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc între doi
comunişti, foşti colegi la Moscova. Nu, Ion Iliescu nu a vândut-o. Pur
şi simplu a cedat-o ieftin, aş putea spune că a fost un cadou frăţesc,
aşa cum o arată documentele.“
„Acum doar puneau pe hârtie roadele acestei prietenii, în urma căreia
Iliescu i-a făcut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, dacă stai să
te gândeşti cum funcţionează relaţiile între tovarăşii comunişti. Deşi,
să fim drepţi, şi celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu
Moscova - mulţi dintre liderii lor erau, ca şi Iliescu, oameni aduşi în
faţă de Gorbaciov, pe teritoriile lor staţionau încă armate sovietice.
Dar e şi o deosebire majoră, chiar dacă Iliescu a făcut ce făceau şi
alţii în Europa de Est. Iliescu voia să continue să aparţină Estului,
nu dorea să se îndrepte spre Vest. Deci nu poţi să-l învinovăţeşti
pentru tratat în sine, dar, pe de altă parte, e foarte interesantă
problema în ceea ce priveşte Moldova. De pildă, nici polonezii nu i-au
oferit Rusiei o parte din teritoriul său şi nici cehii n-au făcut asta.
Doar Iliescu a fost mai «generos».“, spune Bukovski, completând:
„Iliescu a hotărât cu Gorbaciov ca Moldova să rămână în Blocul
Sovietic, iar România nu va pretinde în veci vreun drept asupra acestui
teritoriu“.
Iliescu „făcea parte dintr-o nouă generaţie de tineri lideri
pro-sovietici şi a fost educat în acest spirit la Moscova. Bănuiesc că
a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decât
oricine altcineva dintre liderii comunişti din România şi de aceea
bănuiesc că in ‘89, când se plănuiau revoluţiile din Europa, l-au ales
pe el pentru România. Trebuie să existe un motiv pentru asta, nu se
poate să fie doar pentru că e atât de cumsecade, cum pozează astăzi“.
Iliescu şi Militaru erau agenţii Moscovei
„Nu pot decât să presupun (că Iliescu a colaborat cu KGB-ul - nota
red). Adică, oricine a studiat la Moscova în anii ‘50 a fost recrutat
într-un fel sau altul... nu neapărat de KGB, putea să fie Departamentul
Internaţional al CC al PCUS sau aşa-numitul Departament Est-European al
CC. Cu siguranţă a avut relaţii speciale cu Moscova - dacă pe linie
politică sau de poliţie secretă, nu ştiu deocamdată. Dar nu contează,
de fapt nici nu contează ce fel de relaţii a avut, atât timp cât aceste
relaţii erau «speciale». (...) Da, cred că aşa stau lucrurile. Adică,
toţi cei care studiau acolo erau o ţintă pentru recrutare, nu neapărat
de către KGB - putea fi o recrutare politică. Şi a rămas prieten cu
Moscova în toţi anii carierei sale în aparatul comunist.“, declara
disidentul rus refugiat în Marea Britanie.
„E drept că mai era o facţiune, relativ mică, de indivizi în interiorul
partidului care aleseseră să fie agenţii Moscovei - printre care şi
Iliescu, dar odată cu accesele de megalomanie ale lui Ceauşescu şi de
sfidare a Moscovei, aceştia au fost izolaţi, marginalizaţi“, adăuga
Bukovski.
„Iliescu, Militaru şi ceilalţi erau de fapt implicaţi într-o manevră a
Moscovei. E foarte simplu. N-are sens să intrăm în toate detaliile. Nu
contează cine era şi în ce poziţie în acel moment. Faptul că agenţi
cunoscuţi ai Moscovei au preluat puterea, schimbând pur şi simplu
Consiliul anterior în «Front» al Salvării Naţionale dovedeşte că
aceasta era în sine una din operaţiunile Moscovei. Nu putea fi altceva.
Deci Moscova pregătise schimbarea regimului Ceauşescu. Iar Iliescu a
fost unul din liderii Comitetului Salvării Naţionale, ajungând după
decembrie liderul suprem al operaţiunii.“, spune răspicat
anticomunistul rus. „E foarte important să ştii în cine poţi avea
încredere. Şi se pare că Gorbaciov avea toate motivele să aibă
încredere în Iliescu. Îl cunoscuse cu 40 de ani în urmă şi ştia că
fusese recrutat de Moscova, aşa că Iliescu a fost în mare măsură
alegerea lui Gorbaciov. Am o serie de documente, de dovezi, acum am
trecut la analizarea tuturor hârtiilor pe care am reuşit să le scot din
arhivele CC al PCUS în 1991-1992. O să le fac publice cât de curând“,
ne asigură prietenul românilor, Vladimir Bukovski.
Motto: Căpitanul de marina rang I „Cico” Dumitrescu: „Rog
pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, să vină la
Televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm.” (“Revoluţia română în
direct”, pg. 40)
Militantul
anticomunist Dumitru Iuga ne pune la dispozitie, in exclusivitate,
marturiile sale privind evenimentele din decembrie 1989 petrecute in
„obiectivul” TVR-L, intregite de declaratiile unor participanti, dupa
cum sunte recompuse acestea in lucrarea „Revolutia romana in direct”.
Supravegheat pentru activitatea sa anticomunista inca din 1983,
viitorul lider al Sindicatului Liber din Televiziunea Romana este
retinut de organele de Securitate pe 12 decembrie 1989 si eliberat pe
22 decembrie, la pranz. Din arest merge direct la Televiziune. Extrasul
de azi, despre diversiunea „teroristii”, face parte din volumul „Cu
fata la perete”, nepublicat inca. „Marturiile in context”, dupa cum le
numeste autorul, merg de la „pumnul de plumbi” - inventat de seful TVR
de atunci - si bombele invizibile de la etajul XI la pistolul
„elegantului” Cornel Dinu. Acestea sunt completate de documente in
facsimil care prezinta dispozitivul de aparare al TVR din zilele
diversiunii. In editiile viitoare ale ziarului va vom tine la „curent”
cu dedesubturile instalarii puterii FSN prin lovitura de palat data de
gruparea lui Ion Iliescu, cel care sustinea ca trebuia sa munceasca la
„comunicatele catre tara” pe burta, la etajul XI al Turnului TVR, din
cauza rafalelor trase din casele din jurul Televiziunii. Case care nu
se inalta la mai mult de doua etaje... (Victor Roncea)
„Atacul salbatic” asupra Televiziunii PETRE
CONSTANTIN: „Cine a avut răbdarea să numere, a putut constata că în
zilele respective în spaţiile de la etajul XI au fost trase cca 100
gloanţe! Iar pumnul de plumbi pe care îl am atestă că nu era vorba de
simulatoare, cum s-a spus mai târziu, ci de gloanţe adevărate, trase
din mitralieră, din armă cu lunetă, din elicopter ca şi de grenade
propulsate în clădire cu aruncător de grenade ca şi de bombe amplasate
în diferite locuri din televiziune, care din fericire nu ne-au făcut
eroi pe niciunul dintre cei care eram acolo …” (“Revoluţia română în
direct”, pg. 260) TRAIAN
PUSCASU: „Tot în ziua de 22 decembrie s-au prezentat la Televiziune
căpitanul de rangul I Dumitrescu, locotenent – colonelul Oană,
generalul în rezervă Tudor şi colonelul Colţ, cu misiunea de a asigura
conducerea armată a dispozitivului de apărare al Televiziunii. (...)
În jurul orei 22 a început să se tragă cu armament de mare precizie de
pe unele clădiri din jurul Televiziunii. Focul s-a înteţit, atacul
asupra clădirii era din ce în ce mai puternic. Mijloacele de luptă din
curtea Televiziunii ripostau energic, au apărut în sprijin tancuri
chemate din provincie, dar situaţia s-a menţinut foarte gravă în tot
cursul acelei nopţi de coşmar.” (“Revoluţia română în direct”, pg. 264,
265) Lt
mj MIHAI DITIU: „Toată această activitate a fost desfăşurată de către
efectivele subunităţii până în jurul orei 18.30, când a sosit prima
unitate de infanterie. Mai târziu a sosit şi o unitate de paraşutişti
de la Boteni şi Caracal (condusă de maior Gurschi şi maior Ilie
Croitoru) care, împreună cu garda Televiziunii, a realizat dispozitivul
interior şi exterior al obiectivului. (...)
În noaptea de 22 spre 23.12.1989 sergent major Fărcăşeanu Florin
relatează că în jurul orei 24.30, în timp ce se afla la poarta
Dorobanţi, a auzit primele focuri de armă din zona complexului
comercial. În momentele următoare s-au mai executat focuri răzleţe din
diferite clădiri din jurul obiectivului iar dispozitivul militar a
ripostat. (...)(...)
În dimineaţa zilei de 23.12.1989 şi – a făcut apariţia deasupra
obiectivului un elicopter care, după efectuarea unui rond în jurul
acestuia, a început să tragă în efectivele de militari aflaţi în curtea
Televiziunii, fără a se înregistra victime.” (“Revoluţia română în
direct”, pg. 336, 337) MIHAI
TATULICI: „La miezul nopţii – orele de spaimă. Rafale, geamuri sparte,
mersul pe burtă, nebunia. Crâmpeie – arhitectul Plaviţă, cu planurile
lui , matematiciana terorizată de Elena Ceauşescu, Cornel Dinu, elegant
şi cu un pistol în mână, doamna Iliescu, stând pe jos pe mochetă, în
cabinetul lui Traian Puşcaşu. (...)
Incendii, la etajul X … apoi la XII … parcă au fost şi două lovituri de
A.G. Mărunte şi stupide întâlniri cu generalul Tudor, în lift, mereu
isterizat şi pus pe arestat civili… (...)
Si încă o noapte (spre 24 decembrie – precizare autor) – în studioul 4.
Cu Alioşa Stroian, cu Brateş, cu ceilalţi. Secvenţe halucinante – la
aceleaşi telefoane. Una o ţin minte şi o cred adevărată – cargoul „
???” în rada portului Constanţa. A deschis foc, a debarcat, a desantat
… Oricum în acea noapte am primit din ţară comunicări care, însumate ar
fi adunat vreo 200 de elicoptere inamice, cu terorişti în combinezoane
negre şi cu dinţi albi …” (“Revoluţia română în direct”, pg. 252, 253) „Cornel
Dinu, elegant şi cu un pistol în mână”! Este greu de presupus că
personajul în cauză primise pistolul pe care îl purta ostentativ în
mână pentru a apăra „revoluţia” de „terorişti” … Mai degrabă arma
respectivă o avea în dotare de multă vreme, cu aprobare „de sus”,
pentru a apăra cu totul altceva ... Soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii RADU ION instalator: „În jurul orei 9.00 (24
decembrie – precizare autor) am plecat împreună cu sg. maj. Fărcăşanu
să încercăm să oprim tirul de arme pentru a nu se omorâ reciproc
soldaţii noştri , deoarece ei asta au făcut timp de 2 ore, au tras unii
înspre alţii. I-am retras pe soldaţii care se aflau înspre corpul
ateliere în holul scării de serviciu şi am strigat la cei dinspre
studiouri să nu mai tragă. Am mers la aceştia din urmă şi le-am
demonstrat că nu este nici un terorist în degajament şi că nici nu am
găsit vreo urmă; aceştia erau paraşutişti (ceilalţi erau infanterişti
şi gărzi patriotice)”. (“Revoluţia română în direct”,pg.274 ) Martorul
FRANCISC – VICTOR VÂJDEA: 23 decembrie noaptea. Vâjdea vede cum sunt
aduse foarte multe obiecte “recoltate” din incursiunile în casele celor
de la nomenclatură, din Securitate sau în cele din care se trăgea.
Obiectele, unele destul de importante (4 – 5 camere video, 6 aparate
video-recorder, 8 arme de vînătoare excepţionale etc.) au fost
depozitate la etajul XI. Unde sunt ele? Cine le-a luat ? Stă la
Televiziune pînă în data de 27.12.1989 ora 7.30, cînd nu mai e lăsat să
intre în Studioul 4 decât după ce predă pistoletul „Carpaţi” şi muniţia. Sunt
de reţinut din mărturia domnului Francisc – Victor Vâjdea faptul că
„recolta” nu conţine nici urmă de arme de foc militare şi nici
pomeneală de lunete, simulatoare, mitraliere sau aruncătoare de grenade
şi că, până pe 27 decembrie 1989 dimineaţa, a avut în dotare un
pistolet „Carpaţi” cu muniţia aferentă!… SIVESTRU
BOERU, maior de just., proc. Militar: „Au fost efectuate investigaţii
în imobilele din jurul Televiziunii, iar urmele materiale de probă au
fost fixate prin fotografiere ori filmări video. De asemenea, au fost
audiate persoanele ce locuiesc în aceste imobile în oferirea de detalii
privind riposta prin foc asupra sediului Televiziunii Române, exercitat
din perimetrul exterior. Organele procuraturii nu au găsit şi nici nu
li s-au predat mijloace de probă de natură a duce la concluzia
folosirii unor arme sofisticate ori de diversiune. (...) Au fost identificaţi 62 de morţi, cauza medicală a morţii fiind plăgi prin împuşcare. (...)
Dintre persoanele suspecte au reţinut atenţia locotenentul colonel
Vasiliu de la M.St.M. care, cu un cuţit a intenţionat să-l lovească pe
generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae, însă la rănit grav pe
directorul general adjunct al TVR, domnul Traian Puşcaşu. S-a dispus
neînceperea urmăririi penale faţă de ofiţerul în cauză deoarece, pe
calea unei expertize medico-legale psihiatrice, s-a stabilit
că este fără discernământ. De asemenea, a reţinut atenţia sergentul
Duţu Silviu din U.M. 0530 Bucureşti, originar din oraşul Mizil care, cu
o armă automată, a tras asupra unui tanc apaţinând UM 01210, pe care se
aflau maior Roşca şi plutonier Dobre. Cauza este în curs de cercetare. Celelalte
persoane reţinute ca suspecte în zona TVR au fost eliberate de
generalul – maior (rezervă) Tudor Nicolae. Parte dintre aceste persoane
au fost identificate de către organele procuraturii, stabilindu-se pînă
în prezent că nu au comis acte de terorism.” (“Revoluţia română în
direct”, pg. 331, 332) Aşa
este! Cum spune domnul Radu Ion. În interiorul Televiziunii şi în
imprejurimi, în absenţa unei coordonări militare clare a
dispozitivului, soldaţii s-au împuşcat unii pe alţii. Dacă mai punem la
socoteală şi numeroşii civili care aveau arme asupra lor şi care nu
erau supuşi nici unui fel de disciplină militară privind folosirea
acestora, putem înţelege numărul mare de morţi înregistrat în timpul
„atacului sălbatic” dat de „terorişti” asupra Televiziunii… Invenţiile grupului Iliescu Cât
despre atacul asupra etajului XI al Televiziunii Române, inclusiv din
aer, cititorul trebuie informat asupra unei realităţi concrete care nu
poate fi ignorată în aprecierea corectă a unor declaraţii făcute pe
această temă.Etajul
respectiv se află la o înălţime minimă faţă de sol de aproximativ 60 m.
În preajma sa nu existau atunci clădiri care să depăşească, la nivelul
acoperişului, cel mult 15 metri (cu excepţia clădirii „ruse” din Piaţă
care se putea situa la o înălţime maximă de cel mult 30 de metri – si
care era la o distanta apreciabila de TVR – nota red). Mai
trebuie spus că acest etaj, cu deschiderea sa spre actuala Piaţă
Charles de Gaulle, era destinat în totalitate conducerii instituţiei.
Începând din stânga, cu vizibilitate şi în strada Pangratti - o sală
mare de şedinţe. Urmează o cameră de odihnă şi biroul şefului cu
geamuri spre Piaţă. Se continuă cu biroul secretariatului şi biroul subşefului, ambele cu geamuri exclusiv spre Piaţă şi o altă cameră de odihnă. În sfârşit, o ultimă cameră (sală de şedinţe mai mică) având geamuri şi pe latura dinspre Calea Dorobanţi. Orice
persoană care a făcut ceva armată la viaţa sa şi a executat măcar o
tragere în poligon cu armamentul din dotare ştie că pentru a lua o
ţintă în cătare trebuie mai întâi să o şi vadă sau măcar să-i presupună
existenţa pe traiectoria focului… Să admitem absurdul şi anume că pe
zona respectivă, cu vedere spre geamurile etajului XI unde se aflau Ion
Iliescu şi ceilalţi, s-ar fi instalat o companie de trăgători cu arme
uşoare hotărâţi să-i lichideze pe „locatari”… Toate
gloanţele nu puteau lovi decât tavanul din imediata apropiere a
geamurilor, de unde ar fi putut ricoşa la cel mult doi metri distanţă
spre podea. Cred că „locatarii” noştri puteau să-şi bea
cafeaua liniştiţi şi să stea la taclale lângă peretele opus geamurilor
aflat la o distanţă de câţiva metri buni faţă de orice pericol. Un
astfel de sfat îl puteau primi de la orice militar cu grade dintre cei
mulţi aflaţi în preajma lor. Povestea cu „atacul” dat din elicopter se
pune puţin invers – dacă acesta trăgea de undeva de mai sus, gloanţele
urmau să se înfigă în duşumea în imediata apropiere a geamului iar dacă
se iţea, pus pe rele, chiar la nivelul geamurilor, era suficient ca
„prietenii” noştri să-şi ia cafelele în braţe şi să iasă pe hol …Despre
gloanţele adunate de domnul Petre Constantin ce pot să spun … probabil
că a rugat pe cineva să descarce nişte încărcătoare la o budă pentru a
avea şi dânsul nişte amintiri de la „revoluţie”…
Sau a adunat din cele de ordinul sutelor care au masacrat o uşă nevinovată de la intrarea în degajamentul decoruri... Dumitru Iuga
La 20 de ani de la sangeroasa 'revolutie' romana, doua anchete cruciale legate de oamenii ucisi si raniti in decembrie 1989 au ajuns in impas: este vorba despre 'un esec' pentru justitie, recunoaste procurorul general al Romaniei, Laura Kovesi.
'Faptul ca la 20 de ani dupa fapte nu am rezolvat aceste dosare este un esec pentru institutia noastra, un esec pe care ar trebui sa ni-l asumam', a apreciat intr-un interviu acordat AFP aceasta femeie de 36 de ani, care exercita una din cele mai inalte functii judiciare din Romania.
'Am primit apropiati ai victimelor de la Brasov. Ei nu stiu nici azi cine a tras in copiii lor in timpul revolutiei. Intr-un anume sens, eu le dau dreptate cand zic ca nu li s-a facut dreptate', a spus procurorul general.
Intre momentul inceperii manifestatiilor de la Timisoara, la 15 decembrie 1989, si executia dictatorului roman Nicolae Ceausescu, la 25 decembrie, au fost ucise in toata tara 1.104 persoane si ranite alte 3.352.
Cei mai multi dintre cei decedati, adica 942 de oameni din 1.104, au fost ucisi dupa caderea lui Ceausescu.
Asadar, cine a continuat totusi sa traga asupra tinerilor?
Frontul Salvarii Nationale (FSN) care a preluat fraiele puterii sub conducerea unui fost nomenclaturist comunist, Ion Iliescu, a acuzat intr-o prima faza 'teroristii'. Astazi, unele anchete si responsabili de la vremea respectiva, precum Petre Roman, evoca elemente ale armatei care ar fi tras pe fondul confuziei care domnea pe strazi.
Cele doua anchete esuate de care vorbeste Laura Kovesi privesc moartea a 48 de persoane, decedate dupa 22 decembrie la Bucuresti, Brasov si Slobozia, dar si ranirea a 1590 de oameni in acelasi interval de timp.
'In momentul de fata, sapte procurori au fost eliberati de toate sarcinile lor curente pentru a se concentra numai pe aceste cazuri', a subliniat procuroarea, sperand intr-o rezolvare rapida a acestora.
De ce treneaza atat de mult procesele? Nu ar putea conduce aceasta stare la condamnarea Romaniei de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)?
Laura Kovesi, care nu se ocupa direct de anchete dar le supervizeaza, afirma ca a descoperit, dupa preluarea functiei sale in 2006, dosare 'pline de vicii de procedura. Asa ceva este inadmisibil intr-o problema atat de importanta, caci poate conduce la nulitatea intregului dosar'.
In 2008, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) initia sanctiuni disciplinare impotriva procurorului Dan Voinea, care se ocupa de aceste anchete. El a fost procuror la procesul cuplului Ceausescu.
Un episod care suscita pana azi destule semne de intrebare, inclusiv pentru Kovesi: 'Ei (Ceausestii) au fost inculpati, judecati, condamnati si executati intr-o singura zi. Cei care au facut-o nu duc lipsa in mod sigur de justificari, dar ca magistrat care a studiat dreptul dupa 1989, din perspectiva drepturilor omului, pot spune ca (procesul dictatorilor) a avut elemente discutabile'.
In pofida esecului din cele doua dosare, asigura doamna Kovesi, justitia a reusit sa-i pedepseasca pe unii dintre vinovati: '245 de persoane au fost aduse in fata instantelor de judecata pentru evenimentele din 1989: generali, membri ai Comitetului Central al Partidului Comunist. Unii dintre ei au fost condamnati la inchisoare pe viata, altii la pedepse cu inchisoare de 15 ani'.
Unii dintre respectivii condamnati au fost totusi gratiati de fostul presedinte Ion Iliescu in anii 1990, aminteste AFP.
AGERPRES/(Andrei Valan)
Gorbaciov nu mai vine astăzi la sindrofia de vitrină a lui Vîntu de la
falimentara Realitatea TV - aşa zisa Gala „Zece pentru România“.
Sursele noastre - confirmate apoi şi de un comunicat oficial - ne
anunţaseră încă de acum câteva zile că venirea lui Gorbaciov pe 21
decembrie este pe cale să se anuleze, din cauza situaţiei precare a
celui care i-a plătit deplasarea, Sorin Ovidiu Vîntu. „Aş fi vrut să
vin în România, dar nu pot; este cu adevărat un caz de forţă majoră.
Vă spun asta pentru a înţelege că nu a fost o decizie uşoară, dar a
fost SINGURA POSIBILĂ ÎN CIRCUMSTANŢELE ACTUALE“, se afirmă în
comunicatul ultimului lider al URSS. „Circumstanţele actuale“ pe care
le menţionează Gorbaciov nu au de-a face cu scuzele clasice invocate,
de ordin medical, ci sunt acele „circumstanţe“ care i-au răcit şira
spinării fostului puşcăriaş, care simte probabil din nou, cu simţul
specific foştilor deţinuţi de drept comun, adierea rece a celulei.
Sursele
noastre ne-au declarat că e posibil ca Ambasada Rusiei la Bucureşti
să-l fi avertizat pe Gorbaciov că Vîntu urmează a fi arestat, după
declaraţia recentă a procurorului general Laura Codruţa Kovesi, care a
afirmat că „hotărârea de condamnare în dosarul FNI poate fi revizuită
dacă apar fapte care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea
cauzei“.
Or, după cum se ştie, Parchetul strånge din ce în ce mai
multe probe după evenimentele recente legate de arestarea lui Nicolae
Popa şi reţinerea lui Sorin Ovidiu Freciu (SOF), måna dreaptă a lui
SOV, pe Otopeni, care conduc la ideea că laţul se va strånge în jurul
mogulului şi pentru faptul că acesta este cercetat în dosarul privind
favorizarea infractorului Nicolae Popa, interpusul său în jaful FNI.
Gorbaciov nu putea risca să sufere un astfel de deficit de imagine
asociindu-şi numele cu un personaj ca SOV, care încearcă disperat să
achiziţioneze resurse de onorabilitate şi respect, cheltuind sume
enorme din banii furaţi de la sutele de mii de oameni păcăliţi.
Gorbaciov
avea în program şi o vizită acasă la Vîntu, cum s-a întâmplat şi în
cazul unui alt invitat al mogulului, Henry Kissinger, care a primit
120.000 de dolari pentru a-i lustrui imaginea fostului expert în
brânzoaice, pozându-se cu excrocul neprins încă (la vremea aceea).
Conform surselor noastre, Cozmin Guşă urma să se ocupe de tăvile cu
saleuri, iar Mihai Tatulici de artificii şi acompaniament la mandolină.
În cazul de faţă, sutele de mii de euro nu au mai fost suficiente
pentru a-l convinge pe Gorbaciov să meargă pe urmele „prostănacului“
Mircea Geoană, la „relaxare“, în „circumstanţele actuale“, menţionate
mai sus, care consacră înfrångerea pe toate liniile, inclusiv politică,
a clanului mogulilor filo-ruşi şi anti-Romånia. Fără îndoială, dacă
circumstanţele nu erau cele actuale, cu Traian Băsescu din nou la
Cotroceni, astăzi, pe scena Ateneului Romån s-ar fi jucat kazacioc în
format de troikă la dublu, cu Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, pe de-o
parte, în tandem cu proaspăt juratul Geoană, Iliescu-KGB şi stăpånul
lor de la Răsărit, Gorbaciov în persoană. Dar afrontul lui Vîntu la
adresa Romåniei nu s-a împlinit prin aducerea celui mai important
responsabil de crimele din decembrie 1989 chiar la locul faptelor sale.
Criminalul sadic, rece şi calculat din spatele loviturii de stat din
1989, Mihail Gorbaciov, cel care a regizat cu ajutorul „turiştilor“ GRU
şi KGB asasinarea controlată şi rănirea a mii de tineri romåni pentru a
legitima dictatura lui Ion Ilici Iliescu, nu va mai „onora“ Gala celor
„10 contra Romåniei“.
Conform scenariului, prezenţa lui Mihail
Gorbaciov era programată să legitimeze „ungerea“ marionetei Geoană
drept „ales“ al înaltei porţi a Kremlinului. Troika de moguli aroganţi
era atåt de convinsă că îl va instala pe prostănac preşedinte încåt
aranjase pånă şi detaliul simbolic al vizitei lui Gorbaciov, care ar fi
trebuit să se îmbrătişeze cu Iliescu şi Geoană pe scenă pentru a primi
sărutul ţarului roşu direct pe gură. Scris de George Roncea
AMS: În primăvară sau în vară 1989, să-mi spuneţi dvs., aţi făcut o vacanţă la lacul Balaton, în Ungaria.
VAS: Au fost două vacanţe. Prima a fost în cadrul schimburilor între armatele ţărilor participante la Tratat(de la Varşovia, n.a.). Se făceau astfel de schimburi de grupuri de militari pentru petrecerea vacanţei. Dar eu am fost şi în Grecia, Siria, Italia, aproape în toate ţările Tratatului de la Varşovia, prin alte părţi, şi am ajuns şi la Balaton. Prima în 1989, dar am mai fost la Balaton şi în 1990, când eram ministrul apărării.
AMS: Nu mă interesează deocamdată cea din ’90. Mă interesează vizita din ’89. Pentru că în dosarele UM 0110, contraspionaj ţări socialiste, aşa-numită anti-KGB, şi ale Direcţiei a III-a contraspionaj eraţi urmărit. În ce priveşte Direcţia a III-a, aceasta a beneficiat de informaţii de cea mai bună calitate, selecte, venite din partea a doi ofiţeri AVO, serviciul de informaţii externe al Ungariei, care, după câte am văzut eu, au furnizat informaţii destul de precise. Este clar că au fost la faţa locului, că au fost în imediata dvs. apropiere.
VAS: Oamenii ăştia au vizat două întâlniri anume. Era mai întâi întâlnirea cu omologul meu ungar de la Direcţia de Înzestrare. El a venit apoi cu Karpati, care era atunci şef al MSt-M ungar, ... în timpul evenimentelor din decembrie, ca ministru al apărării, mă suna noaptea să-mi spună că are sânge să ne dea... „N-avem nevoie de sânge, staţi cuminţi acolo.“
AMS: Karpati a venit atunci la dvs. însoţit de un colonel sovietic, şeful KGB pe zona de Est.
VAS: Chestia asta am aflat-o ulterior, că răspundea de toată zona de Est. A mai venit atunci şi şeful Direcţiei de construcţii a lor, care săracu’ a şi murit înecat în mare după scurt timp. Şeful acela de la KGB ocupa o zonă mai mare, nu putea să fie numai al Ungariei, era prea puţin pentru importanţa pe care o avea. Cred că acoperea zona Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia şi probabil şi pe noi. Discuţiile cu el s-au purtat la masă, în public, era lume multă în jurul meu, la alte mese.
AMS: Aducea vorba despre Ceauşescu?
VAS: El spunea... Eu le povesteam mereu de unde am învăţat limba maghiară. Nu înţeleg de ce trebuie să ne ciondănim. Atunci când s-a cedat Ardealul, eram la Braşov, eram copil, în dreapta era o casă germană, şi în stânga una de maghiari. Noi la mijloc. Familiile noastre nu am rupt relaţiile între noi, deşi frontiera Ungariei ajunsese la câţiva kilometri de Braşov. Am învăţat cu copiii ăia limba maghiară şi germana, pe care le vorbeam chiar binişor.
AMS: A fost o tragedie pentru România, dar să nu intrăm acum în povestea celui de-al doilea Război Mondial. În dosarele Securităţii, aceste contacte pe care le-aţi avut cu Karpati, cu colonelul KGB de pe zona Est-Europeană, rezultă că aţi purtat discuţii privind soarta lui Ceauşescu şi a României.
VAS: Nu s-a discutat asta. S-a discutat altceva: Ce facem, că soarta comunismului este pecetluită! Şi dădea exemplul lor că, încă din 1954, au încercat reforma, dar noi am stat deoparte, că atunci când a fost presiunea pe Cehoslovacia, iar am stat deoparte, că românii au o tradiţie în a nu accepta sistemul sovietic ca atare, să ne comande, şi prin urmare va fi greu să pătrundă în România ideile lui Gorbaciov. El era preocupat de faptul că liberalizarea gorbaciovistă va fi respinsă de români, pentru că ei resping tot ce vine de la Moscova, din principiu. Or, acum era altceva, era adevărata reformă a sistemului. Cam asta a fost tema. El părea să spună că regimul în sine, şi al lor, şi al nostru, nu e bun. Asta s-a discutat.
AMS: Asta înseamnă că trebuia schimbat.
VAS: El tot repeta: „În ’54 nu v-aţi băgat, în 1968 nu v-aţi băgat, dar neutralitatea asta ar trebui acuma să fie reconsiderată şi să gândim împreună ce să facem. Regimul începe să slăbească şi societatea nu va aştepta. Trebuie să faceţi ceva, să cooperaţi“.
AMS: Să ne înţelegem: prim-adjunctul ministrului apărării din România, şeful MSt-M al armatei ungare şi şeful KGB-ului pe zona de Est a Europei se întâlnesc şi discută schimbarea regimurilor comuniste. Cum vi se pare chestia asta?
VAS: Nu ştiu dacă asta gândeau, dar probabil că se întrevedea un rezultat prin Gorbaciov. Mai pe româneşte, concluzia era că de data asta Gorbaciov va sparge băşica.(...)
AMS: Dle general, în acest punct trebuie să vă opresc şi să fac apel la pregătirea dvs. strategică superioară. Ceea ce prezentaţi dvs., ideea că Armata era nemulţumită de Securitate, invidioasă, chiar furioasă, este doar un indiciu al atmosferei, un detaliu de mediu, de fundal. Doar nu vă puteţi imagina că, dacă Ceauşescu era schimbat la palat după scenariul Gorbaciov, prin votul CPEx, cu alt lider comunist, Gogu Rădulescu sau Dăscălescu, Armata începea să tragă în Securitate? Aşa ceva este în afara realităţii acelui sistem. Ar fi mârâit, ar fi primit avansările refuzate de Ceauşescu, ar fi obţinut un alt ministru. Stop! Aici lucrurile se opreau. Eu v-am lăsat să dezvoltaţi teza, dar ea nu este tronsonul principal, de esenţă al fenomenului pe care l-aţi cunoscut înainte de a se declanşa: distrugerea militară a Securităţii de către Armată. Distrugerea militară a Securităţii era scenariul GRU şi KGB, pentru toate căderile de reţele pe care i le produsese Securitatea în timp, pentru existenţa lui UM 0110, pentru că Securitatea cam avea lista spionilor sovietici, chiar şi numai bănuiţi. Prin urmare, faptul că Armata era nemulţumită de Securitate era doar fondul care putea fi exploatat de acţiunea serviciilor sovietice. Vă întreb din nou: de unde aţi ştiut că în noiembrie sau decembrie 1989 Armata va trage şi va distruge Securitatea?
VAS: Aveam informaţii. Acest subiect, cum l-aţi prezentat dvs., se discuta între anumiţi generali.
AMS: Concluzia mea este că v-aţi scos ginerele din unitatea operativă a Securităţii pentru că ştiaţi precis că va urma un conflict armat între Armată şi Securitate.
VAS: Da, ştiam şi nu voiam ca el să fie implicat. N-am ştiut cum se va desfăşura, n-am ştiut că va interveni Militaru. Militaru a avut alt plan de distrugere a Securităţii, pe care nu l-a făcut singur, şi m-a surprins şi pe mine.
AMS: Vă pun aceeaşi întrebare pe care i-am pus-o şi dlui Măgureanu: în momentul în care sovieticii planificau înlocuirea unui lider comunist, nu o făceau întâmplător, întotdeauna aveau un candidat pregătit, un înlocuitor. Cam cine credeţi că era?
VAS: Cum au decurs lucrurile ulterior, cred că cel care a fost, deşi, chiar aşa... să se fi potrivit să ne suprapunem?
AMS: Vă referiţi la dnul Ion Iliescu?
VAS: La Iliescu. Să vă spun de ce cu Iliescu. Pentru că era singurul dintre cei de la vârf care a făcut şcoala acolo.
AMS: Nu era la vârf, era director al Editurii Tehnice.
VAS: Nu, nu, era dintre cei care au făcut şcoala acolo, la Moscova. Şi eu ştiam altceva, luând-o invers, că oricare dintre studenţii ăştia arabi şi de toate neamurile, care au rămas prin ţară pe la noi, fuseseră prelucraţi şi preluaţi de Securitatea noastră. Ăsta e sistemul, indiferent din ce ţară. Toate ţările mari fac la fel.(...)
Teroristii GRU-KGB-DIA
VAS: Mi se prezintă, cred că pe 25 decembrie, că Militaru era acolo, mi s-a dat listă, asta sigur vă spun, cu 1 015 nume de terorişti prinşi de Armată în diverse locuri din Capitală şi provincie. Mi s-a raportat că au fost predaţi la Poliţie şi de la Poliţie li s-a dat drumul. Iar trebuie să fi fost ce am discutat noi înainte. În al treilea rând, adaug ce a spus scriitorul rus Abdulaev, care este tânăr, are 50 de ani, dar a avut acces la documente importante din arhivele sovietice, KGB şi GRU, că şi ei au tras de pe nişte înălţimi, şi la Bucureşti, şi la Timişoara, peste trupe, ca să incite şi mai mult populaţia, ca să mărească amploarea mişcării de protest.
AMS: Cam aceasta este definiţia fenomenului.(...)
AMS: Când aţi aflat de dosarele Corbii, fiindcă ştiu că acest caz s-a prelucrat în Armată? Militaru a fost depistat ca agent GRU.
VAS: Ne-a convocat la Academie, s-a prelucrat tot cazul si s-a anunţat că a fost numit adjunctul ministrului construcţiilor. Fiind omul sovieticilor, Ceauşescu nu putea să-l împuşte. Apoi, după. Deja am ştiut imediat după numirea mea ca ministru al economiei. Mi s-a spus atunci. (...)
VAS: Mă gândesc la următoarea treabă: grupul care a lucrat în spatele meu la minister ca să provoace condiţiile necesare pentru ca toată lumea să fie convinsă că Ceauşescu trebuie executat.
AMS: Ăsta era un grup sovietic, dle general. Consideraţi că decizia de suprimare a venit nu pe linia Gorbaciov, ci mai degrabă pe linia serviciilor secrete sovietice, probabil GRU, că ăştia au acţionat?
VAS: GRU şi KGB combinaţi.
AMS: În aceste condiţii, scopul implicării sovietice în evenimentele din România pare a fi fost penetrarea structurilor de forţă ale ţării şi, implicit, reîntoarcerea României în sfera de influenţă sovietică. Aşa apare logic. Ce părere aveţi de gen. Eftimescu?
VAS: Şeful Direcţiei Operaţii, filorus. Coordona grupul de la Marele Stat-Major care avea relaţii cu Tratatul de la Varşovia. M-am înfuriat împotriva lui cu două lucruri: că a adunat în jurul ministerului atâtea trupe şi am ajuns un focar de autodistrugere şi că a lucrat cu Militaru, executând ordinele nebuneşti ale acestuia. Le-am spus: „Domne, ce aţi adunat voi aici este ca să lupţi contra unei armate care atacă Bucureştii. Ce dracu’ aţi făcut? Frontul ăsta creat la Orizont, într-un dreptunghi cu 180 de grade. În afară împuşca şi la Academia Militară, şi la Autobază, şi la Clubul Steaua. Eroii care au fost împuşcaţi de teroriştii care nu existau. În realitate au fost împuşcaţi de acest dispozitiv nenorocit. A fost un dispozitiv care, prin configuraţia lui haotică, n-a putut fi nici controlat. Pentru că, dacă se speria un soldat pe linia asta către Cimitirul Ghencea, tot frontul ăsta începea să tragă. Era panică, erau şi oameni neinstruiţi.
AMS: Dar diversiunea electronică aeriană, ştiţi bine, se foloseşte pentru protecţia şi sprijinul unor forţe aflate în luptă la sol.
VAS: Sau pentru a bruia sistemul de apărare de la sol.
AMS: Aţi descoperit cine era autorul acestei diversiuni electronice aeriene? Putea fi făcută de forţe româneşti, existau mijloacele?
VAS: Era prea complexă ca să fie făcută de ai noştri.
AMS: Deci, din afară. Este posibil ca diversiunea electronică să fi fost declanşată în sprijinul trupelor Speţnaţ
intrate în ţară la începutul lui decembrie?
VAS: Da, pentru a le facilita mişcările şi pentru amplificarea panicii generale şi acţiunii împotriva regimului.
AMS: Pare că prin mărturia dvs. s-au mai luminat câteva dintre misterele evenimentelor. Dar eu vin acuma şi spun: sunt câţiva ofiţeri, între care şi Mircea Chelaru, care au prins terorişti. Dar terorişti autentici, nu de-ăştia luaţi pe stradă. Cu uniforme de schimb, cu ordinul în alb, cu tot felul de documente de deplasare, înarmaţi. Cel puţin în cazul Mircea Chelaru, ăsta i-a şi anchetat, iar anchetarea a fost mai... milităroasă, mai dură, ca s-o numim aşa. Până la urmă a depistat de unde provin, primeau misiuni prin comisariatele militare. Vi s-a raportat prinderea teroriştilor?
VAS: La mine a ajuns forma finală. Eu am avut în mână lista cu 1 015 terorişti capturaţi, care erau terorişti de adevărat, identificaţi de forţele militare. Mi s-a raportat că au fost predaţi şi se află la Poliţie. De acolo au dispărut, s-au evaporat şi nu mai există nimeni. Sistemul care trebuia să se protejeze a\ funcţionat, pentru situaţia extremă de capturare. Când au ajuns la locul final şi logic de reţinere, sistemul a intrat în funcţiune şi i-a eliberat. Au scos documentul de acoperire, uite, domne, eu sunt cetăţeanul cutare, şi cine trebuia l-a declarat
arestat din greşeală. Du-te, domnule, acasă... Asta este. Din păcate, gradul de intoxicare alarmantă a populaţiei prin televiziune a fost dezastruos pentru evenimente.
AMS: Mi-aţi rămas dator un portret al dlui Iliescu.
VAS: L-am făcut în cartea cu Dinu Săraru. Vorba aia: „Mai este încă un om care trebuie să moară“. Pe scurt: cel puţin faţă de mine, Ion Iliescu a fost duplicitar.
AMS: Domnule general, după toată campania care s-a făcut în sprijinul lui, anunţat de presa occidentală ca succesor, după importanţa care i s-a dat de către Ceauşescu prin supraveghere, lui Ion Iliescu i se părea că puterea i se cuvine. Pentru el, vă repet, puterea era la CC, nu la Armată. Habar nu avea că aţi dat o lovitură. Pe el îl interesa sediul puterii. Mintea lui de activist nu putea judeca altfel.
VAS: Aveţi dreptate. Iliescu foloseşte oamenii, apoi îi dă deoparte.
AMS: Urmează o întrebare mai delicată. În 1990 şi în 1991, cine a chemat minerii?
VAS: Sunt mai mulţi, aştept să moară ca să vă dau numele lor.
(...)
AMS: Dle general, vă mulţumesc pentru mărturiile pe care le lăsaţi românilor.
VAS: În septembrie, parcă, m-am întâlnit cu Ion Iliescu şi i-am spus ce aveam pe suflet, pentru că tot ce s-a întâmplat cu mine vine de la el. El a avut o singură reacţie: un zâmbet pe 16 milimetri şi... nimic.
Protejat de procurorii politici din Parchetul General, Ion Iliescu
continua sa minta cu privire la implicarea sa in actiunile din
decembrie 1989, care au umplut strazile marilor orase de sute de morti.
Nu mai departe de cateva saptamani, Ion Iliescu declara ca n-a aflat
niciodata cine au fost "teroristii", precum si faptul ca datorita
actiunilor acestora el si "emanatii" sai nu ar fi reusit formarea unui
centru de putere decat abia in 27 decembrie 1989 cand s-ar fi
definitivat constituirea plenului CFSN.
ZIUA publica azi o noua
marturie care demonstreaza ca Ion Iliescu si complicii sai cu studii la
Moscova controlau in totalitate Armata, inca din 22 decembrie 1989.
Povestea asa-zisilor teroristi nu a fost decat o sinistra diversiune
menita sa-i legitimeze la Putere pe "emanati". Cazul uciderii cu
premeditare a fostului colonel Gheorghe Trosca (fost sef al statului
major al Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista - USLA), in seara
zilei 23 decembrie 1989, in fata sediului Ministerului Apararii
Nationale, demonstreaza ca oamenii pusi de Ion Iliescu in fruntea
Armatei i-au omorat cu sange rece pe militarii care le stiau trecutul
KGB-ist. Dupa macel, Trosca si militarii sai au fost prezentati tarii
intregi drept "teroristi", cu ajutorul Televiziunii Romane controlata
de "emanati". Sadismul diversiunii "Trosca" releva modul in care
unitati ale Armatei primeau ordine criminale de a mitralia fara motiv
tot ce misca (civili si militari laolalta) pentru a face populatia sa
creada ca "teroristii care trag din toate pozitiile" exista aievea.
Cateva vehicule ARO blindate (ABI), supranumite "cutii de conserve",
pline cu uslasi condusi de col. Trosca au fost chemate in fata sediului
MApN de insusi generalul Nicolae Militaru, cel care a fost pus ministru
al Apararii in 23 decembrie chiar de Ion Iliescu. Militaru, aflat in
sediul MApN, a ordonat spulberarea ABI-urilor, dupa ce el le chemase
pentru a-l apara de "teroristi". Ordinul efectiv de tragere a fost
transmis tancurilor din fata MApN de col. Safta (avansat ulterior
general) cu urmatorul text: "Nimiciti prin foc si calcare cu senile".
Dupa ce militarii din ABI-uri au fost ciuruiti de mitralierele jumelate
de pe tancuri, cadavrele acestora au fost tinute in strada sase zile,
cu pancarte pe care scria "teroristi" pentru ca trecatorii sa le
scuipe, sa le arda cu tigara ori sa urineze pe ele. Capul colonelului
Trosca, desprins de trup, a fost asezat in batjocura, cu o tigara in
gura, infipt pe osia rotii unui ABI rasturnat. Deloc intamplator,
Trosca a fost ofiterul de contrainformatii care in anii '80 l-a
depistat pe generalul Nicolae Militaru (pus in functia de ministru)
drept colaborator al fostului KGB, motiv pentru care Nicolae Ceausescu
l-a trecut pe "linie moarta". Diversiunea Trosca a fost si o razbunare.
Iliescu detinea Puterea din 22 decembrie
Constantin
Isac (unul dintre revolutionarii care in 22 decembrie 1989 s-a dus la
Televiziune) a nimerit in valtoarea evenimentelor printre "emanatii"
lui Ion Iliescu, care se erijau in liderii Revolutiei vorbind natiunii
pe micile ecrane. Isac a devenit in 22 decembrie membru al CFSN si este
persoana care l-a arestat pe Ilie Ceausescu (fratele dictatorului). El
s-a aflat in primele zile de dupa fuga Ceausestilor langa Ion Iliescu,
Petre Roman, Gelu Voican, dar si generalii Victor Stanculescu, Dan
Voinea si Mihai Chitac, atat la TVR, cat si la MApN. Isac relateaza ca
in ziua de 22 a ajuns de la TVR, la sediul MApN, cu o Dacie in care se
mai aflau Petre Roman si generalii Voinea si Chitac. Isac arata: "In
jurul orei 16.00 si-au facut aparitia, sosind de la TVR Ion Iliescu,
Gelu Voican, Mihai Ispas, Mihai Montanu, cpt. Lupoi si gen. Militaru.
Dupa ce acestia au luat loc, gen. Victor Stanculescu a comunicat
masurile luate pana atunci. Discutia a fost intrerupta de aparitia gen.
Stefan Guse si el venind de la TVR. Intreband cum ne numim, gen.
Militaru a spus ca Frontul Salvarii Nationale, fiind sustinut de
Iliescu". Isac atesta ca la MApN s-a luat decizia ca cei prezenti sa
faca parte din Consiliul FSN si sa se elibereze legitimatii de membri
ai CFSN, iar conducatorul militar al Revolutiei sa fie gen. Stefan Guse
(seful Marelui stat Major), dupa care echipa de la MApN s-a deplasat la
sediul CC al PCR. Aici, Iliescu a prezentat multimii, din celebrul
balcon, masurile luate, dupa care s-a redactat vestita lista a CFSN in
care Ion Iliescu a fost adaugat primul pe lista, la pozitia "0". De
mentionat ca in seara zilei de 22, la TVR s-a anuntat ca gen. Nicolae
Militaru este noul ministru al Apararii. Constantin Isac mai declara ca
in ziua urmatoare - 23 decembrie, deoarece se imprastiase la nivelul
conducerii CFSN zvonul ca USLA ar lupta impotriva Revolutiei, a
incercat sa dovedeasca falsitatea acestor informatii, dupa ce avut mai
multe intalniri cu sefii USLA. Isac a stabilit o intalnire cu seful
USLA - col. Ardeleanu (trecut si el pe lista CFSN), pentru a merge
impreuna la Ministerul Apararii si a prezenta situatia reala. Intrucat
accesul spre sediul MApN era blocat de tancuri, a prezentat legitimatia
de membru al CFSN si a telefonat la USLA pentru a fi preluat spre
destinatia sa de un echipaj al acestei unitati. Au sosit doua ABI-uri
ale USLA. Isac s-a urcat in cel condus de col. Gheorghe Trosca. Isac nu
stia la acel moment ca gen. Militaru ordonase expres ca blindatele
usoare ale USLA sa fie conduse personal de Trosca, pe motiv ca trebuiau
eliminati "teroristi" care trageau de la Restaurantul Orizont spre
sediul MApN. Macelul
In fata sediului MApN (strajuit de
numeroase tancuri) Isac relateaza ca "tancul din spatele nostru lateral
stanga a tras o rafala de mitraliera. Gloantele au ciuruit ABI-u ranind
doi ocupanti... Trosca a luat legatura radio cu unitatea comunicand ca
se trage asupra noastra, ca avem raniti... ni s-a comunicat sa ne
apropiem de tancul din fata, sa oprim sa asteptam trei semnale
luminoase si apoi sa-l urmam... ni s-a semnalizat... dupa care tancul
din fata noastra a tras o rafala de mitraliera, mi-am dat seama ca ne
vor macelari. I-am spus lui Trosca: Stai jos ca astia ne omoara!". Isac
mai arata ca supravietuitorii, printre care si Trosca au coborat repede
din blindate, pentru a se pune la fereala in unghiul mort de tragere al
tancului, iar el a scapat de lumina reflectoarelor, a fugit dupa un
bloc, si s-a ascuns sub o Skoda, unde a stat nemiscat o parte din
noapte, fara sa fie dibuit de militarii inarmati trimisi sa-l caute. A
doua zi, dupa ce i s-a acordat ajutor medical la o policlinica pentru
ranile suferite, a revenit la locul faptei: "ABI-urile era asezate
impreuna, desi ele se aflasera cam la 20 m unul de altul, indreptate
catre MApN, cu inscrisul "Teroristi". Trosca impreuna cu inca
doua cadavre se aflau decheiati la vestoane si erau scuipati de
cetateni, arsi cu tigarile. Pe Trosca il lasasem viu. Tot aranjamentul
era creat sa dea impresia de lupte indarjite". Sapte morti, 11 orfani, nicio ancheta
Revoltat
de cele intamplate, Isac marturiseste ca in 26 decembrie si urmatoarele
zile a incercat sa ajunga la Iliescu si Roman pentru a-i informa despre
diversiune, insa militarii din anturajul acestora l-au indepartat.
Generalul Militaru, dar si alti "emanati" ai Revolutiei au incercat
sa-l discrediteze in anii care au urmat, acreditand ideea ca ar fi
"nebun" sau ar "inventa". Procurorii militari au musamalizat cu
nesimtire dosarul penal prin 1992. Nici un alt procuror nu a catadicsit
pana in prezent sa redeschida aceasta ancheta in care toti autorii sunt
cunoscuti. "Diversiunea Trosca" s-a soldat cu sapte cadavre. Unsprezece
copii au ramas orfani de tata.
KGB si GRU in spatele Revolutiei Romane
--
Fostul sef al Armatei face dezvaluiri despre agentii sovietici de care
s-a inconjurat Iliescu: Nicolae Militaru si Vasile Ionel
In cartea "In sfarsit,
Adevarul...", lansata ieri la Biblioteca Centrala Universitara, fostul
general Victor Stanculescu (degradat de justitie la rangul de soldat,
ca urmare a condamnarii sale la 15 ani de inchisoare pentru crimele de
la Timisoara) face primele dezvaluiri despre Ion Iliescu si fortele
sovietice din spatele lui. Acestea au actionat pentru eliminarea
Ceausestilor si instaurarea emanatului la Putere in decembrie 1989.
Stanculescu dezvaluie ca primul ministru al Apararii pus in functie de
Ion Iliescu in decembrie 1989 - generalul Nicolae Militaru a fost
descoperit de securitatea lui Ceausescu, drept agent GRU: "fiind omul
sovieticilor, Ceausescu nu putea sa-l impuste" si de aceea l-a
retrogradat intr-o functie inferioara in economie. "Cred ca numirea lui
Militaru a fost la ordinul rusilor", a concluzionat Stanculescu, care a
reconfirmat si faptul ca Iliescu si Militaru au facut scoala impreuna
la Moscova. Tot despre Militaru, Stanculescu a aratat ca a primit
informatia despre faptul ca acesta a pus la cale in 23 decembrie 1989
uciderea sefului USLA col. Gheorghe Trosca, pentru ca in timpul
regimului comunist, acesta din urma a fost cel care l-a descoperit pe
Militaru, in dosarele "Corbul 1" si Corbul 2", ca fiind omul
sovieticilor. Stanculescu a marturisit ca, indiferent daca ar parea
ilogic, a ramas cu credinta ca generalul Militaru a vrut sa-l lichideze
inclusiv pe el in ziua in care s-a deplasat cu elicopterul la
Garnizoana Targoviste impreuna cu membrii completului care i-au
"judecat" pe Ceausesti, intrucat ofiterii din localitate primisera
ordin sa traga intr-un elicopter care va veni "sa-l salveze pe
Ceausescu".
Un zambet pe 16 mm
Stanculescu l-a nominalizat drept om al rusilor si pe generalul Vasile
Ionel, pe care presedintele Ion Iliescu l-a numit consilierul
prezidential la Cotroceni. Despre Vasile Ionel, autorul a relatat ca
acesta avea o amanta rusoaica in perioada cand era seful Canalului unde
comunistii ii trimiteau la munca silnica pe toti opozantii regimului.
Fostul general confirma si episodul din dimineata zilei de 23 decembrie
1989, cand Ion Iliescu si echipa sa au venit la MApN de unde a luat
legatura cu Moscova pentru a cere instructiuni. Precum si faptul ca a
fost insarcinat cu organizarea procesului Ceausestilor, in legatura cu
care Silviu Brucan, Gelu Voican si Ion Iliescu i-au cerut sa-i suprime
pe Elena si Nicolae Ceausescu. Victor Stanculescu nu si-a ascuns
parerea ca inclusiv in spatele sau la Ministerul Apararii a actionat un
grup filorus, care a urmarit crearea tuturor conditiilor pentru ca
toata lumea sa fie convinsa ca Ceausestii trebuiau lichidati, si ca
decizia in acest sens a venit de pe doua fronturi care au lucrat
combinat: din partea GRU (serviciul secret al armatei sovietice) si KGB
(securitatea rusilor).
Stanculescu nu a ascuns ca tot ce i s-a intamplat lui rau in anii ce au
urmat Revolutiei -inclusiv dosarele penale in care a fost condamnat -
s-a datorat conflictului mocnit pe care l-a avut cu Ion Iliescu. Si ca
acesta din urma este cel care l-a eliminat atat pe el, cat si pe Petre
Roman. Finalul marturisirilor lui Stanculescu se incheie astfel: "In
septembrie parca m-am intalnit cu Ion Iliescu si i-am spus ce aveam pe
suflet, pentru ca tot ce s-a intamplat cu mine vine de la el. A avut o
singura reactie: un zambet pe 16 mm si... nimic".
Circ la "omagierea" Revolutiei
Discursul sustinut de fostul presedinte al Romaniei Ion Iliescu la
sesiunea omagiala a 20 de ani de la Revolutia Romana, desfasurata ieri
la Parlament, a fost intrerupt de revolutionarul Dumitru Dinca, care a
contestat vehement faptul ca in prezentarea filmului evenimentelor din
1989, a fost omisa ca fiind neimportanta ziua de 21 decembrie si s-a
trecut direct la 22 decembrie - ziua fugii cuplului Ceausescu. Dinca a
intervenit de la microfon vociferand si nu i-a mai permis lui Iliescu
sa continue. Sergiu Nicolaescu, prezent in sala, a incercat sa-l
calmeze pe Dinca, dar acesta s-a ambalat si mai tare. "Dinca, respecta
adunarea", a spus Iliescu, care a cerut ca cei care doresc sa isi spuna
parerea sa o faca la urma, nu in prezenta presei. Intr-un tarziu, Dinca
a parasit sala. Revenind la Iliescu, acesta si-a reluat vechile placi,
conform carora Revolutia a fost "opera poporului roman", fiind
"castigata cu jertfe" si nu prin comploturi. Iliescu i-a infierat si pe
cei care denigreaza revolutia, calificandu-i "frustrati, "complexati",
"clevetitori" si "combativi post-factum". Cat priveste cenzurarea zilei
de 21 decembrie - despre care multi revolutionari l-au acuzat ca el ar
fi determinat-o - Iliescu a apreciat-o ca "reperabila" si "reparabila".
"Filmul e mizerabil", a precizat si Roman. "O greseala, e incomplet", a
adaugat Sergiu Nicolaescu. Mai multi revolutionari au parasit sala, in
ciuda eforturilor de impaciuire ale lui Ion Iliescu, care a incercat
sa-i readuca la masa.
Scris de George Roncea
Parlamentul Romånei a găzduit ieri o sesiune specială dedicată
„Revoluţiei“, prilej de adunare a tuturor participanţilor la lovitura
de stat din decembrie 1989. Roman (cu pulovăr violaceu - pe placul lui
Hrebenciuc), Iliescu la costum, Gelu Voican (în spatele lui Ilici, ca
la Revoluţie). Tablou complet . Cel mai lipit de Iliescu a fost însă
Geoană, cu måna stråns lipită de ştafeta roşie, ce i se iţea din
buzunarul din spate al Tătucăi. Cu acest prilej, fantomaticul Institut
al Revoluţiei - o instituţie a sinecuriştilor gorbaciovişti din gaşca
lui Ilici - a difuzat un filmuleţ, o producţie îndoielnică care a scos
din minţi revoluţionarii care au fost în stradă în zilele evenimentelor
din decembrie 1989.
Din
film au lipsit relatările la ziua de 21 decembrie, manifestaţiile din
Piaţa Universităţii şi baricada de la Intercontinental, lucru care a
declanşat izbucnirea verbală vehementă a lui Dincă, care i-a reproşat
lui Iliescu faptul că omite deliberat ziua de 21 decembrie.
Cånd
Iliescu a ajuns la relatarea episodului care a determinat conducerea
ţării de la acel moment să ia decizia procesului lui Nicolae Ceauşescu,
Dumitru Dincă a intervenit la microfon, arătåndu-se „profund indignat“
de faptul că a fost chemat la un „circ“ de omagiere, din care au lipsit
referirile la 21 decembrie. Revoluţionarii au protestat faţă de
falsificarea contextului acelor zile de decembrie şi absenţa totală din
aşa-zisul documentar prezentat la manifestare a celor întåmplate în
ziua de 21 decembrie 1989 la Bucureşti. Turbat de nervi, Dincă a sărit
de pe scaun şi a ţipat din răsputeri, încercările lui Iliescu sau ale
lui Petre Roman, fostul tovarăş al „cårpei kaghebiste“, de a-l calma
fiind inutile.
Schimb de replici acide între Ion Iliescu şi revoluţionari
Dincă l-a acuzat pe Iliescu că a omis deliberat ziua de 21 decembrie, atât din discurs, cât şi din filmul prezentat.
„Ai respect faţă de această adunare“, i-a replicat Iliescu lui Dincă.
„Ziua
de 21 decembrie dispare din Revoluţia română, văd că nu există. Fără 21
decembrie nu exista 22 decembrie. Aţi spus atunci că Revoluţia a făcut
trecerea de la dictatură la democraţie, dar a făcut trecerea de la
minciună la minciună. V-aţi folosit de noi“, a răspuns Dincă.
„Măi, o să ai cuvântul, dragă. Toţi vor avea posibilitatea să se exprime aici“, a răspuns Iliescu.
Iliescu
a părăsit, în acel moment, locul său de la prezidul adunării şi a venit
personal lângă Dincă, iar în jurul celor doi s-a format, imediat, un
grup, de circa 20 de persoane, Iliescu fiind flancat de agenţii SPP.
„Am
vorbit de ansamblu, e un pretext. Tu mă bănuieşti pe mine că eu ignor
acest lucru? Aici discutăm. Nu ai decât să iei cuvântul în mod firesc,
ordonat, organizat“, i s-a adresat Iliescu lui Dincă. „Denunţaţi filmul
ăsta, că nu reflectă adevărul“, a spus Dincă. Iliescu a replicat: „Nu
că nu reflectă, e incomplet, e o parte mai puţin reuşită. Ce motivează
ieşirea ta în acest cadru? Bănuieşti pe cineva că vrea escamoteze aşa
ceva? Înţeleg sesibilităţile, şi ale tale, şi ale altora“.
Iliescu l-a făcut nebun pe Dincă
Dincă
a răspuns: „Toţi ne-au dat la o parte, cu toată stima şi respectul pe
care vi-l port“. Iliescu a replicat: „ăsta nu e respect, nu e respect“.
Dincă, la råndul său, l-a înfruntat pe Iliescu: „Am aşteptat ca
dumneavoastră să amintiţi de 21. V-am lăsat, aţi sărit, aţi ajuns până
la execuţia lui Ceauşescu. Sunt eu nebun, ori ceva se întâmplă. Dacă nu
eram nebun, nu ieşeam la Revoluţie“, a spus Dincă, la care Iliescu i-a
răspuns, scurt: „Da, eşti nebun“, Dincă a continuat să conteste
istoria prezentată de Iliescu şi de film, afirmând: „Cu adevărul meu eu
mă duc până la Dumnezeu!“. „Ei, puteai să faci aceste observaţii în
cadrul unei intervenţii civilizate, nu obraznic“, a replicat, de la
microfon, Iliescu.
Dincă s-a repezit în spume către uşă urlånd
furios, dar show-ul a continuat la uşă, şi apoi pe holuri. A fugit după
el toată gaşca lui Ilici în frunte cu Sergiu Nicolaescu, Cazimir
Ionescu şi Roman, care îl trăgea disperat de månecă pe Dincă, încercånd
să-l facă să tacă. „Este o bătaie de joc, cum adică nu a existat 21
decembrie?“, i-a spus Dincă lui Roman.
„Ai dreptate, a lipsit (din
film - n.r.). Gata, linişteşte-te. E adevărat, stai jos, hai
linişteşte-te“, i-a răspuns Roman. „S-a sărit peste 21 decembrie, peste
Piaţa Universităţii, peste baricada de la Inter“, a continuat Dincă.
„Ai
dreptate, nici măcar ce s-a întâmplat pe 22 decembrie dimineaţa nu s-a
prezentat. Hai, stai jos, e doar un film, filmul e făcut prost“, a
încercat să îl liniştească Roman.
Peste cei doi a intervenit
senatorul PSD Ion Vasile, adresându-i-se lui Dincă: „Bine că aţi făcut
voi Revoluţia (...) Aţi făcut voi o sută de inşi Revoluţia?“.
Vociferările
dintre Roman şi Dincă au continuat, fără însă ca fostul premier să îl
poată determina pe acesta să nu părăsească sala de la Senat, unde s-a
organizat simpozionul.
Cearta a continuat pe sălile Parlamentului,
dar „Gogoşarul“ (aşa se zicea lui Dincă) nu a cedat nici la rugăminţi,
nici la mustrările tovarăşilor lui Iliescu, disperaţi că acesta le-a
stricat paranghelia.
Impostura profitorilor „revoluţiei“
Zbierånd
din răsputeri, Dincă striga: „Regret că am venit. Plecăm acasă!“, în
timp ce Petre Roman, agăţat în continuare de måneca „Gogoşarului“,
încerca să-l dirijeze către ieşire. „Hai mă afară să discutăm“, i-a
spus Petre Roman, îmbrăcat în pulovărul său violaceu ce ar fi trebuit
să amintească de cel purtat la prima sa apariţie în studiourile
Televiziunii Române în urmă cu două decenii. Mega-scandalul i-a stricat
distracţia lui Ilici şi comilitonilor săi, care s-au trezit făcuţi de
rås în faţa operatorilor televiziunilor aduse pentru a celebra
discursurile aduse de „Revoluţie“ în fruntea statului romån, pradă a
tuturor jagardelelor din fostul activ de partid, a securiştilor „de
bine“, căţăraţi pe cadavrele copiilor scoşi în stradă pentru a legitima
lovitura aplicată de serviciile ruseşti.
După plecarea intempestivă
a lui Dincă de la sindrofia „de stat şi de partid“ adunătura din jurul
lui Iliescu a prins a comenta că acesta ar fi deviat mintal, deşi
acesta a primit chiar din måna lui Iliescu certificatul de
revoluţionar. Foarte vexat, cu måinile tremurånd de nervi, Iliescu a
bodogănit în barbă fraze neinteligibile din care reporterul nostru a
reţinut fragmente în limba rusă şi pomenirea numelui lui Gorbaciov pe
care Iliescu îl aşteaptă de 20 de ani să-i dea sărutul slugii.
Gorbaciov va veni adus de Sorin Ovidiu Vîntu la Bucureşti, în ziua de
21 decembrie pe post de momåie a Perestroikăi de la care se revendică
Ion Iliescu.
„1989 dintr-o iarna in alta... Romania in resorturile secrete ale istoriei”, o lucrare de referinta privind adevarul asupra evenimentelor din 1989, publicata de Editura Proema, a fost lansata ieri la Baia Mare, in prezenta autorului, general Aurel I Rogojan si a fostului sau sef direct, generalul Iulian Vlad, alaturi de care a trait perioada loviturii de stat in urma cu 20 de ani. La reuniune au participat numerosi ofiteri de informatii din zona Maramuresului precum si generalul (r) Adrian Barbulescu, vicepresedintele asociatiei rezervistilor SRI, editorii volumului, Cornelia si Alexandru Peterliceanu, amfitrionul evenimentului, prof dr Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii judetene “Petre Dulfu” cat si „inspiratorul” lucrarii, jurnalistul si scormonitorul istoriei recente Razvan Belciuganu. Cartea trateaza anul 1989 si trecerea spre iarna lunga de 20 de ani care a urmat din perspectiva sefului de cabinet al conducatorului DSS, cel care a reusit prin prestatia sa sa stopeze o varsare de sange care se putea duce, conform planului rusesc, pana la 60.000 de victime, cat si sa blocheze impartirea tarii intre vecinii antrenati in operatiunea anti-Romania coordonata de serviciile speciale sovietice. Din aceste motive a si patimit, prin patru ani de inchisoare, in urma unei pedepse impuse de capii loviturii, Silviu Brucan, Ion Iliescu, Nicolae Militaru si, nu in cele din urma, ambasadorul URSS la Bucuresti, care a supravegheat din umbra, personal, inclusiv arestarea generalului Iulian Vlad, respectiv E.M. Tiajelnikov.
„Puterea secreta”
Generalul Rogojan a explicat in discursul sau sensul iernilor Romaniei: „Asa cum bine s-a observat, in aceasta carte sunt mai multe carti. In zece dintre capitole ne referim asupra unora dintre evenimentele care, dintr-o iarna in alta, ne-au schimbat istoria. Din iarna lui `89 pana in in iarna lui `90. Dar nu aceasta este cheia pentru “1989. Dintr-o iarna in alta…” Cheia este in punctele de suspensie din titlu… Celeilalte ierni ii sunt rezervate capitolele cu intrebari esentiale, cum ar fi: “Cine conduce Romania, o clasa politica responsabila, sau rentierii politicii? “Doua sau mai multe Romanii – provocare geopolitica, dilema existentiala sau insecuritate nationala? “ si de ce nu, chiar si “Noile serviciide informatii si securitate ale Romaniei”. Dominanta titlului: “Romania in resorturile secrete ale istoriei”, exprima o realitate valabila nu numai in cazul dat. Destinele omenirii sunt, astazi mai mult ca niciodata, chircite in resorturile secrete ale unor forte transnationale, pe care guvernele natiunilor nu le mai pot controla. O vasta retea transnationala domina planeta: holdinguri fara nationaliate, mafia fara frontiere, media monopolizata, organizatii nonguvernamentale substitute ele statelor-natiuni si liantul tuturor: noile tehnologiii ale informatiei si comunicarii. Lubrifinatul universal: banul fara miros si coruptia institutionalizata. Sub povara unei asemenea cangrene universale, statele protectoare ale cetatenilor, devin caricaturi. Serviciile secrete, doar cele care au anticipat schimbarea naturii si resurselor puterii sunt in aceasta retea. Aceasta inseamna ca anumite guverne au capacitatea sa influenteze procesele transnationale ale globalizarii, iar altele nu.
“Puterea secreta” nu este doar un simplu titlu de capitol in carte, ci un mesaj –avertisment. In viata oricarei natiuni apar momente de mare cumpana si de rascruce a drumurilor istoriei. Nu toate aceste momente sunt faste. Si nu sunt, ori de cate ori intre vointa natiunii si administratorul puterii apar contradictii ireductibile pe calea solutiilor democratice. In astfel de imprejurari, oamenii din fruntea serviciilor secrete trebuie sa stie sa aleaga, intre a continua a servi o putere potrivnica natiunii de la care a emanat, sau a servi natiunea sa-si apere ori sa-si schimbe constitutia, potrivit vointei populare suverane. O decizie de acest tip a trebuit sa ia generalul Iulian Vlad in contextual evenimentelor din 1989. Si a luat-o; asumandu-si personal consecintele. Fapt pentru care este personajul central al cartii.”
Tinta: Romania
La randul sau, generalul de corp de armata Iulian Vlad a dorit sa marturiseasca auditoriului: „Generalul Rogojan mi-a fost alaturi, in functiile de conducere ce le-am avut intr-o perioada cand Romania s-a facut cunoscuta pe mai toate meridianele planetei, ca si in cele mai dificile momente din istoria postbelica a tarii noastre. Acestea au inceput cu anii in care termenul de gratie a creditului acordat de Occident sefului statului roman a expirat si din rasfatat al marilor lideri ai lumii, conducatorul de atunci al Romaniei a devenit de netolerat si trebuia inlaturat.
Am trait atunci povara unei misiuni imposibile, pe care asistentul meu, am inteles acum din ceea ce a scris, a trait-o si el nu mai putin intens. (...) Prin acest volum de marturii, publicistica, interviuri si conferinte, autorul isi implineste o indatorire patriotica de onoare, si anume aceea de a nu lasa loc interpretarilor false asupra istoriei pe care am trait-o. Totodata, el aduce si un omagiu fostilor nostru camarazi – eroi ai unor evenimente prin care scenaristii si regizorii loviturii de stat scontau sa arunce tara intr-un razboi civil, ale carui urmari sa satisfaca neostoitele pofte ale neorevizionistilor, aflati in permanenta asteptare a dezmembrarii Romaniei. Sacrificiul vietii camarazilor nostri a avut un pret. Il stim acum. Pretul a fost Romania!
Daca vom face o paralela si cu „intamplari” din cartea anterioara despre Iugoslavia si nelinistile balcanice, este lesne de inteles ca vecinii – actorii externi ai evenimentelor din decembrie 1989 – urmareau mize teritoriale, de pe urma carora din Romania ar mai fi ramas putin... Despre carte ar mai fi de spus foarte multe lucruri. Ea refera si asupra umbrelor aruncate peste istoria noastra recenta de catre vanzatorii de neam si tara, unii inca in pozitii publice, din care, loviti de amnezii periculoase binelui comun, se straduiesc sa-si amane judecarea faptelor odioase pana la scadenta istoriei, cand nici unii si nici altii nu vom mai fi”.
Un alt participant la lansare a tinut sa remarce ca, daca Militaru si Brucan au disparut, al treilea actor, inca nepedespit, Iliescu-KGB, se pregateste sa sarbatoreasca pe scena Ateneului, chiar pe 21 decembrie, 20 de ani de la masacrele din decembrie, impreuna cu unul dintre coordonatorii principali ai loviturii, Mihail Gorbaciov, adus la locul crimei pe banii puscariabilului Sorin Ovidiu Vintu.
Lucrările generalului (r) Aurel Rogojan „1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei“ şi, cea realizată împreună cu profesorul dr Traian Poncea, „Istorie, Geopolitică şi Spionaj în Balcanii de Vest“, publicate de Editura Proema, au fost lansate sâmbătă la Târgul de carte „Gaudeamus“ cu participarea autorilor, a profesorilor Dinu C. Giurescu, Gheorghe Iscru, Teodor Ardelean, a editorului Alexandru Peterliceanu, împreună cu poetul şi scriitorul Adam Puslojic şi jurnalistul Corneliu Vlad. Printre participanţi au fost remarcaţi generalii Iulian Vlad şi Ion Stănescu, colonelul Filip Teodorescu, foşti membri ai USLA şi ai unităţii de elită 0110 „anti-KGB“, care monitoriza spionii statelor comuniste din România, precum şi observatori din rândurile tuturor serviciilor de informaţii şi ai corpului diplomatic străin. Toţi vorbitorii au arătat necesitatea publicării unor astfel de adevăruri, aşteptate de 20 de ani, pentru istoria reală şi generaţiile prezente şi viitoare. În alocuţiunea sa, generalul Rogojan a oferit o paralelă inspirată despre un candidat la preşedinţie şi poziţia sa faţă de serviciile de informaţii: „Administraţia noastră şi partidul (...) vor acţiona pentru îmbunătăţirea capacităţilor de obţinere de informaţii prin mijloace tehnice şi clandestine, prin analiză convingătoare, activitate coordonată de contrainformaţii şi acţiune politică acoperită ferm. Vom acorda întregul nostru sprijin personalului devotat şi priceput al serviciilor noastre de informaţii. Vom propune legi care să permită ofiţerilor de informaţii şi agenţilor acestora să opereze eficient şi în siguranţă... Vom sprijini modificarea legislaţiei în sensul de a permite efectuarea de verificări semnificative asupra trecutului şi persoanelor avute în vedere în numiri în posturi importante pe linie de stat... Vom asigura guvernului nostru capacitatea de a influenţa evenimentele internaţionale vitale pentru interesele noastre de securitate naţională... Vom căuta contramăsuri adecvate pentru a ne asigura că abuzurile trecutului nu se vor repeta, dar vom căuta şi anularea restricţiilor rău-gândite care au slăbit capacitatea serviciilor noastre de informaţii şi au uşurat, în acelaşi timp, eforturile de culegere de date şi de subversiune ale adversarilor noştri“. Surpriza: citatul este din platforma unui candidat al Partidului Republican ajuns preşedinte al Statelor Unite ale Americii: Ronald Reagan. În continuare, prezentăm un extras revelator din cartea de mărturii „1989. Dintr-o iarnă în alta. România în resorturile secrete ale istoriei“, privind ultima noapte a regi-mului Ceauşescu, văzută şi trăită din interiorul clădirii CC. Victor Roncea
Crime nepedepsite
Ordinele date de generalul Vlad au prevenit ca represaliile şi crimele cărora le-au căzut victime un număr de ofiţeri să nu capete proporţii mult mai mari.
Nu putem să nu fim oripilaţi de groaznicul măcel de la Aeroportul Internaţional Otopeni, în care au pierit zecile de tineri ostaşi şi ofiţeri ai Centrului de Pregătire Transmisiuni din Câmpina al Comandamentului Trupelor de Securitate, de omnicidul premeditat asupra echipajelor Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA), comandate de şeful Statului Major Antiterorist, colonelul (post-mortem) Gheorghe Trosca, ordonat cu sânge rece de generalul Militare, dovedit trădător de ţară, răsplătit în acele zile tulburi cu demnitatea de ministru al Apărării Naţionale şi care s-a voit, pe deasupra, şi criminal... Dacă ne amintim - şi nu avem cum să uităm - s-au mai încercat: uciderea în masă a efectivelor Direcţiei de Securitate şi Gardă (al cărei sediu, lipit de Biblioteca Centrală Universitară, a fost distrus cu tiruri de artilerie), Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă (ale cărei efective urmau să fie „trecute în revistă“ pe stadionul Ghencea, special amenajat pentru o ambuscadă împotriva „teroriştilor“), personalului mai multor securităţi judeţene (cazul cel mai elocvent fiind cel de la Sibiu, dar pericole mari au existat şi la Brăila, ori în alte judeţe).
Brucan şi planurile unui război civil
Un recurs la istorie este necesar. (...) Serviciile speciale care au evaluat atât contextul european din 1789 (retrospectiv), cât şi cel din 1989, au concluzionat însă eronat că Securitatea şi forţele de ordine publică ale Ministerului de Interne din România vor proceda precum serviciile şi poliţia Angliei, nepermiţând dislocarea dictaturii de tip sultanic a lui Nicolae Ceauşescu. Pe această eroare - dacă a fost o eroare - descalificantă pentru nivelul de cunoaştere de către acele servicii a opţiunilor Securităţii, aveau însă să se fundamenteze planuri grave şi extrem de periculoase, care puteau împinge România într-un război civil distrugător al statalităţii naţionale şi integrităţii sale teritoriale.
Iată ce declara, în 1991, Silviu Brucan, unul dintre membrii cei mai activi ai primei puteri provizorii instituite în decembrie 1989, citez: „(...) din cauza situaţiei politice (...) în ţara asta armata era singurul factor de stabilitate, cu toate că armata a tras la Timişoara şi la Bucureşti, şi prin alte părţi. (...) Nu puteam să spunem că unii generali i-au fost loiali lui Ceauşescu, alţii disidenţi, că armata a tras la Timişoara, a tras la Sibiu, a tras la Cluj, a tras şi la Bucureşti în 21 decembrie - ăsta-i adevărul istoric. Ar fi fost iresponsabil să deschizi o asemenea discuţie într-o perioadă când asta (n.n. - armata) era singurul lucru pe care ne sprijineam“. Această ultimă afirmaţie clarifică, fără echivoc, cât anume din evenimentele din decembrie a fost revoluţie şi cât lovitură de stat. Dar şi de ce trebuia să se producă lovitura de stat. Pentru a se acoperi crimele cu alte crime şi a nu se răspunde pentru săvârşirea lor!
Teleconferinţa lui Ceauşescu şi noaptea de 21 decembrie
Nicolae Ceauşescu, nemulţumit în legătură cu cei trei miniştri - Milea, Postelnicu şi Vlad - care nu-i executaseră ordinele, a convocat o teleconferinţă, în cadrul căreia a ordonat personal modul de acţiune: „Somaţie, foc de avertisment, foc la picioare şi, dacă mai mişcă cineva, să nu se mai ridice!“ Toţi cei care au fost în audiţie directă au primit ordinul de la Comandantul Suprem şi aveau, strict formal, obligaţia să-l execute. Legea vremii nu îngăduia militarilor să refuze executarea ordinului ilegal. Deschiderea focului cu arme letale asupra mulţimilor neînarmate ori asupra insurgenţilor înarmaţi - dar în împrejurări de risc pentru viaţa terţilor, mai cu seamă a femeilor, bătrânilor şi copiilor - nu era, însă, permisă de nicio lege a războiului.
La terminalele teleconferinţei de la comitetele judeţene ale P.C.R. din Timişoara, Cluj, Sibiu, Braşov, ca din toate celelalte reşedinţe judeţene, erau toţi cei care puteau pune în executare ordinul, chiar şi fără ca generalul Milea să-l mai reitereze. Nu este mai puţin adevărat că în armată existau o serie de proceduri privind darea şi primirea ordinelor, dar faptul că ordinul a fost dat personal de către Comandantul Suprem putea anula ori schimba regulile. Nu mai exista un precedent. Depindea de discernământul comandanţilor. Dar, în pofida intervenţiei lui Ceauşescu, care a dat ordinul personal, generalul Milea l-a reluat, potrivit regulilor militare.
În evenimentele din Bucureşti, în represiunea armată violentă din noaptea de 21/22 decembrie 1989, generalul Milea a fost secondat de colaboratori şi subordonaţi marcaţi de exces de zel şi fanatism, unii având şi „temă dată“.
Generalul Milea plângea pe holurile CC-ului
În noaptea de 21/22 decembrie 1989, când generalul Milea a revenit în sediul Comitetului Central, era într-o stare de puternică deprimare. L-a văzut pe generalul Vlad, spre care s-a îndreptat, şi a început să plângă, spunându-i: „Nu eu am dat ordinul... Nu sunt un criminal...“. Generalul Vlad l-a îmbrăţişat, spre a-l îmbărbăta, iar generalul Milea, printre lacrimi, a continuat: „Te rog să-i spui soţiei mele, fetelor mele, spune-le că n-am fost un criminal, că nu eu sunt cel care... Nu eu...
Generalul Vlad l-a condus apoi spre un hol de aşteptare în care se aflau nişte fotolii, unde s-au aşezat. Generalul Milea nu-şi putea reveni. Generalul Vlad i-a spus că situaţia s-a agravat extrem de mult şi trebuie găsită o soluţie pentru a se pune capăt vărsărilor de sânge. „Eu am în Comitetul Central toate forţele necesare pentru controlul situaţiei aici în interior... Se pune problema dacă ai dumneavoastră, care sunt afară, vor acţiona în aceeaşi direcţie...“ Reacţia generalului Milea a fost cea a unui om profund deznădăjnuit: „Nu ştiu... nu mai pot... nu mai sunt în stare de nimic...“
Generalul Milea nu poate fi „decupat“, aşa cum iniţial s-a încercat, din contextul represiunii armate, dar nici nu poate fi considerat omul unor iniţiative care să-i fi aparţinut. Pe 31 decembrie 1989, a urmat arestarea întregii conduceri a DSS, urmată de o condamnare pe baza unor capete de acuzare false impuse justiţiei la ordinele lui Silviu Brucan şi Ion Iliescu. Gen brig (r) Aurel I Rogojan
S-asa-s de multi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însusi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria crunta/ De-a spune adevarul – daca chiar/ Prin el lumea s-aprinde (1).
„Ei mint – eu adevarul îl spun, caci nu ma tem / De-a lui urmari” (2).
„Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în fata, s-a recunoaste adevarul. El e crud acest adevar – dar numai el foloseste” (3).
1. Versuri fragmentare din mss. 2259.
2. M. Eminescu, Opere, I, p. 94.
3. Idem, Opere, IX, p. 311.
Puse la un loc de Theodor Codreanu
„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmaşii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut“.
"Il felicit pe Victor Roncea, un ziarist de investigatie de exceptie; pentru cei ca el am luptat sa fie scoase din Codul Civil amendamentele care vizau ingradirea jurnalismului de investigatie." - Senator Iulian Urban
Parintele Iustin Parvu, Manastirea Petru Voda
ALERTA - Isteria Gripei Porcine
Controversa Vaccinului Anti-AH1N1
Asociatia ProVita Bucuresti
VIDU
ANALIZA FINALA
Dr Liviu Turcu a demontat pentru Presedintele Traian Basescu Reteaua Tismaneanu
Minciunile Personajului Tismaneanu
Au cuvantul detinutii politic, Biserica, academicieni, istorici, analist CIA
Laureata NOBEL pentru literatura despre ICR, Securitate si Patapievici
Interviu exclusiv realizat de Victor Roncea cu Herta Muller
DOSARUL UNUI IMPOSTOR
"Normalitatea" lui Patapievici: homosexuali, porno, anticrestinism, antisemitism, antiromanism, turnatori, impostura, fraude, trafic de influenta
Adevaratul Ion Iliescu
ION ILIESCU - BIOGRAFIA SECRETA
Teza leninista a lui Vladimir Tismaneanu
Traiasca Fratii Marx, Engels, Lenin si Trotki!
BISERICA ORTODOXA ROMANA IN ANII REGIMULUI COMUNIST
Un Studiu oferit de Patriarhul Teoctist pentru a contracara minciunile din Raportul TISMANEANU
Civic Media
Informatia inseamna libertate
PARINTELE IONEL RONCEA despre gandirea lui Hristos versus indoctrinarile unor "guru"
DAN PURIC, TOVARASUL ANTICRESTINILOR
Un actor grabit, bun de inchiriat
Blestemul Aiudului. Masca lui Puric
Gardasil, vaccinul care ucide
Silgard, vaccinul sterilitatii
Adevarata Romanie
Search This Blog
Salvati Romanii din jurul granitelor!
Libertate pentru Basarabia!
BASARABIE, Cetatenia.ro este dreptul tau!
Sustine Campania Pro Cetatenie
www.cetatenia.ro
Dreptate dupa 65 de ani!
Ucraina ataca Delta - Documentar TV despre Cazul Bastroe si Campania Civic Media
Enciclopedia Romaniei
Europeni si Americani impotriva Statului Politienesc
ESTE HAR... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - sa te jertfesti pentru dreptate... - să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!
Posts
