Pages

Saturday, September 6, 2008

Arma secreta a lui Traian Basescu: Maria Basescu l-a vrajit pe Suveranul Pontif



Vizita presedintelui Romaniei la resedinta de vara a Papei Benedict al XIV-lea, aflata langa Roma, in Lazio, la Castel Gandolfo (asezat langa lacul unde mai fac si eu baie). La Vatican, Basescu este primit doar de cardinalul Tarcisio Bertone. El se mai intalneste si cu Matthew Festing, principe şi Mare Maestru al Ordinului de Malta. Basescu, ca intotdeauna prost sfatuit de consilierii sai, a reiterat o invitatie din 2006 pentru o vizita a Papei in Romania. Insa pentru ca acesta sa paseasca in Romania e nevoie de acordul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Poate ar fi fost timp, vreo doi ani, ca sa nu se fi ajuns, din nou, la aceasta gafa. Pacat! Ne facem de ras!
Foto: Sorin Lupsa, presidency.ro

Trei zile de foc la Haga pentru Procesul Romania contra Ucraiana

Romania multumita de pledoaria la Haga Saptamana viitoare va fi randul Ucrainei sa-si prezinte argumentele, dupa care urmeaza o a doua runda a tarii noastre * Curtea de la Haga s-ar putea pronunta la inceputul anului viitor In documentele depuse la CIJ, Ucraina recunoaste acordurile incheiate de Romania cu URSS, insa refuza sa accepte granita trasata de ele. Romania si-a incheiat ieri pledoariile in fata Curtii Internationale.
TREI ZILE DE FOC
ZIUA I
Romania denunta ocupatia URSS in Insula Serpilor - 3 septembrie 2008
ZIUA a II-a Procesul "Insula Serpilor" continua la Haga - 4 septembrie 2008
Autoritatile de la Kiev au desfasurat in cursul acestei veri o ampla operatiune de dezinformare prin intermediul presei in legatura cu problema Insulei Serpilor. Oficialii ucraineni au depus eforturi deosebite pentru a demonstra ca Insula Serpilor poate fi locuita - in mai putin de un an presedintele Viktor Iuscenko a vizitat petecul de pamant din Marea Neagra de doua ori.

Un Nixon si un Ceausescu care-i stau ca sarea-n in ochi lui Brucan 2, zis si Tismaneanu. La Bucuresti s-a negociat pacea de la Hanoi

Pe 3 august 1969 presedin­tele SUA Richard Nixon avea o intalnire privata cu presedintele Romaniei, Nicolae Ceausescu, la Bucuresti. O intalnire in "cadru restrans" - au mai participat doar se­cretarul de stat Henry Kissinger, premierul roman Ion Gheorghe Maurer si interpretii oficiali - colonelul Burbec din partea americanilor, traducatorul roman nefiind numit.
Transcrierea acestei con­vor­­biri confidentiale din­tre cei doi presedinti a fost decla­si­ficata de cu­rand de De­par­ta­mentul de Stat, iar in ran­durile urmatoare va pre­zentam ideile cele mai importante, do­cumentul pu­tand fi citit integral pe www.ziua.ro. Presedintele american venise la Ceausescu pentru a gasi o cale paralela de comunicare cu nord vietnamezii in cadrul eforturilor de retragere a americanilor dintr-un conflict fara iesire. Nixon nu era primul presedinte american care facea apel la diplomatia roma­neasca pentru a rezolva problema vietna­meza - inaintea sa Lyn­don B. John­son se folosise de serviciile diplo­matiei roma­nesti in deschi­derea dialogului cu vietnamezii.

Vezi:
Dosare Ultrasecrete
Intalnirea tainica Nixon - Ceausescu

De ce isi plange de mila Andrei Plesu? I-au murit laudatorii?

Andrei PataPleşu (in dreapta, mic, jos): „Sexagenar în România“
"Am de gînd să-mi fac, de ziua mea, un cadou. Voi refuza orice colaborare, de-aici încolo, cu ICR, cîtă vreme va fi preşedinte Patapievici " - (Cam tarziu tov. Plesu! Acum, dupa patru ani, cand Pata e dat afara? - nota mea)
Nu simt nimic. Nu mă simt nici mai bine nici mai rău decît ieri sau decît anul trecut. Aş fi preferat să trec discret peste acest prag, nu din cochetărie, ci din convingerea sinceră că aniversarea zilei de naştere (fie ea şi a şaizecea) este un eveniment minor.
Nu e mare scofală că la data cutare, la ora cutare, s-a născut Gigi! Ciclurile timpului au, cred, cu totul alte repere: Crăciunul şi Paştele, echinocţiile şi solstiţiile, marile conjuncţii planetare, zilele sfinţilor... Toate celelalte sînt accidente private, festivităţi contabile, mai mult sau mai puţin formale.
Trei amici au simţit, totuşi, nevoia să mă firitisească prin gazete, lucru pentru care le mulţumesc, deşi efectul a fost, cum era de aşteptat, altul decît cel scontat: s-a relansat tema găştii, a elitiştilor, băsesciştilor, monopoliştilor, fripturiştilor, impostorilor, „intelectualilor", plagiatorilor etc.
Un mare spirit contemporan şi un campion al ecarisajului civic m-a luat peste picior pe blogul lui, numindu-mă, cu un umor fin, „bulibaşa". Pe aceeaşi linie, o sumedenie de forumişti de mare curaj (toţi ambalaţi în zalele anonimatului), s-au scăldat euforic în libertatea de expresie post-revoluţionară şi în drepturile oferite de democraţie, ca să mă facă praf în fel şi chip: am fost tutuit în draci („bă", „mă", „coane", „Preşule"), înjurat, afiliat securităţii, lui Ceauşescu, lui Adorno, lui Liiceanu şi lui Patapievici.
Un filosof al culturii din „Gazeta de Transilvania", prieten (de idei) cu un talentat turnător ardelean şi scos din minţi de cărţile „îmbîrligate" ale „cretinului" Patapievici, mă ameninţă cu perspectiva unui examen critic serios, care să arate că şi eu sînt la fel de cretin.
N-a trecut neobservat nici faptul că am burtă, că am profitat de toate regimurile, că păcălesc lumea cu fiţele mele oratorice şi că, pe vremea ministeriatului de la externe, mi-am făcut ţara de rîs şi m-am plîns de calitatea proastă a omletei de la cantina instituţiei. Asta e! Trăim într-o ţară exigentă. Spiritul public, întrupat în cîteva vestale ochioase, veghează!
Dacă e să fac un bilanţ al celor şaizeci de ani împliniţi, trebuie să recunosc cinstit, privindu-mă în oglinda unor comentatori, că am toate motivele să fiu deprimat. Dacă nu era Patapievici şef la ICR m-aş fi tîrît prin mlaştini periferice. N-aş fi fost nici citit, nici tradus, nici invitat prin străinătate.
De altfel, nici Patapievici n-ar fi ajuns ce e, dacă nu l-ar fi promovat „cuplul Liiceanu-Pleşu" şi Traian Băsescu. Sîntem o mînă de handicapaţi care ne proptim unii pe alţii. Scriem prost, nu citim mai nimic, şi facem avere, parazitînd banul public.
Ne vindem cărţile terorizînd cititorii, sau fraierindu-i cu dansuri din buric şi manele. Unul e dizgraţios de gras, altul suspect de slab, altul face pe pedagogul naţional. Pe scurt, lucrurile ar merge, cît de cît, în România, dacă n-am bloca scena cu incompetenţa noastră nepatriotică.
Pe acest fundal, am de gînd să-mi fac, de ziua mea, un cadou. Mă dau la fund. Voi refuza orice colaborare, de-aici încolo, cu ICR, cîtă vreme va fi preşedinte Patapievici. Invit pe adevăraţii reprezentanţi ai României (care, întîmplător, coincid cu cei care îl detestă pe sus-numitul) să preia ştafeta.
Să dăm drumul în lume celor pe nedrept marginalizaţi: de la Văcăroiu şi Păunescu, la Daniela Buruiană şi Valentin Stan, de la Cornel Nistorescu şi Roncea, la Lefter şi Şiulea. „Jos elitele autointitulate!" „Sus elitele veritabile!". E momentul să intrăm în normal.
"Adevarul"

Vezi si
Din ciclul "Limba...
EVZ.ro - Dan C. MIHĂILESCU: Andrei Pleşu, sexagenar! -
EVZ.ro - Vladimir TISMANEANU: Etica discernământului nativ: Andrei Pleşu la 60 de ani
Cotidianul - Sever Voinescu COTOI Exceptia Andrei Plesu
...si glaspapirul"
23 August - Omagiu conducatorului iubit, tovarasul Andrei Plesu, secretar general al Colegiului Novaia Europa si membru al CC al ICR
Pleşu, Dinescu és a KGB - A Hét
Secretele lui Plesu - Scrisoarea I si Scrisoarea a II-a catre tovarasul Nicolae Ceausescu: Stimate Tovarase Secretar General al Partidului...

Sigur, i s-ar putea raspunde bulibasei cu tone de argumente de bun simt. Dar cine mai are timp de el, un amarat de kaghebist expirat?
Plus ca, in locul lui, n-as vorbi de turnatori in casa patibularilor din strada Paris. Nu de alta, dar niciodata nu poti sa pui baza pe ce-ti promit securistii, mai ales cei recrutori. N-as sta asa de linistit chiar dupa ce a scris Malureanu cu manuta lui, pe cand era colonel SRI, despre arhiva "Arta-Cultura"... Ca ar fi fost arsa... Chiar credea Plesu ca o sa pacaleasca Securitatea si o sa rada el ce mai era de gasit prin arhiva CNSAS?! Ha! Trecutul nu se prescrie.
Doar cateva intrebari vizavi de elogiul lui Plesu facut de Tismaneanu in EvZ (apropos: Evenimentul Zilei se ocupa de Radu Beligan "comunistul", in frunte cu un editorialist propagandist comunist si kominternist care a declarat ca se ocupa de "prelucrarea trecutului"! Si aschierea, vad...).
Trei citate: "Spre deosebire de atâtia confrati de idei si de generatie, el si-a asumat, înca din anii ’80, ceea ce as numi aventura trairii în adevar." - Aventura din care fac parte probabil si scrisorile de iertare catre Ceausescu si informarile oferite pe tava tovarasului maior al Directiei a I-a a Departamentului Securitatii Statului, Vasile Malureanu, in prezent general (r)...
"În datele concrete ale României ceausiste, Andrei Plesu a aparat valorile spiritului si a fost pedepsit pentru aceasta." - Parca fusese pedepsit pentru aiureala transcendentala, desfasurata, de altfel, cu voie de la CC si Securitate - dar o pedeapsa de scurta durata, care s-a terminat cu niste cursuri la Securitate, apoi o bursa Humboldt si... cu inca o bursa Humboldt, impreuna cu "asupritul" Liiceanu...
"Faptul ca nu a facut parte din niciun fel de structuri, vizibile ori invizibile, ale fostului aparat (ideologic, politic ori de alt gen) îl distinge de predecesorii sai în aceasta pozitie." - Si iata cum Plesu, colaboratorul eternelor si fascinantelor Securitati (de mai multe natii), devine dintr-o data si ne-membru de Partid, el, cel care aderase la PCR inca de la 19 ani, ramarcandu-se in BOB-ul Institutului pana l-a calcat pe nervi pe regretatul Raoul Sorban, pe care incerca sa-l capcaneze cum a facut-o ulterior cu Noica...

PS: E-asa de rau sa te ocupi cu ecarasijul in "Vremea potailor"?!...

Cazul Patapievici-ICR. Radu Portocala: DOUĂ SUBIECTE ŞI O MANIPULARE

Acum 25 de ani, cînd Luvrul a intrat într-o lungă şi complicată perioadă de refacere, vastul şantier a fost înconjurat, aşa cum se face totdeauna, cu palisade. Ministrul culturii de pe atunci, adept al experimentelor şi al modernităţii, a invitat mai multe echipe de artişti ai străzii să-şi slobozească imaginaţia şi să picteze în deplină libertate pe aceste palisade. Iniţiativa n-a stîrnit însă nici un entuziasm. În primul rînd, pentru că faimoasa "street art" încetase să mai fie o noutate (ba chiar lumea se săturase să vadă înmulţindu-se pe zidurile oraşului aceste producţii adesea neispirate) şi, în al doilea rînd, pentru că, prin definiţie, "street art" nu se face cu voie de la minister şi nici în deplină libertate, ci sub presiunea şi cu graba pe care le implică săvîrşirea actului protestatar clandestin.
Un sfert de secol mai tîrziu, Institutul Cultural Român propune la New York o expoziţie de "street art" şi încearcă s-o prezinte drept avangardistă. Idee surprinzătoare în sine, pornind parcă de la premiza că eventualii vizitatori sînt orbi şi n-au băgat încă de seamă ce se petrece de trei decenii pe faţadele care-i înconjoară. Idee surprinzătoare, apoi, pentru că introducerea acestei forme de artă într-o galerie - care, în plus, aparţine unei instituţii de stat - anulează instantaneu caracterul subversiv care îi este propriu şi transformă acţiunea, prin finanţarea oficială de care a beneficiat, într-o caricatură derizorie a propriei sale idelogii.
Nu cred că ar fi fost nevoie să se scrie mai mult despre această expoziţie. Din păcate, presa a găsit cu cale să se arunce avidă asupra bietului ponei roz cu zvastika pe crupă, ridicîndu-l la rang de scandal naţional şi chiar internaţional, iar această furtună mediatică a permis conducerii ICR să escamoteze celălalt scandal - real, de data asta - pe care ar fi putut şi ar fi trebuit să-l provoace exportul de turnători şi de maniaci ai falselor titluri. În cadrul unei operaţiuni extrem de abile, fleacurile de la New York au devenit copacii în spatele cărora se ascunde pădurea. Providenţial inspirat de răbufnirile prost plasate ale presei, Institutul Cultural Român a reuşit să facă din neînsemnatul ponei un gigant şi să facă uitată la umbra lui adevărata mizerie: cazul Antohi & Co.
Cei care s-au ridicat cu furie împotriva stupidei idei că ar fi existat "securişti buni" şi "securişti răi" se forţează acum să uite că turnătorii au fost cîrjele infame ale securiştilor şi încearcă să impună ideea că ar exista turnători scuzabili, turnători reciclabili, turnători exportabili pe temeiul unei false excelenţe academice. Ce ar fi trebuit să tulbure presa nu e răsuflatul ponei roz, ci contorsiunile prin care conducerea Institutului Cultural Român s-a străduit să justifice cazul Antohi & Co şi care, în fond, n-au făcut decît să divulge lamentabil găunoşenia a 19 ani de agitaţie civic-moralizatoare. Privite restrospectiv, lecţiile de salubritate publică pe care le-au dat demnitarii-cronicari de la Institutul Cultural Român nu mai au nici un sens. Sau, poate, doar unul singur: acela de a pregăti îndoielnice solidarităţi. "Noi care, atîţia ani şi cu atîta străşnicie, am condamnat ticăloşia unora, ne-am cîştigat dreptul să absolvim ticăloşia altora."
Sîntem în 2008, totul e aşa cum a fost scris, nemernicii navighează pe creasta valului, iar moraliştii ne conduc pe drumul mocirlos al uitării. Atîta vreme cît vor continua să fie aplaudaţi, se va putea spune că ne merităm soarta.
Radu PORTOCALĂ

Cazul Patapievici-ICR. Valerian Stan devoaleaza RETEAUA PCR-GDS-ICR - profitorii tuturor regimurilor

„Boierii minţii” şi sistemul clientelar
Sub mandatul d-lui Patapievici, în jurul ICR s-a format o reţea clientelară care pare că a copiat la indigo modelele cele mai detestabile din politica autohtonă. D-l Patapievici şi clienţii ICR sunt pe cale să ajungă în cultura „bugetară” ce au fost şi încă mai sunt în politică Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Miki Şpagă şi toată clientela lor şi a partidului lor. Fără să fie conştienţi de urmarea gesturilor lor, cei care de aproape trei săptămâni au sărit în apărarea d-lui Patapievici şi a echipei sale au desenat o hartă foarte sugestivă a oamenilor şi intereselor care de patru ani încoace parazitează cu consecinţe foarte grave Institutul Cultural Român. Extrem de interesant – dar şi de grăitor – mi se pare faptul că oamenii în cauză aparţin practic fără excepţie Grupului pentru Dialog Social al d-lor Liiceanu şi Patapievici şi/sau grupului de foşti agenţi ai propagandei comuniste („noua stângă”) din presa „studenţească” – revistele” „Viaţa studenţească”, "Echinox", „Opinia studenţească” şi „Dialog”, publicaţii de multe ori mai eficace decât presa centrală în îndoctrinarea „tinerei generaţii”. Parte dintre ei – unii dovediţi deja iar alţii suspectaţi doar că au fost şi agenţi ai poliţiei politice comuniste – au devenit după 1990 membri ai GDS.
Concret, printre cei care în săptămânile din urmă i-au atacat pe criticii ICR şi care au făcut zid în jurul echipei d-lui Patapievici – după ce în ultimii patru ani au beneficiat cel mai adesea clientelar de tot felul de stipendii din banii publici gestionaţi de Institut – s-au numărat:
- Gabriel Liiceanu, membru al GDS, fost membru, numit discreţionar, în Consiliul de Conducere al ICR: editura sa, „Humanitas”, a beneficiat de un tratament de departe cel mai favorizant în raport cu celelalte edituri (editura sa a tipărit şase din cele opt volume de până acum ale lui H-R Patapievici); în apărarea ICR, Liiceanu a scris, între multe altele, despre Patapievici: „Pentru ceea ce a realizat în anii din urmă Institutul Cultural, românii ar trebui să-l hrănească pe Horia Patapievici în Pritaneu.”, iar despre criticii Institutului: „mistificatori”, „slujnicarii lui Ceauşescu” ş.cl.)
- Andrei Pleşu, membru al GDS, membru al Consiliului de Conducere al ICR (soţia, director al Centrului de Carte al ICR); presa şi fostul director al ICR Paris au documentat tratamentul permanent privilegiat din partea ICR în publicarea propriilor scrieri (teza sa de doctorat – sic! – din 1977) şi în voiajele nesfârşite pe mai întregul mapamond
- Vladimir Tismăneanu, membru al GDS, ani la rând propagandist prolific în publicaţiile comunist-studenţeşti; a fost şi este beneficiarul mai multor finanţări generoase din banii ICR pentru promovarea, în Europa (la Paris, unde directoare a ICR este Magda Cârneci, membră a GDS) şi Statele Unite, a Raportului său de „condamnare a comunismului din România”; a apărat ICR în scandalul implicării foştilor lui colegi Sorin Antohi şi Andrei-Corbea Hoişie în programele sale; cu nuanţe ale argumentării prea puţin convingătoare, i-a apărat de asemenea şi pe cei doi foşti agenţi ai Securităţii; l-a atacat foarte dur în schimb pe ziaristul care se dovedise cel mai eficace în critica făcută ICR pentru colaborarea cu cei doi, numindu-l, între altele, „respingătoar personaj de subterană”
- Traian Ungureanu, comentator al revistei GDS, „22”, fost şi el ziarist în presa studenţească de propagandă, publicînd inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; a beneficiat de finanţări repetate din banii ICR (între altele, a fost de două ori invitatul ICR New York iar „conferinţele” sale, extrem de politizate, i-au scandalizat pur şi simplu pe participanţi, membri ai comunităţii româneşti locale); a apărat cu exaltare ICR şi a insultat comunitatea românească new-yorkeză – „inadaptaţi care se exprimă prin golănii tricolore”, „grup de mitocani” etc etc
- Ioan T. Morar, fost ziarist în presa studenţească de propagandă, unde a publicat inclusiv texte favorabile regimului şi ideologiei comuniste; de vreun an sau doi romancier celebru, a fost finanţat prin ICR New York ca să-şi „lanseze” în Statele Unite, împreună cu Mircea Mihăieş, vicepreşedinte ICR, aşa zisul roman „Lindefeld”, scos la editura „Polirom” a lui Silviu Lupescu; a apărat şi el necondiţionat ICR şi a insultat comunitatea românescă din New York – „golanii de la New York”, „echipă de zgomote”, „spioni ai serviciilor româneşti sau ai altor servicii” etc
- marele scriitor Ioan Groşan (ruşine cui n-a auzit nici de el!), ca şi ceilalţi, „publicist” mulţi ani la rând în presa de propagandă comunistă s-a numărat de asemenea printre avocaţii ICR – şi bineînţeles tot ca beneficiar şi el, după aceleaşi criterii foarte neclare, al generozităţii echipei Institutului
- Dan Perjovschi, membru al GDS, a beneficiat (asemeni soţiei) de foarte multe şi consistente finanţări clientelare; în apărarea necondiţionată a conducerii ICR, i-a caracterizat pe ziariştii de la „New York Magazin”, cu nişte sintagme inepte intrinsec, drept "naţional-comunişti", "legionaroizi-securişti", "aceeaşi mână care l-a ucis şi pe Ioan Petru Culianu"
Cristian Mungiu a fost mobilizat şi el în apărarea echipei de la conducerea ICR. Nu putea fi uitată recunoştinţa pe care regizorul ieşean o datora d-lui Patapievici pentru că pe banii Institutului, pe sume foarte mari din banii Institutului, îi fusese „promovat” nu demult, în Statele Unite, filmul „432”. Achitîndu-se cu brio de misia la care a fost chemat, tânărul regizor se prea poate să-şi fi plătit datoriile inclusiv faţă de distinsa sa soră, d-na Alina Mungiu-Pippidi – înainte de 1990 a ocupat şi ea poziţii cheie în presa comunist-studenţească iar după din întâmplare colegă la GDS cu d-nii Patapievici, Liiceanu, Pleşu, Tismăneanu, Ungureanu, Perjovschi şi ceilalţi, şi tot din întâmplare membră şi a Consiliului de Conducere al ICR (numită bineînţeles tot de d-l Patapievici însuşi). Imparţial ca Dealul Copoului, Cristian Mungiu le-a zis-o de la obraz celor care şi-au permis să-i critice pe mărinimoşii săi finanţatori: „Propagă mistificări şi calomnii fără nici un fel de scrupule, de dragul scandalului”.
Bineînţeles că în apărarea d-lor Patapievici şi Mihăieş au sărit chiar şi ei înşişi. Primul de o manieră care măcar a sugerat grija de a-şi salva statutul intelectual şi oficial, în timp ce al doilea, în nota obişnuită, patentată de Vadim Tudor – „ziarişti aserviţi”, „imbecili” şamd. Şi bineînţeles că revista „22”, „organul de presă” al GDS, a fost şi ea la datorie, în frunte cu redactorul şef Rodica Palade. Şi bineînţeles că e un mare naiv cel care crede că lucrul acesta nu a fost făcut, aşa cum noi ştim sigur că a fost făcut, în contul unor mari obligaţii de genul celor despre care am vorbit.
În sfârşit, două cuvinte ar merita spuse şi despre tratamentul cu totul privilegiat pe care ICR l-a rezervat în toţi aceşti ani şi editurii „Polirom” de la Iaşi a lui Silviu Lupescupersonaj care de asemenea înainte de 1989 a deţinut funcţii cheie în conducerea publicaţiilor „studenţeşti” de propagandă comunistă, iar după a devenit membru al GDS şi – iarăşi pură întâmplare – şi membru al Consiliului de Conducere al ICR (dintre cei numiţi de asemenea de d-l Patapievici).
Cam asta ar fi, deci. Acum sigur că, ştiind şi eu bine cam ce şi cum s-a întâmplat în România ultimilor douăzeci de ani, prea mari speranţe nu-mi fac că în cele din urmă lucrurile vor fi puse în ordine. Costurile gestionării corupte, netransparente şi arbitrare a instituţiilor publice sunt cel mai adesea de natură materială şi financiară. În cazul unei instituţii precum ICR, însă, consecinţele sunt infinit mai serioase. Ele înseamnă nu numai delapidarea banului public, ci şi, mult mai grav, pervertirea competiţiei valorilor culturale. Ceea ce, pentru destinul în istorie al oricărei naţiuni, reprezintă răul maxim. Iar argumentul acesta mi se pare suficient pentru cei care ar fi tentaţi să se consoleze şi în faţa acestui scandal cu gândul că România e oricum ţara în care totul e posibil şi nimic nu are consecinţe.
P.S. În primăvara aceasta, cineva de la Curtea de Conturi care confunda ceva prin CV-ul meu mi-a spus: „Domnule, dacă aţi şti la ce se pretează, la ICR, colegii dvs de la GDS, v-aţi lua cu mâinile de cap”. Norocul meu e că nu ştiu.

Cazul Patapievici-ICR. Liviu Cangeopol: COMANDAMENTUL POMENII

Viata de artist nu e lesne de trait. De cand se stie, intelectualul roman, in special scriitorul, a fost inhamat la teleguta Puterii, fie direct, precum cronicarii moldoveni, fie prin intermediul institutiei de cult religios, al vreunei publicatii, asociatii, cenaclu, uniuni, edituri, fundatii cultural-stiintifice ori al unui partid politic. Inainte ca hoardele comuniste sa descalece de pe tancurile sovietice, scriitorii patriei erau stimulati sa-si vada de-alelor, adica sa scrie, cu ajutoare primite in functii bine remunerate ori premii in obiecte si laude.
Dupa descindere, partidul unic a aflat de la consilierii sovietici cat de importanta e forta cuvantului (ce a fost revolutia bolsevica altceva decat o seama de orori teroriste investmantate in fraze sforaitoare?). Pentru a rezolva posibila amenintare, conducerea superioara de partid si de stat a aplicat doua tactici majore: suprimarea fizica a intelectualului ori inregimentarea sa fie in oastea propagandei de partid, fie in cea a colaboratorilor Securitatii (de regula, complementare). Dupa ce elita intelectuala a patriei a fost decimata (prin emigrare, Canal ori compromis), strategii alfabetizati ai partidului au decis ca o bucata de zahar fluturata din cand in cand pe sub nasul intelectualului roman nu ar aduce niciun prejudiciu.
Cei care cantau partidul erau coplesiti cu onoruri, vile confiscate de pe la boierii alungati, sejururi gratuite in statiunile montane ori de pe insoritul Litoral, butelie plina la scara, limuzina cu sofer si acces la fonduri aproape nelimitate prin uniunile de creatie. Oleaca lichea sa fi fost, trai neneaca pe banii multimii pe care erai pus s-o prostesti! Chiar si pentru cei deficitari la texte festiviste, dar iute susurand in tonul discret al notelor informative, se gasea cate un ciolan de ros. Un semi-poet iesean si-a explicat candva visul de marire literara: sa ajunga membru al Uniunii Scriitorilor, ca sa poata merge pe la diferite cenacluri satesti, sa bea si sa manance pe rupte (visul i s-a implinit, azi e alcoolic).
In cadrul programului “democratia de partid”, fusesera organizate doua tabere: a scriitorilor pupatori de mana comunista (condusi de Eugen Barbu) si a celor “demni”, recunoscuti prin aceea ca erau laudati de la microfonul Europei libere ca manifestand curaj si eleganta (reprezentati de Nicolae Manolescu si Augustin Buzura). De primii se stia de pe atunci cat sunt de ticalosi (calitate ce nu a fost dezmintita in conditii democrate); despre cei din tabara “demnilor” s-a aflat ce hram purtau abia dupa evenimente (cand dosar dupa dosar au cazut din inalturi la picioarele multimii uluite: Alexandru Paleologu, Stefan Augustin Doinas, Mircea Iorgulescu, Darie Novaceanu, Augustin Buzura, Eugen Uricaru etc. etc.). Despre minusculul grup format din creatori fara dare de limba de lemn la fundul partidului iubit nu are rost sa mai vorbim: ei sunt in continuare injurati de membrii ambelor brigazi, chiar daca vremurile s-au schimbat (termen de referinta: Paul Goma).
Securitatea a vazut ca nu-i rea colaborarea cu scriitorii sarguinciosi intru cretinizarea maselor de la fata locului, asa ca si-a frecat palmele si a infiintat Asociatia Romania, care sa se ocupe de emotiile patriotice ale romanului de pretutindeni, cat si de foamea sa pentru buna literatura de propaganda nostalgista. Numai cei mai curatii dintre cei mai recuperati scriitori aveau dreptul sa colaboreze la publicatia Tribuna Romaniei, unde, probabil, si femeia de serviciu avea grad de capitan (bunul de tipar era dat de generalul Pacepa, adjunct al DIE, serviciul de spionaj si diversiuni externe al patriei ceause).
Deci asa, pana la urma, carevasazica: Carmaciul s-o rostogolit cu elicopterul, sistemul a fost dislocat cu kaghebeul, artistii odiosi si-au avut momentele lor de panica si de scuipat, din cativa pumni, tara s-a trezit la o noua realitate. Cum minunile nu au viata lunga, patria a adormit repede la loc. Dar democratia de partid a fost extinsa, la fel si cea a breslelor subordonate in peisaj. Din cenusa vechii institutii de imbrobodit exilul, Ion Iliescu a ctitorit mandra Fundatie Culturala Romana, pusa sub presedintia lui Augustin Buzura (care purta in ranita de mic bastonul de colaborator). }n 2003, institutia este rebotezata cu numele a ceea ce azi nu ne mai oprim sa admiram cate scandaluri produce in presa de specialitate: Institutul Cultural Roman. Dupa ce Traian Basescu a venit la putere, numitul Buzura a fost schimbat cu numitul Patapievici (care nu va face azi tinta niciunui atac vicios, politic ori doar “manipulatoriu si fals”).
Ce e rau in toate acestea? }ntr-o tara in care cotidianul Adevarul a numarat peste 50 de limuzine Rolls-Royce nou-noute si 150 de Bentley, in care averea demnitarului creste precum nasul lui Pinocchio la detectorul de minciuni, iar Adrian Nastase da cu tifla legilor bunului simt cu ajutorul forului legislativ in vazul lumii, de ce n-ar avea si intelectualul sarac dreptul la ciubuc? Iar cei mai instariti, la calatorii in strainatate, contracte de editare finantate de la Bucuresti, marketing pe banii… ei na… celor pusi sa-i distribuie in numele… cum ii spune… Cand criteriul artistic este atat de vag, inlocuirea lui cu legatura de haita este salutara si de inteles pana la un punct nevralgic. Ce constituie un rau cu adevarat primejdios este ca intelectualii stipendiati de ICR se comporta ca niste mercenari ai foamei si ies cu ghioaga la drumul mare in sprijinul canoanelor pe care le detesta.
Sa fi fost menirea ICR de a santaja si de a tine in subordine prezidentiala ceata artistilor flamanzi cu potential guraliv? Dupa ce Traian Basescu a redat demnitatea presei, injurand-o mai cu elan pitoresc decat predecesorii, acum se lucreaza cu folos la retrocedarea in natura turistica a demnitatii intelectuale a patriei, pe ochi frumosi.
Cine s-a luat de gafele (ca sa nu le spunem: crimele, ororile, ciocoismele) conducerii ICR s-a luat de toti beneficiarii institutiei de azi si de cei ce maine vor rade la Soare (capitanul). Cine s-a luat de ei s-a luat de, in ordine: patrie, arta, inteligenta, bun-gust, stabiliment, servicii secrete, istorie, civilizatie. Criticii lor: nazisti care acum se ineaca de la o mica svastica, perversi care se impiedica de-un falut, atei care deplang batjocorirea religiei, nationalisti care au fugit din patria natala si ziaristi care l-au asasinat pe Ioan Petru Culianu (lui ce i-ar mai fi placut de excursia carturarilor SIE in Germania, cat si nivelul artistic al stupizeniilor expuse pe Hudson!). Nota pentru un aparator: Cand oamenii Securitatii (sa nu uiti, maestre Perjovschi!) l-au asasinat pe I.P. Culianu, publicatiei New York Magazin ii mai trebuiau cinci ani pana sa se infiinteze.
Uneori conteaza cauza, alteori, mijloacele. Cateodata, niciuna. Atat de bine au fost transpuse idealurile intelectualilor ceausini in clonele lor democrate, incat nu mai intelegi ce vor, decat goana dupa bucatica lor de mamaliga bugetara. Printre avocatii de sezon ai ICR am depistat indivizi care si-ar vinde si mama pentru o excursie in Filipine ori o bursa in Spania si care ii dispretuiesc atat pe artistii grafitieni expusi, cat si pe securistii savanti. Nu e normal ca acum sa sara ca un caine credincios in apararea lor, de dragul profitului de maine? Nu ar trebui sa fie, cu niciun chip, dar uite ca se intampla.
E o crima sa-ti tradezi prietenii, sa-ti torni colegii, sa devii o lichea pentru un pumn de bilete de tren. Dar e o cumplita greseala strategica sa-ti abandonezi crezul artistic de dragul unei institutii care maine s-ar putea sa cada in mainile unui creator aflat in slujba unui partid rival, caruia sa-i placa primitiva pictura flamanda si somnolentul Brahms, nu doar smecheria iute si prestigiul academic cu gust ranced de dosar secret.
New York Magazin
24 August 2008

Sarah Palin şi America profundă

de Mircea Platon

Discursul Sarei Palin la Convenţia Naţionala Republicană a electrizat America profundă, “small town America”. Cu atacuri clare la snobismul lui Barack Obama, la prejudecăţile politic-corecte, la reaua-voinţă a presei liberale şi la elita politică şi intelectuală de la Washington, discursul Sarei Palin a fost considerat “a perfect populist pitch”, un discurs populist menit a revitaliza baza conservatoare a Partidului Republican. De la CNN şi CBS la Fox News, de la Wolf Blitzer la Anderson Cooper şi la Chris Wallace, brokerii mediatici de reputaţii politice au fost de acord că “s-a născut o stea” (“A star is born”).
Entuziasmul din tabăra Republicană e cu atât mai mare cu cât GOP are mare nevoie de o victorie în cursa pentru Casa Albă în condiţiile în care a pierdut deja controlul Congresului. Şi a pierdut controlul Congresului în principal din două motive. În primul rând, datorită corupţiei, financiare şi morale, a câtorva dintre fruntaşii partidului. De la luare de mită de la marile corporaţii, la scandaluri homosexuale sau de hărţuire sexuală şi la traficul de influenţă al lobby-istului Jack Abramoff, revelaţiile presei şi ale procuraturii despre corupţia Partidului Republican s-au ţinut lanţ în anii din urmă. Şi Republicanii au plătit în alegeri pierzând chiar şi locuri care, în mod tradiţional, sunt considerate redute republicane (precum Ohio, unde Guvernatorul Bob Taft, din marea familie de conservatori populişti americani atât de iubită aici, a fost înlocuit de politicianul Democrat Ted Strickland). Un al doilea motiv pentru refluxul politic Republican a fost desfăşurarea contradictorie a Războiului din Irak şi chestionarea modului în care s-a ajuns la acest război. Acuzaţi că au măsluit de fapt dovezile pe care le-au prezentat preşedintelui Bush şi opiniei publice americane şi mondiale, “experţii” neoconservatori ai preşedintelui s-au retras pe poziţii defensive argumentând, în bună logică trostky-istă, că singurul vinovat pentru eşecul războiului din Irak e Bush însuşi, care nu a acceptat să atace şi Iranul. Fără o reconfigurare a întregului Orient Mijlociu, scriu neoconii, degeaba s-a făcut efortul din Irak. Argumentul sună exact precum cel care spunea că, de fapt, comunismul a eşuat din punct de vedere economic din cauză că nu a reuşit să ocupe întreaga planetă, că doar o revoluţie mondială putea asigura şansele de reuşită ale sistemului comunist, aflat altfel sub “asediu” capitalist. Dacă dumneavoastră vi se par absurde aceste raţionamente, la fel li s-au părut şi americanilor, care însă nu au făcut nici o deosebire între neoconi şi Bush, ultimul având în prezent o rată de popularitate de cca. 30 % , iar primii fiind mai populari printre intelectualii români decât printre alegătorii americani.
Tocmai de aceea, s-ar părea, până şi “elita” neoconservatoare care controlează mediatic şi ideologic Partidul Republican a recunoscut că un eventual cuplu McCain-Lieberman nu ar inspira decât un entuziasm geriatric, şi nicidecum o mişcare care să ducă la cucerirea Casei Albe şi deci la controlul executivului american şi al politicii externe. Şi, din punct de vedere neoconservator, acesta e principalul obiectiv: cel al unei politici externe americane axate pe menţinerea presiunii pe inamicii musulmani ai Israelului. Spre deosebire de McCain, Obama nu a oferit suficiente garanţii în această privinţă şi e mai apropiat de intelectualitatea evreiască liberală decât de mediile evreieşti şi fundamentalist-creştine pro-Israel ( vezi aici si aici). În aceste condiţii, în care votul minorităţilor se duce, cu strivitoare diferenţă de până la 55%, în favoarea lui Obama, opţiunea lui McCain era de a-şi căuta un vice-preşedinte care să poată câştiga votul femeilor dezamăgite de eşecul candidaturii lui Hillary Clinton şi care să poată aduce voturile bazei conservatoare, religioase, pro-NRA, anti-imigraţie ilegală, voturi pe care el însuşi nu le putea atrage (votanţii lui Mike Huckabee şi ai lui Ron Paul). Şi Sarah Palin a demonstrat, prin discursul ei populist de aseară, că poate vorbi limba Americii profunde, a acelei “small town America” uitate în ultimii 20 de ani de un partid republican prins în mrejele neoliberale ale marilor corporaţii şi ale neoconilor (o mare corporaţie mediatică). Puşi în faţa situaţiei de a vedea la Casa Albă un preşedinte, Barack Obama, care e contrar intereselor lor, neoconservatorii au scos din pălărie iepurele paleoconservator Sara Palin şi au reaprins în sânul Vechii Drepte speranţele că, fie şi din raţiuni cinic-electorale, carantina trotsky-istilor neoconservatori asupra conservatorilor, a vechii drepte, va fi ridicată.
Ceea ce ne interesează pe noi, pe românii, la Sarah Palin, e exemplul unui discurs antielitist, populist, cu adevărat de dreapta. Sarah Palin nu a operat o schimbare de discurs, ci de loc: a readus discursul Republican la rădăcinile Americii profunde, de oraş mic, de Midwest. Discursul ei nu e unul care predică valori abstracte, ci modul de viaţă al americanilor de rând. Ca atare, e un discurs antielitist în măsura în care pune sub semnul întrebării legitimitatea elitelor intelectual-mediatico-politice americane actuale. De aceea, e relevant şi pentru România.
Când, acum un an de zile, atrăgeam atenţia asupra faptului că “elita” din jurul preşedintelui Băsescu e antipopulistă, mi-am atras acuzaţia de păşunist. Când am scris despre România profundă, dl Patapievici m-a întrebat refractar ce a aceea. Când am scris despre România “veche” şi despre dezastrul produs de ingineriile sociale care au dus la emigrarea românilor şi la imigrarea în România a pachistanezilor şi chinezilor, am fost considerat legionar. Toate acestea au venit din partea unei elite de dreapta care nu acceptă nici un discurs cu adevărat de dreapta. A unei elite care confundă, sau se preface a nu înţelege, diferenţa şi tensiunile dintre dreapta economică, liberală, şi dreapta politică, conservatoare. După cum o dovedeşte şi articolul unui incompetent cicisbeu al elitei, un fel de “gândăcel cu mustăţile de aţă” care ne dă bună-dimineaţa de pe vrejul Cotidianului în fiecare marţi, zi cu ghinion pentru el, că e citit de noi, şi pentru noi, că îl citim pe el, discursul şi prezenţa Sarei Palin sunt de lăudat când se întâmplă în America. Dar ferească sfântul să se întâmple la noi. În context românesc, Sarah Palin ar fi considerată legionară şi i s-ar explica imediat că nu păşcănenii, sau adjudenii sau focşănenii contează, ci Locke, Hobbes şi chiar Pascal. De la care putem învăţa să leşinăm demn.

Am fost intr-o scurta excursie in Vest. M-am intors in Est. Sa vad ce mai e pe la New York

Revin cu foto aici...

Tuesday, September 2, 2008

Alianta nationalistilor: Basescu-Becali-Vadim

Scurt istoric: Vadim accepta din ce in ce mai des invitatiile lui Basescu la Cotroceni si ale Realitatii TV in studiourile sale. Afirma in public si in presa Partidului Romania Mare ca daca el si Basescu si-ar uni fortele ar rade mafia din tara. Ulterior declara si despre o posibila alianta a sa cu "tanarul Becali" ca impreuna ar speria ungurii, hotii si netotii din Romania. Mai inainte, Partidul Noua Generatie a ajutat Partidul Democrat - Liberal la Primaria Capitalei. Revenind, Elena Udrea apreciaza ca Vadim Tudor si PRM au dreptate in contestarea actualei formule a "votului uninominal". Totodata, PRM voteaza pentru ridicarea imunitatii celor doi ministri reclamati de Basescu pentru tradare. In final, PD-L il ajuta pe Vadim sa-si mentina pozitia de vicepresedinte al Senatului, periclitata de alianta PC-PSD. Rezultat: Traian Basescu si-a asigurat un veritabil tun impotriva lui Voiculescu si Iliescu & Comp. Sa speram ca actuala colaborare va continua cu noi actiuni pentru a baga frica de-a binelea in oasele neo-kominternistilor. Evident, asta nu inseamna ca nu este nevoie de un autentic partid de dreapta. (Ha, ha, ha!, nu pot sa nu ma stric de ras la gandul cum se vor ineca in propriile spume guristii de sub pulpanele papesei Alinuta Bulinuta Pipiduta, ayatollahului Tismaneanu si bulibasei Plesu...)
UPDATE: Dupa cum ma asteptam, postarea de mai sus - ca si actul in sine - a declansat isteria in tabara intelectualilor rosii, de tip PCR-ICR. Am primit aproape zece comentarii foarte spumoase, ca sa zic asa, fara a fi trivial. Le-as fi postat cu placere daca autorii lor nu s-ar fi scaldat in lasitatea anonimatului. Un fante de provincie bondoc la minte si la trup, pe care l-am ghicit dupa gandirea bolovanoasa, facea ca titirezul speriat ca o sa ramana fara salamul gros pe care i-l indeasa HRP in Aleea Alexandru. Ei bine, chiar are de ce sa fie speriat. Ha, ha, ha!
UPDATE 2: Sorin Rosca Stanescu imi da dreptate:
"(...) Cum poate fi impins PRM catre succes? Pur si simplu lasandu-l pe Corneliu Vadim Tudor sa zburde. El este un orator remarcabil. Si convingator, cu conditia unei usoare schimbari de registru. Tribunul poate deveni nu numai incomod, cum a fost pana acum, ci chiar nimicitor, atunci cand ii va ataca, beneficiind si de munitia data de Cotroceni, pe inamicii politici ai presedintelui Traian Basescu. Va sparge literalmente sticla televizoarelor, in momentul in care va incepe sa fie invitat insistent la posturile de televiziune cultivate de Cotroceni.
Trompeta lui Vadim va face inutile flasnetele utilizate de Traian Basescu pana in prezent. De aceea, este previzibil ca seful statului se va lepada foarte curand de alde Patapievici si trupa sa de muzicanti, a caror credibilitate se prabusesete in ritmul in care cetatenii afla cum a cheltuit banii publici, pe criterii clientelare, Institutul Cultural Roman. Nici flasnetele asa-zisei societati civile - acele cateva ONG-uri specializate sa pape bani de la stat, in schimbul osanalelor - nu mai sunt de folos. S-au uzat. La fel cum s-a uzat si credibilitatea limbricilor de presa, care racaie de patru ani la poarta Cotroceniului.
Dar Corneliu Vadim Tudor, salvat impreuna cu partidul sau pentru un nou mandat parlamentar, poate fi un aliat si mai pretios al lui Basescu, in cursa prezidentiala. Pentru ca isi poate asuma cu adevarat un rol de buldog, pentru a-i lasa actualului sef de stat posibilitatea unui discurs mai putin bolovanos. Poate fi un tandem redutabil."
Integral la
Flasneta si trompeta de Sorin ROSCA STANESCU

Marius Cosmeanu redus la tacere de Corina Dragotescu? Nu. Mai degraba doar scarbit...

UPDATE - Vezi si comentariul lui Marius la acest post - Dupa cum i-am scris si lui Marius pe blogul lui, mi-a fost o lunga perioada mila de Corina Dragotescu, incercand sa uit scarboseniile penale - incitare la ura impotriva demonstrantilor din Piata Universitatii si apologia infractiunii prin laudele la adresa minerilor - cu care a manjit hartia fostei Scanteia in anii '90, sub indrumarea atenta si directa a tovarasilor Sergiu Andon si Dumitru Tinu. (Ce-a mai facut dupa aceea cu Dumitru Tinu, e treaba ei...) Eu am iertat-o pentru porcariile ei, din considerente umanitare, chiar daca intre timp am mai auzit si alte lucruri despre ea, nu prea magulitoare, de exemplu de la patronul unei foarte cunoscute echipe de fotbal. Dar recent mi-a atras atentia o dezinformare aparuta pe piata media via Dan Andronic si preluata cu nesat de dusmanii ziarului ZIUA. Sursa: Corina Dragotescu. Mai sa fie! Vezi, Doamne, se cam saturase de noua Scanteia, unde este lasata sa-si faca veacul acum, din aceleasi considerente numite de mai sus, si ar fi vrut un cascaval mai mare. Dar Vantu nu e corbul din poveste. Si-atunci ea a incepu sa inventeze ca-n alta poveste, cu strugurii, pe la Andronic.
Acum, ce-a mai facut adulatoarea lui Iliescu, Voiculescu & Comp? S-a razbunat mizer pe Marius Cosmeanu - unul dintre foarte putinii ziaristi pe care i-as fi invitat la ZIUA dupa desfiintare Cotidianului - care-i trasese un perdaf binemeritat pe blogul lui. Cum a facut vulpea? Pai cel mai probabil gudurandu-se pe langa colegul ei de la Scanteia (noua si veche) ajuns acum didamai redactor-sef, Hadrian Ursu, care l-a convins pe Buscu-RAAPPS care i-o fi zis ceva in stilul lui de deont-olog lui Cosmeanu. Scarbit, Marius si-a anuntat ieri seara "Ultima postare" pe blogul gazduit de Cotidianul. Eu unul, stiu ca Marius Cosmeanu va avea mult mai mult succes de-acum incolo.
Redau aici ceea ce n-a suportat Corina Dragotescu. Putea mai bine sa ia seama la ce scrie Marius Cosmeanu si sa se pocaiasca. Nu vreau sa reproduc ce i-a transmis, odata, Basescu...

Corina Dragotescu da cu Ratiu de pamant. In Cotidianul

29 August, 2008 (02:17) Ai Q de Marius Cosmeanu
E la noi in trust o fata, Corina. Corina Dragotescu. Nu stiu exact de ce, dar e aici. Poate o fi moda asta a colectiilor media de vina, cu toata miscarea browniana pe care o induce. Eu unul, insa, n-am reusit sa deslusesc taina transferului ei de la Adevarul. Uneori imi lasa impresia ca nici macar ea nu e foarte lamurita cu rostul prezentei sale pe platourile RealitateaTv. Tradeaza o anumita incompatibilitate, un disconfort si parca nu ar fi in apele ei axiologice. Conditie care, presupun, nici nu o prea binedispune. Dar asta-i alta poveste. E greu - ca sa il parafrazez pe Decebal Traian Remes - daca nu imposibil, sa-ti faci cruce cu stanga. Corina nici nu pluseaza: spune exact si doar cat trebuie pentru ce e platita, nu exagereaza cu entuziasmul. Retinuta, probabil, si de background-ul socializarii in vechea garda. Ca o profesionista, nu?
Nu :) Si am sa dau doar un exemplu: diferenta, daca mai tineti minte, intre ProTv si restul televiziunilor din Romania care au copiat-o, atunci, prin ‘95-’96, o faceau tocmai entuziasmul si farmecul jurnalistilor din subordinea lui Adrian Sarbu. Ca “Shogunul” ii platea bine, ca ii monta bine, ca ii injura frumos, ca erau la inceput? Ce mai conta, telespectatorul vedea doar ca acolo e Altceva. Cu totul altceva. Corina Dragotescu, in varianta tv, nu e Altceva. Ce-i drept, nici nu se simte singura… Summa summarum, daca mi-ar fi spus cineva, la mijlocul anilor 90, ca baietii de la Academia Catavencu o vor avea colega fruntasa pe Corina, zau ca as fi ras ca la o bula reusita. Lumea, insa, a mai imbatranit, romantismele s-au mai stins, banii inseamna timp, nici ProTvul nu mai e ce a fost, iar prezenta Corinei Dragotescu alaturi de catavenci nu e un banc. Etc.
Mobilitatea “de personal” din media autohtona, frecventa cu care isi schimba jurnalistii jobul migrand de la un ziar la altul sau, dupa caz, de la un post de radio sau de televiziune la altul este fascinanta pentru un cercetator, nu si pentru cei care ar constitui subiectii cercetarii. Pentru acestia, de multe ori e un chin. Incapabili de a “evada” intr-un alt domeniu (fie pentru ca iubesc prea mult aceasta meserie, fie pentru ca nu se pricep la altceva) se supun regulilor impuse de piata. Iar piata e nebuna, cred ca nu gresesc foarte mult spunand asta. Nebuna pentru ca e disfunctionala rau. Fenomen, in parte, prezent si in alte tari, dar n-am sa dezvolt ideea aici.
Daca am aseza pe o planseta redactiile ziarelor si posturilor centrale si am trage cate o linie la fiecare jurnalist, redactor-sef, graphic designer, fotograf etc. plecat de la un ziar, radio etc. la altul, ne-am cam prinde de cap. Ar iesi un desen cam ca cele din modelele de tricotat oferite de Burda. Si am descoperi o lume mult mai dinamica/instabila/viciata decat cea a politicii. Iar cand vezi cum “se muleaza” unii pe concepte media noi, uneori cu totul diferite de cele cu care fusesera obisnuiti ani de zile, afli raspunsul si la ce (mai) inseamna vocatie profesionala in jurnalismul autohton de azi. Iar segmentul cu pricina nu e chiar neglijabil.
Corina Dragotescu este doar un exemplu. Cu titlu de model? Nu stiu. Insa, venirea ei de la Adevarul in Grupul Realitatea-Catavencu ramane, pentru mine cel putin, o enigma. Pentru ca nu inteleg cum poate cineva care a urcat scarile Casei Scanteii si a batut la usa lui Tinu (sau a altui om din “directiunea” ziarului) ca sa intrebe: “Aveti un post?”, sa vina apoi, peste ani, la o echipa care se revendica dintr-un alt sistem de valori. Si, mai ales, sa faca acest pas performanand la fel de bine ca inainte. Fizic, desigur, e posibil. Mental, insa, transferul e mai greu. Dar, nu-i asa?, oamenii se mai si schimba. Se schimba, dar nu uita.
Nici Corina nu a uitat! Citesc aici, in Cotidianul, ultimul comentariu al ei despre PNT si despre luptele intestine ale urmasilor de doi la suta ai regretatului Corneliu Coposu. Pavelescu&compania, cunoasteti. As putea reda mai multe pasaje, dar am sa ma opresc la unul singur, relevant pentru tonul intregului comentariu: “uitându-te la ce s-a întâmplat, în aceste zile, în zona ţărăniştilor îţi dai seama că este un partid pierdut pentru istorie”. Glorie eterna PSD!, as completa. Accept ca pentru viitor, PNT pare un partid pierdut, dar pentru istorie? Poate pentru cea a lui Roller…
Fac o paranteza. Traiesc uneori senzatia ca nu doar media induce violenta in societate, prin continut, ci procesul este oarecum si invers. Sa ma explic :) Ii spuneam asta zilele trecute cuiva comparand bataile de cartier de odinioara cu cele de azi. Atunci, cu 30-40 de ani in urma, daca unul din combatanti cadea pe jos, era lasat in pace. Se stia invingatorul si lupta se considera incheiata. Cel mult, daca cel invins era un imbecil, mai primea un sut in fund. Era o chestiune de onoare. Azi, in schimb, bataia adevarata incepe abia dupa ce esti la pamant: suturi in cap, spituri in ficat, calcari in picioare etc. Cam asa si cu PNT. E la pamant, vedem asta, dar nu cred ca e cazul sa ii mai dam si suturi in gura, nu e chiar PRM. Macar pentru cei care au suferit sau au murit gratie destoinicilor precursori care au lasat mostenire fostilor colegi ai Corinei Dragotescu si un ziar. N-am sa ma apuc acum sa povestesc despre istoria PNT doar pentru ca cineva o ignora. Sau nu o cunoaste. Cand vorbim de un partid, nu vorbim de o ceata ingereasca. Istoria PNT are si bune, si rele. Cu toate acestea, nu cred ca exista specialist in istoria politica a Romaniei care sa poata ignora relevanta acestei formatiuni in evolutia acestei tari. Cam atat.
PS: Ma uit pe header-ul pdf-ului cu prima pagina de la Cotidianul si, da, scrie lizibil: “Apare din 1991. Fondat de Ion Ratiu.” Aproape ca imi vine sa spun ca ne aflam in fata celui mai liber ziar al lumii…
103 Comentarii la “Corina Dragotescu da cu Ratiu de pamant. In Cotidianul”
Vi le recomand, pana nu dispar. Doua exemple antagonice - chiar primele - mai jos:
maria teodoru: 29 August 2008 (03:59)
o vreme, trebuie sa recunosc chiar foarte multa vreme, am crezut ca sunt singura care gindesc astfel despre corina dragotescu. iata ca nu e asa.corina dragostescu este intr-un loc pe care nu il merita. la ea, ura pentru partidele istorice( istoriced cu adevarat) iese din cind in cind la suprafata. cind i se pune ei pata pe cineva…. fereasca sfintu’!ilbalacareste pe basescu chiar si atunci cind are dreptate, ii acuza de miri e, pe cei care critica coruptii, coruptia, hotia etc.miscarile ei pe piata media???serpuitoare cu apucaturi de sarpe.ea ar trebui sa dispara ca si multi altii din peisaj.ne-ar face viata asta cu macar 2 secunde mai buna
Steppenwolf: 29 August 2008 (04:02)
Alooooooooooo, nea Cutare!
Cotidianul nu a fost niciodata “organ” PNTCD.
De la a critica PNTCD si pana la a “da de pamant cu Ratiu in Cotidianul” e cale lunga, mon cher.
Pacat ca si blogul d-tale are link la Cotidianul.

Sergiu Andon, "profesorul" in rele si fiere al Corinei Dragotescu, este pus la punct de Catalin Mihuleac

Un deputat român vrea să-şi scrie memoriile în limba română

Ca orice senior trecut prin ciur şi dârmon, deputatul voiculesc Andon, şeful comisiei juridice din camera mică, mărturisea zilele trecute că ar cam pofti să dea bir cu fugiţii din viaţa publică, pentru a-şi scrie memoriile, că-i ajunge şi lui cât a tras la căruţa binelui public.
O iniţiativă salutară, iar noi n-avem dreptul să-i urăm decât ca memoriile sale să ia piuitul mondial şi să le întreacă în succes pe cele ale colegului Churchill, aducând poate şi-un premiu Nobel ţării noastre, care mereu se vaită că n-are în vitrină aşa un trofeu cinegetic. Fără ironie: dacă e să ne amintim doar că viitorul scriitor de memorii a trudit la "Scânteia", că apoi s-a oţărât la regele Mihai ca la un chelner puturos, că a fost câţiva anişori coleg de redacţie cu dispărutul Mitică Tinu şi că-n plus şi-a aranjat freza în luciul cheliei lui C.T. Popescu, chiar că are ce povesti. Eu mă declar de pe acum un cititor al slovei andoniene şi promit să cumpăr două exemplare, când o apărea opera: unul pentru citit cu creionul în mână şi altul de lux, legat în piele.
Totuşi, ca să mă familiarizez cu stilul maestrului, am mers zilele astea la bibliotecă, pentru a consulta scrierile andoniene din perioada de după 1990. Am ales la întâmplare articolul "Reprezentanţi ai guvernului ţării, loviţi în ducatul haosului", apărut în "Adevărul" din 23 mai 1990. Scria domnu' Andon acolo, cu pana-i roşie de furie, despre manifestanţii din Piaţa Universităţii: "Îngerii slinoşi din Piaţa Exhibiţioniştilor au coborât o nouă treaptă a decăderii."
Vai-vai-vai, maestre, dar tare agramat îi sună urechii noastre! Ia să ne gândim niţel: pot fi treptele coborâte altfel decât ale decăderii? Puteam oare să-i zicem viceversa că "îngerii slinoşi au urcat treptele decăderii"? Vedeţi, dragă maestre, naiba să le ia de trepte! Nu puteai găsi şi matale o altă metaforă, mai puţin sforăitoare?
Ştiţi ce vă sfătuiesc, stimate clasic? După ce memoriile dumneavoastră vor fi scrise, daţi-le la tradus în limba română.
Vezi si

Romania si romanii, tinta unui atac informational de amploare pe forumurile presei online

Situatia geopolitica din ultimii ani si perspectiva inceperii unui nou Razboi Rece au transformat forumurile presei online in adevarate campuri de lupta in care agentii straini de influenta ataca statalitatea Romaniei, politica sa internationala, valorile si simbolurile nationale, precum si poporul roman. In timp ce multe state au tinut cont de noile mijloace de informare care se dezvolta rapid si au infiintat departamente speciale care sa contracareze sau sa initieze atacuri de acest gen, serviciile secrete din Romania par depasite de situatie si lasa impresia ca ignora total aceste actiuni care pot aduce grave atingeri sigurantei nationale.
Conflictul recent din Caucaz este poate cel mai bun exemplu in a ilustra cele afirmate mai sus. Numarul celor care incearca sa manipuleze si denigreaza in mod constant Romania a crescut rapid. De asemenea, virulenta mesajelor si frecventa lor. Mai grav este ca se poate observa existenta unui tipar bine definit in modul de actiune. In unele cazuri, se poate vorbi chiar si de o organizare in ture. Personaje obscure, ce se ascund dupa "nickname"-uri cat mai originale, reusesc performanta sa fie active 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana. Explicatia nu poate fi decat una singura: mai multe persoane care folosesc acelasi username, lansand mesaje similare. De asemenea, nu trebuie ignorat nici faptul ca, la anumite articole, "comentatorii" lucreaza in echipe de cel putin doua persoane, sprijinindu-se reciproc in difuzarea mesajului clar anti-romanesc.
Razboiul informational (cu componentele sale mediatica si psihologica) se bazeaza si pe faptul ca discernamantul oamenilor trebuie sa fie redus. Fapt observat clar la o parte a celor care posteaza pe forumuri si care, in decurs de cateva zile, au reusit sa isi schimbe opiniile, adoptandu-le pe cele ale initiatorilor mesajelor "inamice". S-a ajuns astfel la situatia ingijoratoare in care numarul "nationalistilor" si "neutrilor" reprezinta minoritatea. Din pacate, evolutia fenomenului poate fi observata doar in ceea ce priveste activitatea pe forumuri. In lipsa unor studii stiintifice de specialitate, este greu de spus care este efectul si in randul cititorilor care, desi urmaresc comentariile, prefera sa nu posteze.
O alta caracteristica este limbajul agresiv, ofensator si impanat din plin cu atacuri directe la persoana. Mesajul este de cele mai multe ori xenofob si antisemit. Sunt promovate curentele iredentiste, secesioniste si antiunioniste, confundandu-se dreptul la libera exprimare cu derapajele in afara legilor tarii si ale bunului simt. De asemenea, ura de rasa se amesteca cu negarea valorilor democratice, cu atacuri directe la adresa Uniunii Europene si a Aliantei Nord-Atlantice, concomitent cu cresterea manifestarii simpatiei si promovarii "valorilor" provenite din regimurile cu caracter pseudo-democratic si dictatorial din statele fostei URSS. Orice incercare a altor participanti la discutii de a demonta afirmatiile este taxata imediat cu injurii. Postarile sunt lipsite de cele mai multe ori de justificari logice, fiind de fapt doar stereotipuri folosite la nesfarsit si avand drept scop transmiterea aceluiasi mesaj - cu scopul de a modifica perceptia normala si de a castiga opinia publica. Mesaj care, in mare, spune mereu ca Romania este un stat artificial, ca regiunile locuite de secui trebuie sa fie independente si ca UE si NATO reprezinta niste institutii anacronice, dictatoriale si imperialiste. De asemenea, Romania este fie sclavul intereselor celor doua institutii de mai sus si a SUA, fie un agresor cu pretentii teritoriale nejustificate fata de statele vecine. Bucurestii sunt condusi de "tigani" care nu numai ca au inrobit Banatul si Ardealul, dar vor sa acapareze Republica Moldova si au ajuns sa omoare oameni nevinovati in Afganistan si Irak.
Moartea unui militar roman si ranirea altor patru in Afganistan a provocat un val de reactii de acest gen pe forumurile mai multor publicatii online (militarii romani sunt niste "criminali" si niste "mercenari" care trebuie sa moara). Ramane de vazut daca, la un moment dat, autoritatile din domeniul sigurantei nationale vor incerca macar sa analizeze fenomenul, daca nu chiar sa il contracareze.
scrie

Marius Batca la ZIUA Online

Se pare ca da, as spune, cu referire la ultima propozitie...

Adaug:

Atacurile anti-romanesti sunt declansate de multe ori chiar din interiorul unor redactii. Le-am insirat mai jos, in postarea cu agonia presei din Romania, asa ca nu vreau sa ma repet. Chiar azi mi-a sarit in ochi o porcarie a unei oarecare Antoaneta Etves, de la Cotidianul, care constata revoltata ca Guvernul mai dă un milion pentru spionarea lucrărilor la canalul Bîstroe. Autoarea e suparata foc. Zice: "Ministerul Mediului intenţionează să monitorizeze şi să verifice în continuare starea apei, a aerului, a florei şi a faunei din Delta Dunării şi să completeze studiul care stabileşte ce impact au avut lucrările ucrainenilor. Aceasta deşi guvernul ucrainean a revocat pe 11 august decizia privind realizarea celei de-a doua faze a construcţiei la canalul Bîstroe". Auzi, tata! Sa faci tu 'poc'! Verificand cine-i mancurta asta gasesc ca tot ea a bagat si vrajeala de la inundaţii, ca "Ucraina a trimis 18 avertismente - Gravitatea inundaţiilor nu a fost cauzată de lipsa de informaţii din partea Ucrainei. Avertizările au venit, dar românii nu le-au centralizat ca să poată face o prognoză". Auzi, prostii de romani! Saraca Ucraina, acuzata degeaba! 18 avertizari a dat. Si Etves le-a numarat. Poate chiar pe sub biroul ambasadorului. Nu spui care, ca tot dracul ala e! :)

Si-uite asa se va desfiinta intr-o zi Cotidianul... Prea s-a umplut de bube!

Cu Procesul "Insula Serpilor" cred ca pentru prima oara imi vine sa-i pup pe-astia de la MAE! Felicitari echipa Aurescu pentru ce faceti la Haga!

Procesul. Ziua I.
Romania denunta ocupatia URSS in Insula Serpilor
Ministerul roman de Externe a declansat, ieri, la Haga, ofensiva juridica pentru delimitarea corecta a platoului continental si a zonelor economice exclusive din Marea Neagra * Diplomatii romani au demontat argumentele juridice si geografice false ale delegatiei ucrainene
Delegatia Romaniei a deschis, ieri, la Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga, conform practicii juridice, pledoariile Romaniei in procesul impotriva Ucrainei pentru delimitarea spatiilor maritime din Marea Neagra, relateaza serviciul de presa al MAE.
Pledoariile Romaniei au fost sustinute de Bogdan Aurescu, Agentul Romaniei pentru CIJ, Alain Pellet, expert international care reprezinta Romania, pe tema "Jurisdictia si dreptul aplicabil", Cosmin Dinescu, co-agentul Romaniei pentru CIJ, care a descris "Contextul geografic al zonei delimitarii", si James Crawford, reprezentant al Romaniei, pe tema "Coastele si zona relevanta pentru delimitare". Aurescu a dezvoltat argumentul Romaniei conform caruia caracteristicile geografice ale zonei in care se efectueaza delimitarea in procesul Romaniei cu Ucraina de la Haga permit aplicarea fara exceptie a metodei clasice de delimitare folosita de CIJ in practica sa, singura circumstanta geografica mai aparte din zona fiind formatiunea maritima Insula Serpilor. Conform oficialului roman, prima parte a delimitarii maritime dintre Romania si Ucraina a fost deja realizata prin acorduri intre Romania si URSS, sub forma unor procese-verbale de demarcare a frontierei incheiate incepand cu anul 1949, care traseaza frontiera in zona din jurul Insulei Serpilor. Linia de delimitare merge, conform acestor acorduri, pe arcul de cerc din jurul acestei formatiuni, pe o raza de 12 mile marine, iar spatiile maritime exterioare acestei frontiere apartin Romaniei. Astfel, regimul postsovietic de la Kiev, ca succesor a URSS la aceste acorduri, este obligat sa le respecte.
Mostenirea sovietica
Romania nu poate accepta extinderea consecintelor inechitabile produse deja de nedreptatea istorica prin care formatiunea geografica Insula Serpilor a fost ocupata ilegal de catre URSS in 1948, a declarat Bogdan Aurescu.

Continuarea la
Vezi si

Audieri la CIJ (Haga) - Procesul de Delimitare Maritimă (România c. Ucraina)

În perioada 2-19 septembrie 2008 se desfăşoară, la Haga, audierile în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie (CIJ) în cadrul procesului României cu Ucraina pentru delimitarea platoului continental şi a zonelor economice exclusive în Marea Neagră.
România şi Ucraina au pretenţii concurente la suprafeţe de platou continental şi zone economice exclusive, zona în dispută fiind de peste 12 000 km2 în Marea Neagră. Cele două state au convenit de comun acord, în Tratatul politic de bază din 1997, să rezolve diferendul prin intermediul CIJ, dacă negocierile bilaterale nu se pot finaliza printr-un acord.
România a sesizat CIJ în septembrie 2004. Procesul a avut o fază scrisă, în care cele două state au depus la Curte documentele care conţin argumentaţia juridică prin care fiecare îşi susţine pretenţiile. Faza scrisă a procesului s-a desfăşurat sub incidenţa regulii de confidenţialitate a CIJ. Audierile care încep pe 2 septembrie (faza orala a procesului) sunt publice, iar cele două state vor susţine în faţa Curţii argumentele juridice pe care fiecare îşi bazează cazul.
În primul tur, pledoariile României se vor desfăşura între 2 şi 5 septembrie. Va urma Ucraina, care va răspunde în perioada 9-12 septembrie. În ultima săptămână a audierilor, România va pleda, în al doilea tur, pe 15 şi 16 septembrie, iar Ucraina pe 18 şi 19 septembrie.
Pledoariile României sunt susţinute de Bogdan Aurescu, director general în MAE, Agentul României la CIJ, Cosmin Dinescu, directorul general al Direcţiei Generale Afaceri Juridice din MAE, co-agent al României la CIJ, James Crawford, profesor de drept internaţional la Universitatea din Cambridge, Alain Pellet, profesor de drept internaţional la Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense, Vaughan Lowe, profesor de drept internaţional al Universităţii din Oxford şi Daniel Müller, cercetator la Centrul de Drept Internaţional de la Nanterre, Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense.
La finalul audierilor CIJ va intra în perioada de deliberare, după care va anunţa o decize definitivă, irevocabilă şi executorie, care va consta într-o linie definită prin coordonate geografice.
Comunicate
Documentele scrise depuse de România la Curtea Internaţională de Justiţie în procesul privind delimitarea maritimă în Marea Neagră - 2 septembrie 2008
Deschiderea pledoariilor României în procesul de la Haga privind delimitarea maritimă în Marea Neagră - 2 septembrie 2008
Audieri în procesul de la Curtea Internaţională de Justiţie pentru delimitarea spaţiilor maritime în Marea Neagră (România c. Ucraina) - 1 septembrie 2008
Stabilirea perioadei Audierilor Publice în procesul pentru delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina) - 25 iule 2008
Documentele scrise depuse de România
Pledoariile României
Rezumatul pledoariilor din 2 septembrie 2008
Traducerea în limba română a discursului introductiv al Agentului României, Bogdan Aurescu
Echipa României în procesul de la Haga
Informaţii de fond
Întrebări şi răspunsuri
Link-uri utile
Curtea Internaţională de Justiţie
www.icj-cij.org
CIJ: Cazul privind delimitarea maritimă în Marea Neagră (România c. Ucraina)
si

Am o rugaminte la Realitatea: sa mai foloseasca si alte filmari si imagini de pe Insula Serpilor. Le dau eu cateva mai jos, ca sa nu se oboseasca tare
























































































Voronin vrea interzicerea unor cuvinte ca "Basarabia" si "Romania Mare". MediaSind, AZEC si Civic Media intervin la OSCE, CEDO si Consiliul Europei

Puterea comunista din Moldova pregateste inasprirea cenzurii prin doua legi noi. Mai multe organizatii media, printre care MediaSind si Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini, protesteaza fata de tentativele Chisinaului si sesizeaza OSCE, CEDO si Consiliul Europei
Presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu si-au exprimat sperantele pentru o "conlucrare pozitiva" a Romaniei cu Moldova in cadrul Consiliului Europei. Mai multe organizatii de media din Romania si Basarabia atrag public atentia ca Parlamentul Republicii Moldova are in lucru doua acte normative impotriva libertatii presei. Este vorba de o modificare a "Legii privind activitatea editoriala" si de examinarea unei legi privind "prevenirea si combaterea in­fractiunilor savarsite prin intermediul sistemelor informationale".
Prin reglementarile promovate, legislativul Republicii Moldova afecteaza exercitiul unor drepturi si libertati fundamentale, precum libertatea de exprimare si dreptul la viata privata, dupa cum reclama mai multe organizatii de media din Bucuresti care au membri si la Chisinau, in frunte cu Uniunea Sindicala MediaSind si Asociatia Ziaristilor si Editorilor Crestini. Organizatiile de media au inaintat protestul lor Federatiei Internationale a Jurnalistilor (FIJ), Asociatiei Mondiale a Ziarelor (WAN) si institutiilor europene, CEDO, Consiliului Europei si OSCE, la care este membra si Republica Moldova.
Vezi si

Dreptate pentru Parintele Corogeanu si maicile de la Tanacu! Nu ei au ucis-o pe Irina Cornici ci adrenalina injectata in inima de "martorul disparut"

Daniel Corogeanu, fostul preot de la Manastirea Tanacu condamnat la 7 ani de inchisoare pentru moartea maicutei Irina Cornici in urma unui ritual de exorcizare, s-a adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru a cere rejudecarea procesului sau. „Gardianul” a intrat in posesia cererii formulate de monahul exorcist, pe care acesta o motiveaza prin incalcarea dreptului la un proces echitabil si incalcarea dreptului la libertate si siguranta. Alaturi de monahul Daniel Corogeanu au mai fost condamnate si maicutele care l-au asistat pe acesta in timpul ritualului de exorcizare. Astfel, magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie au condamnat-o pe maica stareta de la Manastirea Tanacu, Nicoleta Sofia Arcalianu, la sase ani de inchisoare, iar pe maicutele Adina Lucia Cepraga, Simona Birdanas si Elena Otel la câte cinci ani de inchisoare.
In cererea de rejudecare a procesului, formulata de monahi prin avocata lor, Maria Vasii, acestia afirma ca procurorii de caz au instrumentat actiunea penala impotriva lor in conditiile in care „mass-media au preluat senzationalul din evenimente”. Ei ii acuza pe anchetatori de subiectivitate in instrumentarea dosarului, deoarece „s-au lasat intimidati de interesul opiniei publice fata de ineditul starii de fapt, adunând doar dovezi de acuzare, astfel incât starea de fapt retinuta in rechizitoriul cu care a fost investita instanta era neconforma cu adevarul”. Acest lucru a dus, potrivit avocatei Maria Vasii, la condamnarea celor cinci pentru fapte pe care, sustine ea, acestia nu le-au comis. Mai mult, avocata ne-a declarat ca instantele de judecata nu puteau sa aiba o imagine completa in ceea ce priveste circumstantele in care a murit maicuta Irina Cornici, atât timp cât nu a fost audiat personalul medical al ambulantei care a luat-o pe maicuta. „Instanta de judecata a pronuntat hotarâri gresite, confirmate in apel si recurs, de condamnare pentru fapta ce nu a fost savârsita, mergându-se pe o incadrare juridica gresita, fiind pronuntate hotarâri de condamnare impotriva reclamantilor, desi in cauza decesului victimei au existat multiple implicatii - in special culpa medicala explicita -, faptele reclamantilor necontribuind in mod determinant la decesul victimei”, a precizat avocata Maria Vasii in cererea sa adresata magistratilor Curtii de la Strasbourg. Culpa medicala la care avocata Maria Vasii face referire în cererea adresata Curtii de la Strasbourg se refera la unele aspecte legate de moartea Irinei Cornici, care au ramas nelamurite pâna în ziua de azi. Avocata sustine ca cei cinci monahi au fost condamnati de catre judecatori fara a fi audiat un martor-cheie din dosar. Este vorba despre asistentul medical din ambulanta care a luat-o pe maicuta si care ar fi recunoscut, în prima si ultima sa declaratie data în fata anchetatorilor, ca i-ar fi administrat acesteia o injectie de adrenalina. Maria Vasii sustine ca acest martor „a disparut”, iar judecatorii nu au mai facut demersuri pentru a-l aduce în instanta în vederea audierii.

Revizuirea deciziei

Cei cinci monahi s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului pentru „a se constata incalcarile Conventiei cu privire la dreptul de a avea un proces echitabil”. Acestia nu ascund insa ca urmaresc revizuirea deciziei pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, „astfel incât sa obtina, in dreptul intern, o satisfactie echitabila, in sensul de a se constata nevinovatia lor”. Avocata Maria Vasii a sustinut, in cererea adresata Curtii de la Strasbourg, ca Daniel Corogeanu si cele patru maicute nu au avut parte de o ancheta veritabila, procurorii pornind de la premisa ca monahii sunt vinovati. „Toata procedura anchetei penale desfasurata de catre procuror a fost indreptata doar spre confirmarea suspiciunii initiale de vinovatie, la fel si desfasurarea judecarii cauzei, reclamantii neavând parte de o ancheta efectiva pentru determinarea cauzelor reale a mortii victimei, cu retinerea culpei medicale explicite, nerespectându-se principiul egalitatii intre armele acuzarii cu cele ale apararii, coroborat cu impartialitatea magistratului”, a sustinut avocata celor cinci monahi, considerând ca a fost incalcata prezumtia de nevinovatie in cazul acestora. Avocata Maria Vasii a apreciat ca lui Daniel Corogeanu si celor patru maicute le-a fost incalcat dreptul la libertate si siguranta. „Orice persoana arestata sau detinuta (...) are dreptul de a fi judecata intr-un termen rezonabil sau eliberata in cursul procedurii. Punerea in libertate poate fi subordonata unei garantii care sa asigure prezentarea persoanei in cauza la audiere. Consider ca statul român prin organele judiciare implicate in procesul deschis impotriva reclamantilor le-a violat dreptul la libertate si siguranta”, a mentionat avocata in cererea sa catre CEDO. Maria Vasii a mai sesizat Curtea de la Strasbourg si cu privire la modul in care mass-media au inteles sa relateze cazul de la Manastirea Tanacu. „Reclamantilor le-au fost incalcate dispozitiile art. 8 din CEDO, prin aceea ca impotriva lor a fost conceputa de catre anchetatori o campanie de presa sustinuta, in scopul de a determina atât convingerea opiniei publice, cât si a instantelor din România cu privire la pretinsa lor vinovatie”, a sustinut Maria Vasii, considerând ca magistratii au fost intimidati de presa si au fost obligati astfel sa pronunte o decizie pe placul opiniei publice.

Condamnare definitiva

Curtea Suprema a confirmat decizia Curtii de Apel Alba Iulia care a decis, în data de 20 septembrie 2007, micsorarea pedepselor pe care inculpatii din dosarul Tanacu le primisera initial. Instanta din Alba Iulia l-a condamnat pe Petru Daniel Corogeanu la sapte ani de închisoare, pe Nicoleta Sofia Arcalianu - la sase ani de închisoare, iar pe Adina Lucia Cepreaga, Simona Bîrdanas si Elena Otel - la câte cinci ani de închisoare fiecare. Decizia prin care Curtea de Apel Alba Iulia a redus pedepsele initiale ale inculpatilor din dosarul Tanacu a fost atacata cu recurs atât de Ministerul Public, cât si de cei în cauza. Initial, Tribunalul Vaslui l-a condamnat, pe 19 februarie 2007, pe preotul Daniel Corogeanu la 14 ani de închisoare, pe fosta maica stareta - la cinci ani, iar pe alte trei maicute - la câte trei ani pentru moartea unei tinere, Irina Cornici, supusa unui ritual de exorcizare. Cei cinci fosti monahi sunt acuzati ca, în iunie 2005, ar fi tinut-o, timp de trei zile, pe Irina Cornici imobilizata pe o cruce de lemn, fara apa si fara mâncare, si ar fi supus-o unui ritual de exorcizare. Irina Cornici a murit, în iunie 2005, la manastirea Sfânta Treime din Tanacu. În 19 mai 2006, fostul preot Daniel Corogeanu si cele patru foste maicute de la Manastirea „Sfânta Treime” din Tanacu au fost trimisi în judecata, fiind acuzati ca au determinat moartea Irinei Cornici.
Ionut Muresan
Gardianul


DACA NU M-AS FI NASCUT, DUHOVNICESTE VORBIND,ACUM 22 DE ANI….PROBABIL CA M-AS FI SMINTIT RAU DE TOT ,PRIVIND,AUZIND SI COMENTIND „ANOMALIILE SI CADERILE IN ADINC” ALE CRESTINISMULUI ORTODOX DIN ULTIMA VREME..IN CARE SE FACE TOT MAI AUZITA SI VAZUTA VOIA SI ACTIUNEA DIAVOLULUI…IAR VOCILE INGERESTI SI SFINTE DIN CERURILE DOMNULUI SINT TOT MAI REDUSE SI RASTALMACITE DUPA VOIA CELUI RAU SI DISTRUGATOR DE SUFLETE…. CUM ALTFEL PUTEM INTELEGE ACEASTA STIRE ..CONFORM CAREIA ,O OARECARE EPISCOPIE DIN TARA ISI PERMITE SA SPUNA ASTFEL DE „MINCIUNA BINE TICLUITA” CARE AFIRMA CA IN BISERICA ORTODOXA ROMANA NU EXISTA SLUJBE DE EXORCIZARE!!!!!!IMI PARE NESPUS DE RAU CA INDRAZNESC SA CONTRAZIC O ASTFEL DE AFIRMATIE,DAR…SI NESPUS DE BINE CA POT VORBI DESCHIS..ACUM “IN ANII DE LIBERTATE SPIRITUALA CISTIGATI CU SINGE”….DESPRE MARELE EXORCIST AL ROMANIEI CARE A FOST PARINTELE ILARION ARGATU..CEL CARE MI-A FORMAT FIINTA IN LUMINA LUI HRISTOS SI INVATATURILE SFINTILOR PARINTI . CUM AS PUTEA SA NU IMI AMINTESC DE ZECI SI SUTE DE ZILE ..IN CEI 5 ANI DE UCENICIE SI FORMARE DE LA MINASTIREA CERNICA,CIND DINSUL ERA INARMAT CU TOATE ARMELE NECESARE UNUI RAZBOI SPIRITUAL(AJUNARE PINA LA 12 NOAPTEA ,SFINTA LITURGHIE,MILOSTENIE ,DRAGOSTE PENTRU CREATOR SI CREATIE….SI IN PLUS…MOLIFTELE CELE MARI ALE SFINTULUI VASILE….CARE NU SINT ALTCEVA DECIT FORMA CLASICA DE EXORCIZARE A DIAVOLULUI ,DIN TRADITIA DE SUTE DE ANI A BISERICII UNIVERSALE. DESIGUR AM DESTUI MARTORI (PE CARE CHIAR M-AM GINDIT SA-I CHEM LA O MARTURISIRE PUBLICA) CARE ALATURI DE MINE ..IN ZILE FIERBINTI DE VARA,CA SI IN SERI LUNGI DE IARNA ..LA RACLA SF. CALINIC, AM VAZUT SI AUZIT (DE MULTE ORI INGROZITI)..MANIFESTARI VIOLENTE ALE CELOR POSEDATI DE DIAVOL (FEMEI SI BARBATI..TINERI SAU FOARTE TINERI..UNEORI BATRINI!!)….DE MULTE ORI RACNETELE SI VIOLENTA ACESTORA SE INDREPTAU CATRE BARBA SI VESMINTELE PARINTELUI ARGATU ..PE CARE CU GREU IL SCOTEAU ALTI CALUGARI TINERI CARE INTERVENEAU IN AJUTOR….IMOBILIZIND CITE 4-5 BARBATI TINERI LA O PERSOANA CARE SE ZBATEA CU VIOLENTA MAXIMA URLIND INJURII LA ADRESA BISERICII, A SFINTILOR SI A PARINTELUI…..CIND SE SFIRSEAU MOLIFTELE SE LINISTEAU SI PERSOANELE – CARE DE MULTE ORI NU ERAU CONSTIENTE DE VIOLENTA LOR ,CI DIMPOTRIVA SE LINISTEAU SI CU LACRIMI ADEVARATE CERSEAU MILA SI IERTARE LA DOMNUL..MOMENTE INCENDIARE SI ULUITOARE!!!!!..NUMAI CINE A STAT IN PREAJMA UNUI ASTFEL DE OM POATE SPUNE CA MINE CA AM VAZUT FULGERE SI SABII DE FOC IESIND DIN OCHII PARINTELUI ARGATU IN CLIPELE DE MARE TENSIUNE IN MOLIFTELE SF VASILE…..AAA…..!!CA NU PREA SINT MULTI PREOTI CARE SA SE INCUMETE LA O ASTFEL DE LUPTA..CA EA NECESITA O IGIENA DESAVIRSITA TRUPEASCA SI SUFLETEASCA SI O CREDINTA DE FIER CU O DRAGOSTE DE FOC PENTRU OM SI DUMNEZEU..ASTA E O ALTA DISCUTIE!!!..DAR FELUL IN CARE SA ARUNCA CU BARDA IN ACEST CAZ –TANACU-ESTE DE NEINTELES..CIND TOCMAI AM FOST ULUITI DE “MAREA DRAGOSTE DE OM SI DUMNEZEU” A BISERICII ORTODOXE ROMANE MANIFESTATA PLENAR IN CAZUL APOSTAZIEI MITROPOLITILOR NOSTRII…OARE NU SE VA GASI NICIO PICATURA DE CLEMENTA IN INIMILE IERARHILOR NOSTRII SI PENTRU UN CAZ CUMPLIT CA CEL DE LA TANACU???

http://www.maicaecaterina.ro/
Comenteaza
Da maica dar ateii nu cred ca exista diavol cum dealtfel nu cred ca exista Dumnezeu.Pacat ca tot de un fiu al bisericii ,inca un slujitor al ei, sf.Sinod s-a lepadat foarte usor in cazul Tanacu.Intradevar slujbele Sf.Vasile cel Mare se fac de catre preoti care traiesc in mare curatie sufleteasca,post si rugaciune .Am vazut si eu asemenea cazuri si cred ca multi din credinciosi au vazut.Dumnezeu sa-i lumineze pe cei care au dat un verdict in cazul Tanacu si sa aiba mila si indurare de cei care sunt inchisi in acest caz.
— Vasilica · 22 July 2008, 06:39
Parintele Proclu:
“Si in loc…, uite, sunt la inchisoare maicile alea [de la Tanacu] si in loc sa ii scoata din inchisoare… Si o zis asa, o spus cineva, o trimis raspuns: rusine din partea Bisericii daca Biserica nu apara fiii ei, ca nici nu a fost vinovat… Ca ei, ateii nu cred ca exista diavolul! Dar… o sa fie impreuna, o sa ii doara sufletul mai tarziu… treaba lor.
Amu este asa: cultul liber – care vrea sa se duca in Rai se duce, ii ajuta Duhul Sfant, care vrea sa se duca la Iad este primit. Fiecare unde… Treaba lor. Ca Bunul Dumnezeu nu vrea sa robeasca voia omului. Chiar daca face rau ceva, nu-i oprit, dar “cafeaua” si-o ia, candva”.
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/15/parintele-pustnic-proclu-daca-e-prefacatorie-se-va-desparti-biserica/