3 august 2007. Inmormantarea Patriarhului a ascuns dovada crimei

In Memoriam Parintele Patriarh Teoctist

Prof Dr Nicolae Ursea. Viata sa a devenit un calvar dupa aceste declaratii



Medicul personal al Parintelui Teoctist despre ascunderea operatiei si mortii Patriarhului

Adevaruri eludate de ancheta Parchetului

Emisiunea RRA "Luminile Noptii" despre Moartea Patriarhului

Fisa de la Fundeni a Mortii Patriarhului, cel mai probabil falisificata pentru a se potrivi cu declaratiile date deja de medici. Desi cei doi doctori responsabili de operatie, dr Ioanel Sinescu - cel care l-a taiat de doua ori fara sa recunoasca pana a descoperit presa - si dr Dan Tulbure - cel care l-a anesteziat total de doua ori, la fel, ascunzand acest fapt -, au aparut in fata camerelor tv luni, 30 iulie 2007, la ora 17.05, pentru a sustine ca Patriarhul a decedat la ora 17.00, martori oculari afirma ca Parintele Teoctist ar fi murit de fapt in jurul orelor 13.30. Pe 3 august Patriarhul a fost ingropat fara a se permite probarea suspiciunilor deja ridicate privind adevaratele cauze ale mortii sale subite in timpul unei banale operatii de prostata. "Noua" Patriarhie s-a bucurat ca poate sa-si puna in loc un "manager". La slujba de pomenire de un an, de la Sfantul Spiridon, nu a participat nici un episcop. La parastasul oficial, de "protocol", tinut de noua BOR SRL intr-o sala a Patriarhiei nu s-a aflat prezent nici unul din miile de politicieni care s-au afisat la inmormantare, in urma cu un an. Familia Parintelui Teoctist de abia a putut sa imparta pomana la mormantul Patriarhului, aflat sub schele instalate intentionat in ciuda apropierii datei sfintei comemorari. Ne-am intors in catacombe.

Dumnezeu din Ceruri le vede pe toate!

DREAPTA SOCOTEALA - INTRE RAUTATEA BANUIELII GENERALIZATE SI PROSTIA BLAGOSLOVIRII RAULUI

Din predica Parintelui Nicolae Steinhardt la Duminica vindecarii a doi orbi si un mut din Capernaum:
“Cum reacţionează fariseii în prezenţa activităţii şi minunilor lui Iisus? Ce explicaţie dau ei numeroaselor şi înfricoşătoarelor Sale minuni:
Una foarte simplă: “cu domnul demonilor, cu Beelzebul” (Contracţie a cuvintelor ebraice baal zâvuv, literal: Domnul (sau împăratul) muştelor, unul din numele date (în batjocură) diavolului de iudei) - “scoate pe demoni“. Se manifestă de pe acum intenţia de a-L compromite pe învăţător cu ajutorul armei subtile a batjocurii, triumful căreia va fi folosirea răstignirii ca mod de răpunere a Celui socotit a fi potrivnicul Legii) (Matei 9, 34: „Cu domnul demonilor scoate pe demoni“; Matei 12, 24: „Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor“; Marcu 3, 22: „Iar cărturarii care veneau din Ierusalim ziceau că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii”; Luca 11, 15: „Iar unii dintre ei au zis: „Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, scoate pe demoni“). Continuare la razbointrucuvant.ro»

Marius Oprea in atac frontal la familia presedintelui: tatal Mariei Basescu a fost "securist-militian" si ar fi impus colectivizarea fortata

Consilierul fara ORNISS al premierului Calin Popescu Tariceanu, Marius Oprea, supranumit "agentul Victoria", membru al GDS si al Comisiei Tismaneanu, continua atacul la adresa lui Traian Basescu, de data aceasta focalizandu-se asupra familiei sale, respectiv chiar asupra sotiei presedintelui. Asa-zisul "vanator de securisti", de fapt un banal infractor marunt folosit si de Securitate pana a fost racolat de niste domni cu portofelele mai grase, Mariusica Oprea ii rascoleste trecutul Mariei Basescu si, pentru ca e la moda, il acuza pe tatal Primei Doamne a tarii ca a fost "securist" si "militian". El vorbeste? Spatiul ii este oferit, si de aceasta data (probabil pana la alegeri cand isi va lansa cartea cu tam-tam-ul de rigoare) de "Observator cultural", revista familiei Musat (v-am mai scris eu de ei: ea, Carmen, o tanara cu fumuri fugita de la cratita si ajunsa prin stepele uniformizarii gandirii via novaia culturnaia - domnisorica care, culmea!, datorita unei intamplari generate de noi a ajuns ce a ajuns - si el, George, un fost ofiter DSS dat afara din Securitate si care ar fi putut sa fie si sa ramana un avocat, bun, pana a fost pus sa reprezinte si troaca GDS-ului).

Ei bine, de data asta se pare ca Mariusica vrea sa-l provocea pe Il Presidente. Sa vedem ce va iesi, ca Oprea e sustinut de aceeasi gasca - Tismaneanu, Ticu, Pata-Plesu & Comp - cu care Basescu a ciocnit la ICR pentru ingroparea "stafiilor Securitatii", uitand insa ca o facea cu fii si nepoti de kominternisti si agenti NKVD "dezgropati". Uite ca-l bantuie altele. Ale Neo-Kominternului...

Ascensiunea lui Traian Băsescu (II)
Fragment din volumul în pregătire la Editura Polirom
Autor: Marius OPREA

Milionarul

"Recompensele de care s-a bucurat Traian Băsescu au venit repede. Mai întîi, i le-a oferit viaţa. În 6 decembrie 1975, cu puţin înainte de plecarea în primul său voiaj pe mare, s-a căsătorit cu Maria Andruşca, fiica unui fost subofiţer din trupele de securitate, devenit ulterior şef de post de Miliţie. Făcînd o paranteză aici, mediul familial în care a trăit Traian Băsescu poate explica marea sa simpatie pentru haina militară. Insuflat mai întîi de tată, ofiţer în armată, apoi sporit de propria opţiune, de a îmbrăca uniforma de ofiţer de marină, spiritul său cazon se putea consolida şi în compania socrului. Intrat în Jandarmeria română înainte de război (la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, în 1939, era, la 20 de ani, elev la Şcoala de subofiţeri de jandarmerie de la Drăgăşani), Gheorghe Andruşca a reuşit să se menţină şi după epurarea acesteia de către comunişti, intrînd în rîndul nou-createlor Trupe de Securitate (care au avut un rol activ şi nefast în impunerea forţată a colectivizării, ca şi în alte acţiuni represive). A ajuns apoi şef de post de miliţie la Cajvana, în judeţul Suceava, unde localnicii îşi amintesc despre „dom’ şăf“ că i-a băgat la colectiv, că „era iute la mînie şi avea pică pe chiaburi“. "

Si tot asa si tot asa...

Foto Maria Basescu si Laura Bush: WhiteHouse.gov

Foto Marius Oprea cautat: CivicMedia.ro

Avem si noi "432"-ul nostru: Stefan Andrei despre Tismaneanu, Celac, Blandiana, Dinescu, Gogu Radulescu, Iliescu & Coop, KGB, GRU

Observati numarul ziarului...

Stefan Andrei: A fost o perioada lunga in care eram controlati cu totul de sovietici. Prin consilieri, prin agentii lor. De exemplu: Tismaneanu, Leonte,"Ciungul", cum ii ziceam noi, ca se lauda ca pierduse o mana pe cand era in brigazile teroriste bolsevice contra Spaniei, altii ziceau ca a cazut beat din tren... Era un om rau, meschin si invidios. Un om urat. L-am cunoscut prin 1956. Era agent sovietic, NKVD. Dupa vizita lui Hrusciov noi l-am chemat si l-am avertizat sa termine cu spionajul. Nu ne-am atins de agentii sovietici pana prin anii '60. Brucan, de exemplu, si alti tineri evrei, era agent sovietic din timpul razboiului, in Reteaua lui Calmanovici, cel care a construit si Ambasada URSS la Bucuresti. O stiu direct de la Ceausescu. Si Tismaneanu era printre ei. Ei bine, Ceausescu a primit sarcina sa ridice problema lor in fata conducerii PCUS. Si i-a zis lui Hrusciov, inainte de momentul '68, la vizita acestuia la Bucuresti: "tovarase, noi promitem sa va informam, mai aveti si consilieri sovietici dar va rugam sa terminati cu agentii dintre noi". Si-atunci Hrusciov i-a zis: "Pai considerati ca n-avem nici un agent la voi. Nici in China n-avem..." Si asta ne-a dat noua dezlegare sa-i chemam si sa-i avertizam. Sa aleaga: ori Romania, ori Rusia! Si asa s-a intamplat si cu Tismenitki. Acum, toti ilegalistii au ramas pro-sovietici. Si aschia nu sare departe de trunchi... Al­tul, la fel: tatal lui Celac, primul mi­nistru de Externe pus de Iliescu chiar in '89. Agent sovietic. Numele lui e de fapt Cealik, e pe jumatate gagauz. Are si o sora, Mariana, pe care o intindeau colegii mei de la "Scanteia Tineretului" pe sus, deasupra Cofetariei "Albina", unde aveam sediu atunci... El era ofiter in Armata Romana. Nevasta-sa era cel putin pe jumatate evreica. Erau in agentura. Si-atunci, guvernul lui Armand Ca­linescu l-a trimis din Basarabia la Perisor, langa Craiova. Cand au venit trupele sovietice si apoi comunistii, la 6 martie 1945, l-au pus primul prefect de Dolj, al Craiovei.
Deci au reusit totusi sa ramana in structuri pana in 1989 si dupa...
Ce se intampla... Erau si cazuri mai complicate. De exemplu Gogu Radulescu, membru al CPEx al CC al PCR. Taica-sau, tigan lautar. El s-a casatorit cu o evreica. Ca asa era "moda" atunci. Suntem in perioada ilegalista. PCR era format asa: din minoritari evrei, unguri care vroiau regiunea autonoma maghiara, rusi care militau pentru desprinderea Basarabiei si printre ei cativa romani. Dupa ce au intrat in legalitate, s-a intors roata: romanii au devenit majoritari. Dar atunci sotiile lor erau: evreice, unguroaice, rusoaice... Asa: sotia lui Gogu era vanzatoare la magazinul "Sora". Pe asta a apucat-o iunie '40 - ultimatumul care a dus la cedarea teritoriilor romanesti de la Est - in Basarabia. N-a mai venit in tara. In prima zi de razboi antisovietic, cand Antonescu a dat celebrul ordin, Gogu, care era intr-un regiment pe granita, a trecut la rusi. A dezertat. Aia s-au si mirat: au zis ca e spion. Nu, el vroia in URSS! Dupa care s-a regasit cu nevasta-sa si, dupa razboi, a venit pe cai mari, pe tancuri adica, in tara. El era mai legat de URSS decat de Romania. Pe-asta era greu sa-l clintesti. De-altfel s-a si vazut, a stat pana in ultima clipa langa Ceausescu, sa se asigure ca pica. Cand a venit Iliescu si ne-au arestat, pe noi, membrii CPEx, el si cu Barbu Petrescu, cel care a organizat mitingul din 21 decembrie 1989, n-au mai fost inchisi.
Reteaua lui Gogu Radulescu
Gogu isi crease o adevarata retea de intelectuali acolo la Comana, unde statea el. Valeria Seciu era amanta lui, Blandiana la fel; isi facuse si casa acolo, chiar langa el, ca sa-i fie mai aproape. Pai Otilia Coman, ca asta-i numele ei, facuse inconjurul lumii de pe vremea lui Ceausescu. Cred ca a vazut mai multe tari decat mine, ca ministru de Externe. Asta micu', galagiosu' de la TV, Dinescu, mergea cu soferul si Dacia neagra a lui Gogu. Astia si cu Iliescu l-au scos si cred ca acum ii putrezesc oasele pe undeva, prin Israel. Altii care au fost scapati pe langa Gogu si Petrescu: Ion Ursu si Constantin Dascalescu. Fost absolvent al Scolii Superioare de Partid de la Moscova, Dascalescu, in anii cand era secretar si apoi prim-secretar regional de partid la Galati, se intalnea deseori in zona cu ofiteri KGB ori GRU. Chiar inainte de momentul decembrie '89 se intretinuse cu consulul sovietic de la Ismail. Pe-astia i-a "iertat" de puscarie Iliescu... Noua ne-a facut recurs de era sa facem 15 ani de inchisoare. Pentru ce? Cica "genocid" - ca am omorat 60.000 de oameni...
Continuarea la
ZIUA: Iliescu in pat cu Elena

Cum l-a acoperit Patapievici pe turnatorul Antohi incalcand penal Legea CNSAS

Horia Roman Patapievici este cercetat penal
inca din 2006. Dovada ca secta isi foloseste realtiile suspuse pentru blocarea unui act de Justitie este ca ori de cate ori ma mai interesam de acest caz mi se spunea ca "se lucreaza" la el. "Se lucreaza", "se lucreaza"... dar de doi ani pentru un caz clar ca lumina zilei?! In acelasi timp trambitam pe la Bruxelles ca Justitia nu-si face treaba. Ii invit pe toti colegii jurnalisti onesti sa afle la randul lor cum mai sta acest caz!

Membri CNSAS, cercetati penal

Asociatia Civic Media va informeaza ca Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a declansat procedura de cercetare a fostului Colegiu al CNSAS in cazul tainuirii colaborarii cu Securitatea a informatorului Sorin Antohi. Cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea Parchetului. Civic Media apreciaza drept salutara operativitatea Parchetului in acest caz, care poate lamuri multe pete negre din activitatea fostului dar si a actualului Colegiu al CNSAS. (Adresa Ministerului Public mai jos)
In acelasi timp, solicitam public fostului Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, sa ofere Parchetului si alte informatii pe care le poate detine in acest caz. Domnul Emil Constantinescu a afirmat in data de 13.09.2006 in cadrul emisiunii « Romania la Raport », realizata de Andreea Pora la MixFM, ca se stia de dosarele jurnalistilor deconspirati acum inca din 2002. Emil Constantinescu a sustinut ca “toti care apar astazi, domnii Plesu, Dinescu ii cunosteau. Nu l-au aflat pe Carol Sebastian acum. Ei stiau din 2002 (de cand) a depus Andrei Bodiu cererea.” Fostul Presedinte a mai adaugat ca acestia stiau si despre colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea inca dinainte de a fi facuta publica, dupa cum transmite HotNews. “Ei stiau pentru ca dosarele lor au fost, nu au aparut acum. Si i-au mascat si toti au circulat in barfele de la o cafea si in dulapurile cu schelete din redactii”, a precizat acesta. ”Adevarul este ca o mare parte dintre formatorii si liderii de opinie anticomunisti au colaborat cu Securitatea si din lasitate nu au spus acest lucru”, a mai spus fostul Presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. (Fisiere audio disponibile pe site-urile HotNews si MixFM)
La data de 30.10.2006, Asociatia Civic Media a sesizat Ministerul Public asupra abuzului in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii. Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. (Plangerea Penala aflata mai jos)

ANEXA I
R O M AN I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL BUCURESTI
OPERATOR 2701
Nr. 237/VIII
3/2006
Catre,
ASOCIATIA CIVIC MEDIA
Urmare cererii dvs. din 30.10.2006, va facem cunoscut ca sesizarea dvs. cu privire la o serie de fapte penale ce au fost comise de catre membrii fostului Consiliu National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin tainuirea de informatii în cazul unui colaborator al securitatii, in persoana d-lui Sorin Antohi, se afla in prezent in curs de solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, fiind inregistrata in registrul cauzelor penale sub nr.13861/P/2006, iar cercetarile sunt efectuate de catre Politia Sectorului 1 Bucuresti – Serviciul de Investigare a Fraudelor sub supravegherea parchetului.
PROCUROR GENERAL
GEORGE BALAN

ANEXA II
Catre:
Ministerul Public
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

Bd.Libertăţii nr.12-14, sector 5, Bucuresti

P L A N G E R E P E N A L A
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala infiintata in 2000, prin coordonatorul acesteia, jurnalistul Victor Roncea, va sesizeaza abuzul in serviciu comis de fostul Colegiu al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) prin tainuirea de informatii in cazul unui colaborator al Securitatii si adreseaza prezenta Plangere Penala privind urmatoarele persoane: Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Domnul Sorin Antohi, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, profesor la Universitatea Central Europeana de la Budapesta, propus de ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu sa conduca Fundatia Ungaro-Romana „Gojdu”, membru de onoare al Institutului de istorie AD Xenopol din Iasi, formator de opinie, colaborator regulat al „Dilemelor” si revistei „22”, membru demisionar al "Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania", a marturisit la data de 5.09.2006 in paginile ziarului Cotidianul ca a colaborat cu Securitatea ca politie politica dar a ascuns acest fapt timp de zeci de ani (Sorin Antohi: „Am turnat la Securitate“, Autor: Cristian Patrasconiu, Articol din editia din 5-9-2006 in rubrica Actualitate). In Scrisoarea lui Sorin Antohi acesta afirma ca a intrat in posesia dosarului sau de la Securitatea in 2002 la sediul CNSAS.
Domnul Horia Roman Patapievici, membru al fostului Colgeiu al CNSAS, intr-o declaratie transmisa pe 12.09.2006 de Radio Europa FM si confirmata apoi mai multor ziare centrale, recunoaste ca a stiut de cazul profesorului Sorin Antohi inca din 2002, dar nu l-a deconspirat pentru ca "nu ocupa nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare" (vezi Anexele).
In fapt, prin declaratia domnului Horia Roman Patapievici, se dovedeste nu numai necunoasterea de catre acesta a Legii in baza careia a incasat timp de cinci ani salariu de demnitar public cu rang de secretar de stat ci se constituie si in proba privind incalcarea flagranta a Legii privind deconspirarea Securitatii.
Conform Legii nr. 187 din 7 decembrie 1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politică, Publicata in Monitorul Oficial nr. 603 din 9.XII.1999 cu rectificarile publicate in Monitorul Oficial nr. 619 din 17.XII.1999, la Articolul 2, litera y) „persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora”. De altfel, cercetarea lui Sorin Antohi impreuna cu ceilalti membri ai Grupului pentru Dialog Social a fost solicitata de catre presedintele GDS, Radu Filipescu, tot in anul 2002.
Art. 17 alin 2 prevede: "Consiliul asigură publicarea în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a, a datelor de identitate, inclusiv numele conspirative si functiile detinute de ofiterii si subofiterii de securitate, activi sau acoperiti, care au desfasurat activitati de politie politica, Conform Articolului 5, alin 3 si 5
(3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
b) a fost detinător de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
Iar ART. 24 alin 2, prevede: Sustragerea, tainuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor si a oricaror documente ale securitatii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorandu-se cu 2 ani.
Si alin 5 conchide: Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de securitate, in scopul discreditării sau al nedeconspirării, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor."
Nedeconsipirarea activitatii domnului Sorin Antohi de colaborator al Securitatii i-a permis acestuia sa se bucure de beneficii nemeritate si sa acceada in functii publice si de stat dupa 2002. Nu in ultimul rand se pune intrebarea: cati alti Sorin Antohi a ascuns fostul Colegiu al CNSAS ?!
Va rugam in consecinta sa dispuneti cercetarile in dreptsi sa luati masurile juridice necesare avand in vedere ca aceasta tainuire constituie un grav abuzsavarsit contra interesului public.
Cu stima,
Victor Roncea
Coordonator Asociatia Civic Media
15 Septembrie 2006

ANEXE
ZIUA
Miercuri, 13 septembrie 2006
CNSAS l-a acoperit pe Sorin Antohi
Conform articolui 24 din Legea CNSAS, nedeconspirarea unui colaborator cunoscut al Securitatii constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani
Fostul Colegiu al Consiliului National pentru Cercetarea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a acoperit trecutul de informator al lui Sorin Antohi (foto stanga sus), incalcand astfel legea 187/1999. Conform propriilor declaratii, Sorin Antohi si-a vazut dosarul de colaborator al Securitatii inca din luna august 2002, insa a preferat sa pastreze tacerea asupra acestui subiect. Antohi si-a recunoscut public trecutul prin intermediul unei scrisori publicate in ziarul Cotidianul, in urma presiunilor declansate de operatiunea "Voci curate", care a inceput sa scoata la iveala nume grele ale societatii civile cu trecut de colaboratori ai Securitatii.
Insa colaborarea cu Securitatea ca politie politica a fost cunoscuta de CNSAS inca din anul 2002, insa sentinta Colegiului nu a fost facuta publica - asa cum solicita legea. Horia Roman Patapievici, membru al fostului CNSAS, a declarat ieri pentru Europa FM ca CNSAS nu a publicat numele lui Sorin Antohi drept colaborator al Securitatii deoarece: "Nu a ocupat nici o functie publica in Romania in perioada in care Legea 187/1999 era in vigoare". Intrebat daca stia de colaborarea lui Antohi cu Securitatea, Patapievici a raspuns: "Da! Da, pentru ca dosarele celor de la GDS au fost verificate in urma a nu stiu carei cereri. Insa nu s-a facut nimic public, decat pentru persoanele care ocupau functii publice, care intrau in articolul 2, potrivit literelor de la a la z".
Patapievici, necunoscator in ale legii
Horia Roman Patapievici a recunoscut astfel in direct la Europa FM ca fostul Colegiu al CNSAS - care cinci ani s-a bucurat de privilegii din banul public - l-a acoperit pe Sorin Antohi si faptele sale permitandu-i ascensiunea in functii importante ale statului, pana la apartenenta la Comisia prezidentiala pentru analizarea comunismului. Articolul 2 al Legii 187/ 1999 , litera "y" prevede clar ca intra sub incidenta legii "persoanele cu functii de conducere, inclusiv membru al consiliului de administratie in regii autonome, companii nationale si societati comerciale avand ca obiect activitati de interes public sau strategic, precum si membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora". Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (GDS) - una dintre cele mai influente organizatii neguvernamentale din Romania - iar CNSAS era obligat sa-l verifice si sa faca publice concluziile verificarii. El mai este profesor universitar si, din 2001, membru de onoare al Institutului de Istorie A.D. Xenopol din Iasi.
Ilegalitatea
Trecand cu vederea litera y) art. 2 din Legea 187/1999 fostul Colegiu CNSAS se face vinovat de protejarea unui fost informator al Securitatii. La art. 17 al Legii 187/1999 se arata: "Consiliul asigura publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a III a comunicarilor ramase definitive prin necontestare sau ramase definitive prin hotarare a curtii de apel".
Cererea de verificare a membrilor GDS a fost depusa la CNSAS in 2002 de Radu Filipescu, presedintele GDS. Acesta a declarat ieri pentru postul de radio Europa FM ca nu s-a primit un raspuns al Consiliului nici pana in ziua de astazi in privinta lui Antohi. El afirma ca a aflat saptamana trecuta, chiar de la Antohi, despre colaborarea acestuia cu Securitatea.
Legea 187/1999 prevede si sanctiuni pentru acoperirea de catre membrii CNSAS a fostilor informatori la art. 24 "Prezentarea denaturata a datelor din dosarul de Securitate, in scopul discreditarii sau al nedeconspirarii, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea dreptului de a mai lucra in domeniul arhivelor".
Trecutul de turnator al lui Antohi
Istoricul Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al fostei Securitati in cadrul unei scrisori transmise ziarului "Cotidianul". Actualul sef al departamentului de studii istorice al Universitatii central Europene din Budapesta recunoaste ca a "semnat un angajament de colaborare cu Securitatea pe 29 martie 1976, pe cand eram elev in ultima clasa de liceu (m-am nascut pe 20 august 1957) la capatul a vreo trei saptamani de presiuni. Aproximativ intre 1976 si 1982, cu intermitente neregulate, intre care una de peste un an si jumatate, am furnizat Securitatii note informative sub numele conspirativ Valentin". Pagina electronica a ziarului Cotidianul a publicat scrisoarea integrala a lui Sorin Antohi, de 19 pagini, in care acesta relateaza legaturile sale cu Securitatea. Sorin Antohi este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social - ca si Horia Roma Patapievici - si un marcant membru al societatii civile, publicist in revista "22", colaborator al saptamanalului "Dilema". Sorin Antohi a fost cooptat de Vladimir Tismaneanu in Comisia prezidentiala de condamnare a comunismului.
"Am scris despre prieteni"
Sorin Antohi mai arata in scrisoarea sa ca: "Am informat in scris Securitatea despre unii dintre prieteni si despre unele dintre cunostinte, fara sa-i previn, fara sa le-o marturisesc post festum pana la scrierea acestui text, fara sa-mi cer iertare, fara sa-mi asum public acest trecut nedemn si dureros. I-am turnat uneori, cu moartea in suflet, dar nu i-am tradat niciodata: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis si nu mi s-au creat avantaje; niciuna dintre notele mele informative nu a trecut de generalitati si de informatiile pe care le consideram deja cunoscute; in toata perioada am ramas ostil Securitatii si partidului-stat; mi s-a platit cu aceeasi moneda".
Plecat din Comisia Tismaneanu
Presedintele Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismaneanu, a precizat ieri ca Sorin Antohi, care a recunoscut recent ca a fost colaborator al fostei Securitati, s-a retras din comisia de la Cotroceni din 24 mai, din motive de sanatate. Tismaneanu a explicat ca Antohi i-a trimis, prin e-mail, o scrisoare in data de 24 mai prin care l-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. "Din acel moment domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei prezidentiale", a aratat Tismaneanu. Potrivit acestuia, Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste s-a format in luna aprilie 2006 cu scopul elaborarii unui document stiintific privitor la institutiile, metodele si principalele personalitati care au facut posibile crimele si abuzurile regimului comunist, iar, pe baza mandatului de presedinte si coordonator al Comisiei, a propus presedintelui tarii o lista de persoane, oameni de stiinta si figuri de seama ale societatii civile, care sa fie membri ai Comisiei. "Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii", a mai spus Tismaneanu, precizand ca, la propunerea sa, printre membri s-a aflat si profesorul Sorin Antohi, seful Departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Departamentul de Comunicare Publica al Administratiei Prezidentiale vine cu aceasta precizare dupa cererile repetate ale ZIUA sa raspunda pe seama informatorilor Securitatii din Comisie. Acestia sunt cel putin trei, conform informatiilor Asociatiei Civic Media. Cotrocenii nu ofera nici o explicatie privind tainuirea informatiei despre demisia lui Antohi pana la precizarea oficiala de ieri.
Fostul Colegiu al CNSAS
Gheorghe Onisoru, Horia Roman Patapievici, Andrei Plesu, Mircea Dinescu, Constantin Buchet, Aurel Pricu, Claudiu Secasiu, Florin Chiritescu, Ladislau Csendes, Mihai Gheorghe.
Carmen EPURAN, George DAMIAN

ADEVARUL Joi, 14 Septembrie 2006 Nr 5035
Certificate de bună purtare CNSAS, valabile 0,2 la sută
de Christian Levant
Certificatele de bună purtare date în ultimii ani de către CNSAS sunt valabile în proporţie de 0,2-0,3 la sută şi nu pot fi considerate ca fiind valabile în acest moment. Acest lucru înseamnă, practic, că cei care până acum nu au fost acuzaţi că ar fi făcut poliţie politică nu pot sta liniştiţi. Germina Nagâţ, directorul Direcţiei de investigaţii şi cercetare din CNSAS, a declarat pentru Adevărul că, la începutul anilor 2000, CNSAS avea acces numai la proporţia citată din arhivele Securităţii. Mircea Dinescu, membru al CNSAS, confirmă şi el acest lucru. "Multe din dosare le-am şi redeschis, deoarece au venit date noi", spune scriitorul. El afirmă că este de acord cu teoria ziarului Adevărul conform căreia certificatele date sunt valabile în proporţia în care CNSAS a avut acces la dosarele fostei Securităţi. "Oricând se pot ivi surprize în unele din cazurile cercetate", mai afirmă Dinescu.
Dosarul lui Antohi, cunoscut din 2002
Dosarul de informator al lui Sorin Antohi era cunoscut din 2002 de Horia Roman Patapievici, fost membru al CNSAS în acea perioadă şi care în prezent este preşedintele Institutului Cultural Român. Într-o declaraţie pentru Adevărul, Patapievici afirmă că nu a dezvăluit calitatea de colaborator al lui Antohi, deoarece legea nu îl obliga la acest lucru, pentru că acesta nu făcea parte din niciuna din categriile vizate de Legea deconspirării. Patapievici dă de înţeles că ar mai exista şi alţi intelectuali despre care se ştie că au fost informatori ai Securităţii, dar refuză să confirme asta.

Cotidianul, 14 septembrie 2006
Fostul CNSAS, tandru cu societatea civila
Mirela Corlatan, Claudiu Tarziu
Verificarea lui Sorin Antohi si a preotului Iustin Marchis a fost ceruta inca din 2002, ca si a tuturor membrilor Grupului pentru Dialog Social, dar fostul CNSAS nu a raspuns acestei solicitari.
Toti cei aproximativ 40 de membri ai Grupului de Dialog Social, inclusiv cei fondatori, s-au aflat pe lista depusa spre verificare la CNSAS in 2002. Nici pina in prezent acestia nu au primit vreun raspuns, desi printre ei astazi pot fi numarati citiva informatori, cum ar fi Sorin Antohi. Potrivit punctului y) al articolului 2) din lege, puteau fi verificati „membrii conducerii fundatiilor, asociatiilor si filialelor care activeaza pe teritoriul Romaniei, inclusiv fondatorii acestora“. „Sorin Antohi putea fi verificat inclusiv ca membru fondator al IRIR“, este de parere si Marius Oprea, pe atunci cercetator in cadrul Institutului de Istorie Recenta, si el membru GDS.
Fostul Colegiu ar fi putut sa-i verifice pe aproape toti cei 40 de intelectuali si uzind de articolul n) din Legea nr. 187/ 1999, care se refera la „analistii politici si asimilatii acestora“. Unii dintre membrii GDS, precum Rodica Culcer, Alexandru Lazescu, Rodica Palade sau Stelian Tanase, puteau fi verificati si ca oameni de presa. „Noi ne-am mentinut si ne-am reinnoit cererea, insa tinind cont de faptul ca vechiul Colegiu practic nu a functionat, nu ne-am mirat ca nu am primit un raspuns“, spune Radu Filipescu, presedintele GDS.

Stirea Europa FM la Agentia AMOS News
Patapievici a recunoscut. Ştia din 2002 că Antohi colaborase cu Securitatea
Fostul Colegiu al CNSAS - din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, a acoperit colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, care-şi obţinuse dosarul de colaborator la Securitate încă din anul 2002, reiese din intervenţiile avute, marţi, în direct, la Radio Europa FM, de Radu Filipescu, preşedintele GDS, Victor Roncea, coordonatorul Asociaţiei Civic Media şi iniţiatorul demersului "Voci Curate" şi Horia Roman Patapievici care recunoaşte, în intervenţia sa că ştia de patru ani de "colaborarea" lui Antohi.
AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a preşedintelui GSD: Radu Filipescu: "Noi ne-am gândit să facem o clarificare cu privire la situaţia membrilor. Era imporant să ştim şi, după aceea, în funcţie de situaţie să vedem dacă megem pe reglementarea CNSAS-ului, poliţie politică sau nu, ce vom face. Dar n-am primit până la urmă un răspuns, dar efectele - să zicem - până la urmă au început să apară. Adică este această situaţie pe undeva care început să se clarifice.
Reporter Europa FM: Adică în 2002, atunci când s-a cerut de către GDS verificarea membrilor GDS-ului nu aţi primit un răspuns de la CNSAS?
Radu Filipescu: "Nu."
Reporter Europa FM: Nici până în ziua de astăzi?
Radu Filipesc: "Nu, nu s-a primit".
Reporter Europa FM: Dumneavoastră ştiaţi de colaborarea domnului Sorin Antohi cu fosta Securitate?
Radu Filipescu: "Nu. nu ştiam".
Reporter Europa FM: Deci până în momentul în care el a trimis această confesiune dumneavoastră nu ştiaţi de această colaborare?
Radu Filipescu: "Nu. Deci, pe noi ne-a anunţat cu o zi - două înainte şi a spus că se şi retrage din GDS, din acest motiv".
Coordonatorul Asociaţiei Civic Media,Victor Roncea, tot într-o intervenţie telefonică în direct la Europa FM, acuză direct fosta conducere - din care făceau parte Pleşu, Dinescu şi Patapievici, de atitudine "prietenească" faţă de Antohi, pentru că l-au acoperit pe profesor până la demersul "Voci curate", mai bine de 4 ani, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să acceadă în funcţii importante în statul român. În condiţiile în care chiar profesorul Sorin Antohi a recunoscut, spune Victor Roncea, că CNSAS ştia încă din 2002 de colaborarea sa cu Securitatea. Victor Roncea: "Se pare că l-a acoperit pe Sorin Antohi, mă refer la fostul Colegiu CNSAS, deoarece acesta a mărturisit în confesiunea sa că şi-a obţinut dosarul de la CNSAS în 2002. Cu toate acestea reprezentanţii Colegiului CNSAS nu ne-au informat până astăzi că Sorin Antohi a fost un turnător. Înseamnă că persoane de calibrul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu sau Horia Roman Patapievici şi-au apărat prietenul dând posibilitatea acestuia de a promova în funcţii foarte importante in statul român".
Contact telefonic, Horia Roman Patapievici, aflat acum la conducerea Institutului Cultural Român, nu a dorit să răspundă acuzaţiilor jurnalistului Victor Roncea. Patapievici a declarat însă, pentru Radio Europa FM, că atunci când s-a aflat de colaborarea lui Sorin Antohi cu fosta Securitate, profesorul nu deţinea nici o funcţie publică.
AMOS News prezintă transcriptul intervenţiei în direct a directorului Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici.
Horia Roman Patapievici: "Nu ocupa (nr: Sorin Antohi) nici o funcţie publică în România în care Legea 187 din 1999 era în vigoare".
Reporter Europa FM: Dar ştiaţi despre situaţia lui? Despre faptul că a colaborat?
Horia Roman Patapievici: "Da. Da pentru că dosarele celor de la GDS au fost verificate ca urmare a nu ştiu cărei cereri, dar nu s-a făcut nimic public decât pentru persoanele care ocupau funcţii publice care intrau în literele de la A la Z, potrivit articolului 2."
Cu toate acestea, fostul Colegiu de conducere al CNSAS nu a găsit de cuviinţă să trimită GDS-ului - al cărui membru fondator era Sorin Antohi - o înştiinţare referitoare la situaţia de colaborator a profesorului, permiţându-i acestuia să aibă patru ani de implicare liberă şi neîngrădită în societatea civilă, pentru ca în 2006 să ajungă să fie chiar membru al unei Comisii prezidenţiale care analizează - culmea - dictatura comunistă... cu care chiar el colaborase!
Într-un comunicat de presă remis, marţi, AMOS News, preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, Vladimir Tismăneanu, arăta că selecţia membrilor comisiei - înfiinţat în luna aprilie a anului 2006 îi aparţine - pe baza mandatului acordat chiar de preşedintele ţării.
Mai mult, spunea Tismăneanu, "pe baza mandatului de preşedinte şi coordonator al Comisiei, am propus Preşedintelui ţării o listă de persoane, oameni de ştiinţă şi figuri de seamă ale societăţii civile, care să fie membri ai Comisiei. Singurul criteriu care m-a ghidat a fost competenta acestor persoane si prestatia lor publica la data formarii Comisiei. Presedintele Traian Basescu mi-a acordat deplin credit in selectia membrilor Comisiei pe baza amintitelor criterii. Între cei care au devenit membri, la propunerea mea, s-a numarat si profesorul Sorin Antohi, seful departamentului de istorie al Universitatii Central Europene. Pe data de 24 mai 2006, domnul Sorin Antohi mi-a trimis o scrisoare (e-mail) prin care m-a anuntat ca se retrage din Comisie din motive de sanatate. Am transmis neintarziat scrisoarea mai departe celorlalti membri ai Comisiei. I-am comunicat domnului Antohi ca accept retragerea sa.
Din acel moment, deci de la data de 24 mai, domnul Sorin Antohi nu mai este membru al Comisiei Prezidentiale", preciza Tismăneanu în comunicat. Asociaţia Civic Media este iniţiatoarea proiectului "Voci curate" care are drept scop declarat deconspirarea jurnaliştilor şi formatoritor de opinie care au colaborat cu Securitatea.
Autor : Dana LASCU
Miercuri, 13 Septembrie 2006 - 11:00 AM

Nu ratati maine si, in curand, aici: Stefan Andrei despre vechiul si noul Komintern

Nesimtirea "poetului-portofel" Mircea Dinescu

"Fata fără zestre?" Dati-o incoace!, zice Mircea Dinescu.
Mircea Dinescu pare sa planga de mila Academiei Romane in Cotidianul: ca nu i se dau toate proprietatile donate de romani prosti de patrioti. De ce prosti? Pentru ca azi ele intra pe mana unora ca Dinescu. In cazul in care n-ati stiut, "poetul-portofel" a devenit latifundiar sustragand de la Academie terenuri pe nimic. Vedeti mai sus atitudinea sa de comisar bolsevic dupa ce a tinut pe drumuri ani de zile proprietarii conacului insusit prin frauda si a fost silit sa dea inapoi ceva ce nu ii apartinuse niciodata.
Iata, in Cotidianul reuseste sa-si faca si autoportretul:
"Academia Română ar putea fi cea mai bogată fată de măritat din estul Europei dacă Justiţia noastră chioară şi crăcănată n-ar împiedica-o să intre în posesia zestrei ce i se cuvine. Crima organizată în jurul legii retrocedării, garnisită cu băieţi cu ochi albaştri, bişniţari notorii, recuperatori şi avocaţi amirosind a brânză de burduf, având debaraua doldora de mătuşi Tamara, strănepoţi fictivi şi bătrânei congelaţi ce pot fi livraţi la domiciliul clientului înaintea ultimului horcăit, a reuşit în câţiva ani să pună laba pe averile burghezo-moşiereşti, jonglând cu parcurile Bucureştiului, cu palatele şi aşezămintele de cultură şi sănătate, încât nu-i de mirare că pe Malaxa îl cheamă astăzi Gigi şi pe nepoata regelui Carol, madame Duda." Si pe Dinescovici "Poetul-Portofel"!

Amneziile doamnei Culcer

RODICA CULCER scrie la EvZ: "Good bye, my love!"
Rodica Culcer: "Decorată la Cotroceni şi ignorată de Londra cu prilejul ieşirii din scenă, secţia română a BBC World Service şi-a încetat ieri emisiunile în limba română, lăsând în peisajul mediatic românesc un loc pe care nu are cine să-l ocupe. (...) Este adevărat, pe de altă parte, că BBC oferea şi jurnaliştilor români care lucrau la Londra şi la biroul din Bucureşti o pavăză extrem de puternică, izolându-i practic de toate presiunile politice pe care PDSR (actualul PSD) le-a exercitat la scenă deschisă pe parcursul anilor ’90 de pildă.

Nu de puţine ori, jurnaliştii BBC erau apostrofaţi public de demnitarii partidului, în frunte cu Adrian Năstase. Nici unul dintre cei vizaţi nu a avut însă de suferit din partea corporaţiei, iar politicienii români ostili au lătrat practic la lună."

Pai se vede aici cum erau oprimati jurnalistii BBC si Europa Libera (unul parca a fost chiar consilierul lui Adrian Nastase, nu?)...

Problema Tismaneanu-Patapievici

Istoricul Ilarion Tiu despre scandalul sincuriştilor ICR-CNSAS

Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“.

Primul „împroprietărit cultural“ a fost Andrei Pleşu, fiind gratulat cu poziţia de „intelectual al lui Băsescu“, în calitate de consilier în cadrul Administraţiei Prezindeţiale. Andrei Pleşu demisionase din Colegiul CNSAS în luna octombrie 2004, în „semn de protest“ faţă de „spălarea“ lui Corneliu Vadim-Tudor, pe care domnia sa îl considera, fără probe concludente, colaborator al Securităţii. Cât de imparţial o fi fost domnul Pleşu în timpul mandatului la CNSAS Dumnezeu ştie, având în vedere uşurinţa acceptării postului de la Cotroceni. Totuşi, Traian Băsescu era un politician, putându-se folosi neavenit de informaţiile „depozitate“ de un fost conducător al CNSAS-ului! Andrei Pleşu nu avea nevoie de funcţii în stat pentru a-şi întări poziţia de intelectual, calităţile sale culturale fiind binecunoscute de dinainte de 1989.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Horia-Roman Patapievici (foto stanga sus, de la Fabrica de Geamuri din Buzau - nota mea), care a stat la pândă pentru a obţine o demnitate în domeniul cultural, doar-doar o lua cineva de bună „imaginea“ de filozof pe care i-au fabricat-o apropiaţii din GSD după revoluţie. Fizician ca formaţie, în ultimul timp a scos pe bandă rulantă studii de filozofie, obţinând şi un doctorat în acest domeniu. Însă de, omul avea nevoie de funcţie pentru a înlătura dubiile privind competenţele socio-umane. Şi ce s-a gândit? – să-l înlăture pe academicianul Augustin Buzura de la conducerea Institutului Cultural Român.

Surse din cercurile intelectuale bucureştene mi-au relatat că înlocuirea lui Augustin Buzura s-a făcut în cel mai stalinist mod cu putinţă. La câteva săptămâni după învestirea lui Traian Băsescu, preşedintele i-a chemat pe domnul Buzura şi pe Horia-Roman Patapievici la Cotroceni. La intrare cei doi au stat de vorbă, Patapievici făcându-se că nu ştie cu ce ocazie au fost convocaţi acolo. În stilul grosier caracteristic, Traian Băsescu l-a anunţat pe Augustin Buzura că din acel moment conducerea ICR-ului este în responsabilitatea lui Patapievici. Şi gata! Fără nici o explicaţie, fără nici o analiză managerială. Pur şi simplu fostul susţinător al lui Băsescu de la CNSAS din timpul campaniei electorale din 2004 dorea o funcţie!

În opinia mea, Patapievici nu a solicitat întâmplător conducerea Institutului Cultural Român. Aici, în România, este uşor să-ţi faci câţiva zeci de prieteni care să te laude prin ziare şi reviste cât de filozof eşti. Însă în străinătate nu merge să fi recunoscut aşa uşor. Dar dacă eşti promovat de o instituţie asemenea ICR-ului, poate îţi iese ceva! Cam aşa s-a comportat Horia-Roman Patapievici până în prezent, propunând spre traducere în ţările Europei cărţile domniei sale, sau ale prietenilor din GDS. Bineînţeles că pe banii statului român. Vorba bătrânilor, are balta peşte

Horia-Roman Patapievici a promis la preluare conducerii ICR-ului că va promova cultura română cum nici Nicolae Iorga, Emil Cioran, Eugen Ionescu şi Mircea Eliade la un loc n-au făcut-o, încât o să stea la coadă occidentalii după cărţile şi filmele autohtone. Dar de unde aşa ceva? Incompetenţa managerială ce domnea în „noul ICR“ a fost „demascată“ în decembrie 2006 de către Radu Portocală, directorul filialei din Paris. Acesta şi-a anunţat demisia printr-o scrisoare deschisă, în care menţiona toate „hibele“ funcţionale ale ICR-ului: „înmulţirea şi agravarea blocajelor, lipsa mijloacelor umane şi materiale“ etc. Domnia sa era de părere că problemele întâmpinate în realizarea proiectelor ICR Paris se datorau „carenţelor de comunicare şi de gestionare de la Bucureşti“.

Prin plecarea lui Andrei Pleşu şi a lui Horia-Roman Patapievici din CNSAS, Mircea Dinescu a rămas „ultimul mohican“ din „tripleta guralivă“ promovată de GDS în Colegiul acestei instituţii. Însă domnul Dinescu s-a descurcat să facă scandal pe teme care nu aveau legătură cu deconspirarea Securităţii şi singur... Cum? Ca de obicei, prin încălcarea flagrantă a legii!

Nemaiavând campanie electorală trebuia să se facă cumva auzit, astfel că a devenit moderator al unei emisiuni de televiziune la Realitatea TV. Această postură îl punea în „conflict“ atât cu legea de funcţionare a CNSAS-ului, cât şi cu Decizia nr. 40 din 17 martie 2004 a Consiliului Naţional al Audiovizualului, privind „asigurarea infomării corecte şi a pluralismului“. Incompatibilitatea lui Dinescu a fost semnalată de către deputatul Mircea Purceld, care a sesizat CNSAS-ul şi CNA-ul pe această temă. „Pârâtul“ a afirmat în stilu-i caracteristic că este un spirit liber şi poate să facă ce vrea, chiar dacă încalcă legea! Nu s-a ferit să utilizeze limbajul de maidan pentru a-şi susţine argumentaţiile: „Domnul Purceld are un «d» în plus la numele său, deoarece nu e nici o incompabilitate în ceea ce fac eu“.

Siguranţa pe care o manifesta Mircea Dinescu era generată de relaţiile sus-puse pe care le avea la Cotroceni desigur, el fiind un susţinător „activ“ al lui Traian Băsescu în anul electoral 2004, atât la alegerile pentru Primăria generală a Bucureştiului, cât şi în „cursa prezindenţială“. Şi a obţinut ceea ce a vrut – anularea incompatibilităţii. Astfel că, CNA-ul a modificat Decizia nr. 40 în cauză, „publicistul“ Mircea Dinescu putând să modereze „legal“ emisiuni de televiziune. Oare ce decizie s-ar fi luat dacă moderator ar fi fost oricare altul dintre membrii Colegiului CNSAS şi nu Mircea Dinescu?

13. CNSAS – instituţia scandal (10)Pe 31 ianuarie 2008, după şapte ani de scandaluri, „demanscări“ televizate şi încălcări flagrante ale legii, judecătorii Curţii Constituţionale au decis că activitatea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii încalcă prevederile legii fundamentale. Aşa a „izbucnit“ ultima „criză a CNSAS“, nefinalizată încă, deoarece Parlamentul nu a emis o nouă lege de funcţionare a instituţiei. VEZI continuarea aici [...]

12. CNSAS – instituţia scandal (9)După controversa desemnării unui nou preşedinte al Colegiului în martie-aprilie 2006, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a găzduit un nou scandal în vară, legat de „dosariada politicienilor“. Ca din senin, unii parlamentari au fost convocaţi pentru a li se prezenta „ultimele date de la SRI“ privind relaţiile cu serviciile secrete comuniste. [...]

11. CNSAS – instituţia scandal (8)În primăvara anului 2006 Colegiul CNSAS îşi încheia primul mandat, politicienii trebuind să numească noi membri, sau să-i „reinvestească“ pe cei în exerciţiu. Numai că interesele ce gravitau în jurul instituţiei au făcut să izbucnească un circ de proporţii, avându-i actori principali pe Constantin Ticu-Dumitrescu, Corneliu Turianu şi Traian Băsescu. Purtător de cuvânt al scandalui a fost, ca de obicei, Mircea Dinescu. [...]

10. CNSAS – instituţia scandal (7)Anul electoral 2004 a adus o nouă „rotaţie“ de regim politic în România, „pesediştii retrograzi“ fiind înlocuiţi de către „portocalii democraţi“, în frunte cu Traian Băsescu. „Schimbarea“ nu s-a produs doar la nivelul politicienilor de la guvernare, ci şi în rândul „avangardei intelectuale“. Astfel că, unii membri ai Colegiului CNSAS au primit noi misii culturale, pentru a mima o închipuită „regenerare instituţională“. [...]

09. CNSAS – instituţia scandal (6)După „crizele“ din 2002 şi 2003, disputele dintre membrii Colegiului CNSAS au fost reaprinse de campania electorală din anul 2004. Miza era mare, deoarece propaganda portocalie împărţise „clasa politică“ în forţele binelui: Alianţa DA (PNL-PD) şi forţele răului: „pesediştii lui Năstase“. Consecinţele „alternativei orange“ le simţim astăzi pe pielea noastră... [...]

08. CNSAS – instituţia scandal (5)„Marea criză a CNSAS“ din octombrie 2002-mai 2003, despre care am relatat pe larg în numărul precedent al Revistei Cultura, a scos la lumină toate hibele de funcţionare ale instituţiei. [...]

07. CNSAS – instituţia scandal (4)Din 2001, Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a început să primească, în limita spaţiului pe care-l avea la dispoziţie, dosare ale fostei Securităţi de la SRI. În scurt timp însă, guralivii membrii GDS-işti ai Colegiului au constatat că informaţiile preluate erau „banale“ şi astfel nu puteau să-şi plătească poliţele către adversarii „comunişti“ din mediul cultural. Ce s-au gândit ei – să lanseze o nouă „criză CNSAS“, ca să mai audă lumea de ei... [...]

06. CNSAS – instituţia scandal (3)De-a lungul timpului, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu s-a „războit“ numai cu „rămăşiţele comunismului“ din politică şi viaţa publică, cel mai de durată „conflict“ purtându-l cu Serviciul Român de Informaţii, depozitarul arhivei Securităţii după evenimentele din 1989. [...]

05. CNSAS – instituţia scandal (2)În decembrie 1999, după trei ani de „aprige confruntări politice“, României „i-a fost dată“ o lege prin care „turnătorii“ la Secu’ urmau să fie „demascaţi“. Însă scandalurile nu s-au oprit aici, deoarece imediat s-a declanşat o nouă „controversă“, legată de componenţa Colegiului CNSAS. „Societatea civilă“ le-a cerut politicienilor să numească „oameni integri“, care să nu „saboteze“ procesul de „curăţire morală“ a societăţii. [...]

04. CNSAS – instituţia scandal (1)Săptămânile acestea se poartă „aprinse“ dezbateri politice în mediile guvernamentale şi ale „societăţii civile“ privind „viitorul“ deconspirării şi al „curăţirii morale“ din societatea românească, „infectată“ din 1944 şi până în 1989 cu „microbul“ comunismului. Toate aceste vorbe în vânt sunt prilejuite de reorganizarea Consiliul Naţional pentru Studeierea Arhivelor Securităţii, după verdictul „de blam“ al Curţii Constutuţionale din 31 ianuarie 2008. Însă şi-a pus cineva problema cât de util este CNSAS-ul şi cât de mult respectă regulile democratice? Începând din acest număr vom publica un serial despre scandalurile create de şi din cauza CNSAS. [...]

03. Avem nevoie de o lege a lustraţiei? Suntem într-un an electoral, iar în câteva luni va începe „campania de colectare a voturilor“, cu veşnicele jocuri murdare, „lovituri sub centură“ şi alte „originalităţi“ ale politicii dâmboviţene. Iată – se spune deseori – că nici această legislatură „democratică“ nu a finalizat legea lustraţiei, după ce şi „regimul“ Convenţiei Democratice se încurcase în „rezolvarea trecutului odios“, deşi introdusese lustraţia în programul de guvernare. Însă vrea cineva, oare, cu adevărat „scormonirea“ trecutului, sau este o temă politică cu „priză“ la electoratul educat? O scurtă incursiune în trecut ajută să ne facem o „părere“. [...]

02. Legea arhivelor şi mizele sale politice De câteva săptămâni, pe site-ul Arhivelor Naţionale a fost postat un proiect de lege a arhivelor, alcătuit de Ministerul de Interne şi cel al Culturii, şi „avizat“ ONG-istic de GDS. În preambul se afirmă că noua formulă legislativă va garanta democratizarea informaţiei, în spiritul UE. Să fie aşa, oare? [...]

01. „Raportul Tismaneanu“ sau „care pe care“?Apărut la sfârşitul anului trecut la Editura Humanitas (fostă Politică), „Raportul Tismăneanu“, cu pretenţii de „manual asupra epocii“, nu a corectat nici măcar erorile punctuale semnalate de istorici şi criticii săi. Aşa, de ochii lumii, l-a comandat Băsescu, oare, sau Tismăneanu şi-a bătut joc de anunţurile unei „lucrări ştiinţifice“ făcute de Băsescu? [...]

VEZI si

9. Mircea Dinescu persista in tupeu 8. Cu ochii în curtea vecinului: Polonia 7. Comunicatul Asociatiei "15 Noiembrie 1987" 6. Cu ochii în curtea vecinului: Ungaria 5. Criza „societatii civile“ 4. Cu ochii în curtea vecinului: RDG 3. Daca vorbeste gura fara cap... 2. Motivatia Curtii Constitutionale 1. Daca te scarpini cand nu te mananca...

"Arta" ICR-GDS: Porcariile de la New York si cele ale lui Dan Perjovschi

Filmare inedita de la ICR NY




Placerile ICR-GDS: sule si gauri. Sa le fie de bine?!

CLANUL PATAPIEVICI, SUTEU SI NEA...GOE

Editorial de Grigore L Culian * New York Magazin Nr. 581 * Miercuri, 30 Iulie 2008

Institutul Cultural Roman New York (ICRNY - puiul ICR de la Bucuresti, institutie aflata sub "inaltul patronaj" - inclusiv financiar! - al presedintelui Traian Basescu si sub directoratul d-lui Horia Roman Patapievici) a chemat cativa tineri "artisti" si le-a facut un "cuib" in "Galeria Romana" (ale carei vitrine dau in Third Avenue din Manhattan), in cadrul "expozitiei" intitulata (sugestiv) "Freedom for Lazy People!" ("Libertate pentru lenesi!"). Programul Institutului ne anunta ca: "În timp ce gentrificarea urbana si politicile de curatare a New York-ului sterg urme legendare de grafitti care au inspirat artisti din toata lumea, street art-ul înfloreste în orasele din Estul Europei. Bucuresti, Timisoara, Cluj, Arad sunt doar câteva dintre locurile unde putem gasi lucrari de ‘Nuclear Fairy’ (Linda Barkasz), IRLO (Laurentiu Alexandrescu) si Omar (Marwan Anbaki). Arta lor, combinând estetica lowbrow, grafitti figurativ si o abordare neobisnuita a textului, da viata peretilor mohorâti si ‘discuta’ cu mediul, fie ca e vorba despre o cabina telefonica, un panou publicitar sau o cutie de carton. Artistii, cu totii abia trecuti de 20 de ani, lucreaza - atât pe cont propriu, cât si colectiv - sub numele de ‘Zacuska Senzual’. ICR-NY i-a invitat pentru zece zile în New York pentru a-si construi amprenta vizuala pe peretii Galeriei Române, dar si pentru a întâlni artisti care lucreaza pe strazile marelui oras si a colabora cu câtiva dintre acestia. Evenimentul este gazduit în colaborare cu WoosterCollective, unul dintre cele mai importante proiecte online de street art".
Pana aici, toate bune si frumoase. Numai ca vine prima surpriza: grupul de tineri din Romania, autointitulat "Zacuska Senzual", sunt prietenii lui Cristian Neagoe ("pardon, musiu", domnul Goe, ca sa ne amintim putin de Caragiale!), coordonator de programe la ICRNY! Pentru a va convinge ca nu va mint, vizitati http://www.linkedin.com/in/cristineagoe. Care-va-sa-zica, domnul (NEA)GOE isi aduce amicii din Romania la New York - cu aprobarea d-nei directoare Corina Suteu si pe cheltuiala statului roman - sa vopseasca peretii Galeriei Romane cu "creatii originale" inspirate din "street art"-ul mioritic! Dupa expirarea zilelor de "munca" pe "transport, masa si casa" (tinerii sunt cazati gratuit la hotelul "ICRNY" din 38 Street!), "arta" trupei "Zacuska Senzual" poate fi acum admirata la "The Romanian Gallery" pana pe 15 august (de Sfanta Maria - sic!). Deci, aproape doua luni, americanii si romanii care se incumeta "sa bage capul" vor putea vedea ce inseamna "modernismul" in promovarea mult (prea) trambitatei imagini (pe bani!) a Romaniei. Am avut ghinionul - sau, poate, norocul! - sa vad "expozitia", intamplator, pe 16 iulie, cand am fost invitat la o receptie cu ziaristii oferita de noul ambasador al Romaniei la ONU, d-na Simona Miculescu (careia ii multumesc pe aceasta cale pentru invitatie, o felicit si ii urez succes in noua sa misiune). Atunci m-am oprit si eu cateva minute la "The Romanian Gallery", dar, nefiind critic de arta, nu am putut face o evaluare a lucrarilor. A facut-o, insa, saptamana trecuta, pentru ziarul nostru, d-l John Gabrian Marinescu, grafician, in articolul intitulat "Zvastica si sex in vitrina ICR-New York", material preluat de agentiile de presa sau de cotidienele din tara (vezi editiile online "Evenimentul Zilei", "Ziua", Ziare.com). Daca nu pot comenta ca specialist, ca ziarist cred ca am dreptul (si chiar obligatia!) sa-mi spun parerea.
Si am facut-o pe prima pagina, adaugand cateva fotografii si considerand ca ICR-NY face praf cultura si imaginea tarii noastre printr-o expozitie care trebuie sa dispara cat mai repede din inima Manhattan-ului! Nu ramane decat ca d-na Corina Suteu, directoarea ICRNY, sa mai dea o lovitura de imagine inlocuindu-i pe "artistii" de la "Zacuska Senzual" cu "Simona Senzual", tanara "hot" care isi expune partile intime ale corpului prin revistele porno sau de scandal mioritice. Cum americanii sunt "Number One" in lume (si) la sex, "Simona Senzual" ar da bine in vitrinele ICR-New York, succesul de public ar fi garantat, iar imaginea Romaniei ar exploda in America! i invit pe cititorii nostri si pe toti romanii cu bun simt sa-i viziteze pe "Lazy People!" ("Lenesii") la "The Romanian Gallery" si sa-si spuna parerea. Joia trecuta, d-l Robert Horvath, cineast si expert in materie de arta, a reusit sa sesizeze toate simbolurile antisemite si anticrestine expuse in vitrina ICRNY, anuntand Politia, FBI, Holocaust Department, Antidefamation League si organizatiile evreiesti din New York.
Cum a fost posibil ca sub acoperisul unei institutii publice romanesti sa aiba loc o asemenea blasfemie pe cheltuiala romanilor? Asta ramane s-o intrebati pe d-na Corina Suteu, care nu stie ca in America te poti exprima liber numai pe banii tai, nu in institutiile statului, unde exista reguli de conduita si fiecare banut al contribuabilului este cheltuit cu mare grija.
Urmeaza a doua surpriza: vineri seara, cand Politia a patruns in incinta galeriei, toate obiectele cu simboluri antisemite disparusera! Din fericire, insa, d-l John Gabrian Marinescu, autorul articolului de saptamana trecuta, a filmat expozitia inainte si dupa venirea politistilor, avand acum in posesie dovada clara a tentativei de inducere in eroare si obstructionare a justitiei prin "curatarea" locului! {titi cum se pedepseste in SUA o asemenea fapta, d-na Corina Suteu?
Chiar credeti ca Dvs. si servitorii care va inconjoara va puteti bate joc de legile acestei tari si profita la infinit de banii publici si de pozitia privilegiata oferita de d-l presedinte Basescu si de seful clanului de la ICR, d-l Patapievici? "Nu am stiut ca Ministerul Roman de Externe - care este autoritatea suprema deasupra ambasadelor si consulatelor Romaniei - a permis sa se intample asa ceva aici si ca promoveaza asa numita ‘arta-soc’ inspirata de mazgaliturile facute de ‘Gang members’ oameni needucati, unii ajunsi aici ilegal, care isi varsa ‘oful’ dispretuind legea si ordinea publica si urasc societatea in general. Pe peretii cladirilor si ai metrourilor, ei taie si distrug munca oamenilor cinstiti si fac pagube de milioane de dolari anual!
Grafitti este o infractiune in America si se pedepseste sub diferite forme in aceasta tara... cand ‘artistii’ sunt prinsi. Ce pacat ca d-l Patapievici a ales aceasta forma de ‘arta’ sa reprezinte Romania in strainatate. Sunt de acord cu libertatea artistica si libertatea de expresie in general, garantata de ‘Bill of Rights’ din Constitutia Americana, dar intr-o galerie americana particulara, NU INTR-O GALERIE ROMANEASCA APARTINAND UNUI INSTITUT AL DIPLOMATIEI SI IMAGINII CULTURII ROMANESTI CARE TREBUIE SA REPREZINTE IN MOD CEL PUTIN ONORABIL, ROMANIA IN STRAINATATE...
Nu stiu ce educatie artistica au persoana sau persoanele care au aprobat aceasta expozitie, cat au trait ele aici si cat au asimilat din cultura americana, insa, din pacate, ne este dat un exemplu de ignoranta, crezandu-se ca aici, in America, tara libertatii si democratiei, ‘orice zboara se mananca’ si ca expozitia o sa fie un ‘succes peste noapte’ si va da un mare ‘tun’ la galeriile americane, care vor sari repede sa-i invite pe toti artistii sa aiba expozitii peste expozitii. Asa ceva nu se va intampla, insa imaginea Romaniei a fost manjita. A fost ales, cu buna stiinta, ‘the lowest common denominator’, ca si asa numita expozitie de ‘Public Art’ din Bucuresti in 2007! Au mai fost indivizi care au incercat sa creeze ‘Shock’ prin desecrarea simbolurilor religioase sau altor tabuuri sociale in picturile lor, dar cel putin ei au fost originali in lipsa lor totala de respect fata de regulile estetice si cele de bun simt, violandu-le cu aceeasi intentie de a obtine publicitatea peste noapte. Au obtinut-o, dar tot atat de repede au fost uitati. {i-au murdarit decat imaginea si valoarea artistica, numai ca erau nascuti in tara lor, adica aici, in America. Acesti ‘artisti’ romani, impreuna cu d-l Patapievici, asteapta acum cu nerabdare sa creeze un mare scandal in presa americana, pe care il vor provoca in momentul in care expozitia va fi inchisa de autoritatile romane! Din pacate, aceasta expozitie - care, speram, nu a ajuns sa atraga atentia nationala - va trebui sa fie lasata sa continue si sa se stinga...in liniste.
Daca va fi inchisa, Romania va fi acuzata de ‘cenzura’, de ‘maltratarea artistilor liberi’, de ‘nerespectarea drepturilor omului’ si de tot felul de alte lucruri si numele artistilor vor fi pomenite in presa si televiziunea americana, care are o mare afinitate - ca, de altfel, si toata presa noastra - pentru orice fel de lucru negativ, de la crima la scandal. Acest lucru nu se mai poate corecta acum, dar alte lucruri se pot corecta la conducerea ICR.
Este o crima sa te joci cu imaginea unei tari facand mici experimente si copiind servil debandada, incultura si ignoranta altei tari!. Nu m-as mira daca acesti ‘maestri’ creatori de ‘opere de arta romanesti’ nu si-au bagat inele prin nas, buze, urechi sau si-au tatuat corpul ca sa fie mai aproape de subcultura americana din care s-au inspirat.", ne scrie din California artistul plastic Paul Mircea Goreniuc.
Sa ne oprim acum la d-l Horia Roman Patapievici (directorul ICR de la Bucuresti si seful direct al d-nei Corina {uteu), cel pentru care "Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie sa ne debarasam daca vrem sa intram in Uniunea Europeana" si "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei." Acest individ obscur, pretins filosof, a cotrobait ani de zile in dosarele Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). A facut-o pe bani publici, alaturi de camarazii sai Andrei Plesu si Mircea Dinescu. Intrebare: ce cautau trei oameni de Litere, care au scris impreuna o biblioteca intreaga, sa "rontaie" dosarele prafuite ale Securitatii, cand locul lor ar fi fost mai degraba in biblioteca? Singurul raspuns logic pe care il gasesc este acela ca "literatii" nostri adunau date compromitatoare din dosare despre mai marii zilei, pe care ulterior le puteau folosi sub forma de santaj. Asa s-au "evaporat" dosarele d-lui Traian Basescu sau a altor demnitari fosti comunisti aflati acum in varful clasei politice romanesti (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Dan Voiculescu). Recompensa "muncii" a venit: d-l Horia Roman Patapievici a primit in dar (de la presedintele Traian Basescu) Institutul Cultural Roman (ICR) si un buget anual de milioane de euro, pe care ii poate folosi dupa bunul plac, fara sa poarte grija controalelor financiare si sa fie citat la DNA sau la Parchet; Andrei Plesu a facut parte din toate guvernele Romaniei in ultimii 18 ani, iar Mircea Dinescu a ramas "sa tina de sase" la CNSAS. n sprijinul acestei ipoteze vine si faptul ca d-l Patapievici l-a acoperit pe turnatorul Sorin Antohi (numit initial in Comisia Tismaneanu si
eliminat in urma probelor de colaborare cu Securitatea).
Referitor la d-na Corina Suteu, directoarea ICRNY care isi scrie singura scrisori de apreciere si apoi isi roaga "clientii" sa le semneze (!), a venit vremea sa afle ca americanii nu dau doi bani pe servilism, nu intra in jocurile "made in Romania" si nu mai pot fi pacaliti cu mese intinse. Ei vin la bal, mananca, beau,
se distreaza si pleaca, nu inainte de a spune gazdei un politicos "Thank you"!
Strategiile manipulatoare si dispretul pe care d-na Corina {uteu si "echipa" de la ICR-NY il au fata de noi, cei din emigratie (care am venit aici in conditii grele si am cladit cate ceva fara sa ne ajute nimeni), nu vor prinde nici la americani, nici la romani. Angajatii d-lui Horia Roman Patapievici vin aici pe banii statului roman, au casa si salarii asigurate (bugetul ICR-NY este dublu fata de cel al Consulatului Roman!); isi aduc echipa lor si se mentin prin politici de clientelism si santaj; cand sustin cate un proiect (cum e datoria lor, daca proiectul e bun), au impresia ca le esti dator, se uita la tine de sus si cred ca pot sa-ti dicteze ce sa faci sau ce sa spui; se folosesc de tine cat au nevoie si "uita" sa te invite la intalnirile importante. Scriu toate astea pentru ca sunt adevarate! Nu voi putea rasturna eu guverne, nici face ordine in dezordinea/mizeria morala de la ICR, dar nu-mi place ca unii sa-si inchipuie ca suntem idioti! Noroc ca exista si artisti romani bine pregatiti - ca d-nii Horvath si Marinescu - oameni care iau atitudine si imi semnaleaza fapte pe care colegii mei din "presa libera" de aici se feresc sa le aduca la cunostinta opiniei publice. Ii astept/invit sa ni se alature, pentru a dovedi clanului Patapievici, {uteu si domnului NEA(GOE) ca nu ii pot pacali pe romani sau pe americani cu marfa stricata care miroase a... Dambovita!
New York, 25 Iulie 2008

Politia din New York a descins la expozitia ICR "Freedom for Lazy People", dar simbolurile naziste disparusera din Galeria Romana!

Menora este unul dintre cele mai vechi simboluri ale poporului evreu, fiind mentionata pentru prima data in Cartea Biblica a Exodului. Se spune ca forma candelabrului a fost data lui Moses chiar de Dumnezeu. Intrebuintata la Serbarea Luminilor, Hanukka, Menora este strans legata de fiecare moment al istoriei pline de suferinte a acestui neam si, pentru a-i lovi pe evrei, trebuie sa spargi sau sa vandalizezi acest simbol. Unul din cele mai dureroase momente a fost desecrarea unei statui reprezentand o Menora chiar la Auschwitz. Pot sa scriu despre zeci de cazuri in care s-a vandalizat un cimitir evreiesc sau a fost sparta o Menora, dar nu am crezut niciodata ca un stat care acum se declara democratic, Romania, sa organizeze si sa sponsorizeze un eveniment antisemit de tip nazist unde sa fie desacralizate Menore. Acest lucru, care ar putea ului tot New York-ul, se desfasoara chiar aici, in "centrul lumii", la Institutul Cultural Roman din New York, condus de directoarea Corina Suteu.
Scriu aceste randuri in miez de noapte, la cateva ore de la evenimente care vor ramane pentru todeauna intiparite in memoria mea si a ofiterilor de serviciu din cladirea aflata pe 38 Street. Vineri seara, in jurul orei 9, mai multe masini ale Politiei din New York au inconjurat cladirea in care functioneaza Misiunea Romaniei la ONU, Consulatul General al Romaniei la New York si Institutul Cultural Roman (ICR-NY). Grupul de politisti americani se indreapta spre usa Galeriei Romane a ICR-NY si intra in contact cu ofiterul de paza. Politistii sunt anuntati ca galeria este inchisa si raman in strada (aproximativ zece minute), incercand sa vada, prin vitrina, zvastica germana si peretele intreg pe care sunt pictate doua Menore desecrate ingrozitor, patriarhi, rabini, evrei religiosi batjocoriti si colectia scatologica de expresii tipice unor golani ordinari.
Intrand in vorba cu politistii, trecatorii incep sa realizeze ca la Galeria Romana are loc un eveniment de tip fascist. Le-am explicat tuturor ca galeria nu este particulara, ci oficiala a statului roman, apartine Institului Cultural Roman si se afla sub inaltul patronaj al presedintelui tarii, d-l Traian Basescu. Am reliefat unor grupuri de diplomati (cladirea Natiunilor Unite este aproape) ca, atata timp cat Corina Suteu va fi director la ICR-NY, situatia este grava si aparent fara iesire.
Am fost intrebat de un diplomat japonez ce parere are despre aceasta situatie ambasadorul Romaniei la ONU, d-na Simona Miculescu. I-am explicat acestui domn, pe care il cunosc personal (sotia mea, Kiyoko, este japoneza), ca la NewYork se afla o echipa diplomatica buna (d-na Simona Miculescu, d-l consul Pietro Lucian Pavoni, d-na Andreea Berechet) care cunoaste situatia, pentru ca am vizitat si am comentat expozitia impreuna, dar nu pot face nimic. Un turist francez m-a intrebat daca presedintele Basescu este antisemit. I-am raspuns ca nu, dar ca s-a inconjurat de un grup extrem de periculos pentru imaginea si prestigiul Romaniei si ca are doua posibilitati: sau se desparte de ei, sau pleaca impreuna cu ei. Daca d-l Traian Basescu crede ca a sosit momentul desecrarii de Menore si arborarii zvasticii intr-o cladire oficiala a statului roman, se inseala amarnic. In momentul cand politia a intrat in sediul galeriei, multi au aplaudat, pentru ca a fost si victoria lor. Am aplaudat si eu, pentru ca a fost o victorie a noastra. Unii au inceput chiar sa scandeze: "Nazistii, acasa". Am strigat si eu:"Sa plece Corina Suteu, care imi aminteste de Buchenwald".
Ajuns acasa, am gasit mesaje de la Departamentul de Stat (Norbert Robert-Romanian Desk, John Becher-Holocaust Department), Antidefamation League, FBI, Politia din New York. Toti m-au asigurat ca nazistii vor pleca foarte curand acasa!
Robert HORVATH, cineast, New York
26 Iulie 2008
Dl Robert Horvath, evreu din Romania, a fost si victima unui incident discriminatoriu de tip totalitarist-comunist al ICR-New York. Incercand sa-si prezinte opinia fata de un raport care acuza toti romanii de crime impotriva evreilor, dl Horvath a fost dat afara. Vezi filmarea aici:

Richard Wagner: confuzul Cartarescu elogiaza slugile Securitatii

Amnezie colectivă şi sentinţe în doi peri

Deutsche Welle, 31.07.2008: Richard Wagner deplânge recăderea României „în amnezie colectivă şi absenţa consecinţelor morale ale deconspirării” foştilor turnători şi securişti, absenţă, ale cărei urmări sunt catastrofale pentru democraţie, devreme ce o lasă fără valori şi deci fără putinţa de a se apăra.
În mod interesant, Cărtărescu figurează şi în articolul publicat de Wagner în ziarul catolic "Die Tagespost" din Würzburg. Scriitorul german îi reproşează colegului său român imixtiunea în dezbaterea privindu-i pe Corbea şi Antohi printr-un articol tinzând spre împăciuitorism, care "conţine suma tuturor confuziilor marcând spaţiul public românesc".
Wagner relevă că ciracii securităţii au turnat şi au spionat făcând rău altor oameni pentru a obţine "avantaje personale, precum călătorii în străinătate şi cariere, iar nu din convingere".
Scriitorul de origine bănăţeană critică elogierea, în tonuri ditirambice, de către Cărtărescu, pe criterii profesional-intelectuale, a celor doi foşti informatori şi mai cu seamă includerea lor într-o serie de foşti adepţi iluştri ai nazismului, precum Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine şi Drieu La Rochelle.
Ceea ce, potrivit autorului german e "scandalos". Fiindcă "nu ştiu ca vreunul dintre aceştia să fi fost informatorul Gestapoului", toţi manifestându-şi "erorile imense în mod deschis şi public".
Or, în cazul turnătorilor "acţionînd în taină", (în beneficiu propriu) şi "în serviciul aparatului represiv", activitatea lor "n-a fost una politică. Ci, o faptă criminală", conchide sec, dar clar şi la obiect, Richard Wagner. (Petre M. Iancu)

Herta Müller, die rumänischen Intellektuellen und die Securitate

vom 31.07.2008

Von Richard Wagner
Was passiert, wenn eine politisch integre Schriftstellerin sich öffentlich darüber beklagt, dass Wissenschaftler mit zweifelhafter kommunistischer Vergangenheit ihr Geburtsland Rumänien in Berlin repräsentieren? Ihr wird nicht Beifall geklatscht, sondern es wird Buh gerufen. Verkehrte Welt.
Wer sich erinnert, sucht das Gute. Er sucht es auch im Bösen, das er findet. Sorin Antohi, ein rumänischer Historiker, hat einen ausführlichen Bericht über seine Securitate-Akten veröffentlicht. Er beschreibt darin detailliert seine Anwerbung als Schüler und diverse Querelen einer wechselvollen Tätigkeit in den Fängen des kommunistischen Geheimdienstes Rumäniens. Trotz aller Detailfreude schafft er es auf 19 Seiten, keinen einzigen seiner Informanten-Berichte zu zitieren. Nach der Lektüre des Briefes ist man umfassend belehrt, aber kaum informiert. So dass das Mea Culpa am Schluss des Textes ganz im Sinn des Autors in Frage gestellt ist.
Antohis Brief erschien 2006 in der Bukarester Zeitschrift „22“, dem Sprachrohr der in den Neunzigern führenden Intellektuellen-„Gruppe für den sozialen Dialog“, deren Gründungsmitglied er war. Die Diskussion, die sich an die Publikation anschloss, erwies sich umgehend als Sturm im Wasserglas. Und das war wohl auch das unausgesprochene Ziel des Betroffenen: Sich aus der Schusslinie zu nehmen, in die er sich selbst gebracht hatte. Denn aktiv wurde die rumänische nationale Amt zur Aufarbeitung der Securitate-Archive CNSAS von Amts wegen erst, als Antohi einer Kommission beitrat, die via Expertenrat den Kommunismus symbolisch verurteilen sollte. Antohi aber kam der offiziellen Verlautbarung über seine Informanten-Tätigkeit durch seinen Brief zuvor. Sein Bekenntnis hatte zur Folge, dass seine Akte nicht mehr publiziert wurde. So haben wir zwar sein Geständnis, aber keine Beweise. So wie wir die Erklärung der Kommission über den Kommunismus haben, ohne dass seine tatsächliche Aufarbeitung all zu weit gediehen wäre.
Nehmen wir zwei Institutionen, deren Tätigkeiten den Demokratisierungsstand Rumäniens anschaulich machen: Das Kulturinstitut „Titu Maiorescu“, eine Art Goethe-Institut, mit kulturpolitischem Imageauftrag, und das CNSAS, das die Akten des kommunistischen Geheimdienstes aufarbeiten soll, und das bei seiner späten Gründung 1999 immerhin die Gauck-Behörde zum Vorbild hatte.
Das Programm einer Tagung des rumänischen Kulturinstituts, die vergangene Woche in der Berliner Niederlassung stattfand, enthüllte leider eine weitere Gemeinsamkeit der beiden Einrichtungen: Zwei der Vortragenden zum Thema „Deutschland und Rumänien. Akademische, kulturelle und ideologische Transfers“ sind notorisch bekannte, ehemalige inoffizielle Mitarbeiter, also Spitzel, der Securitate. Es handelt sich, außer dem bereits genannten Historiker Sorin Antohi, um den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie.
Antohi fungierte sogar als einer von drei Initiatoren der Veranstaltung. Der Mann, der seine Spitzeltätigkeit so lange verheimlichen konnte, lehrte zuletzt an der Budapester Zentral-Europa-Universität, einer Soros-Gründung. Antohi war sogar im Direktorium der Stiftung. Als er seine Geschichte als Spitzel „Valentin“ preisgab, kam zutage, dass der Philosoph Horia-Roman Patapievici, der bis 2005 Mitglied des Direktoriums der Archivbehörde war, bereits seit 2002 von der geheimen Vergangenheit des Antohi wusste. Der aber zählte zum eigenen politischen Lager und so schwieg man vorerst. Patapievici ist heute der Leiter der Zentrale des rumänischen Kulturinstituts in Bukarest.
Das aber ist noch nicht die ganze Geschichte. Kurz nach der Selbst-Enttarnung Antohis kam heraus, dass er einen Doktortitel führte, den er nie erworben hatte, jedenfalls nicht an dem Ort, den er angibt, die Universität Jassy.
„Man hat in Rumänien mit der Aufarbeitung der Vergangenheit kaum begonnen und schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine Pflichtübung ist und moralisch folgenlos bleibt, so ist es keine gute Zeit für die Demokratie“
Der zweite Vortragende, Andrei Corbea-Hoisie, Germanist und Herderpreisträger des Jahres 1998, Bukowina-Kenner und Celan-Exeget, war zuletzt Botschafter Rumäniens in Wien. Dort hat er, nach seinem unfreiwilligen Rücktritt vom Diplomatenposten, eine Gastprofessur inne. Der vielseitige Mann, der in den Jahren der Ceausescu-Diktatur einen Sonderstatus genoss, der ihm zahlreiche Auslandsreisen erlaubte, war ebenso für den Geheimdienst Securitate tätig. Unter dem Mitarbeiternamen „Horia“ hat er die intellektuelle Opposition in Jassy bespitzelt. Zu den Betroffenen gehört auch der prominente Literaturkritiker und Regimegegner Dan Petrescu, an dessen vom Geheimdienst betriebener Diskreditierung Corbea-Hoisie beteiligt war: Man versuchte den unbequemen Liberalen Petrescu als Rechtsextremisten zu diffamieren.
Dass die Tagung trotz der Proteste im Vorfeld, beginnend mit einem offenen Brief der Schriftstellerin Herta Müller an den Leiter der Institutszentrale in Bukarest, Horia-Roman Patapievici, von der Bespitzelungs-Thematik absehen konnte, hat nicht zuletzt mit der Einstellung der daran beteiligten deutschen Professoren zu tun, allen voran der Historiker Jörn Rüsen, dem es ein Leichtes war, nachsichtige Worte zu finden.
Man hat in Rumänien mit der Aufarbeitung der Vergangenheit kaum begonnen und schon fällt man zurück in die kollektive Amnesie. Wenn aber die Enttarnung nur eine Pflichtübung ist und moralisch folgenlos bleibt, so ist es keine gute Zeit für die Demokratie. Diese bleibt, ohne verbindliche Werte, wehrlos.
Die von Herta Müller angestoßene Debatte beschäftigt mittlerweile auch die Bukarester Medien. Das Kulturinstitut selbst betreibt dabei eine eher nichtssagende Politik der Selbstverteidigung. Sein Leiter, Horia-Roman Patapievici, redet sich zum einen mit der angeblich fehlenden gesetzlichen Handhabe heraus, zum anderen stellt er den Moralanspruch der Kritiker in Frage. „Was sollen wir, die ohne Sünde sind, mit ihnen, den Sündern, bloß tun?“ heißt es in seiner Antwort auf den Offenen Brief von Herta Müller.
„Die Spitzeltätigkeit gründete ja wohl nicht auf Überzeugung, sondern auf der Bereitschaft für persönliche Vorteile, wie Auslandsreisen und akademische Karrieren, anderen Menschen zu schaden. Das ist im übrigen die Essenz der IM-Tätigkeit. Es handelt sich dabei nicht um eine politische Aktivität, sondern um eine kriminelle Tat“
Eingemischt hat sich nun auch der Schriftsteller Mircea Cartarescu, dessen jüngst auf deutsch erschienener Roman „Die Wissenden“ von der Kritik viel Lob erhielt. Sein zur Versöhnlichkeit neigender Artikel zur Spitzelaffäre aus der Bukarester Tageszeitung „Evenimentul zilei“ enthält die Summe der Missverständnisse, die die rumänische Öffentlichkeit prägen. Cartarescu spricht in höchsten Tönen von der fachlichen Meisterschaft der beiden ehemaligen Informanten. Der eine habe ein fundamentales Buch über die Utopie verfasst, der andere sei ein großer Germanist, und sogleich folgt die Behauptung, Moral und Intellektuellenleistung gingen selten zusammen. Und dann passiert etwas Erstaunliches. Cartarescu nennt als Beispiele für seine These: Heidegger, Hamsun, Ezra Pound, Celine und Drieu la Rochelle.
Das ist ein Skandal. Ich wüsste nicht, dass auch nur einer von diesen jemals Informant der Gestapo gewesen wäre. Sie haben ihre politischen Ansichten vielmehr öffentlich geäußert, für jeden sichtbar und zugänglich. Sie haben sich gewaltig geirrt, aber sie haben sich öffentlich geirrt und mussten sich dafür auch verantworten.
Wie aber kann man sie mit Antohi und Corbea vergleichen, die ihre Tätigkeit im Auftrag eines Repressionsapparats im Geheimen und Verborgenen ausführten? Diese gründete ja wohl nicht auf Überzeugung, sondern auf der Bereitschaft für persönliche Vorteile, wie Auslandsreisen und akademische Karrieren, anderen Menschen zu schaden. Das ist im übrigen die Essenz der IM-Tätigkeit. Es handelt sich dabei nicht um eine politische Aktivität, sondern um eine kriminelle Tat.

http://www.die-tagespost.de/Archiv/titel_anzeige.asp?ID=41713

Ernest Wichner catre Patapievici: impostor egal infractor

Spitzel-Streit
Auch ein klares Wort ist Amtspflicht

Lieber Horia Roman Patapievici, wie ich Dir schon in einem persönlichen Brief mitgeteilt habe, lese ich Deine Antwort an Herta Müller auch als Antwort auf meine Kritik an dieser Sommerakademie im Rumänischen Kulturinstitut und antworte Dir - zwar nicht an ihrer Stelle, wohl aber im Einvernehmen mit ihr.

Ich glaube nicht, dass ein Verzicht des Rumänischen Kulturinstituts in Berlin auf die Teilnahme zweier überführter Securitate-Spitzel an einer wissenschaftlichen Tagung deren verfassungsgemäß garantierte Bürgerrechte verletzen würde, auch nicht deren Freiheit zur Berufsausübung. Mögen sie doch ihre Rechte und Freiheiten dort genießen, wo man sie haben will. Man muss sie nicht überall und in allen Institutionen einer Gesellschaft dulden, nur weil es kein Gesetz gibt, das ihren Ausschluss von repräsentativen Veranstaltungen ermöglicht. Der Direktor des Rumänischen Kulturinstituts in Bukarest als oberster Dienstherr sämtlicher Kulturinstitute kann und darf öffentlich mitteilen, dass er in Veranstaltungen der Institutionen, für die er Verantwortung trägt, keine ehemaligen Securitate-Spitzel zu sehen wünscht. Dies sollte doch reichen.

Und wenn es Verlage gibt, die ihre Werke drucken wollen, so mögen sie es tun. Man muss nichts verbieten, um Haltung zu zeigen. Man sollte bloß die Haltung, die man Spitzeln und Hochstaplern gegenüber hat, öffentlich aussprechen. Dagegen hat die EU nichts einzuwenden. Und ich glaube auch nicht, dass es in Rumänien ein Gesetz oder eine Verwaltungsvorschrift gibt, die Dich daran hindern, Dich in Wahrnehmung Deines Amtes gegen ehemalige Securitate-Spitzel und akademische Hochstapler auszusprechen.Ich bin im Gegenteil davon überzeugt, dass es zu Deinen wohlverstandenen Amtspflichten gehört, Dich klar und unmissverständlich zu äußern. Auch weil man Dich für jemanden hält, der aufgrund seiner Überzeugungen und seines intellektuellen Formats dazu in der Lage ist, bist Du in Deinem Amt.Wie Du weißt, habe ich auch Herrn Prof. Dr. Klaus Rüsen gefragt, was er von den beiden Spitzeln auf dieser Tagung hält. Er hat zurückgefragt, wem die Herren Sorin Antohi und Andrei Corbea-Hoisie denn geschadet hätten, ich müsse ihm erst diese Frage beantworten, bevor ich ein Recht habe, mich über deren Präsenz auf der Tagung zu empören. Nun ist mir auch aus hiesigen Diskussionen wohlbekannt, dass noch nie ein ehemaliger Spitzel zugegeben hat, irgend jemandem geschadet zu haben. Es sind zwar aufgrund dieses Spitzelwesens ganze Lebensläufe und Gesellschaften ruiniert worden, aber nie hat ein Spitzel der Stasi oder der Securitate jemandem persönlich einen Schaden zugefügt.

Im Falle des erlogenen Doktors und falschen Professors Sorin Antohi lässt sich zumindest aus seiner "internationalen akademischen Karriere" nach dem Ende der Diktatur ein ganz erheblicher Schaden konstatieren und benennen: All die Studenten, die Herr Prof. Antohi in Budapest promoviert hat, sind um ihre Leistungen betrogen worden, ihre Promotionen sind ungültig. Ja, was tun wir, wenn der ehemalige Spitzel, nachmalige Hochstapler und nunmehrige Direktor dieser Sommerakademie, ganz aktuell das wissenschaftliche Institut, das ihn zum Direktor dieser Sommerakademie ernannt hat, schlicht und einfach selbst erfunden hat? Im Programm steht, er sei Leiter des "Arbor Mundi. Institute for Advanced Study in Intercultural Humanism, Bochum", dieses Institut gibt es nicht, jedenfalls habe ich bei redlichem Recherchieren keinen Beleg für dessen Existenz gefunden. Und mit diesem Institut kooperiert das Rumänische Kulturinstitut Berlin bei der Ausrichtung dieser Tagung. Dürfen wir da nicht laut und deutlich mitteilen, dass sich dieser Mensch in jeder Hinsicht als ein moralisch verkommenes Subjekt erwiesen hat, mit dem wir nie wieder etwas zu tun haben wollen? Wir dürfen es privat tun und wir dürfen es in unseren Ämtern tun. Und es hat niemand das Recht, uns daran zu hindern.Wir brauchen weder hier in Deutschland noch in Rumänien das Strafgesetzbuch, um uns vor ehemaligen Spitzeln zu schützen. Es reicht, dass die Institutionen der Gesellschaft wie des Staates die Zusammenarbeit mit ihnen meiden. Und dass die verantwortlichen Personen in diesen Institutionen öffentlich zu ihren Entscheidungen stehen. Den rumänischen Staatspräsidenten möchte ich sehen, der Dich als Direktor des Rumänischen Kulturinstituts entlässt, weil Du dich weigerst, ehemalige Securitate-Spitzel, Betrüger und Hochstapler im Ausland als würdige Repräsentanten der rumänischen Kultur zu präsentieren. Und wenn deutsche Professoren unbedingt mit solchen Leuten konferieren wollen, mögen sie es auf ihre eigenen Kosten tun.

Mit freundschaftlichem Gruß,

Ernest Wichner

Zur SacheDie Schriftstellerin Herta Müller kritisierte in der Frankfurter Rundschau, dass das rumänische Kulturinstitut ICR zu einer Tagung in Berlin auch den Germanisten Andrei Corbea-Hoisie und den Historiker Sorin Antohi als Referenten einlud. Horia Roman Patapievici, Leiter des ICR, antwortete darauf, berief sich auf "gesetzliche Vorgaben" des rumänischen Staates, die er ungeachtet seiner persönlichen Meinung zu respektieren habe. Darauf reagiert nun Ernest Wichner, Chef des Berliner Literaturhauses.

http://www.fr-online.de/in_und_ausland/kultur_und_medien/feuilleton/?em_cnt=1375247

29.07.2008