NOI IMAGINI CU BATAUSII CATAVENCU pusi de Buscu sa dea la cap presei libere. CADEREA MASTILOR CATAVENCU-KGB

CAMPANIA DE-MASCAREA. Filmari cu violentele mardeiasilor Academiei Catavencu pusi de Buscu-Paleologu impotriva eliberarii statuilor de la UNIVERSITATE

FILMARI REVELATOARE DESPRE ACTIUNEA VIOLENTA A MARDEIASILOR LUI BUSCU SI PALEOLOGU FATA DE ELIBERATORII LUI GHEORGHE LAZAR, ION HELIADE RADULESCU SI SPIRU HARET PLUS INTERVENTIA POLITIEI LA SOLICITAREA CIVIC MEDIA






Mai urmeaza. Stay tuned!
http://www.civicmedia.ro/

CIA cu ochii pe Blog Roncea si scandalul CATAVENCU-KGB

ELIBERATORUL LUI MIHAI VITEAZUL DE AGRESIUNEA CATAVENCU-BUSCU-PALEOLOGU. Autodenuntul lui Mihai Tociu, membru de onoare al Asociatiei Civic Media FOTO

Către Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional
În atenţia domnului ministru, Theodor Paleologu

24 septembrie 2009
AUTODENUNŢ

Domnule Ministru,

Subsemnatul Mihai Tociu, născut la data de 29 februarie 1964 din părinţi etnici români, cu domiciliul în Bucureşti, str. Cernişoara nr. 29-39, bl. 61, apt. 114, sector 6, prin prezenta mă autodenunţ cu privire la vandalizarea operei de artă expusă pe o bucată de bronz, aşezată pe un paralelipiped din marmură, în spaţiul verde din Piaţa Universităţii, în dreptul unui indicator rutier de importanţă vitală.

În data de 23 septembrie 2009, trecând prin zonă, am observat mai multe opere de artă reprezentând măşti de gaz de culoare roz, realizate în stil Louis Vuitton, fixate pe feţele a trei bucăţi de marmură reprezentând oameni decedaţi, precum şi pe faţa respectivei bucăţi de bronz, reprezentând un bătăuş călare, având în mâna stângă un obiect contondent cu două tăişuri, ridicat într-o poziţie agresivă, anacronică şi ne-europeană.

Am simţit cum respectivii încercau să spună ceva trecătorilor, dar nu puteau vorbi din cauza operelor de artă roz care le acopereau feţele. Nu m-am lăsat impresionat, deoarece ştiam că arta cere sacrificii. Totuşi, nu am înţeles de ce şi animalele trebuie să sufere pentru o cauză în care ele sunt doar victime inocente şi am dorit să aflu ce au avut artiştii cu calul, de nu îl lăsau să necheze.
În consecinţă, în jurul orei 19.00, m-am suit pe o scară şi am eliberat săracul animal de povara artei speciei umanoide, ocazie cu care i-am eliberat faţa şi cetăţeanului violent, pentru a nu fi acuzat de discriminare, toate acestea cu preţul distrugerii operei de artă.

Declar prin prezenta că îmi recunosc în întregime fapta şi mă angajez să suport toate consecinţele legale şi morale care derivă din distrugerea unei opere de artă, dar consider necesar să vă înştiinţez de mesajul pe care mi l-a transmis bărbosul, care seamănă uimitor de bine cu Amza Pelea!

Gagiul a zis că el nu are nicio vină că a fost pus acolo acum mai bine de o sută de ani, în 1873, pe motiv că ar fi cel care a dovedit lumii că idealul Unirii tuturor românilor într-un singur stat este realizabil. Cu atât mai puţin este vinovat că a fost primul erou naţional român căruia i s-a ridicat o statuie, chiar dacă Turcia şi Austria
s-au opus pe motiv că gestul reprezenta o manifestare de independenţă a României. Deci bucata asta de bronz, numai bună de montat pe ea măşti de gaze, a stârnit un scandal diplomatic!

În loc să se explice Europei scopul eminamente artistic al statuii, un poet cu spirit gregar, Sile Alecsandri, a pus gaz pe foc şi i-a închinat o odă belicoasă: "Mărire, adorare, îngenunchere ţie / Gigant din alte timpuri, fruntaş între Eroi / Mihai cu dalba vitejiei / Oaspe de bronz scump nouă / Sosit azi printre noi /…/ S-aprinde iar scânteia de antică vitejie / În noi care aducem îngenunchere ţie". Colac peste pupăză, două tunuri cucerite la Plevna au fost aduse special pentru a fi aşezate lângă el.

În acele vremuri, în absenţa fotbalului şi a televizorului, nevoia de adrenalină a populaţiei a transformat statuia într-un fetiş pentru Unire. De exemplu, "Liga Culturală" a organizat în 1892 un protest contra violenţelor comise de autorităţile ungare împotriva românilor din Transilvania: "…în mai puţin de o oră tot bulevardul şi marea rotondă din jurul statuii lui Mihai Viteazul erau literalmente acoperite de fiinţe omeneşti care se agitau întocmai ca talazurile unei mări iscate de bătaia vântului. Spre statuia lui Mihai Viteazul au pornit circa 30.000 de persoane care au intonat "Deşteaptă-te române".
Ultima mare agitaţie populară, de dinaintea celei prilejuite de acoperirea feţei calului său cu masca de gaze, a fost în vara lui 1940, când s-a protestat împotriva dictatului de la Viena şi a cotropirii Basarabiei.

Acum însă, fosta vedetă a transmis că, dacă este cool să fie folosit pentru a atrage atenţia asupra poluării, preferă să fie dat jos de pe cal şi aşezat pe o bicicletă, numai să nu mai poarte mască roz, că se simte pus la grămadă cu pompierul din Dealul Spirii. Făcând dovada unui spirit constructiv, a sugerat că măştile de gaz ar crea un impact înmiit mai mare dacă a fi lipite cu superglu pe feţele ţigăncilor care vând rujuri, oje şi chiloţi pe treptele Universităţii, sau la cele o sută de curve care înconjoară Universitatea de cum se lasă seara, sau la balabusta-simbol-al-prolificităţii care vinde flori sub balconul lui Marian Munteanu, sau la trântorii cu şapcă care se salută cu şuţii, peştii, minorritarii, splătorii de parbrize şi aurolacii din zonă.

Despre colegii săi înmărmuriţi, tizul meu a zis că ei au fost oameni de cultură şi aşteaptă cacomisia de cultură a Parlamentului să se fotografieze în grup la baza măştilor lor. Celui din dreapta, Gică Lazăr, nu-i trebuia mască, deoarece s-a imunizat la gaze de când i s-a pus sub nas curul unei vaci de la Cau Păreid. Ăla din faţa Cazinoului, Spiru Haret, e mai ocoş, pentru că acum o sută de ani a fost un fel de Ecaterina Andronescu, numai că el a avut ouă şi a ştiut ce e aia oină. Cel de-al treilea onorat cu mască de gaze a fost fondator şi primul preşedinte al Academiei Române, pe care a denumit-o iniţial la fel ca onegheul Alinuţei Mungiu Pippidi: Societatea Academică Română! Spre deosebire de ei, călăreţul din bronz e un primitiv, un fost luptător de K1, care între 1595 şi 1600 a câştigat toate turnirurile europene, însă el de mult i-a atenţionat pe cei trei că nu-i vede bine, pe motiv că nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită!

Ţinând seama de cele de mai sus, consider că gestul meu a acordat valenţe noi operelor de artă vandalizate şi, în consecinţă, am decis să le trimit Muzeului Naţional de Istorie a Românei, având convingerea că acolo le este locul.

În pofida aparenţelor, am convingerea că am facut un gest corect şi uman, deoarece calul nu are nicio vină ca să fie asfixiat cu artă urbană.
În încheiere, îmi exprim angajamentul că vă stau la dispoziţie oricând şi că păstrez şi scara pregătită pentru reconstituirea acţiunii.

Cu plecăciune,

Mihai Tociu

SECTIA 10 POLITIE - O SECTIE MODEL. Icoana Maicii Domnului din Sectia 10 ne-a protejat si pe noi si pe politistii care au amendat Academia Catavencu

FOTO. EXCLUSIVITATE. Actiunea DE-MASCAREA. Eliberarea statuilor de la Universitate si mardeiasii lui Buscu si Paleologu.

CEI DOI BATAUSI DE LA CATAVENCU. ACUM SUNT LA POLITIE. VOI REVENI CU FILMARILE.

PLANGERE PENALA LUI PALEOLOGU SI BUSCU pentru profanarea si degradarea statuii lui Mihai Viteazul si a celorlalte monumente de la Universitate

Către: Parchetul General
Direcţia Naţională Anti-Corupţie

Domnule Procuror Şef

Asociaţia Civic Media, prin reprezentant legal Victor Roncea, formulăm prezenta

PLÂNGERE PENALĂ

Împotriva numiţilor:
- Theodor Paleologu în calitatea acestuia de Ministru al Culturii, cel mai inalt responsabil al Guvernului Romaniei cu protejarea monumentelor nationale, urmând să fie citat la locul de muncă (Ministerul Culturii), cu sediul în Bucureşti, Șoseaua Kiseleff nr. 30, Sector 1.
- Doru Buşcu, Director editorial la publicaţia "Academia Caţavencu", urmând să fie citat la locul de muncă (saptamanalul "Academia Caţavencu") cu sediul în Bucureşti, Bulevardul Regina Elisabeta 7-9, etaj 6, sector 3

Pentru săvârşirea infracţiunii de profanare si degradare a unor monumente istorice, prevăzută de disp. art. 55(1) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice şi art. 319 Cod Penal privind profanarea unor monumente, ofensă adusă unor însemne ale României, prevăzută şi pedepsită de disp. art. 236 Cod Penal, cât şi pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută şi pedepsită de disp. art. 321 Cod Penal.
Vă solicităm să luaţi de urgenţă măsurile legale ce se impun, STOPÂND în primul rând această profanare ofensatoare la adresa valorilor naţionale.
Solicităm anchetara faptelor sesizate de noi, tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi, şi obligarea URGENTĂ a acestora la aducerea IMEDIATĂ în starea iniţială a monumentelor istorice batjocorite, în caz contrar urmând ca membrii şi simpatizanţii asociaţiei noastre să întreprindă toate demersurile necesare în acest sens, pentru protejarea monumentelor si aplicarea Legii.

MOTIVE:

ÎN FAPT: La data de 22 septembrie 2009, Theodor Paleologu în calitatea acestuia de Ministru al Culturii, împreună cu Doru Buşcu, Director editorial la publicaţia Academia Caţavencu şi alţi reprezentanţi ai Ministerului Culturii şi ai Academiei Caţavencu, au efectuat o acţiune de vandalizare a culturii romane şi profanare a principalelor monumente istorice din centrul Capitalei prin amplasarea unor hidoase măşti de gaze pe figurile împietrite ale lui Mihai Viteazul, Gheorghe Lazăr, Spiru Haret, Ion Heliade Radulescu şi alţii, parte a unei campanii ecologice stupide, intitulate la fel „Cu măştile curate“.
Considerăm că astfel de agresiuni cultural-mediatice nu sunt deloc întâmplătoare, nici ca moment ales - 550 de ani de atestare a Bucurestiului -, nici din punctul de vedere al conţinutului, fapte ce deconspiră adevăratele intenţii ale autorilor acestora şi a celor ce îi promovează şi susţin.

Actiunea sfideaza memoria inaintasilor nostri, a rudelor acestora, inca in viata, care ne-au si sesizat acest afront, si, de asemenea agreseaza vizual locuitorilor Capitalei, fara acceptul acestora, tinand cont ca monumentele le apartin in primul rand lor si nu unor firme marunte de propaganda si publicitate, de care se serveste fara discernamant ministrul Culturii (De cercetat: are certificat de la psihiatru?).

Apreciem că in acest caz competenţa soluţionării acestei plângeri revine D.N.A.-ului având în vedere calitatea de înalt demnitar al numitului Theodor Paleologu, precum şi actul insidios de „corupţie” a valorilor şi istoriei naţionale pe care faptele mai sus arătate încearcă să îl realizeze.
Sperăm că reacţia d-voastră nu va întârzia, la fel cum se întâmplă in alte cazuri ale unor demnitari ai Statului Român - cum ar fi fostul membru al Colegiului CNSAS, Horia Roman Patapievici, cercetat de trei ani pentru o fapta recunoscuta oficial de el: nedeconsirarea membrului GDS Sorin Antohi, conform Legii - , altfel ne vom vedea nevoiţi să reacţionăm prin mijloace proprii faţă de aceste ofense.
Fostul ministru liberal al Culturii, Adrian Iorgulescu, a rămas în memoria publică pentru un act similar - de profanare a Monumentului Eroilor Pompieri din Calea 13 Septembrie, atitudine considerată de un mare număr de oameni de cultură, academicieni şi profesori universitari drept „una dintre cele mai grave ofense la demnitatea naţională a românilor“.
Cei 166 de pompieri care au ţinut piept la 13 Septembrie 1848, în bătălia din Dealul Spirii, unui număr 5.000 de ostaşi turci din trupele lui Kerim Paşa, dându-şi viaţa pentru patrie, au fost onoraţi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care le-a ridicat un monument pentru a ilustra valoarea de simbol al curajului şi al mândriei naţionale.
În data de 5 iunie 2008, chiar de Ziua Eroilor, Veteranii de război, Oficiul pentru Cultul Eroilor, reprezentanţii Pompierilor şi alte autorităţi venite să depună flori la Monumentul Eroilor Pompieri din 13 Septembrie 1848 au găsit, spre indignarea generală, Monumentul înghiţit de o gigantică valiză publicitară a unei celebre marochinării pariziene.
La vremea respectivă, semnatarii protestului adresat primului ministru şi ministrului Culturii liberal au cerut autorităţilor „eliminarea neîntârziată a batjocurei ce întinează memoria eroilor neamului şi, dat fiind gravitatea incidenţei asupra Ministerului Culturii şi al Cultelor, demiterea imediată a funcţionarului său Ştefan Damian, care a dat autorizaţia pentru acesta impietate“.
Ca si atunci, in ciuda faptului ca Prefectul Capitalei a declarat ca aceste fapte nu se vor mai repeta, autorizaţia pentru acest sacrilegiu a fost acordată tot de ministrul Culturii, de data aceasta Paleologu, care a însoţit personal echipa lui Buşcu cand a instalat măştile pe statuile din centrul Capitalei. În Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice se precizează foarte exact cadrul intervenţiilor asupra monumentelor istorice - cadru ignorat de ministrul Paleologu.

Astfel, la Titlul II: Protejarea monumentelor istorice, Capitolul III: Intervenţii asupra monumentelor istorice se specifică la Art. 24 - (1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii.
Va rugam in acest sens sa cercetati avizele şi inspecţiile atât ale experţilor Capitalei, cât şi ale Ministerului si calitatea lor.

Totodata, Legea Monumentelor Istorice, stipulează:
Art. 9 - (1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
Art. 10 - (2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.

Nu putem sa nu semnalam si posibilul factor coruptiv legat de publicatia numita in conexie cu promovarea mediatica a ministrului in cauza. La faţa locului şi-a făcut apariţia ministrul insotind echipa de "ecologisti" de la „Academia Caţavencu“, care au ales până şi statuia lui Mihai Viteazul pentru profanare. Lucrare de referinţă a sculptorului Albert Ernest Carriere de Belleuse, monumentul de la Universitate este prima statuie ecvestră din România amplasată într-o piaţă centrală. Monumentul a fost dezvelit la 8 noiembrie 1874 pe locul altarului fostei Mânăstiri Sfântul Sava şi este clasat ca importanţă A, de interes naţional, respectiv - monument istoric de valoare naţională şi universală.

Daca aceste fapte nu vor fi sanctionate conform Legii si se va permite in continuare batjocorirea monumentelor istorice ale Capitalei Romaniei, ne intrebam, firesc, ce se va intampla cand domnul ministru al Culturii Theodor Plesu Paleologu se va gandi sa-si promoveze lenjeria intima intr-o campanie publicitara a chilotologului Catalin Botezatu, sustinuta avid, din considerente artistice, de ICR-ul fizicianului Horia Roman Patapievici?

Pentru aceste considerente, vă rugăm să luaţi de urgenţă măsurile legale ce se impun.
Ataşat, vă depunem imaginile la care am facut referire în cadrul plângerii noastre.

Cu aleasă consideraţie
Pentru Asociaţia Civic Media
Victor Roncea

BASESCU ADMONESTAT DE PRO VITA SI 20 de organizatii crestine din Romania pentru Raportul Sex si Droguri

Un grup de peste 20 de organizatii non-guvernamentale pro-familie au adresat, astazi, Presedintelui României o scrisoare deschisa privind anumite aspecte din Raportul Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice. In scrisoare sunt criticate ferm propunerile de dezincriminare a consumului de stupefiante si de legalizare a prostitutiei, aratandu-se ca acestea au efect contrar celui scontat. Scrisoarea a fost remisa spre stiinta Prim-ministrului Guvernului si liderilor grupurilor parlamentare din Parlamentul României.
Scrisoarea poate fi citita mai jos, din atasament si la adresa http://provitabucuresti.ro/Advocacy/legalizarea-prostitutiei.html

Asociatia "PRO-VITA - pentru Nascuti si Nenascuti", Filiala Bucuresti"

PRO-VITA - for Born and Unborn", BucharestRomania

http://www.provitabucuresti.ro/ tel. (+40) 728 673 673 fax (+40) 31 815 27 80
---------------------
SCRISOARE DESCHISĂ privind unele aspecte din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice în România

Stimate Domnule Preşedinte al României,

Vă scriem în numele unui grup de organizaţii ale societăţii civile, al căror scop este protejarea şi promovarea valorilor familiei în România.
Am citit cu interes sinteza Raportului făcut public în cursul zilei de marţi, 22 septembrie, de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice în România.
Salutăm modul cum Raportul abordează probleme de maximă importanţă, care interesează direct largi categorii sociale. Înţelegem că cele două teme atât de discutate în aceste zile, ale dezincriminarii consumului de droguri şi legalizării prostituţiei, sunt marginale şi suntem de acord că presa le-a adus în atenţia opiniei publice într-un mod senzaţionalist şi de care ne delimităm.
Considerăm, totuşi, necesar să vă precizăm, dumneavoastră şi întregii clase politice româneşti, poziţia organizaţiilor noastre în această chestiune, acum şi pentru viitor: ne opunem ferm şi fără echivoc oricărei dezincriminări a consumului de droguri de orice tip, precum şi oricărui fel de legalizare a prostituţiei, indiferent cum ar fi denumită această activitate.
Argumentele celor care susţin dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei în România nu sunt noi, dar sunt în întregime false.
Din experienţa altor ţări s-a dovedit că dezincriminarea, legiferarea, „aducerea la suprafaţă” etc. a prostituţiei şi consumului de droguri au exact efectul contrar celui scontat. Mai mult şi mai grav, acestea se numără printre cele mai perfide şi eficace strategii de a submina interesele fundamentale ale naţiunii, interese pe care v-aţi angajat să le apăraţi.
Legalizarea prostituţiei conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (inclusiv SIDA) şi nu la controlul lor, amplifică prostituţia ilegală, traficul de femei şi turismul sexual şi atrage ca un magnet alte fenomene asociate, precum traficul de droguri, spălarea de bani şi criminalitatea.
Ca urmare, „beneficiul fiscal” intrat în bugetul public este inferior sumelor cheltuite pentru reducerea efectelor acestui flagel social. Chiar dacă ar exista un „profit net”, faptul că există persoane publice care se gândesc să acopere lipsurile unui buget vitregit de furturi şi incompetenţă, cu bani obtinuţi din vânzarea trupurilor unor cetăţeni, ni se pare scandalos.
Urmând logica strâmbă a aceleiaşi argumentaţii „pragmatice”, care exclude morala creştină a poporului român, ne putem aştepta în curând la legalizarea şi fiscalizarea traficului de organe şi a vânzării de copii.
Legalizarea prostituţiei nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile. Ni se pare o ironie amară că într-o perioadă în care se pune atât de intens accent pe „egalitatea sexelor” şi „egalitatea de şanse”, o Comisie prezdenţială să sugereze că femeia ar fi o categorie inferioară, a cărei menire este să fie un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului.
Pentru exact aceste motive, tendinţa în Europa nu este aceea de liberalizare, ci de reprimare prin lege a practicării prostituţiei. Reamintim că, doar în ultimul an, Norvegia a scos prostituţia în afara legii, Bulgaria a refuzat legalizarea ei, iar în Olanda se fac eforturi pentru restrângerea ariilor urbane în care se desfăşoară aceste activităţi.
În ce priveşte soluţiile, vă informăm că, în cursul dezbaterilor la noul Cod Penal, unele din organizaţiile semnatare ale acestei scrisori au propus, fără succes, şi incriminarea cumpărării de servicii sexuale, măsura care poate determina o diminuare însemnată a prostituţiei (fără legalizarea ei), dar şi a proxenetismului. Textul este inspirat din aşa-numitul „model suedez”, a cărui eficacitate este dovedită de mai bine de zece ani.
În anul 2002, Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei a publicat studiul “Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate” din care cităm:“Am putea oare să acceptăm ca surorile sau fiicele noastre să practice vreodată meseria de prostituată? Dacă întrebarea ne jigneşte, atunci trebuie să recunoaştem că, validând prostituţia ca “meserie”, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostiţutia ca fiinţe de rangul al doilea, ce aparţin unei lumi subumane, vrednice de dispreţ, de exploatat şi de folosit ca marfă sau instrument de satisfacere a plăcerii bărbaţilor. Statul, ca şi oamenii care validează prostituţia ca “meserie”, nu sunt produsul unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.”

Cât priveşte dezincriminarea consumului de droguri, absenţa unor prevederi legale represive ar duce la încurajarea acestuia şi la mărirea numărului de consumatori, cu consecinţe sociale incalculabile. De neînţeles ni se pare în special propunerea Comisiei prezidenţiale de instalare a unor automate care să distribuie „seturi de injectare sterile”, sub pretextul evitării transmiterii infecţiei cu HIV prin intermediul seringilor reutilizate. Considerăm că astfel statul s-ar face complice la consumul de droguri de mare risc şi direct responsabil pentru fiecare tânăr care, intrat în acest „joc” sinistru, le va „încerca doar o dată”, distrugând existenţa sa şi a celor din jurul său.

Stimate Domnule Preşedinte,

Dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei nu vin în nici un fel în sprijinul celor afectaţi de aceste dureroase realităţi. Nu doar că este imposibilă reprimarea unui fenomen prin extinderea lui, dar astfel de măsuri sunt un foarte grav atentat la adresa instituţiei fundamentale a naţiunii române, familia creştină - aflata într-un evident conflict de interese atât cu prostituţia, cât şi cu drogurile.
Legalizarea, dezincriminarea - sau orice alt termen s-ar folosi pentru pretinsa “aducere la suprafaţă” a acestor fenomene - reprezintă cea mai perfidă şi eficace propagandă în favoarea lor, prin dispariţia funcţiei de reprimare pe care o are legea şi prin trecerea lor în sfera „normalităţii”.
Materializarea unor astfel de propuneri nu poate fi decât o cedare în faţa stării de degradare morală în care a ajuns societatea şi un act de înaltă iresponsabilitate politică.
Semnatarii acestei scrisori îşi menţin disponibilitatea de a colabora cu factorii de decizie politici în scopul identificării celor mai bune soluţii pentru limitarea acestor fenomene.

Cu deosebită consideraţie,

• Asociaţia "Alianţa Familiilor din România" • Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (13 ONG-uri) • Asociaţia Familiilor Catolice "Vladimir Ghika"• Asociaţia "Vocea Familiei" • Asociaţia "Caritas" – Bucureşti• Asociaţia Misionară pentru Educarea Copiilor• Fundaţia "Copii în Siguranţă"• Asociaţia Baptiştilor Reformaţi - Arad • Asociaţia "Oaza"• Asociatia Filantropia - Severin • Asociaţia Creştină "Studenţii în Biblie" • Asociaţia "Caritas Eparhial" - Oradea

MINISTRUL CULTURII, PLEASCA PALEOLOGU, alaturi de BUSCU-RAAPPS, cacarisesc monumentele Bucurestiului. Campania DE-MASCAREA merge mai departe

Ministrul Culturii, alături de asociatul lui Vîntu cacarisesc monumentele Bucureştiului

A cacarisi - cacarisire - este o sintagma lipită deja de ministrul Culturii, Theodor Paleologu. Expresia înseamnă a avea diaree, iar perla i s-a scurs pe gură ministrului cu ocazia lansării „Cărţii negre a patrimoniului“, cånd Theodor Paleologu a afirmat: „Dacă capitala ţării este mutilată (...) blazonul naţional este cacarisit“, ministrul adăugånd atunci o altă cugetare care se potriveşte perfect activităţii domniei sale: „Nici o altă capitală nu a fost distrusă cum a fost distrus Bucureştiul în ultimii 20 de ani“. Voios, după ce s-a şters de diaree verbală la gură, Paleologu a purces la desăvårşirea operei de distrugere a Capitalei, alături de alţi oligofreni de vårf ai kitsch-ului „publicitar“.
Zilele trecute, un grup organizat de debili „creativi“ ai pseudo-artei, conduşi de un pseudo-deontolog cu vilă de la RAAPPS - Doru Buşcu - şi însoţiţi de ministrul cacarisitor, şi-a permis să profaneze ordinar statuile monumente istorice de la Universitate, şi chiar şi Lupoaica cu puii, darul Romei către Bucureşti, din Piaţa Romană.
Ministrul-pleaşcă al Colegiului Noua Europă, Teodor Paleologu, şi ziaristul de ocazie al Academiei Cacaţavencu Doru Buşcu, unul dintre piticii de grădină ai lui Sorin Ovidiu Vîntu, au amplasat nişte hidoase măşti de gaze pe figurile împietrite ale lui Gheorghe Lazăr, Spiru Haret, Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Alexandru Lahovari, şi alţii, parte a unei campanii ecologice cretine, intitulate „Cu măştile curate“.
Pentru cei care au uitat cine este Doru Buşcu, cel care se dă atât de preocupat de curăţenie, readucem aminte că o anchetă a ziarului „Curentul“ a scos la iveală faptul că tocmai deontologul de circumstanţă care denunţă frecvent sistemul ticăloşit al clasei politice româneşti şi-a băgat adânc mâna în borcanul cu miere al RAAPPS. Doru Buşcu, director editorial al trustului Realitatea Caţavencu, împreună cu soţia sa, Ioana Moldovan, au profitat din plin de aranjamentele imobiliare ale RAAPPS, având la dispoziţie o vilă cu etaj chiar în buricul Capitalei, în cartierul Dorobanţi, unde plătesc o sumă simbolică, de asistaţi sociali.

Precedentul Iorgulescu

Cacarisitorii de la Cultură şi „Caţavencu“ au urmat firul trasat de o altă profanare mizeră, a monumentului pompierilor, fără să ia în seamă, ca şi în situaţia precedentă, faptul că statuile nu le aparţin lor, în niciun caz.
Fostul ministru liberal al Culturii, Adrian Iorgulescu, a rămas în memoria publică pentru un act similar - de profanare a Monumentului Eroilor Pompieri din Calea 13 Septembrie, atitudine considerată de un mare număr de oameni de cultură, academicieni şi profesori universitari drept „una dintre cele mai grave ofense la demnitatea naţională a românilor“.
Cei 166 de pompieri care au ţinut piept la 13 Septembrie 1848, în bătălia din Dealul Spirii, unui număr 5.000 de ostaşi turci din trupele lui Kerim Paşa, dându-şi viaţa pentru patrie, au fost onoraţi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care le-a ridicat un monument pentru a ilustra valoarea de simbol al curajului şi al mândriei naţionale.
În data de 5 iunie 2008, chiar de Ziua Eroilor, Veteranii de război, Oficiul pentru Cultul Eroilor, reprezentanţii Pompierilor şi alte autorităţi venite să depună flori la Monumentul Eroilor Pompieri din 13 Septembrie 1848 au găsit, spre indignarea generală, Monumentul înghiţit de o gigantică valiză publicitară a unei celebre marochinării pariziene.
La vremea respectivă, semnatarii protestului adresat primului ministru şi ministrului Culturii liberal au cerut autorităţilor „eliminarea neîntârziată a batjocurei ce întinează memoria eroilor neamului şi, dat fiind gravitatea incidenţei asupra Ministerului Culturii şi al Cultelor, demiterea imediată a funcţionarului său Ştefan Damian, care a dat autorizaţia pentru acesta impietate“.

„Intervenţia“ cacarisitoare este ilegală

Acum, autorizaţia pentru sacrilegiul unor descreieraţi de la trustul lui Vîntu a fost acordată chiar de ministrul Paleologu, care a însoţit personal echipa lui Buşcu care a instalat măştile pe statuile din centrul Capitalei. În Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice se precizează foarte exact cadrul intervenţiilor asupra monumentelor istorice - cadru ignorat de ministrul cacarisitor. Astfel, la Titlul II: Protejarea monumentelor istorice, Capitolul III: Intervenţii asupra monumentelor istorice se specifică la Art. 24 - (1) Toate intervenţiile care se efec-tuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinaţiei, de întreţinere sau de reparaţii curente, indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului, se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv ale direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu personal atestat şi agreat, în condiţiile legii.
Unde a fost „personalul atestat“, unde sunt avizele şi inspecţiile atât ale experţilor Capitalei, cât şi ale Ministerului? La faţa locului şi-a făcut apariţia doar ministrul şi gaşca de trombonişti de la „Caţavencu“, troglodiţii cu aere de vedete care au ales până şi statuia lui Mihai Viteazul pentru profanare. Lucrare de referinţă a sculptorului Albert Ernest Carriere de Belleuse, monumentul de la Universitate este prima statuie ecvestră din România amplasată într-o piaţă centrală. Monumentul a fost dezvelit la 8 noiembrie 1874 pe locul altarului fostei Mânăstiri Sfântul Sava şi este clasat ca importanţă A, de interes naţional, respectiv - monument istoric de valoare naţională şi universală.
Autorii profanării s-au ales deja cu o plângere penală, depusă de Asociaţia Civic Media, bazată pe Legea Monumentelor Istorice, în care se stipulează:
Art. 9 - (1) Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.
Art. 10 - (1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie, precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(2) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau totală, profanarea, precum şi degradarea monu-mentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.
Orice intervenţie adusă, aşadar, prin aprobarea ministrului debil mintal Teodor Paleologu, semnată cu månuţa sa, este ilegală şi va fi pedepsită conform legii.

Campania De-Mascarea

Ieri seară, Mihai Viteazul şi calul lui au fost eliberaţi de ororile instalate de grupul de debili mintal cacarisiţi ai lui Vîntu şi Pleşu. Conform informaţiilor noastre, autorii actului de curăţenie fac parte din activul UAP (Uniunea Artiştilor Poolii, specializaţi în street-art), cea care a făcut ordine şi în cazul profanării Icoanei Mântuitorului şi a României de către un unguraş cu grave obsesii sexuale, finanţat de UDMR şi sprijinit de ICR, Benedek Levente (http://benedek-levente.blogspot.com/).
Curios, exact acum un an, de zilele Bucureştiului. Se pare că bolnavii netratabili antiromâni au o apetenţă în a insulta şi desacraliza astfel simbolurile României, mai ales acum, când s-au împlinit 550 de ani de la atestarea documentară a Bucureştiului. Iar Mihai Viteazul este primul domn al Unirii!
Ieri seară, ajunsă la faţa locului, o echipă de jurnalişti civici nu a mai prins însă membrii adevăratei UAP în acţiune, în schimb a găsit un bilet lăsat la coada calului, pe care stă scris un îndemn mobilizator: „Veniţi cu toţii la statuie, că să-i daţi lui Buşcu MUE!“. Evident, se pare că ar fi vorba de Moneda Unică Europeană (MUE), care a făcut zece ani anul acesta.
Am primit deja la redacţie proteste ale unor artişti plastici, dar şi ale unor veterani de război, membri ai Ordinului Mihai Viteazul, indignaţi pe de o parte de opera kitsch edificată cu aprobarea ministrului Culturii şi pe de altă parte de profanarea unor simboluri naţionale.
În plus, o altă organizaţie ad-hoc creată, a nepoţilor lui Gheorghe Lazăr, Spiru Haret, Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Alexandru Lahovari, rude indignate ale renumiţilor oameni de cultură ai României care ne-au anunţat că vor trece la neîntârziata înlăturare a răhăţişurilor aninate de statuile înaintaşilor lor.
Căcărezelor lui Buscu şi dlui ministru Paleologu le recomandăm, se arată în scrisoarea deschisă adresată redacţiei, să se ocupe de „renuvelarea“ ecologistă a „Monumentului Holocaustului“, pentru care Ministrul Culturii a defrişat 3.000 de metri pătraţi de suprafaţă verde, peste 32 de arbuşti fiind raşi cu nepăsare, cacarisindu-se sfidător toate normele ecologice.

Ministrul Culturii, alături de asociatul lui Vîntu cacarisesc monumentele Bucureştiului
Curentul - vineri, 25 septembrie 2009

© Curentul

INTALNIRE DE TAINA LA COTROCENI: Basescu, Boc, Mihaiesi, Patapievici, Cocos, Mungiu, Tismaneanu si... Gaita

Întâlnire de taină la Cotroceni

Băsescu: Aţi venit doar pentru poză sau vreţi să mai ciuguliţi şi câte ceva de pe mese, hă, hă, hă.
V-am invitat la Cotroceni pentru a încerca să terminăm o dată pentru totdeauna cu această generaţie tânără, care propagă dispreţul pentru valorile româneşti…
Boc (ridicându-se cu picioarele pe scaun): Nişte rapandule, nişte răpănoşi şi nişte japiţe care se cred jurnalişti şi care au dus ţara de râpă.
Mircea Mihăieş: Domnule preşedinte, ar fi bine să încercaţi să eliminaţi orice derapaj verbal, mai ales că nu se ştie dacă nu cumva funcţionează şi microfoanele, chiar dacă eu, unul, le-am închis cu mâna mea.
Băsescu: Boc, te rog să nu mai vorbeşti neîntrebat. Aşadar, avem prea mulţi tineri pe care-i văd seara la televizor, unii pe la posturi de nişă, AXN Crime sau Animal Planet, fiindu-le ruşine că sunt români.
Dl Cocoş: Domnule preşedinte, aţi înfrânt sistemul ticăloşit?
Băsescu: Auzi, măi, Cocoş, am impresia că tu eşti un puişor… de comunist.
Ai noroc că eşti rudă cu Elena. Aşa cum am mai spus, România e muribundă, e aproape în stare de inconştienţă. Suntem, ca să zic aşa, în situaţia de a-i face respiraţie gură la gură.
Alina Mungiu-Pippidi: Aţi putea să ne arătaţi, concret, ce trebuie făcut?
Băsescu: Dacă te aşezi pe masă, îţi arăt eu ce trebuie făcut, hă, hă, hă. Da’ nu aici. Vin eu direct la tine-n birou să o facem…
Patapievici (aparte, aranjându-şi cu un gest nervos papionul): Domnule preşedinte, nu se face. Dumneavoastră trebuie să fiţi un exemplu de moralitate şi de corectitudine…
Băsescu: (în şoaptă) Ai dreptate, mă Horia. Există mulţi găozari dintr-ăştia care cred că mă pot atrage în capcane. (Apoi tare): Şi-ntrebările, stimată doamnă, trebuie să probeze un minim de inteligenţă. (O mângâie părinteşte pe faţă pe doamna Pippidi.) În altă ordine de idei, faptul că sunt de acord cu legalizarea consumului de droguri uşoare şi a femeilor uşoare n-are nici o legătură cu EBA. Are legătură cu Elena Udrea, care va avea, în sfârşit, ce să le ofere turiştilor străini veniţi pe litoralul nostru - „un all-inclusive“ cu tot tacâmul şi cu prezervative gratis, din partea casei, sau, mă rog, a hotelului. Vorba vine gratis, mă bazez aici pe Elena. Dacă a fost ea în stare să evalueze o pernă cu 1.000 de euro şi nişte perdele cu 70.000 de euro, mă aştept ca un prezervativ să fie evaluat la cel puţin 100 de euro. Vremurile sunt grele şi de undeva trebuie să facem şi noi rost de bani pentru campania electorală. După datele pe care mi le-a furnizat doamna Ana Birchall, în România ar exista cam 40.000 de prostituate, fără să le mai punem la socoteală pe cele care fac muncă voluntară, singurele care au înţeles să contribuie efectiv la ieşirea României din criză. Sper ca cifrele să fie corecte, nu ca acum 5 ani, când m-am bazat pe un raport al lui Adrian Năstase şi-am zis că unul din 5 români e homosexual. Sunt sigur că aşa o să-i „batem“ în sfârşit şi pe vecinii noştri bulgari, turci sau greci la capitolul turism.
În ceea ce priveşte legalizarea drogurilor uşoare, e o măsură bine venită, mai ales pentru pensionari şi pentru cei 200.000 de bugetari care-şi vor pierde seviciul. După două, trei pastile de metadonă sau două, trei ţigări de marijuana vor avea cu siguranţă impresia că trăiesc bine. Drogurile astea au o singură contraindicaţie: pierderea progresivă a memoriei, ceea ce pentru noi se constituie într-un avantaj deoarece utilizatorii vor uita ce promisiuni le-am făcut în campania electorală. Domnilor, vă mulţumesc pentru prezenţă. (Aparte): Domnule Tismăneanu, sunteţi poet, n-aţi putea să-mi scrieţi o odă, un omagiu ceva, să iau şi din electoratul de vârsta a treia care l-ar vota pe Oprescu?
Viorel Gaita / 24 Sep 2009 / Cotidianul
Acest text este un pamflet şi trebuie interpretat ca atare.

COMENTATOR INVITAT. Scriitorul Petru Romosan despre Kristol si Tismaneanu: de la neocons la neocommies si inapoi la Trotki

Neoconservatorul român

De mult îmi doresc să scriu şi eu ceva pozitiv despre Vladimir Tismăneanu. Adevărul e că nu am nimic cu ideologul sau propagandistul care poartă acest nume, deşi poate că-l invidiez sincer pentru că trăieşte într-un oraş tihnit ca Washingtonul. Cine a fost acolo înţelege bine ce vreau să spun. Mă rog, fiecare cu norocul lui. În fine, am găsit. Pot să-l privesc şi eu pe Volodea dintr-un unghi favorabil. Sper să nu-i dau totuşi emoţii prea mari.
Vladimir Tismăneanu are o calitate care merită subliniată : el e unitatea de măsură, etalonul neoconservatorului român. Omagiul pe care l-a scris de curînd la dispariţia lui Irving Kristol, fondatorul ideologiei neoconservatoare, m-a decis să fac acest gest reparatoriu şi să-i dau neoconservatorului român ce i se cuvine de drept.
Irving Kristol, dispărut la o vîrstă venerabilă, a fost, împreună cu Norman Podhoretz, printre cei mai cunoscuţi teoreticieni ai doctrinei neoconservatoare, dominantă în anii Reagan şi ai celor doi Bush. În tinereţe, Irving Kristol a fost militant troţkist, la fel ca Vladimir Tismăneanu, Stelian Tănase şi, probabil, Dan Pavel. Troţkismul, în anii ’70-’80, avea la Bucureşti, sub Nicolae Ceauşescu, ceva acut comic. Mi-l amintesc pe Stelian Tănase ţinîndu-mă de nasture pe Calea Victoriei şi nuanţîndu-mi în şoaptă troţkismul versus stalinismul. Ce trebuie spus în avantajul lui Vladimir Tismăneanu e că neoconservatorismul său nu se deosebeşte cu nimic de cel al tovarăşilor săi mai vîrstnici şi mai celebri. Mai toţi neoconservatorii din ultimii treizeci de ani au fost în tinereţe troţkişti, marxişti, leninişti, comunişti, sindicalişti, extremişti diverşi de stînga, anarhişti. La maturitate, au virat spre dreapta. E o evoluţie naturală să fii de stînga la tinereţe, pentru ca apoi, după ce te-ai aşezat burghez în viaţă, să te instalezi confortabil la dreapta. Aşa cum se verifică mereu şi zicerea binecunoscută „la vremuri noi, tot noi”. Neoconservatorii au reuşit într-un timp relativ scurt, începînd cu Margaret Thatcher şi Ronald Reagan, ceea ce n-a reuşit stînga democrată într-un secol, adică să-i pună pe butuci pe conservatorii clasici. Lecţia a fost bine însuşită de PD, iar PNŢ-ul a fost hocus-pocus scos de pe scena politică. Marian Miluţ e şi el un mic neoconservator infiltrat. Ultimul candidat conservator în America a fost Sarah Palin, ridiculizată temeinic atît de media afiliată stîngii, cît şi de cea devotată neoconservatorilor. În viitor, după ce conservatorii se vor trezi din păcăleala neoconservatoare, nu e deloc exclusă o apropiere a lor de social-democraţi. În ceea ce priveşte PD-L-ul, afilierea sa la neoconservatorism pare a fi încă un secret de stat.
Nici virajul PD-ului de la stînga la dreapta nu e chiar atît de original. Surprinzătoare nu sînt decît amploarea şi viteza de execuţie. Adică dimineaţa partidul era de stînga, iar după-amiaza, în întregime, a devenit miraculos de dreapta. Se pare că lucrul e fără precedent în Europa. Desigur, virajul s-a produs sub atenta supraveghere a unor guru neoconservatori ca Vladimir Tismăneanu şi/sau Alina Mungiu-Pippidi.
Dar să revenim la Tismăneanu. I se reproşează sistematic că e autorul a sute de articole în care, tînăr fiind, proslăvea ideologia comunistă. Dar faptul nu e în nici un fel incompatibil cu noua sa orientare neoconservatoare. Se găsesc în aceeaşi situaţie minţi mult mai puternice, intelectuali mai consistenţi decît el. Cărţile lui nu sînt, de altfel, decît destul de mediocre şi banale compilaţii. Cei care n-au avut acces la sursele sale la vremea lor riscă să-l ia foarte în serios. O fac pe contul lor. Nici producerea de compilaţii livrate drept mari descoperiri personale nu e foarte originală la Bucureşti. Alţi doi proaspeţi neoconservatori - Andrei Pleşu, cu îngerii săi, şi Patapievici, cu al său om recent - au procedat la fel. Tismăneanu nu e cu nimic mai rău din acest punct de vedere.
Desigur, discuţia despre neoconservatorii români, cu PD-L ca utilaj politic de încercare, e mult mai largă şi mai complicată. Eu n-am făcut decît s-o deschid aici cu o lămurire în favoarea lui Tismăneanu. Fără mare legătură cu insultele stupide pe care mi le aplică de ceva vreme. În schimb, ce nu mi-e mie deloc clar e situarea sa geografică. Nu înţeleg cum poţi să fii neoconservator român, să faci rapoarte finale în Parlamentul României, fiind cetăţean american şi locuind la Washington. Parcă totuşi comisarii sovietici s-au deranjat să se mute pe Dîmboviţa.

Petru Romoşan

CATA DREPTATE (SI FRICA) ARE PATAPIEVICI: E pielea "lor" in joc! Truismele unui servitor credincios

Truismele unui servitor credincios
George Cusnarencu

Ca Evenimentul Zilei este oficiosul lui Traian Basescu, alaturi de televiziunea “fratilor Paunescu”, acompaniate de pretentiile elitiste ale revistei 22, poate observa oricine. Ma uitam zilele trecute la o doamna intepata de la revista intrebarii perpetue (cine a tras in noi?) cum se agita in scaun, nefiind de acord cu nicio propozitie care se rostea la Antena 3 a lui Voiculescu unde, culmea, era invitata. Era deontoloaga, era frenetica. Se mira ca revista 22 este perceputa ca o portavoce a lui Basescu si nega, declarand ca in paginile ei nu exista niciun articol laudativ la adresa lui Zeus. Ei, nu! Acolo, linguseala este o lotiune mai tare decat galenika. Cand nu este laudat direct Boss-ul suprem, se practica zelos, ca si la EVZ, stilul inventat sub regimul lui Ceausescu si preluat pe nemestecate de mai tinerii intrati in randurile ziaristilor de tip nou: acela de a lansa articole si declansa dezbateri pornind tocmai de la cuvantarile si frustrarile Carmaciului. Critica omnipotentul carmaci Ceausescu in vreo cuvantare profesorii care dadeau meditatii, ideea era imediat reflectata in presa de partid si de stat, Scanteia si Romania Libera (stil vechi). Erau criticati in alta cuvantare medicii care nu voiau sa se reformeze, se si pornea sarabanda articolelor critice la adresa medicilor obtuzi etc.

Preluand tehnica, viabila cum se vede in orice epoca, fie ea comunista sau capitalista, fie ea sustinuta de dinozaurii vechiului regim ceausist, fie de fundamentalistii basescieni, lingaii de azi oscileaza intre a fi lingai dizgratiosi, gata sa schimbe limbile pe posturi de ambasador sau de presedinte al ICR sau pentru un biet sediu de pe Calea Victoriei 120 si lingaii de serviciu, gata sa sara in barca marinarului doar pentru ca au fost impinsi de la spate de maestrii lor din umbra.
Critica Basescu “greva” magistratilor, cum incepe sa creasca sentimentul indignarii la raspandacii din oficioase, gata sa puna independenta magistratilor la zid cu un patos mai ceva decat libidoul Anei Pauker. Asadar, nimic nou sub soare. De la Palat pica intotdeauna pleasca privilegiilor, iata un adevar cu caracter de axioma. Dupa ce Mihaies, vicepresedinte la ICR, l-a infierat pe Obama doar pentru ca stapanul lui de la Cotroceni s-a aratat nemultumit ca administratia americana nu-l primeste la Washington, acum presedintele ICR, numit cu ani in urma de Traian Basescu, porneste o serie de articole in EVZ pe tema televiziunilor. Ca nu vorbeste despre cum au membrii familiei sale pozitii atat de bine remunerate de la buget chiar sub regimul lui Basescu, nu este de mirare. Dar de ce l-ar interesa pe filozoful facut din inginer fizician problema televiziunii, ei bine, asta pare mai greu de descifrat, cel putin pentru coafezele care-i devoreaza povestile pornografice. De ce ar cobori din sferele conceptuale un filozof tocmai in noroiul produs de televiziuni? Ia sa vedem.

Sunt unul din cei care au citit prima carte a lui Patapievici cu creionul in mana, deprindere de filolog. Sunt unul dintre cei care au scris la vremea respectiva, cand inca omul nu prinsese viteza, ca lucrarile lui sunt o colportare de citate din autori diversi si obscuri si nicio idee proprie. Lucru pe care il observ si acum, cand se opreste la rolul televiziunilor in societatea capitalista. Da un titlu interesant editorialului sau, “Televiziunea, un pericol pentru democratie”, dar citeaza din cartea lui Karl Popper, care se numeste “Televiziunea, un pericol pentru democratie”! Niciun minim efort pentru a inventa un titlu original! Mai citeaza in rezumat cateva idei din John Condry (Thief of time, unfaithful servant) care se plangea, prin 1993, ca televiziunea distruge sufletul copiilor americani, pentru ca din Popper sa preia ideea ca televiziunea trebuie adusa pe drumul cel bun, prin constrangerea unei legi, pentru ca a devenit un pericol in societatea democratica si si-a pierdut caracterul formativ. So what?, cum ar fi zis Lenin. Lucruri adevarate in mare, informatii fumate, la nivel de 1994, platitudini pseudo-stiintifice pentru fetele de la Apaca, truisme. Daca imi amintesc bine, cu un deceniu in urma, chiar Patapievici si elitistii de la GDS militau aprig impotriva ideii de ingradire a “libertatii presei” prin legi democratice. Acum, s-a schimbat stapanul, se pot schimba si ideile, chiar si citatele. Cat despre ideea lui Popper, pe care o descopera cu uimire Patapievici, putem spune ca aceste constrangeri au existat la noi pe vremea cand televiziunea chiar avea un rol formativ: in anii dictaturii ceausiste. Asadar, nu mai trebuie pierdut timpul cu aflarea de solutii noi. In concluzie: ce are Patapievici cu televiziunea, cu Popper si Condry? Pai, e campanie electorala, stapanul lui a criticat televiziunile care il critica non-stop, a mai zis nu stiu ce studiu ca televiziunile mogulilor sunt un pericol pentru statul de drept (!), ia sa ia si filozoful atitudine, poate mai primeste un mandat la ICR. Filozoful de la ICR ne-a amenintat ca editorialul lui va urma cu exemple din tara noastra. Pot sa pun mana in foc ca va fi vorba despre televiziunile mogulilor, adevarate pericole pentru “democratia” lui Traian Basescu. Voilá!

Cronica Romana

IMPOSTORUL CRISTIAN MUNGIU, un al doilea Tismaneanu. "Amintiri din epoca de aur", productie colectiva, prezentata ca fiind a fratiorului Alinei Mungiu

Dupa modelul "Raportului Tismaneanu", o lucrare (proasta) care poarta un singur nume desi ar fi una colectiva, fratiorul infatuat al Alinei Tatiana Mungiu Pippidi, Cristi Mungiu, cunoscut pentru farsa media si plagiatul "432", a produs un nou film "la moda": "Amintiri din Epoca de Aur", format din şase scurtmetraje. Dar, la conferinta de presa, surpriza si mister: Amintirile s-au transformat in Dosarele HIX, pentru ca "celebrul regizor" a refuzat sa raspunda la intrebarile precise ale jurnalistilor referitor la paternitatea fiecarei bucati a filmului. Mai clar: cine ce a facut.
Prima parte din "Amintiri din Epoca de Aur" a intrat în cinematografele româneşti de ieri, 25 septembrie. "Tovarăşi, frumoasă e viaţa!" este format din patru scurtmetraje: "Legenda fotografului oficial", "Legenda miliţianului lacom", "Legenda activistului în inspecţie" şi "Legenda politrucului zelos". "Colectivul" de patru filmulete - ca deh, daca a studiat epoca de aur cu surioara uasecerista si taticul activist a invata si cum e cu cooperativele de consum si productie- , ar fi realizat "după un scenariu de Cristian Mungiu", regizat împreună cu Ioana Uricaru, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu şi Hanno Hoefer. Dar daca numaram ca sunt patru parti distincte si patru regizori, buni, nu prea se intelege ce a facut al cincilea regizoras la caruta, omul cu premiul-cadou. Cu toate acestea, in toate interviurile aparute pana acum, micul impostor isi aroga si se impauneaza cu realizarea intregului film!
Iata: In Evenimentul Zilei, tribuna de serviciu a profitorilor tuturor regimurilor, se afirma: "Într-un interviu acordat Evz.ro, titratul regizor vorbeşte despre resorturile care l-au determinat să realizeze acest proiect şi despre motivaţiile care animă în prezent cinematografia românească.". Ce credeti: pe tot parcursul interviului, individul nu pomeneste nicaieri ca este un proiect comun, la care au participat alti patru regizori, etc, etc. Rezultatul: indus din sapou.
Intr-un al doilea articol din EvZ, din care aflam si ca filmul satanist "Anticrist" va deschide azi festivalul de la Iasi, ni se spune: "Prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Iaşi (IIFF), manifestare de amploare care îşi propune s-o ia „pe urmele” mai vechiului TIFF de la Cluj, se deschide astăzi cu proiecţia ultimului film al lui Cristian Mungiu, „Amintiri din Epoca de Aur – Partea I”." Nici aici nu sunt pomeniti ceilalti realizatori.
Filmul este, cu siguranta, mai bun decat "sordidul 432" - dupa cum l-a calificat Vaticanul -, tocmai pentru ca beneficiaza de prezenta unor regizori ca Hanno Hoefer, de exemplu, si a altor tineri inimosi si talentati. De aceea vor fi si eclipsati adevaratii realizatori.

GRIGORE LESE: Nu-i lumina nicairi. Grigore Lese repetand pentru Festivalul George Enescu - VIDEO

CEZAR! Expoziţie IN MEMORIAM CEZAR IVAESCU la AIUD

Vineri, 25 septembrie, ora 16, la Muzeul de Istorie din Aiud va avea loc vernisajul expozitiei IN MEMORIAM: CEZAR IVĂNESCU.

Conceptul expozitiei apartine Aureliei Calinescu si a fost realizat in colaborare cu Fundaţia INTER_ART Aiud, Centrul Cultural “Liviu Rebreanu” Aiud si Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj Napoca.

Expozitia contine documente, imagini si texte, inregistrari video si audio din emisiuni si spectacole, si un mare numar de lucrari de arta vizuala ale mai multor artisti contemporani inspirate din opera poetului.

Expozitia isi propune sa reconstituie si sa reintregeasca trasaturile personalitatii si operei lui Cezar Ivanescu, atat prin documentele de arhiva expuse, cat si prin opera acestor artisti plastici, a felului in care acestia au perceput creatia ivanesciana, au comentat-o vizual, ori au fost inspirati de aceasta. Opera unui artist este importanta nu doar prin ea insasi ci si prin felul in care ceilalti o recepteaza, o inteleg, o interpreteaza si o imbogatesc.

Cezar

Figură emblematică a poeziei româneşti a sfârşitului de secol dar şi a sfârşitului comunismului, Cezar Ivănescu este un poet mistic dar şi o personalitate rebelă. Anticomunist, antiimperialist, antisistem, asumându-şi pe cont propriu consecinţele refuzului oricărui compromis politic, social ori literar dar şi ale vreunei cutume culturale.
Înconjurat totdeauna de tineri poeţi dornici de afirmare pe care i-a sprijinit şi promovat în cenaclul Numele Poetului, a fost totodată un solitar cavaler al cuvintelor ţintuind Sublimul, dar şi un adversar invidiat pentru curajul şi precizia atacurilor sale verbale asupra imposturii, mediocrităţii, obedienţei.

Cezar Ivănescu s-a născut la 6 aug. 1941 la Bârlad. Adus pe lume noaptea, în condiţiile vitrege ale unui bombardament aerian din timpul celui de-al doilea război mondial, această traumă îi va marca definitiv chipul, personalitatea şi opera, fapt mărturisit de poet în scrierile sale.

În 1968 a absolvit Facultatea de filologie din Iaşi, fiind apoi pe rând, profesor de limba şi literatura română şi franceză în Ardeal şi Moldova, redactor la diverse reviste literare, şomer cel mai adesea, iniţiator al cenaclului literar Numele Poetului.

A susţinut spectacole de muzică şi poezie însoţit de orchestra proprie Baaad, având în repertoriu atât poeme proprii cântate de el însuşi, cât şi din marii poeţi ai lumii: Pindar, F. Villon, Lorenzo de Medici , Ch. Baudelaire, Mihai Eminescu, George Bacovia.

A publicat numeroase volume de versuri, dar şi proză, teatru, traduceri din limba franceză. Amintim volumele de poezie Rod, La Baaad, Sutrele muteniei, Doina, Jeu d’Amour, volumele de proza Pentru Marin Preda şi Timpul asasinilor, traduceri (împreună cu soţia sa, Maria Ivănescu) din Pascal, Mircea Eliade ş.a.

De-a lungul întregii vieţi s-a bucurat şi a suferit deopotrivă atât aprecierea şi preţuirea unor înalte personalităţi ale culturii române (Marin Preda, Petru Creţia, Constantin Noica, Mircea Eliade, Basarab Nicolescu ş.a.) cât şi adesea, persecuţia autorităţilor comuniste şi
post-comuniste.

A fost elogiat şi onorat cu cele mai înalte distincţii şi premii literare cum ar fi Premiul “Mihail Eminescu” acordat de Academia Română, pentru volumul Doina (1985) sau Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” (cel mai înalt premiu de poezie din România) şi foarte aproape de a i se propune candidatura pentru premiul Nobel.

Cenzurat şi pus sub supraveghere antitero în timpul regimului Ceauşescu, refuzând orice compromis cu Partidul Comunist şi cu autorităţile comuniste, grevist al foamei atât înainte cât şi după 1989, este bătut bestial de “mineri”, apoi onorat cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Comandor (2000), pentru merite artistice deosebite şi pentru promovarea culturii. Hărţuit de calomniile noilor “puternici ai zilei”, marginalizat de interesele obscure ale cutumelor literare ante si post-revoluţionare din România.

La începutul anului 2008 este dezlănţuită o vehementă campanie de presă denigratoare şi calomnioasă la adresa Poetului.

Moare la 24 apr. 2008 în urma unei minore intervenţii chirurgicale. Adevăratele cauze nu sunt elucidate nici până astăzi.

Cezar Ivanescu: Poeme

CEZAR IVĂNESCU, O MOARTE PROVOCATĂ

CEZAR IVĂNESCU, SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE NICOLAE MANOLESCU

CAPUL ARMATEI A XIV-a RUSE DIN TIRASPOL, generalul Boris Sergheev, decorat de Mitropolitul moscovit Vladimir al Chisinaului si "Intregii Moldove"

Mitropolitul Vladimir l-a decorat pe capul fostei armate a XIV-a ruse de ocupaţie
Plouă cu ordine şi medalii ortodoxe la Tiraspol. La 21 septembrie

Nr.2 în mitropolia Chişinăului "şi a întregii Moldove" îi înmânează ordinul "Cuviosul Paisie Velicikovschi" general-maiorului Boris Sergheev - Foto

Mitropolitul Vladimir (Nicolai Vasilevici Cantarean) al Chişinăului şi „al întregii Moldove” i-a acordat ordinul bisericesc „Cuviosul Paisie Velicicovschi” general-maiorului Boris Nikolaevici Sergheev, proaspăt retras de Moscova din funcţia de comandant al Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR), cum se numeşte acum fosta armată a 14-a rusă de ocupaţie din Republica Moldova. General-maiorul Sergheev a fost comandant al GOTR între 2002 şi 2009. El a fost înlocuit de Kremlin cu colonelul Veaceslav Iurievici Sitcihin. Ordinul „Cuviosul Paisie Velicicovschi” i-a fost înmânat general-maiorului Sergheev de către arhiepiscopul Iustinian (Victor Ivanovici Ovcinnikov) de Tiraspol şi Dubăsari, numărul doi în structura locală a Patriarhiei Ruse de la Moscova.

General-maiorul rus Sergheev a menţionat că se va „mândri că Biserica a apreciat calităţile” sale. El a arătat că a îndeplinit în Republica Moldova „nu doar o simplă funcţie de comandant”, ci a avut şi alte misiuni, întrucât „aici există multe aspecte politico-militare cu care un militar nu s-ar cuveni în genere să se ocupe.” Succesorul său, colonelul Sitcihin, l-a asigurat pe arhiepiscopul Iustinian că „militarii ruşi au un singur scop – asigurarea păcii şi muncii liniştite, a traiului liniştit al poporului care locuieşte pe ambele maluri ale Nistrului”, lăsând să se înţeleagă că GOTR ar urma să-şi extindă şi pe malul drept al fluviului „îndeplinirea misiunii” de asigurare a „traiului (nostru) liniştit”.

Patriarhia Moscovei şi structura ei din Republica Moldova a binecuvântat trupele militare ruse, armata transnistreană şi trupele căzăceşti în vara anului 1992 pentru a lupta împotriva populaţiei paşnice şi a Armatei Naţionale a Republicii Moldova. Totodată, Patriarhia din preajma Kremlinului şi structura ei din Republica Moldova au creditat moral în permanenţă regimul separatist de la Tiraspol, fapt concretizat şi în medalierea căpeteniilor lui cu distincţii ortodoxe.

Recordul absolut la distincţii şi binecuvântări primite îl deţine nimeni altul decât Igor Nikolaevici Smirnov. Acestui individ Biserica Ortodoxă Rusă i-a prins în piept cel mai multe ordine şi medalii. Judecând după acest aspect, bătrânul bandit politic Igor Smirnov, ar trebui catalogat drept cel mai exemplar creştin nu doar de pe teritoriul Republicii Moldova, ci din întreg sud-estul Europei. Astfel, Igor Smirnov s-a „învrednicit” de următoarele decoraţii bisericeşti acordate ]n baya demersurilor mitropolitului Vladimir: 1) Gramata Patriarhală (mai 1996), 2) Oul pascal de Aur (mai 1996), 3) ordinul „Cuviosul Serghie de Radonej” (octombrie 1998), 4) ordinul „Sfântul Kneaz Daniil al Moscovei” de gradul II (octombrie 1998) şi 5) ordinul „Sfântul Gheorghe” (mai 2005). Căpeteniile regimurilor separatiste din Abhazia şi Oseţia de Sud au fost de asemenea distinse cu ordine bisericeşti de către Patriarhia Moscovei, însă ca număr de ordine primite aceştia îi cedează întâietatea lui Igor Smirnov.

O altă căpetenie a regimului separatist de la Tiraspol, Grigori Maracuţa, a fost distins de Patriarhia Moscovei, iarăşi în baza demersurilor mitropolitului Vladimir, cu ordinul „Cuviosul Serghie de Radonej” de gradul II (octombrie 2007).

Marina Smirnova, nora „preşedintelui” Smirnov şi preşedinte al sucursalei tiraspolene a „Gazprombank” a fost distinsă de Patriarhia Moscovei cu ordinul „Binecredinciosul ţarevici Dimitrie” (octombrie 2007).

După succedarea patriarhului Alexei al II-lea de către actualul patriarh Kirill politica Bisericii Ortodoxe Ruse în raport cu regimul ilegal de la Tiraspol nu s-a schimbat. O serie de capi ai regimului au fost în continuare creditaţi moral de către Patriarhia Moscovei.

Evgheni Şevciuk, aşa-zisul „preşedinte al sovietului suprem al republicii moldoveneşti nistrene”, a fost gratificat de Patriarhia Moscovei, ca urmare a demersurilor mitropoliei Chişinăului, cui ordinul „Binecredinciosul Kneaz Daniil al Moscovei”, de gradul II (iunie 2009), iar alţi doi înalţi funcţionari ai regimului implantat de Moscova în estul Republicii Moldova au fost distinşi cu ordine mai mici: Veaceslav Tobuh cu ordinul „Sfântul Binecredincios Kneaz Daniil al Moscovei” de gradul III (iunie 2009) şi Rimma Voronova cu ordinul „Marea Întocmai cu apostolii Kneaghină Olga” de gradul III (iunie 2009).

Vom remarca în context că şi persoana nr. 2 din cadrul mitropoliei Chişinăului şi „a întregii Moldove”, arhiepiscopul Iustinian Ovcinnikov, a fost la rândul său decorat cu „Ordinul Republicii Nistrene” şi cu ordinul „Pentru curaj personal” al „republicii moldoveneşti nistrene”, distincţii acceptate. Precizăm că această faţă bisericească a fost de asemenea distinsă cu ordinul „Gloria muncii” de către preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin.

Mitropolitul Vladimir Cantarean le-a acordat de-a lungul anilor un şir de ordine bisericeşti preşedinţilor Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Vladimir Voronin, prim-miniştrilor Andrei Sangheli şi Ion Ciubuc, ex-primarului Chişinăului Serafim Urechean (acum mare democrat - nota mea), precum şi mai multor militari sau lucrători ai organelor securităţii statului din Republica Moldova.
Vlad Cubreacov

JUSTITIA DE LA BUCURESTI DISPUNE DARAMAREA UNEI BISERICI ORTODOXE. Se intampla in Berceni

Incredibil! Justiţia română dispune dărâmarea unei biserici ortodoxe din Bucureşti!

Într-o ţară cu o populaţie majoritar creştin-ortodoxă, ridicarea unui nou lăcaş de cult, ca urmare a cererilor credincioşilor, pe cheltuiala lor şi sub îndrumarea unor preoţi cu har şi spirit jertfelnic nu poate constitui decît o bucurie. Mai ales cînd este vorba de un mediu urban aglomerat precum capitala, o biserică ridicată în vecinătatea blocurilor concepute de fostul regim ateu în mod îngust materialist, adică strict funcţional, complet străine de Dumnezeu, o asemenea faptă merită măcar elogiată, dacă nu larg popularizată.

Iată însă că, în loc de aceasta, în anul de graţie 2009 noi, preotul paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi miile de enoriaşii din cartierul Berceni, ce locuim în blocurile S1, S2, A12, A14, A15 etc. etc., situate pe Str. Turnu Măgurele şi pe arterele învecinate, ne-am trezit somaţi printr-o aberantă hotărîre judecătorească (2775/15.05.2008), ce ne conferă tuturor umilitoarea calitate de „pîrîtă“, „sa desfiinteze pe cheltuiala proprie constructiile efectuate pe terenul în suprafata de 4232 mp, proprietatea reclamantei [Tatcu Varvara], situat în Bucuresti, str. Turnu Magurele nr. 244, fosta Gilaului nr. 22, fost Intrarea Gilaului nr. 8-10 şi 12 (colt cu str. Turnu Măgurele), sector 4“ (am păstrat nealterate ortografia şi punctuaţia Hotărîrii civile nr. 424 din data de 31 martie 2009, emise de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a civilă, dosarul nr. 5873/2007)!…

Ce contează, nu-i aşa, că în perioada 1980-2000 locul revendicat abia acum de T.V. era viran, cu buruieni de doi-trei metri înălţime, cu fierătănii, cu deluşoare de materiale de construcţie abandonate şi tone de gunoaie, fiind în „deplina şi liniştita posesie“ nicidecum a „numitei“ T.V., ci a cîinilor comunitari ai zonei?…
Ce contează, nu-i aşa, că din 1993-1994, prin eforturile Pr. paroh Grigore Mititean, conjugate şi prelungite apoi de cele ale Pr. paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi ale unora dintre credincioşii locuitori ai zonei, s-au obţinut cedarea suprafeţei în cauză de către Societatea Comercială de Construcţii pe Acţiuni CONSAL SA (cf. adresa nr. 1003/08.04.1996), apoi Hotărîrea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 135/2000, modificată prin cea nr. 57/29.03.2001 (din care cităm: „Art. 1 Se atribuie în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Bucureştilor terenul în suprafaţă de 5000 mp. situat în Str. Turnu Măgurele, sector 4, în vederea construirii unei biserici“)?…

Ce contează, nu-i aşa, că la 27.02.2003 P. Sf. Ep. Sebastian Ilfoveanul, în prezenţa unui sobor de preoţi şi a sute de credincioşi, a sfinţit locul ridicării viitoarei biserici?…
Ce contează, nu-i aşa, că de atunci pînă astăzi, prin donaţiile parohienilor şi cîteva sponsorizări, s-au făcut racordările necesare la apă potabilă, gaze şi electricitate, s-au consolidat zidurile şi acoperişul, s-au montat gresie, aparate de aer condiţionat şi o staţie de amplificare pentru asigurarea unor cît mai bune condiţii de participare, apropiate de standardele actuale, la slujbele şi ierurgiile specifice bisericii strămoşeşti?…

Domnilor aflaţi la putere ,

Noi nu sîntem specialişti în jurisprudenţă, dar ştim că, avînd frică de Dumnezeu şi dragoste de semeni, n-am fost niciun moment animaţi „de rea-credinţă“, cum sîntem acuzaţi, ori de avida poftă de a încălca un anumit „drept de proprietate“, necum de a viza „lipsa de folosinţă“ a cuiva - pentru care sîntem ţinuţi acum să plătim „despăgubiri“… Ne mirăm doar, dimpreună cu experţii numiţi chiar de adversarii noştri, de ambiguităţi privind adresa exactă, vecinătăţile, perimetrul şi celelalte detalii privitoare la un teren care, aproximativ, este suprapus aceluia pe care l-am primit de la primărie în folosinţă gratuită încă din primul an al acestui al treilea mileniu, cu binecuvîntarea episcopului locului.

Ne întrebăm, de asemenea: cui foloseşte actualul ansamblu de legi dacă prin aplicarea părtinitoare a unor prevederi „retroactive“ se lezează sutele de cetăţeni care vin, astăzi, duminică de duminică şi în zilele de sărbătoare la sfînta liturghie şi beneficiază de celelalte servicii religioase tradiţionale? Nu cumva, ca şi octogenara d-nă Tatcu V., avem şi noi ceva drepturi pe care, în graba sa vremelnică de a finaliza un dosar, judecătoria care a dat sentinţa civilă cu pricina ni le încalcă cu superbie, la fel ca pe vremea ateului N. Ceauşescu, care dorea - şi el cu legea-n mînă, desigur - dărîmarea cît mai multor biserici ortodoxe înălţate cu evlavie şi jertfelnicie?…
În consecinţă, vă rugăm să sprijiniţi comunitatea noastră de creştini (reprezentată deocamdată în anexă printr-un număr limitat de semnături, anume ale acelora care au participat la sfînta slujbă din 6 septembrie a.c., ulterior ea urmînd a fi completată), comunitate aflată la un pas de revoltă - căci aceasta îşi doreşte şi potrivnicul: învrăjbirea, ura, intoleranţa - şi, prin studierea voluminosului dosar al speţei şi de către alţi specialişti în drept decît aceia care s-au pronunţat, să se găsească şi o soluţie constructivă.

Rugîndu-ne neîncetat Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - patronii spirituali ai sfîntului nostru locaş -, Maicii Domnului, precum şi Sfintei Treimi pentru luminarea minţii şi a inimii tuturora, sperăm în înţelegerea slujitorilor celor mai înalte instituţii ale actualului stat european România dar ne adresăm şi dumneavoastră, creştinilor din România: sprijiniţi demersul nostru pentru stoparea aberantei hotărîri!
Vă mulţumim anticipat.

Prof. Mihai FLOAREA
24 September 2009

http://www.napocanews.ro/

Foto: Andrei Pandele - daramarea Bisericii Sf Vineri