Saturday, January 3, 2009

BREAKING NEWS: Israelul a inceput invazia terestra in Gaza
Vezi si

Noua Revolutie Rusa: "Crucisatorul Potemkin" e intors pe dos in "Admiral" - un film de propaganda anti-sovietica de 15 milioane de euro. Putin Maximus

ACTION Alert: 26 de lucruri pe care le poti face pentru a ajuta GAZA

Action Alert: Twenty-Six Things to Help Gaza

So far hundreds of civilians have been killed in Gaza. Five sisters in one family, four other children in another home, two children on a cart drawn by a donkey. Universities, colleges, police stations, roads, apartment buildings were all targeted. The UN Special Rapporteur on Human Rights in the Occupied Palestinian areas issued a statement that "The Israeli air-strikes on the Gaza Strip represent severe and massive violations of international humanitarian law as defined in the Geneva Conventions, both in regard to the obligations of an Occupying Power and in the requirements of the laws of war."

Twenty-six things to do to bring peace with justice:

(1) First get the facts and then disseminate them. Here are some basic background information:

The true story behind this war:

If Gaza Falls:

Gaza massacres must spur us to action:

(2) Contact local media. Write letters to editors (usually 100-150 words) and longer op-eds (usually 600-800 words) for local newspapers. But also write to news departments in both print, audio, and visual media about their coverage. In the US
You can find media listings in your country using search engines like google (or

(3) Contact elected and other political leaders in your country to urge them to apply pressure to end the attacks. In the US, Contact the State Department at 202.647.5291, the White House 202-456-1111 the Egyptian Embassy 202.895.5400, Email ( and the Obama Transition Team 202-540-3000 (then press 2 to speak with a staff member).

(4) Organize and join demonstrations in front of EU, US, Israeli and Egyptian embassies or when not doable in front of your parliament, office of elected officials, and any other visible place (and do media work for it).

(5) Hold a teach-in, seminar, public dialogue, documentary film viewing etc. this is straightforward: you need to decide venue, nature, if any speakers, and do some publicity (the internet helps).

(6) Pass out fliers with facts and figures about Palestine and Gaza in your community (make sure also to mention its relevance to the audience: e.g, US taxpayers paying for the carnage, increase in world instability and economic uncertainty).

(7) Put a Palestinian flag at your window.

(8) Wear a Palestinian head scarf (Koufiya)

(9) Wear Black arm bands (this helps start conversations with people).

(10) Send direct aid to Gaza through the United Nations Relief and Works Agency (UNRWA).

(11) Initiate boycotts, divestments and sanctions at all levels and including asking leaders to expel the Israeli ambassadors (an ambassador of an apartheid and rogue state). See Palestinian call

(12) Work towards bringing Israeli leaders before war crime courts (actions along those lines in courts have stopped Israeli leaders from traveling abroad to some countries like Britain where they may face charges).

(13) Calling upon all Israelis to demonstrate in front of their war ministry and to more directly challenge their government

(14) Do outreach: to neighbours and friends directly. Via Internet to a lot of others (you can join and post information to various listservs/groups).

(15) Start your own activist group or join other local groups (simple search in your city with the word Palestine could identify candidate groups that have previously worked on issues of Palestine). Many have also been successful in at bringing coalitions from different constituencies in their local areas to work together (human rights group, social and civil activists, religious activists, etc).

(16) Develop a campaign of sit-ins at government offices or other places where decision makers aggregate.

(17) Do a group fast for peace one day and hold it in a public place.

(18) Visit Palestine (e.g. with

(19) Support human rights and other groups working on the ground in Palestine.

(20) Make large signs and display them at street corners and where ever people congregate.

(21) Contact local churches, mosques, synagogues, and other houses of worship and ask them to take a moral stand and act. Call on your mosque to dedicate this Friday for Gaza actions.

(22) Sign petitions for Gaza, e.g.

(23) Write and call people in Gaza, they need to hear from the outside world.

(24) Work with other groups that do not share your political views (factionalism and excessive divisions within activist communities allowed those who advocate war to succeed).

(25) Dedicate a certain time for activism for peace every day (1 hour) and think of more actions than what are listed above.

(26) Urge your local radio talk shows and news editors to call any of us here in Palestine to report live what is happening on the ground.

For support and contacts of people in Gaza or to volunteer, please contact the Palestinian Center for Rapprochement Between People, via, or call +1-989-607-9480 (from the US and Canada) or +972-2-277-2018 (from other places).

Please feel free to suggest more actions to save Gaza.
by Haitham Sabbah
Haitham Sabbah is an uprooted Palestinian blogger. He is the webmaster and editor of Palestine Blogs, also webmaster and co-editor of Palestine Think Tank. His personal blog is Sabbah's Blog:

Masacrul din Gaza - Ziua a 8-a, 500 de morti, dintre care 75 copii, peste 2000 de raniti

Friday, January 2, 2009

"Noua Ordine Mondiala" se instaleaza pe new world (dis)order: criza internationala. Financial Times o trambiteaza idilic de anul trecut

James Paul Warburg declara în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950: “Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept.“ (“We shall have World Government, whether or not we like it. The only question is whether World Government will be achieved by conquest or consent.” Quote by powerful banker James Paul Warburg before the US Senate in 1950.)
Zbigniew Brzezinski: “Aceasta regionalizare se desfasoara conform planului Comisiei Trilaterale având ca scop convergenta gradata a Estului si Vestului catre un Guvern Unic Mondial… Suveranitatea Nationala nu mai este un concept viabil.“
Chester Ward
, Amiral si fost judecator în Marina Militara SUA, membru în CFR timp de 15 ani: “Scopul principal al CFR este slabirea suveranitatii SUA si a independentei nationale si supunerea ei unui guvern unic mondial.“
David Rockefeller: “Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala ”

Un “guvern mondial” implica mult mai multa cooperare intre tari. Va fi o entitate cu caracteristici similare statului, sprijinita de un organism de legi.UE a stabilit deja un guvern pentru 27 de tari, care ar putea fi un model. UE are o Curte suprema, o moneda, mii de pagini de legislatie, un serviciu civil larg si capacitatea de a desfasura o forta militara. Financial Times crede ca formarea unui gen de guvern mondial este plauzibila.
Ar putea oare modelul european sa se globalizeze?, se intreaba presa americana, care precizeaza ca exista trei motive de a crede posibil acest lucru.
In primul rand, este tot mai clar ca majoritatea problemelor cu care se confrunta guvernele nationale sunt internationale ca natura: exista incalzire globala, criza financiara globala si “razboi global impotriva terorismului”.
In al doilea rand, revolutiile din transporturi si comunicatii au comprimat lumea in asa masura incat istoricul australian de prima marime Geoffrey Blainey a scris: “Pentru prima data in istoria omenirii un gen de guvern mondial este acum posibil”.
Blainey prevede o incercare de creare a unui astfel de guvern in urmatoarele doua secole, o perioada de timp neobisnuita pentru FT.

Israel: "Nu este nici o criza umanitara in Gaza; este ceea ce trebuie!". Ziua a saptea. S-a trezit si presa de la noi: 500 de romani blocati in Gaza

In timp ce Israelul sustine ca nu exista nici o criza umanitara in Gaza, dupa sapte zile de bombardamente soldate cu peste 420 de morti si mii de raniti, televiziunile de stiri de la noi si-au dat seama ca razboiul "inexistent" este, totusi, "un subiect", mai ales ca 500 de romani sunt blocati in Gaza. Pana acum, la punctul de frontiera de la Eretz, au avut prioritate rusii, turcii si niste norvegieni. Romanii, femei si copii, n-ar avea acte la zi. Sa speram ca vor fi salvati inainte ca Isarelul sa declanseze si ofensiva terestra de radere a palestinenilor din Gaza de pe fata pamantului. Pentru a nu (mai) exista nici o criza umanitara...

Mos Craciun ucis in Gaza

Ucraina a primit ce merita: Rusia i-a taiat gazul, UE nu se baga. Cate palme ii mai trebuie pana isi va reveni si va respecta si drepturile noastre?

In editorialul 2009. Marsul spre Est publicat la sfarsitul anului trecut in ZIUA scriam ca Ucraina nu mai are nici o sansa sa-si revina din nesimtire si extremism: "Daca una este Rusia, in cazul Ucrainei putem vorbi fara gres despre o intreaga politica regionala tradatoare a intereselor europene "comune" - vezi Bastroe, Insula Serpilor, Transnistria. Aceasta pe langa politica de purificare etnica a romanilor din Bucovina de nord, Tinutul Herta si Basarabia de Sud, la care Romania asista ca proasta satului UE. Poate doua palme via NATO-Rusia sa o mai trezeasca pe "buna" noastra vecina, Ucraina."
Na ca n-au trecut nici doua-trei zile si si-a si luat primele doua palme: Rusia i-a taiat gazul si UE a anuntat azi ca nu se baga. Astept cu interes si alte palme care sa trezeasca autoritatile de la Kiev.
Poate si Romania isi aduce aminte ca avem romani nu numai in Moldova ci in intreaga Basarabie istorica si Bucovina de nord si, atunci, ar trebui sa avem la Guvern un Oficiu pentru Moldova si Ucraina, pentru Rasaritul romanesc, care sa apere drepturile congenerilor conform Strategiei Nationale de Securitate. Poate si NATO observa ca Ucraina, ca stat CSI, cam incalca normele euro-atlantice in cazul situatii de la Gurile Dunarii europene (nu slave) sau al implicarii mafiote in Transnistria si reconsidera si asa-zisul Membership Action Plan. Poate si Rusia se enerveaza mai abitir si revendica Crimeea si inca o parte din Ucraina. Poate-poate...

Mai jos stirea Euronews: EU to stay out of gas row unless supplies affected

Despite concerns about gas supplies to western Europe the EU says it will not get involved in the row between Russia and Ukraine until deliveries are affected.
Moscow says flows to the EU will not be hit unless Kiev starts illegally diverting gas from pipelines running through its territories. The two countries are in dispute over how much Ukraine pays for the resource.
Russian energy giant Gazprom has shut down supplies to its neighbor, but Ukrainian President Victor Yushchenko says he is confident ongoing talks will lead to a settlement.
Ukrainian officials have traveled to new EU president the Czech Republic to reassure the bloc that gas deliveries won’t be affected. (

Film satanist realizat in Romania: Krabat - Moara Satanica. Actorul are nume simbolic: David Kross. Polirom ofera cartea copiilor ca "Moara fermecata"

Filmul KRABAT, ecranizarea nuvelei lui Otfried Preußler - Moara Satanica, dupa o poveste care dateaza din secolul al XVII-lea - a fost realizat pe parcursul a doi ani, in Romania, zona Sibiu, dupa cum vedeti mai sus. Difuzat in Europa occidentala in luna octombrie - si in curand si in Romania! - filmul, ca si nuvela, trateaza "magia neagra" si posedarea satanica. Chiar daca dupa transpunerea in practici sataniste criminale finalul ar fi fericit - eroul principal, Krabat, rezista diavolului din dragoste pentru o fata -, pe parcursul filmului spectatorul este captivat si "capcanat" de "fratietatea" ritualurilor satanice iar un tanar neformat poate cadea usor in spectacolul "magic" al transformarii in corb sau al insusirii altor puteri "magice". De altfel, un stimulent "benefic" este dat de vointa tanarului, care, pentru a-si infrange stapanul, dracul ce poarta numele de "om bun" - Goodman, Krabat isi propune sa-l depaseasca.
Din cate am inteles, realizarea productiei a fost refuzata initial in Cehia si Polonia. In Romania a fost mai simplu...
Dincolo de acest post, ce se vrea doar un simplu avertisment pentru cazul in care copiii dvs vor sa cada in "magia" filmului, remarc si ticalosia Editurii Polirom. Stiti care: cea a carui patron a publicat recent, dupa "Evanghelistii" Alinei Mungiu si "Memoriile" Inaltului Bartolomeu. Ei bine, si Polirom a publicat nuvela, in 2000, insa preschimbandu-i titlul, pentru a ajunge mai usor la mintile si sufletele copiilor. Din "Moara satanica" au tradus in "Moara fermecata". Induiosator! Iata si cum o descrie Editura Politrom:
"Cartea prezinta aventurile magice ale tinarului Krabat, un baiat obisnuit caruia i se intimpla lucruri neobisnuite.
Krabat (Moara fermecata) - Editura Polirom - Literatura pentru copii
Cuprins: Moara din Mlastina Scroafei • Unsprezece plus unu • Viata nu e usoara • Drumuri in vis • Cel cu pana de cocos • His, pe bara! • Semnul fratiei • Ia aminte, eu sunt mesterul! • Blaschke-Vinde-Boi din Kamenz • Fanfara militara • Amintirea • Fara preot si cruce • Dupa legea moraritului si rinduiala breslei • O iarna usoara • Vivat Augustus • In zarea luminarii de Pasti • Povesti despre Pumphutt • Tirgul de cai cu bucluc • Vin si apa • Lupta de cocosi • La capatul rindului • Magul negru • Cum zbori pe aripi • Incercari de fuga • Zapada peste semanaturi • Eu sunt Krabat • Dincolo de soare si de luna • Surprize • O trebusoara grea • Vulturul sultanului • Suvita • Oferta • La cumpana anilor "
"Mesterul", ati inteles, este traducerea gasita de Polirom pentru... diavol...
Cum au fost indusi in eroare parintii pentru a cumpara cartea "fermecata"

Thursday, January 1, 2009

Civic Media incepe bine noul an. LARRY WATTS: Cum au pus KGB-ul si GRU-ul stapanire pe tara. Factorul co-etnic. Reocuparea Romaniei

Războiul clandestin dintre Pactul de la Varşovia şi România

Publicăm în serial fragmente din noua lucrare a istoricului american dr. Larry Watts (foto dreapta), un excepţional cunoscător al realităţilor româneşti ante şi post-decembriste. Este o carte-document, care va vedea curând lumina tiparului, dezvăluind publicului autohton, dar şi observatorilor internaţionali amănunte absolut senzaţionale din culisele politicii şi ale spionajului, care au precedat revoluţia din decembrie ‘89 şi manevrele care i-au urmat. Bazat pe o serie de documente extraordinare din arhivele serviciilor speciale americane si nu numai, studiul lui Larry Watts oferă o perspectivă cu tentă explozivă asupra unor evenimente şi persoane privite până acum din cu totul alte unghiuri.
Fost consultant RAND, Larry Watts a absolvit cu master Universităţile din Washington, Seattle şi UCLA, având şi un doctorat la Umea University din Suedia. Intre 1990 şi 1991 a fost conducătorul Biroului IREX din Bucureşti , pînă în 1997 a fost Senior consultant al Project on Ethnic Relation şi director al Biroului PER din România. Din 1990, Larry Watts a fost consilierul mai multor autorităţi române, în probleme de reformă democrată şi control asupra instituţiilor statului. A fost implicat direct în înfiinţarea Colegiului Naţional de Apărare şi a Consiliului pentru Minorităţi Naţionale. A semnat numeroase cărţi şi studii de istorie, între care “Reforma militară românească şi integrarea în NATO”, “O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 1918-1941”- volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareşalului Antonescu, co-editor la “Globalization of Civil-Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Articolelele şi studiile sale au apărut frecvent în publicaţii precum “Studies in Intelligence”, “Problems of Post-Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security” s.a.m.d.
Prima parte a studiului examinează geneza transformării României din aliat în inamic al blocului sovietic, a eforturilor sale de a ieşi de sub dominaţia sovietică în domeniul spionajului şi ameninţarea pe care o reprezenta pentru Moscova. Din demersul publicistic al lui Larry Watts putem trage concluzii privin operatiunea de reocuparea a institutiilor statului roman prin aceleasi modalitati ca si kominternistii bolsevici Valter Roman, Leonte Tismaneanu (foto stanga), Leonte Rautu, Gizela Wass sau Dionis Patapievici. Printr-o coincidenta, aceste nume importante de agenti kominternisti si NKVD-isti din perioada ocupatiei sovietice se afla astazi pe aceleasi firmamente politico-institutionale prin urmasii lor directi.
Capitolul I
Îi asigurăm pe cetăţenii României de sentimentele noastre tradiţionale de prietenie şi bună-vecinătate şi confirmăm eforturile noastre reale pentru o strânsă cooperare în interesul socialismului şi al păcii.
Mihail Gorbaciov - 1989
Continuarea la
Democratic Control of Intelligence Services: by Hans Born, Marina Caparini - 2007 - Political Science - 303 pages...
Chapter 3 Control and Oversight of Security Intelligence in Romania Larry L. Watts,M1
Cum a fost pacalita CIA pe 15 noiembrie 1987. Adevaruri nescrise despre Vladimir Tismaneanu, evocate de regretatul Parinte Calciu si reconfirmate azi

Gaza - "revelion" printre morti, gloante si bombe. Noul an aduce palestinienilor inca o zi de bombardamente israeliene: a sasea

Cum a fost pacalit vladica Bartolomeu Anania sa se faca frate cu dracul. Editura Polirom – baza acoperita a unei retele anti-romanesti

Polirom/Cartea Romanesca – baza acoperita a unei retele policentrice neo-kominterniste, anti-romanesti, anti-ortodoxe

Inaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe Romane, Mitropolitul Bartolomeu Anania, scriitor si fost detinut politic, s-a lasat pacalit de o «oferta generoasa» a Editurii Polirom, care a surclasat-o pe cea primita anterior de la Editura Curtea Veche, si si-a publicat «Memoriile» sub antetul editurii infiintate in rasaritul Romaniei, la Iasi. Inalt Prea Sfintia sa are o scuza: conform propriilor sale afirmatii difuzate la Radio Romania, are nevoie de bani pentru bursele Fundatiei Bartolomeu Anania si considera, probabil, ca acestia pot sa vina de oriunde daca scopul final este unul merituos. Dupa cum o spune singur, parca aparandu-se, scriitorul Valeriu (Bartolomeu) Anania se sprijina si pe afirmatia marelui duhovnic Ilie Cleopa, care observa cum, prin diverse donatii mai dubioase, «a ajuns dracul sa ridice si Biserici!». Acesta ar fi castigul omului de dreapta, fost membru al Fratiilor de Cruce, calugarul mitropolit Bartolomeu Anania.
Dar care este castigul Retelei Polirom, care, conform informatiilor de mai jos, ii apartine distinsului teoretician de stanga Serge Moscovici, fost agent al Kominternului sub numele de Strul Hers Moscovici si autor al proiectului "Republica Socialista Sovietica Moldova", cu capitala la Iasi (acelasi Iasi)?
Pentru ca ne aducem aminte, pe de alta parte, ca tot bunul parinte Cleopa ne invata ca de te faci frate cu dracul ca sa treci puntea, la capatul ei esti... tot un drac. Iar intelepciunea populara crestina a romanilor ridica multe semne de intrebare asupra dainurii unei constructii cu dracul…

Gruparea, care primeste analize din surse diverse, bine documentate, si se doreste a fi o observatoare atenta a celor care ne murdaresc, zilnic, tara, a urmarit cum la Iasi, la lansarea din luna decembrie a anului trecut a «Memoriilor» scriitorului Valeriu Anania (dupa cum este semnat volumul), Aula Magna a Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” a fost plina ochi de militanti de dreapta. De la batrani legionari, fosti detinuti politici cu parul dalb, la tineri ascoristi, de la calugari adanc indohovniciti la preoti simpatizanti ai «curentului Anania» din sanul Bisericii; sa le spunem mai traditionalisti, spre deosebire de cei ecumenisti. De pe podium, acestia erau inregistrati de camerele TV si imbratisati cu privirea atat de IPS Anania si IPS Teofan cat si de Cristian Hadji-Culea, fostul director al TVR sustinut de Adrian Nastase si Ion Iliescu, in prezent director al Teatrului National din Iasi, si de directorul general al Editurii Polirom, Silviu Lupescu.
Pacat ca Inaltul Bartolomeu Anania nu a stiut atunci ca distisnul director al Polirom, aflat la stanga sa, este acelasi cu editorul «celebrei» piese «Evanghelistii» a Alinei Mungiu Pippidi, in care Iisus, Fecioara Maria si Sfintii Apostoli sunt personaje de bordel, un volum de care, conform propriilor afirmatii, domnul Silviu Lupescu este foarte mandru (vezi interviu in, o alta ecrescenta a retelei «culturale» anti-romanesti, in care se apreciaza ca mizeria Alinei Mungiu de la Polirom/Cartea Romaneasca reprezinta «cel mai radical şi mai percutant text literar publicat după 1990 în România»).
Pacat ca Inaltul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Romane nu a stiut nici ca editorul sau este acelasi personaj care s-a alaturat organizatiei asa-numite “Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” – varful de lance al campaniei anti-Icoane si anti-Religie - si, la aparitia Legii Cultelor declara: “Este o formulare ambigua in lege. Pot fi considerate delicte si operele de arta, ceea ce contrazice necesitatea unei arte laice. Este o amenintare la adresa laicitatii artei. Ma gindesc la o serie de evenimente de anul trecut, ca punerea in scena a piesei «Evanghelistii» si filmul «Patimile lui Hristos», sau la alte opere de arta al caror continut ar putea contine un simbol religios”, a declarat Silviu Lupescu, directorul editurilor Polirom si Cartea Romaneasca care a publicat o noua editie a piesei “Evanghelistii” de Alina Mungiu Pippidi, la scurta vreme dupa ce punerea in scena a acestui text la Ateneul Tatarasi din Iasi declansase scandalul binecunoscut.
Pacat ca Inaltul Mitropolit, fost detinut politic pentru convingerile sale anticomuniste, nu a stiut ca la stanga sa, laudandu-i cartea, sta acelasi Silviu Lupescu care inainte de 1989 a detinut functii cheie in conducerea publicatiilor „studentesti” de propaganda comunista, iar dupa a devenit membru al Soros si GDS (vezi aici un desen pro-Mungiu semnat de Perjovschi in organul GDS, “22″) si membru al Consiliului de Conducere al ICR (alaturi de aceeasi Alina Mungiu Pippidi, printre cei numiti de asemenea de nu mai putin celebrul Patapievici).

La lansarea de la Iasi a «Memoriilor» s-a ajuns cu discutia chiar pana la ideea aberanta ca Editura Polirom ar putea publica si editia a doua a Bibliei comentate de Bartolomeu Anania. Editura nu este la prima atingere a curentului de dreapta calugaresc: tot Polirom a inceput si publicarea scrierilor Parintelui Nicolae de la Rohia, fost Nicolae Steinhardt, impreuna cu Manastirea Sf Ana. In contextul mai larg in care dusmani clari ai Ortodoxiei, proveniti din randul retelei neo-kominterniste a GDS, se ocupa cu «recrearea dreptei», a unei «altfel» de drepte, demersurile Editurii Polirom, parte a aceleasi Retele, trebuie analizate cu mai multa atentie. Iar consilierii ierarhilor Bisericii trebuie sa dovedeasca mai multa intelepciune inainte de a accepta daruri «generoase»! Pentru ca Biblia sa nu apara, cum stau acum «Memoriile» - prezentate de… Teodor Baconsky ! -, pe acelasi raft al Editurii Polirom cu «Versetele Satanice» si alti celebri scriitori ca… Mihaela Radulescu, Alina Mungiu, Gabriel Andreescu, Paul Cornea, Cristian Badilitia sau Serge Moscovici, Salman Rushdie si Saul Below, «crematorul» lui Eliade.
Nu vrem sa credem ca Biserica nu mai are alte resurse si trebuie sa beneficieze de «serviciile» unui nod al Retelei neo-kominternului in Romania, amestecand astfel cele sfinte cu cele mai mult decat intunecate.
Nu in ultimul rand, ramane spre meditatie intrebarea : daca Inaltul Anania a castigat niste bani pentru Fundatie, printr-o aparitie publicistica, Editura Polirom ce a (mai) castigat ?

Aflati mai jos, pe scurt, Istoria Editurii Polirom :

Istoria Polirom pleaca de la o combinatie bizara dintre un brailean ajuns artizan al "Laboratoarelor Europene de Psihologie Sociala", Serge Moscovici (foto) si un personaj oarecum pitoresc si ciudat al targului iesilor, un anume Adrian Butuca, fost sef al tineretului comunist inainte de 1989.
In 1989, Butuca, pe atunci inca student, s-a casatorit cu o fata bogata, fiica directoarei adjuncte de la sucursala ieseana a Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC). Tata-socru i-a dat 300 000 de lei, cu care la vremea aceea puteai cumpara cinci Dacii. Butuca s-a apucat de afaceri si s-a orientat in directia potrivita utilizand sloganul Go…Est. Astfel Butuca a dat lovitura tiparind in Rasaritul Romaniei, in Republica Moldova – unde la vremea aceea nu existau tipografii private -si a creat primul mare brand al economiei private a Iasului - Polirom, dezvoltat ulterior in editura si tipografie. Cum a gasit Butuca intrarile potrivite pentru a tipari la tipografiile controlate de stat – a se citi statul sovietic comunist -, este, oarecum, un mic mister. Moldova este o zona si acum foarte controlata, unde daca vrei sa faci afaceri trebuie sa treci sa dai binete cate unui mare «voievod» comunist, daca vrei sa poti scoate bani; iar daca chiar produci trebuie sa imparti cu structurile reprezentative - respectiv cu sistemul. Cum-necum, Butuca s-a descurcat si a primit un avant serios dinspre partea estica a Prutului.
Multi dintre milionarii si miliardarii Romaniei au fost imbogatiti cu sprijinul «baietilor destepti» de la Chisinau. Spre exemplu, poate cel mai cunoscut caz este cel al lui Dinu Patriciu, care a fost «facut om» de Ion Sturza, fost agent KGB, ulterior prim-ministru al Moldovei, ulterior mare bussiness-man, cel care a tras sforile Rompetrolului pentru a ajunge in mana Kazahstanului, stat fondator al CSI si totodata o anexa cu vitrina spre occident a Moscovei. Chiar daca nu are rezultatul financiar al celor doi, Butuca ii depaseste probabil la capitolul corupatorilor de suflete.
Cu sprijinul rasaritean, Butuca a reusit sa transforme editura sa intr-un important vector de influenta, poate mai puternic decat toate publicatiile grupului de presa al liderului PNL, printre care, sa nu uitam, se numara o alta corupatoare de suflete, revista «Dilema Veche» a lui Andrei Plesu.
Editura Polirom, la care Adrian Butuca detinea un pachet de actiuni de 54 la suta, a avut cea mai spectaculoasa crestere economica din tot grupului de firme pe care il controleaza omul de afaceri. In grupul de firme al lui Butuca, in prezent Consul Onorific al Turciei pentru Moldova (?!), se mai afla si Moldomobila Romania. Printre alte initiative ale sale, la sfarsitul guvernarii CDR, Butuca a tras niste sfori politice incercand preluarea Antibiotice SA. N-a reusit insa. Ulterior, a mizat pe ApR, partid creat de la Paris de fascinatul romano-francezo-israelianul Adrian Costea, cel care a deturnat zeci de milioane de euro din contracte incheiate cu statul roman. Consecvent ideilor social democrate asimilate inca din tineretea sa UASCR-ista, Adrian Butuca, patronul Polirom, s-a reorientat apoi spre PSDR. La acea vreme, in 2000, era de departe cel mai bogat tanar iesean (averea sa era estimata atunci la 20 de milioane de dolari) iar in prezent averea sa se ridica, oficial, la circa 70 milioane de euro. In 2005, cifra de afaceri a Editurii Polirom era de circa 4 milioane de euro la un volum de 5,5 milioane de carti vandute. Polirom se extinde, de la Iasi, la Bucuresti si Timisoara si este evaluata azi la 25 de milioane de euro.
La capitolul ideologie, daca initial Adrian Marino a fost mentorul editurii, pe masura ce afacerea s-a extins s-au mai adaugat Liviu Antonesei, Stefan Afloroaei, Mihai Razvan Ungureanu, Florin Florescu, Sorin Antohi si Andrei Hoisie, cunoscutii turnatori si impostori protejati si promovati prin intermediul MAE-ICR-Noua Europa de echipa Ungureanu-Patapievici-Plesu (Ungureanu, cu care Butuca se cunoastea din vremea CC al UTC, i-a botezat unul dintre copii patronului Polirom). Lor li s-au alaturat „grupul Timisoara“ – Adriana Babeti si Mircea Mihaies – apoi gruparea „externa“, Vladimir Tismaneanu, Matei Calinescu, Norman Manea etc.
Adrian Butuca mai detine 50% din actiunile statiei Radio Hit, impreuna cu prima sotie, care detine (24,5%). Aceasta s-a recasatorit cu Paul Iancu-Dolhascu, care este si directorul postului la care detine si pozitia simbolica de actionar minoritar (1%). Tot la postul Radio Hit, intre actionari, Mediaindex ne indica prezenta unui alt tovaras de ApR al lui Adrian Butuca, respectiv pe penalul Iulian Chifu, folosit de aripa PSD din SIE, partener al lui Doru Tompea, lider PSD local, in combinatii de jaf la bugetul Romaniei - respectiv Departamentul pentru Realatiile cu Romanii de Pretutindeni din MAE -, cercetate de Curtea de Conturi si (inca) nepedepsite.
Insa cel mai important personaj al Polirom, cel putin la vedere, este Silviu Lupescu, fost redactor-sef la Opinia Studenteasca a UASCR si membru in Consiliul National al Fundatiei pentru o Societate Deschisa SOROS, in prezent membru al GDS. Aceeasi «societate deschisa» si acelasi GDS care au coordonat activ, si o fac in continuare, prin instrumentele «societatii civile», campania pentru eliminarea Icoanelor si a Religiei din Scoli.
Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom este si vicepresedinte al AER-ului - Asociatia Editorilor din Romania manipulata de Gabriel Liiceanu, si fondata in 1991, cu un numar de 67 de membri, printre care Humanitas, Polirom si Rao. AER a organizat standul Romaniei la Targul de carte de la Frankfurt in anii 2000, 2001, 2002 si 2005 si la Salonul cartii de la Paris in 2005 si se ocupa anual de Targul de Carte de la Bucuresti. Societatea Comerciala Editura Polirom S.A. a tiparit lucrari «cu cante » cum ar fi Raportul Comisiei Wiesel – Iliescu – comanda PSD dar si Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania – comanda PNL dar si «lucrarile» lui Tismaneanu, al carui gardian credincios este Silviu Lupescu. Polirom urma sa publice si volumul de 666 de pagini (in manuscris) asa-numitul Raport Tismaneanu – anti-ortodox si anti-romanesc - preluat insa de Humanitas-ul lui Liiceanu.
Undeva, mai in penumbra lui Silviu Lupescu se afla un alt tovaras al familiei Tismenitki, Serge Moscovici, nascut in Romania, tara pe care a parasit-o la varsta de 22 de ani, al carui fiu, Pierre Moscovici, a continuta traditia comisariala, devenind comisar european, fostul raportor si supraveghetor al Romaniei din partea Parlamentului European. Nascut in 1928 sub numele Strul Hers Moscovici, intr-un mediu sionist, actualul Serge a optat pentru comunism, intrand in 1939 in reteaua ilegala si conspirativa de partid. Partidul era in afara legii deoarece Internationala proclamase dorinta ruperii Romaniei in bucati atribuite « imperiilor » din jur. Structurile moscovite, CEKA, NKVD, au creat retele clandestine intre care se gasea si Strul Moscovici, al carui agent de legatura purta numele conspirativ de Kappa. Amicul cel mai apropiat din acea perioada a lui Moscovici, Gheorghe Craciun, va fi cunoscut peste ani drept macelarul de la Aiud sau tortionarul de la Aiud, director al penitenciarului Aiud. Paul Goma sustine ca printre tovarasii de kalasnikov ai lui Moscovici se afla si tatal actualului director al Polirom, Silviu Lupescu.
La un moment dat, Moscovici alege varianta traiului in zone mai aerisite, conform unui plan mai larg de raspandire in Occident (vezi si cazul trotkistilor Virgil Ierunca si Monica Lovinescu); se duce la Paris si incepe sa urce pe treptele afirmarii universitare, unde pune baze teoretice conceptiilor sale primare comuniste. Este initiatorul teoriei reprezentarilor sociale si ocupa in prezent postul de director al Laboratorului European de Psihologie Sociala din cadrul Fundatiei “Maison des sciences de l’homme” din Paris. Isi schimba numele in Serge Moscovici si, ulterior, devine membru al Academiei de Stiinte Rusesti si membru onorific al Academiei de Stiinte Ungare.
Conform dezvaluirilor lui Paul Goma (foto alaturat din Jurnalul sau), adevaratul patron din umbra al Editurii Polirom ar fi chiar Serge Moscovici, fostul agent bolsevic Strul. Daca este asa, nu este singura institutie acoperita in care functioneaza oameni educati de Moscova in specificul tehnicilor conspirative. La Polirom dar si la Humanitas s-au concentrat reprezentantii unui «curent» izvorat din celule ideocratice adanc scufundate si bine infasurate de reteaua «conspiratiei deschise». Grupul mai functioneaza si in jurul unor reviste precum «Sfera politicii», «Politica», «22», «A treia Europa» sustinute de Soros, sau «Dilema Veche», sustinuta de Patriciu, «Idei in Dialog», supliment cultural al publicatiei Catavencu, sau «Observator Cultural» intretinuta de avocatul GDS, dar si in alte edituri, catedre, universitati, cum ar fi Universitatea Central-Europeana (CEU) a lui Soros, cu sediul central la Budapesta. Insasi Polirom are un «Supliment de Cultura» daunator si ramificatii asijderii in Republica Moldova.
Aceasta grupare generic adapostita sub sigla GDS - grupul "intelectualilor" infiinta de Silviu Brucan - participa la fenomenul postdecembrist al actiunii de «infasurare» a Romaniei intr-un invelis geopolitic falsificator, care desfigureaza chipul acestei tari si al acestui popor in lume. Polirom este o veriga, un nod, care are un rol bine stabilit in «evolutia culturala», in operatiunea «revizurii notiunilor». Actiunea este rezultatul cooperarii unor panideii, unor «internationale», a celei clasice, la vedere, Kominterniste cu cea a Mitteleuropei, de tipar neokominternist, care s-a afirmat si s-a stabilizat in Europa Occidentala, incepand de prin anii ‘70. Efectele ei sunt pe deplin vizibile dupa 1989. Frontul Salvarii Nationale (FSN) in care s-au regasit initial majoritatea actorilor GDS, la comanda lui Silviu Brucan, a fost expresia panideii imperiale de sorginte moscovita cu un rol major in operatia de falsificare si/sau dislocare a ideii nationale din spatiul mental romanesc.
Reteaua are drept un obiectiv, pe termen lung - cel putin o generatie sau doua -, acela de a obtine puterea totala, dupa modelul sovietic dar cu mijloace moderne, de a desfigura si remodela “harta mentala” a poporului roman. Actorii acestei grupari ideologice, anti-ortodoxe si anti-romanesti, (regizorii stau mai la distanta) incearca sa defineasca o anume “harta cognitiva” pe care s-o impuna utilizand resursele aparatului institutional, in care si-au gasit loc in pozitii cheie atat inainte cat si dupa 1989. Astfel actioneaza continuu la erodarea si distrugerea simbolurilor nationale, a pilonilor romanismului, a culturii si ortodoxiei, de la Stefan cel Mare si Sfant la Sfintii Inchisorilor, de la Eminescu la Parintele Staniloae.
O preocupare constanta, de ordin strategic este rescrierea istoriei, «prelucrarea» acesteia – respectiv ocultarea radacinilor ateist-bolsevice ale ciumei rosii, stergerea din memoria si de pe retina supravietuitorilor si urmasilor a adevarului, folosind inclusiv si mai ales mijloace institutionale. Polirom este doar un instrument de smintire, ce face parte din mai vasta opera de « inginerie sociala » la care mosmondeste neobosit fostul agent bolsevic Strul Moscovici, alaturi de altii ca dansul, mostenitori ai misiunii lui Leon Tisminenski, fiul si tovarasii sai de drum Mungiu, Plesu, Patapievici, Codrescu-Adolf eiusdem farinae…

In laboratoarele criminalei revolutii franceze, continuata apoi de cea marxist-leninista, s-au pus bazele teoretizarii politice in concepte precum «stanga» si «dreapta». Revolutia (revolvo - intoarcere pe dos) a insemnat atunci peste 200 000 de victime si zeci de milioane pana astazi. Tot cu aceeasi ocazie s-au pus bazele actualului sistem politic - falsa si formala idee de dreapta si stanga - inchipuita la origine de iacobini si girondini - asezati pe scaune unii la stanga si altii la dreapta pupitrului central, de fapt aceeasi grupare de bolnavi. Dupa tiparul acesta, astazi, anodini cu diverse si multiple pseudonime, o fac pe «teoreticienii de dreapta», alaturi de alti anti-crestini si anti-romanii notorii, cu totii hulitori ai lui Eminescu, in timp ce altii, de aceeasi teapa, se ocupa de «valorile stangii».
Tovarasii au stiut sa se imparta dupa modelul «revolutionar», pentru a acoperi intregul spectru politic, administrativ, cultural si a controla total tarile ocupate.
Indemnul lui Eminescu din « Sa facem un Congres » este mai actual ca niciodata :
« Astãzi credem cã ar fi venit timpul ca sã pretindem si noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp sã declarãm neted si clar cã în tara noastrã (cãci este a noastrã mai bine decât a orisicui) noi nu suntem nici vrem sã fim maghiari ori nemti. Suntem români, vrem sã rãmânem români si cerem egala îndreptãtire a natiunei noastre. Fatã cu orice încercare de deznatiunalizare ori suprematizare, întrebãm cu rãcealã si constiuti de drepturile ce ni le dã aboriginetatea noastrã si spiritul secolului: ,,Cine sunt acesti oameni si ce vor ei în tara noastrã?” »

Polirom – baza acoperita a unei retele policentrice neo-kominterniste, anti-romanesti, anti-ortodoxe Posted on Thursday, January 1, 2009 in Agenti Anti-Romania
Vezi si
Amintirile Alinei Mungiu despre placerile lui Silviu Lupescu fata de blasfemia "Evanghelistii"

Mircea Platon despre Silviu Lupescu, editorul "Memoriilor" Inaltului Bartolomeu Anania

Între epigonismul mizeriei şi originalitatea sfinţeniei

În anul care a trecut s-au petrecut şi rostit câteva lucruri demne de trecut la catastif. În cele ce urmează mă voi referi la trei dintre ele.

1. În "Observator cultural" (nr. 19/7-13 iulie 2005), într-un articol trasând idei directoare pentru asortarea culturii române cu Occidentul civilizat, Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom, a scris: "Un posibil obiectiv major ar fi, să zicem, o cultură modernă, competitivă, bună de ieşit «la export». Or, ca şi în cazul altor produse autohtone, nici cele culturale nu prea îndeplinesc asemenea condiţii. Cititorul român cultivat, scria într-un răzvrătit articol din Suplimentul de cultură tânărul prozator Adrian Şchiop, «merge la duhovnic, îşi face cruci în autobuz şi are idei dure de dreapta». Cel occidental e altfel. Ceea ce primul caută cu nesaţ, celuilalt îi este îndeobşte indiferent. «Păşunismul» folclorico-religios şi derivatele sale [...] nu pot duce decât la idei de «uz intern» [...] O cultură gregară şi conservatoare, steril moralizatoare, care reflectează mai curând asupra propriului ei trecut, decât priveşte către viitorul imediat este, de la sine înţeles, una a «contrasensurilor». Or, în pofida unor zvâcniri juvenile recente, cultura română are tendinţe gerontologice"
Înainte de orice alt comentariu, trebuie să notăm că "Suplimentul de cultură" e o publicaţie a Poliromului şi că Adrian Şchiop e şi el un produs Polirom. Romanul său, Pe bune/pe invers, face parte din noua serie de proză programatic mizerabilistă editată de Polirom. Dacă, în cadrul noii direcţii poliromice, Cecilia Ştefănescu ne oferă scene de lesbianism studenţesc în anii ’80, iar Ioana Băeţică personaje compulsiv coprofage, personajul lui Şchiop e un "ingenuu, homosexual, complexat, inhibat, (semi-)ratat social" (apud C. Rogozanu pe coperta a patra a cărţii). Ce e interesant în ruminaţiile lui Lupescu e dispreţul arătat tradiţiei româneşti de directorul celei mai active edituri româneşti la ora actuală. Silviu Lupescu, directorul editurii care publică Biblia în noua traducere girată de Cristian Bădiliţă, e scârbit de faptul că cititorul român se spovedeşte. Dar poate că Biblia e, pentru domnia-sa, doar literatură. Sau doar o afacere. Asta înţeleg. Ceea ce nu înţeleg însă e cum de, în condiţiile unui divorţ atât de marcat între gusturile lui Lupescu şi cele ale publicului cultivat, a putut editura Polirom să ajungă lider de piaţă. Dacă publicul român e atât de obscurantist, cum de a putut proiectul editorial al lui Lupescu să reziste? Cine îi cumpără pe cei ca Şchiop? Sau pe Elfriede Jelinek, de exemplu, laureata Nobel din 2004 pe care Lupescu s-a grăbit să o traducă, o scriitoare pornografic-comunistă a cărei lipsă de valoare literară a şi făcut pe unul din membrii juriului care i-a decernat premiul să demisioneze de ruşine. Dacă cititorul român cultivat are îndeletniciri bisericeşti care îl fac incompatibil cu viziunea estetică a lui Lupescu, să înţelegem că Polirom e editura publicului român incult? De obicei oamenii religioşi sunt învinuiţi de "obscurantism" şi "analfabetism"; or, acum reiese că ei sunt, de fapt, cititorii "cultivaţi" ale căror gusturi trebuie cu necesitate schimbate. Şi de asta se ocupă Lupescu, în numele reducerii păşunistei "rapsodii române" la atonalismul Occidental.
Dar, se pare, nici Occidentul nu e chiar aşa obsesiv-erotic precum insistă Lupescu. În "Ziua" din 12 mai 2005, s-a putut citi un articol în care Andrei Şerban se dezlănţuia împotriva puritanismului american. La 21 aprilie, când la Metropolitan Opera din New York a avut loc premiera operei Faust de Charles Gounod în regia lui Şerban, spectatorii şi cronicarii prezenţi au avut surpriza să-l vadă pe "dracu’ gol". Adică nu chiar gol, dar într-un costum de cauciuc mulat pe corp, cu muşchi de halterofil, genitalii la vedere şi coadă de şarpe. Astfel deghizat în Mefisto, basul (est-) german Rene Pape a cântat, spun cronicarii, excelent, deşi vizibil stânjenit de caraghioasa montare a lui Andrei Şerban, considerată de cronicarii de la "New York Times" şi "American Record Guide" drept kitsch. Supărat de primirea montării sale, Andrei Şerban declara în articolul din "Ziua" că "bogătaşii" care subvenţionează Metropolitanul au un "gust burghez", diferit de "gustul estetic" pe care-l are el. Citez în continuare din articolul semnat de Simona Chiţan: "Ziarul «New York Times» a criticat faptul că Rene Pape, interpretul lui Mefisto, apare dezbrăcat pe scenă. «Trăim în America în perioada lui Bush, când puritanismul şi ipocrizia religioasă devin periculoase», a declarat Şerban. «Până şi Mefisto ar trebui îmbrăcat în costum şi cravată, ca politicienii de la Casa Albă, ca să fie aprobat», a comentat regizorul. «Dar şi mie, ca şi lui Mefisto, puţin ne pasă de ce scrie New York Times», a conchis el".
Ceea ce trebuie să ştie cititorul român care citeşte asemenea articole e faptul că "New York Times" nu e o publicaţie pro-Bush. E, mai degrabă, un ziar de stânga, perfect adaptat şi promotor al corectitudinii politice, multiculturalismului şi avangardei artistice de pe meterezele cărora trage cât poate în conservatori. Din 1974 şi până acum, în paginile acestui ziar au apărut sute de articole, notiţe şi cronici laudative la adresa lui Andrei Şerban. Aşadar, deşi "New York Times" nu e la fel de radical ca hipiotul "Vilage Voice" sau ca foile care se distribuie gratis la metrou sau pe stradă, el nu e un ziar pentru conservatori, ci pentru stânga moderat radicală şi cu nevroze şi despuieri la modă. De fapt, ceea ce critică Anthony Tommasini în "New York Times" şi Kurt Moses în "American Record Guide" e faptul că, în lipsa unei concepţii regizorale cu adevărat înnoitoare, Andrei Şerban a ales să fie convenţional neconvenţional şi original la modul clişeistic. Dar nu avatarurile Metropolitanului mă interesează aici, ci modul cum realitatea culturală Occidentală e filtrată în România. Silviu Lupescu spune că Occidentul e maniac sexual, Andrei Şerban se plânge că e dominat de mic- sau mare-burghezi, de o respectabilitate pe care el, ca artist, nu o poate aproba. Lasă că şi "Faustul" lui Gounod, ca operă scrisă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, e "artă burgheză", dacă e să folosim concepte sociologice în artă. Dacă Occidentul e aşa de conservator precum pretinde Andrei Şerban, atunci de ce să ne dedăm auto-erotismului de dragul integrării? Dacă Occidentul e atât de pidosnic pe cât susţine Lupescu, atunci oare exemplul lui Şerban nu ne arată că, saturaţi de propria lor mizerie umană, nu mai au nevoie şi de a noastră? Între epigonismul mizeriei şi originalitatea sfinţeniei, între "integrarea" unor dezintegraţi şi autonomia unor oameni integri, oare care e de preferat? Să ne descompunem interior de dragul protezelor sufleteşti Occidentale – care, de altminteri, nu sunt decât o variantă mai otrăvită teoretic a comunismului de care de-abia am scăpat – sau să ne înfigem în straturile de adâncime ale fiinţei, să ne modelăm după ierarhiile cereşti şi după fireasca ordine a tradiţiei? În primul caz, odată deconstruiţi, nu vom mai avea de ales: va trebui să cerşim asistenţa Vestului, Estului, a oricui. În cel de-al doilea caz, integraţi sau nu, vom fi măcar sănătoşi şi liberi interior, indiferenţi la asistenţa dar bucuroşi de compania oricui poate să ţină pasul cu noi.
3. Dacă, din fericire, Andrei Şerban a ales să vină în România mai ales cu spectacolele sale de rezistenţă, de un teribilism acoperit estetic, nu acelaşi lucru se poate spune despre Alina Mungiu, care ne colonizează din interior cu "Evangheliştii", o piesă transformată de Benoit Vitse dintr-un mai vechi eşec dramatic într-un flop nou-nouţ. Plin de blasfemii şi cu un Iisus căruia i se atribuie isprăvi sexuale demne de Mefisto-ul lui Andrei Şerban, piesa a stârnit proteste din partea bisericilor Ortodoxă şi Catolică. În apărarea operei sale, autoarea a declarat că "piesa nu a fost scrisă pentru a spune vreun adevăr despre Iisus sau credinţă, ci numai unul despre alegerea intelectuală între intoleranţă şi bigotism." După cum bine s-a remarcat, dacă subiectul acestui exerciţiu dramaturgic ar fi fost Mahomed sau Moise, probabil că el nu s-ar fi montat nicăieri. La Londra, în 2005, în urma ameninţărilor cu proteste de stradă, au fost anulate reprezentaţiile unei piese care jignea onoarea sectei indiene Sikh. Şi stânga europeană a privit acest lucru ca pe un firesc tribut adus multiculturalismului. La fel se întâmplă şi în cartierele europene dominate de musulmani – din Belgia, Suedia, Olanda, Franţa – unde, pe durata Ramadanului, poliţiştilor nu li se mai îngăduie să mănânce sau să bea în public, în timpul patrulării, unde o femeie a fost bătută pentru că mânca pe stradă un hamburger din carne de porc – nesuferită musulmanilor -, unde poliţiştii care fac razii în cartierele musulmane nu au voie să intre cu câini în casele musulmanilor – pentru că aceştia consideră câinele un animal murdar –, nu au voie să intre în baie – pentru că îl ruşinează pe musulman –, nu au voie să le filmeze nevestele fără iaşmac etc. etc. etc. La Mohamed nu ai voie să atentezi, că te reperează dom’ Bombică. La Iisus însă, voie ca de la banu Ghica. Asta am înţeles-o. Ceea ce nu înţeleg este altceva. Alina Mungiu publică, în săptămânalul "22", un jurnal de călătorie, amuzament şi propagandă din care reiese cât de bună prietenă e cu neoconservatorii americani cu care ia masa, pentru ca apoi să le dea sfaturi de viaţă şi scobitori, şi de a căror filosofie s-a contaminat. Or, neoconservatorii – unii foşti troţkişti, alţii nu, unii evrei, alţii nu – sunt angajaţi, în interiorul Americii, într-un război cultural împotriva stângii seculariza(n)te. Cine citeşte "National Review", "Weekly Standard", "American Spectator", "Commentary", "First Things", "National Interest", cine urmăreşte FoxNews, cine citeşte chiar şi publicaţii paleo-conservatoare, precum "American Conservative", ştie că o componentă importantă a arsenalului neoconservator e retorica creştină – de substanţă catolică şi neo-protestantă - îndreptată împotriva stângii care vrea să scoată religia din şcoli, să transforme Crăciunul într-o sărbătoare non-denominaţională, să oficializeze căsătoriile homosexuale etc. Creştinismul e o componentă esenţială a "războiului împotriva terorismului" şi probabil că Silviu Lupescu, la braţ cu Andrei Şerban, ar fi complet scârbit de păşunismul şi bigotismul americanilor. Mirarea mea e cum de unui important pion propagandistic american în România i se îngăduie să-şi scoată de la naftalină o piesă anticreştină scrisă pe vremea când se afla sub inspiraţia mai politic corectă a lui George Soros – finanţator al campaniei anti-Bush şi considerat de neoconservatori un periculos terorist de stânga. Sau poate creştinismul american e aidoma naţionalismului german din anii ’30: rezistă doar stârpind orice altă varietate. Sau poate libertatea Alinei Mungiu de a comite, în România, sub umbrela autorităţii americane, lucruri pentru care baptiştii americani ar "excomunica-o" din orice funcţie şi sinecură, nu e decât o dovadă, după cum reiese şi din cazul foştilor torţionari ai Securităţii angajaţi de către serviciile secrete americane, că guvernul de la Washington ştie să recunoască şi să folosească un profesionist al propagandei, torturii şi spălării de creier. Cine ştie?
Mircea Platon
Un text din 2006, perfect valabil si azi

Wednesday, December 31, 2008

Romanie, sa traiesti! La usa chiliei Parintelui Iustin Parvu

Colindul lui Stefan

I-an te scoala, gazda scoala
Gazda buna si domn bun
C-afara-i mare rascoala
C-afara-i mare rascoala

R: Leru-i Domn din cer

Ca din jos din Rasarit
Mii de pagani mi-o venit
Tara sa ne-o instraineze
Si pe noi sa ne-njghebeze

Dara Bunul Dumnezeu
Si-o trimis pe omul Sau
Tara de rau s-o pazeasca
De pagani sa mi-o starpeasca

Cine-i, Doamne, acela om?
Dara ii mosul de Craciun
Ba-mi pare ca nu-i Craciun
Ci e Stefan, crestin bun

Crestin bun, crestin viteaz
Care ne-o scos din necaz
Fire-ar Domnul laudat
Ca bine ni l-o-ndreptat

Ca de la rau ne-o scapat
De la rau si de la chin
De la plans, de la suspin
Doamne, Tie ma inchin!

2009 - Anul Eminescu - 120 de ani de la moartea "unui sfant tanar coborat dintr-o icoana"

Astãzi credem cã ar fi venit timpul ca sã pretindem si noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp sã declarãm neted si clar cã în tara noastrã (cãci este a noastrã mai bine decât a orisicui) noi nu suntem nici vrem sã fim maghiari ori nemti. Suntem români, vrem sã rãmânem români si cerem egala îndreptãtire a natiunei noastre. Fatã cu orice încercare de deznatiunalizare ori suprematizare, întrebãm cu rãcealã si constiuti de drepturile ce ni le dã aboriginetatea noastrã si spiritul secolului: ,,Cine sunt acesti oameni si ce vor ei în tara noastrã?"


Dacã rãsturnarea ministeriului Giskra-Hasner ar aduce cu sine cãderea sistemei, a constitutiunei, a dualismului, ce rol vor juca românii la regenerarea bãtrânei Austrie? Sta-vor ei cu mânele în sân , cum sunt obicinuiti a sta, intimida-se-vor de tipetele bufone ale maghiarilor sau nemtilor, ori vor merge cu fruntea deschisã, solidari cu celelalte natiuni cari au aspiratiuni comune nouã, spre a apela la simtul de dreptate al tronului, spre a-l sili sã ceadã vointelor supreme ale popoarelor? Pânã când sã domneascã cutare ori cutare si nu toti? Suveranitatea si legislatiunea trebuie sã purceadã de la toate popoarele ca atari, si puterea esecutivã trebuie redusã la simplul rol de masinã fãrã vointã proprie în mecanismul cel mare al statului. Nimeni nu trebuie sã fie aicea stãpân decât popoarele însele, si a trece suveranitatea în alte brate decât în acelea ale popoarelor e o crimã contra lor. Eu nu înteleg aicea douã popoare ori douã coterie, ci pre toate. Dar pentru a efectua aceastã reformã mare într-un stat unde sunt atâtea rãmãsite putrede ale trecutului, atâtea prejudete fatale si atâtea masine vile si fãrã de suflet, gata în orice moment de a sustinea acele prejudete trebuieste o energie eroicã, trebuie cu despretul libertãtii si a vietii tale sã proclami ceea ce ai datoria de a proclama.
În aceastã operã ce pare a se pregãti, românii trebuie sã joace un rol eminamente activ. Trebuie ca sufletul acestei natiuni vechie sã lucreze cu toatã vigoarea sa de fier, cãci aicea nu mai e vorba de declamatiuni vane, ori de oportunitate, acuma nu-i mai e permis nimãnui de a merge cu cutare ori cu cutare persoanã, fie aceea prelat, fie ilustritate, fie magnificientã, ci cu totii uniti trebuie sã mergem cu principiul, cu natiunea. ªi, într-adevãr, dacã ar fi în inima noastrã o singurã schinteuã din virtutea anticã a oamenilor pre carii noi ne mãgulim de a-i avea de strãbuni, a romanilor, am vedea ce absurd e sã cersim de la maghiari drepturile cari ni se cuvin si cari trebuie sã ni le luãm pre altã cale.
Românii, în genere vorbind, s-au purtat mai mult rãu decât bine. Sã ne silim a nara faptele.
Adunarea de la Miercurea se constituie si-si alege un comitet. Un comisar gubernial oarecare sisteazã activitatea acelui comitet, fãrã ca sã arate din ce cauzã, si românii primesc aceastã sistare fãrã ca sã proteste în fata lumei, fãrã ca aceastã infractiune în dreptul de a se întruni sã fie urmatã de destituirea functiunarului si a ministrului ce a ordonat-o. Amploiatul, fie el ministru, fie comisariu regesc, trebuie sã înteleagã spiritul legilor al cãror mãntinãtoriu e si trebuie sã le interprete cu fidelitate. Îndatã ce nu stie ori nu voieste a le interpreta fidel, trebuie destituit.
Uniunea Bãnatului a fost fortatã, cãci a fost fãcutã contra vointei românilor, uniunea Transilvaniei a fost fãcutã fãrã de a se întreba românii. Cine a protestat contra? Cine a alarmat Europa într-o cestiune atât de gravã? Nimeni.
Avem dreptul de a petitiuna. Sala tronului este, trebuie, sã fie deschisã popoarelor ca si indivizilor, si inima suveranului trebuie sã fie dreaptã si nepãrtinitorie, fãrã considerante unilaterale, fatã cu toti, asemenea limbei la cumpãnã, asemenea ecuilibrului vointelor umane ce se numeste drept; cãci în secolul al nouãsprezecelea aceasta e singura ratiune de a fi a monarhilor, alta nu cunoastem si neci nu voim a cunoaste. Ei bine, cine a uzat energic de acest drept pentru a scãpa natiunea românã de fortarea la o uniune pre care ea n-o voieste si n-o recunoaste? Nimeni.
În Nãsãud, un om se alege cu un vot, ba are pânã si temeritatea de a cere verificarea acestei alegeri. Ei bine, carii sunt alegãtorii carii sã proteste contra reprezintãrei lor din partea unui om pre care ei nu l-au ales? Nimeni. Oare murit-a orice dreptate? Oare luatu-ni-s-a dreptul de a petitiuna si a protesta? Oare am uitat cumcã tronul trebuie sã fie drept, cãci aceasta e ratiunea sa de a fi?
Dar departe de a fi numai atâta . Un insolent are cutezanta de a spune în camera Ungariei cumcã natiune românã nu esistã. I se rãspunde cã esistã si nimic mai mult; ca si când acel om n-ar fi stiut-o, ca si când el ar fi spus-o cu altã intentiune decât ca sã arunce o nouã umilire asupra natiunei românesti. Aicea trebuia un protest energic si formal contra purtãrii neescusabile a unor deputati cari n-au respect de natiuni întrege; trebuia demisiunarea deputatilor români dintr-o Dietã care nu se respectã, nerespectând neci chiar individualitatea celorlalte natiuni. Ce prezident e acela care lasã ca un insolent sã insulte, nerevocat la ordine, o natiune întreagã?
Un altul ni spune cumcã am face poate bine de a emigra în România, recte de a pãrãsi acest pãmânt , care e cu mult mai mult drept si cu mult mai multã ratiune al nostru decât al lor. Cine protestã contra unor asemenea insinuatiuni pre cât de rãutãcioase pre atât de bine calculate? Nimeni. Cunoastem fiintele acelea linse, acele suflete de sclav cari fac politicã de oportunitate, cari cersesc posturi pentru ei în loc de a pretinde categoric si imperativ drepturi pentru natiunea lor, carii zic cumcã românii n-au neci un drept în aceastã tarã si cumcã trebuie sã cerseascã pentru a cãpãta. Politicã demnã de reprezentantii ei ! [Î]i cunoastem, zic, si nu ne place de a vedea pre sincerii nostri deputati nationali jucând pre instrumentele acestor creature. Natiunea românã trebuie sã se punã pre terenul de drept pre care stau toate celelalte natiuni ale Austriei, nimica mai mult si neci o iotã mai putin. Cine cede degetul va trebui sã ceadã si mâna . Pusi odatã pre acest teren de drept, nu trebuie sã cedem nimãnui neci cât e negru sub unghie, cãci numai o egalã îndreptãtire poate duce la liniste si la împãcare. Politica lingãilor trebuie lãsatã pre seama lingãilor; pre flamura noastrã trebuiesc scrise pur si simplu vointele noastre. Cehii spun în organele lor cumcã vor face opuzetiune pânã atuncea pânã când se va recunoaste deplina autonomie a Boemiei. De ce sã nu cerem neted si clar pentru noi ceea ce cehii pretind pentru ei? Tranzactiuni în drepturi nationali nu se încap, împãcarea cu ungurii ori cu nemtii nu se încape pânã ce nu vor cede ei ceea ce voim noi; cãci fatã cu sistemul constitutiunal de astãzi, fatã cu dualismul trebuie sã fim ireconciliabili.
Starea de fatã a lucrurilor e de naturã ca sã inspire orisicui neîncredere si sã-l facã îngrijit asupra marilor schimbãri ce se preparã a trece preste imperiu. Oricare bun cetãtean are de datorie de a se ocupa de viitoriul patriei sale, si de aceea si românii, prin natura lucrurilor, au datoria de a provoca un congres general al lor, care sã determine atitudinea natiunei românesti fatã cu o eventualã schimbare a sistemei constitutiunale. Vom vedea care guvern va avea sfruntarea ca sã opreascã adunarea unui congres de cetãteni pacifici, carii vor sã discute asupra afacerilor publice ale statului cãruia ei apartin. În caz dacã congresul si-ar alege oamenii sãi de încredere, cari sã-l reprezinte fatã cu tronul, acestia trebuie sã fie înainte de toate energici si de caracter. Oricine a sovãit numai o datã în cariera sa politicã, fie el prelat, fie ilustritate, fie magnificentã, trebuie înlãturat cu îngrijire, cãci aicea trebuiesc oameni ai faptei pre care sã nu-i orbeascã nici sansele, nici aurul, nici stelele si ordurile mari (cari în genere se pun pre inime mice !) si, apoi, cu oameni probi si de caracter nu se încap tranzactiuni încurcate. Ei vor cere pentru natiunea lor cât li va ordona natiunea ca sã cearã, si nu vor cede nici o iotã din pretensiunile lor, cãci nu vor avea astutia de a o face.
Dacã mai are cineva o singurã îndoialã despre importanta unui congres, acela cugete numai cât de degradati trebuie sã fim noi românii, dacã pânã si maghiarii, poporul cel mai decãzut al Europei moderne, au ajuns sã fie stãpânii nostri si sã-si batã joc de noi în sedintele acelei adunãture ce se pretinde Camerã.
Am desperat de mult de a cere de la români virtutea si demnitatea strãbunilor, neci credem cã am putea destepta în el simtul cetãteanului Romei; dar neci cã facem aicea apel la simtãminte de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul simt de demnitate si mândrie curat omeneascã. Într-adevãr, nu mai suntem noi meniti de a dicta legi lumei, dar neci am trebui sã fim asa de abrutizati ca sã ne degradãm noi pre noi însine la rolul de sclavi. Trebuie sã încete aceste referinte de dominati si dominatori; trebuie sã fim pusi pre picior de natiune egal îndreptãtitã fatã cu natiune egal îndreptãtitã. E timpul ca sã ni se rãsplãteascã si nouã sacrificiele cari le-am adus secol cu secol acestei Austrie carea ne-a fost vitregã si acestor Habsburgi pe carii îi iubim cu idolatrie fãrã sã stim de ce, pentru cari ne-am vãrsat de atâtea ori sângele inimei noastre fãrã ca ei sã facã nimica pentru noi.
Astãzi credem cã ar fi venit timpul ca sã pretindem si noi ceea ce ni se cuvine de secoli. E timp sã declarãm neted si clar cã în tara noastrã (cãci este a noastrã mai bine decât a orisicui) noi nu suntem nici vrem sã fim maghiari ori nemti. Suntem români, vrem sã rãmânem români si cerem egala îndreptãtire a natiunei noastre. Fatã cu orice încercare de deznatiunalizare ori suprematizare, întrebãm cu rãcealã si constiuti de drepturile ce ni le dã aboriginetatea noastrã si spiritul secolului: ,,Cine sunt acesti oameni si ce vor ei în tara noastrã?"
[5/17 aprilie 1870]

Caragiale despre Eminescu

"Era o frumusete. O figura clasica incadrata de niste plete mari negre: o frunte inalta si senina, niste ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este inauntru; un zambet bland si adanc melancolic. Avea aerul unui sfant tanar coborat dintr-o icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.

-Ma recomand, Mihail Eminescu!

Asa l-am cunoscut eu.

Cata filosofie n-am depanat impreuna toata noaptea aceea cu nepregetul varstei de saptesprezece ani.

Ce entuziasm! Ce veselie!

Hotarat, inchipuirea nu ma inselase... Era un copil minunat.

Intr-o noapte ma pusese in curentul literaturii germane, de care era incantat.

-Daca-ti place asa de mult poezia, trebuie sa si scrii, i-am zis... am aflat eu ca dumneata ai si scris.
-Da, am scris.

- Atunci, - si mie-mi place poezia, desi nu pot scrie, - fii bun si arata-mi si mie o poezie de dumneata.

Eminescu s-a executat numaidecat...

Asa l-am cunoscut atuncea, asa a ramas pana in cele din urma momente bune: vesel si trist; comunicativ si ursuz; bland si aspru; multumindu-se cu nimic si nemultumit de toate; aici de o abstinenta de pustnic; aci apoi lacom de placerile vietei; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca un batran stoic si iritabil ca o fata nervoasa. Ciudata amestecatura! - fericit - pentru artist, nenorocit - pentru om!...
Acest Eminescu a suferit multe, a suferit si de foame. Da, dar nu s-a incovoiat niciodata: era un om dintr-o bucata si nu dintr-una care se gaseste pe toate cararile.

Generatii intregi or sa suie cu pompa dealul care duce la Serban-Voda, dupa ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, si o bucata din care sa scoti un alt Eminescu nu se va mai gasi poate... "
1889, iunie 18

La mormantul lui Gheorghe Zbuchea. In memoriam

Petitie internationala pentru un acord de incetare a focului in Gaza la sfarsit de an

Dear friends,

The Gaza crisis has exploded -- put your name to our emergency petition demanding a ceasefire. We'll deliver it immediately to the UN Security Council, the Arab League, the US and other world leaders!

Take Action Now
As we watch the Gaza bloodshed with horror, appalled at how the crisis is spiraling further out of control, one thing is clear -- this violence will only lead to further civilian suffering and an escalation of the conflict.
There must be another way. Over 300 are dead so far in the Gaza Strip and hundreds more injured -- rockets are striking Ashdod deep inside Israel for the very first time, and the sides are mobilising for invasion. A global outcry has begun, but it'll take more than words -- the immediate violence won't end, nor will wider peace be secured, without firm action from the international community.
Today, we're launching an emergency campaign which will be delivered to the UN Security Council and key world powers, urging them to act to ensure an immediate ceasefire and address the growing humanitarian crisis -- only with robust international oversight and action can civilians on all sides be protected and real steps be taken toward a wider peace. Follow this link now to sign the emergency petition and send it to everyone you know:
After Gaza's bloodiest day in recent memory and eight or more years of ineffective US and global diplomacy, we need to get world leaders to do more than issue statements if they're to ensure a lasting ceasefire.
Through the UN Security Council and other international bodies, the world can provide the help and pressure needed to stop the violence and change the situation on the ground in Gaza -- preventing the rockets and incursions, re-opening crossing-points under international oversight so that instead of weapon-smuggling, the 1.5 million ordinary people of Gaza can get the fuel, food and medicines they so desperately need.
All sides to the conflict will continue to act as they have in the past if they believe that the world will stand by and allow them to do so. We mobilised for a ceasefire in 2006's Israel-Lebanon war and succeeded, but this time the international community must not delay -- let's raise a truly worldwide outcry. 2009 is a year that things can be different. As we face this crisis, and the possibilities of a new year, it's time for us everywhere to work together to stop this violence.
With hope and determination,
Brett, Ricken, Alice, Ben, Pascal, Paul, Graziela, Paula, Luis, Iain and the whole Avaaz team
Further actions could include: a formal resolution from the Security Council rather than issuing a press statement as was done on 28 December 2008; explicit private and public international pressure on the parties to end the hostilities including developing clear terms for the resumption of negotiations; proper international oversight of the Rafah border; and in time, a detailed Security Council resolution setting out the terms in international law for a permanent peace between Israel and Palestine. For background, see this Jerusalem Post article, "No international pressure to end op": )
ABOUT AVAAZ is an independent, not-for-profit global campaigning organization that works to ensure that the views and values of the world's people inform global decision-making. (Avaaz means "voice" in many languages.) Avaaz receives no money from governments or corporations, and is staffed by a global team based in Ottawa, London, Rio de Janeiro, New York, Buenos Aires, and Geneva. Call us at: +1 888 922 8229 or +55 21 2509 0368 Click here to learn more about our largest campaigns. Don't forget to check out our Facebook and Myspace and Bebo pages!
You are getting this message because you signed "Stop the Bloodshed: Lebanon Ceasefire Now" on 2006-08-07 using the email address To ensure that Avaaz messages reach your inbox, please add to your address book. To change your email address, language settings, or other personal information, , or simply go here to unsubscribe.
To contact Avaaz, please do not reply to this email. Instead, write to You can also call us at +1-888-922-8229 (US) or +55 21 2509 0368 (Brazil) If you have technical problems, please go to