Asociatia
Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani (A.T.C.O.R.) si revista “Veghea”
organizeaza duminica, 14 februarie, ora 17, la Facultatea de
Silvicultura, Corpul S, sala S I 1, conferinta publica cu tema:
Dictatura pseudo-stiintei. Conferentiar va fi Ion Vladuca, om de
stiinta si profesor de apologetica ortodoxa.
Profesorul Ioan Vladuca, autor al mai
multor carti dedicate apararii adevarurilor fundamentale ale religiei
crestine, va vorbi despre dictatura minciunii in stiintele naturii
(mitul evolutiei speciilor, mitul efectului de sera, mitul incalzirii
globale etc) si in medicina (Codex Alimentarius, organisme modificate
genetic, aditivi alimentari, droguri legale, vaccinuri etc). Conferentiarul avertizeaza ca anticrestinismul
comunismului marxist si evolutionismul darwinist pregatesc ceva mult
mai rau: un crestinism antitraditionalist care «sa amageasca, de va fi
cu putinta si pe cei alesi », dupa cum spunea si Sfantul Serafim Rose.
Cu acest prilej, va avea loc si lansarea cartii Dictatura pseudo-stiintei, editata de Fundatia Petru-Voda.
Asociatia Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani (A.T.C.O.R.) si revista “Veghea” organizeaza
duminica, 14 februarie, ora 17, la Facultatea de Silvicultura, Corpul
S, sala S I 1, conferinta publica cu tema: Dictatura pseudo-stiintei.
Conferentiar va fi Ion Vladuca, om de stiinta si profesor de
apologetica ortodoxa.
Profesorul
Ioan Vladuca, autor al mai multor carti dedicate apararii adevarurilor
fundamentale ale religiei crestine, va vorbi despre dictatura minciunii
in stiintele naturii (mitul evolutiei speciilor, mitul efectului de
sera, mitul incalzirii globale etc) si in medicina (Codex Alimentarius,
organisme modificate genetic, aditivi alimentari, droguri legale,
vaccinuri etc). Conferentiarul avertizeaza ca anticrestinismul
comunismului marxist si evolutionismul darwinist pregatesc ceva mult
mai rau: un crestinism antitraditionalist care «sa amageasca, de va fi
cu putinta si pe cei alesi », dupa cum spunea si Sfantul Serafim Rose.
Cu acest prilej, va avea loc si lansarea cartii Dictatura pseudo-stiintei, editata de Fundatia Petru-Voda.
CENTRUL EUROPEAN DE STUDII COVASNA-HARGHITA Documentar Un răspuns, din perspectivă demografică, la problemele dezbătute de unii aleşi locali din Arcul intracarpatic, la adunările care au avut loc, la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, în zilele 4 şi 5 septembrie 2009 Poziţia societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, faţă de demersurile întreprinse de formaţiunile politice şi civice maghiare, pentru obţinerea autonomiei teritoriale pe criterii etnice a aşa zisului Ţinut Secuiesc, a fost exprimată public, în ultimii ani, cu claritate şi consecvenţă, şi cu numeroase şi convingătoare argumente istorice, juridice, economice şi demografice. Toate acestea documente au fost editate în Buletinul Ligii Cultural - Creştine „Andrei Şaguna”, volumele I-IV (1992 - 2008), precum şi în lucrările Un fals „referendum” pentru impunerea unei autonomii anacronice deja existente, de Ioan Lăcătuşu şi Ioan Solomon, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2007 (ediţie apărută şi în limba engleză) şi Argumente împotriva autonomiei pe criterii etnice a aşa zisului „Ţinut secuiesc”, de Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2008 – lucrări care, împreună cu alte volume care redau rezultatele unor cercetări interdisciplinare vizând problematica specifică a localităţilor din arcul intracarpatic, pot fi consultate şi pe site-ul Forumului Civic al Românilor din Harghita şi Covasna: www.forumharghitacovasna.ro. Deoarece, şi cu ocazia noilor demersuri autonomiste care au avut loc în zilele de 4 şi 5 septembrie 2009, la Miercurea-Ciuc şi Odorheiu Secuiesc, organizatorii şi susţinătorii autonomiei teritoriale a aşa zisului „Ţinut Secuiesc”, fac abstracţie de prezenţa şi voinţa populaţiei de naţionalitate română din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, din multitudinea argumentelor prezentate în sursele documentare menţionate, vom relua informaţiile referitoare la structura etnică şi confesională a populaţiei judeţelor respective, în istorie şi contemporaneitate. 1. În conceperea strategiilor de dezvoltare identitară a judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, trebuie avut în vedere faptul că, la recensământul populaţiei din 2002, populaţia de naţionalitate română din aceste judeţe, a fost de 407.035 persoane (Covasna – 51.790, Harghita – 45.870, Mureş – 309.375) reprezentând 36,04 % din populaţia totală a acestora. La aceiaşi dată, populaţia de etnie rromă, era de 50.234 locuitori (Covasna – 5.973, Harghita – 3.835, Mureş – 40.426) reprezentând 4,44 % din populaţia celor trei judeţe. Rezultă deci că, 40 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş, este de naţionalitate română şi de etnie rromă, adică nu aparţine etniei maghiare. Populaţia de etnie maghiară din cele trei judeţe, în anul 2002, a fost de 668.471 persoane (Covasna – 164.158, Harghita – 276.038, Mureş – 228.275), reprezentând 59,18 % din totalul populaţiei acestor judeţe şi 46,69 % din numărul total al maghiarilor din România (la recensământul din 2002, numărul maghiarilor din ţara noastră a fost de 1.431.807). De menţionat că numărul secuilor recenzaţi în anul 2002, la nivel naţional, a fost de numai 285. Actuala configuraţie etnică a celor trei judeţe se regăseşte şi în structura confesională a populaţiei. Astfel, persoanele care aparţin religiilor ortodoxă (402.499) şi greco-catolică (13.985) reprezintă 37 % din totalul populaţiei judeţelor Covasna, Harghita şi Mureş. Membrii familiilor etnic-mixte sunt, la rândul lor, direct afectaţi de consecinţele separatismului pe criterii etnice. Potrivit datelor statistice, în prezent, numărul acestor familii din cele trei judeţe depăşeşte cu mult 10.000, ceea ce înseamnă între 25.000-30.000 de persoane. O categorie însemnată de cetăţeni care, în mod obiectiv, nu pot accepta separatismul etnic o reprezintă persoanele cu dublă ascendenţă identitară. La recensământul din 2002, peste 14.000 de cetăţeni din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, sunt persoane cu dublă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bisericilor istorice maghiare” (romano-catolică, reformată, evanghelică şi unitariană), fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti (ortodoxă şi greco-catolică). 2. Orice formă de autonomie teritorială pe criterii etnice, va conduce inevitabil, la discriminarea şi marginalizarea românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş. Evoluţia vieţii publice postdecembriste a evidenţiat faptul că, şi fără instituţionalizarea autonomiei teritoriale, autorităţile publice locale din aceste judeţe, aflate perpetuu la conducerea localităţilor din zonă, au dovedit lipsă de voinţă politică în gestionarea corespunzătoare a problemelor privind păstrarea şi afirmarea identităţii românilor din Arcul intracarpatic. Pentru cunoaşterea configuraţiei actuale a comunităţilor româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, prezentăm cele 42 de localităţi administrative cu peste 100 de cetăţeni de naţionalitate română, din aceste judeţe, conform datelor recensământului populaţiei şi locuinţelor din anul 2002, cu menţiunea că în alte 59 comune din Harghita şi Covasna, numărul persoanelor de naţionalitate română este de sub 100.
In urma comunicatului de presa al CJ Harghita, sunt amenintat cu moartea pentru sesizarea mea la CNCD!
In urma comunicatului de presa dat ieri publicitatii in limba maghiara de catre presedintele Consiliului Judetean Harghita, Borboly Csaba, primesc tot mai multe amenintari cu moartea din partea conationalilor maghiari. Comunicat lui Borboly vine dupa ce am sesizat drapelul judetului Harghita la CNCD. Borboly a publicat comunicatul cu pricina chiar pe pagina sa personala la http://borbolycsaba.ro/content/view/1905/88/.
Portalul "Szekelyhun.ro", administrat din informatiile mele de catre un anume Redai Attila, gazduieste un articol pe aceasta tema semnat de catre redactorul sef al publicatiei Csiki Hirlap, Kovacs Attila. Portalul posteaza fara probleme comentariile in care sunt amenintat cu moartea sau sunt comparat cu Hitler sau Stalin.
În februarie 1990 liniştea emanaţilor revoluţiei a fost tulburată de manifestaţii de stradă ale cadrelor militare. Se înfiinţase “Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei” (prescurtat CADA), o mişcare a cadrelor militare care nu voiau să accepte că după revoluţia sîngeroasă din decembrie 1989, în armată tot oamenii vechiului regim, inclusiv unii care fuseseră implicaţi în reprimarea revoluţiei, sînt la conducere.
Revendicările CADA cuprindeau:
1. Stabilirea adevărului privind rolul armatei în Revoluţie, în special în perioada 16-20 decembrie 1989 în Timişoara.
2. Cadrele militare din Ministerul apărării naţionale care începînd cu data de 16 decembrie 1989 s-au compromis, fiind părtaşe directe ale dictaturii ceauşiste, şi au încercat să compromită armata, să fie înlăturate din armată. De asemenea, cerem retragerea generalilor reactivaţi în perioada revoluţiei, în armată fiind suficiente cadre competente mai tinere care să poată îndeplini funcţii de conducere la toate nivelurile.
3. Trecerea în rezervă a ministrului apărării naţionale [Nicolae Militaru, la acea vreme] care, prin ordinele date, a dus la o stare de tensiune în armată, pînă la această oră.
4. Trecerea în rezervă a ministrului de interne [Mihai Chiţac; acesta va fi trimis în judecată abia în 1997, după pierderea puterii de către Ion Iliescu, şi va fi condamnat abia în 2008, beneficiind în 2001, după ce Ion Iliescu a preluat din nou puterea, şi de un recurs în anulare care i-a anulat prima condamnare], ca participant direct la acţiunile de represiune a demonstranţilor din Timişoara.
5. Numirea în funcţia de ministru al apărării naţionale a unei personalităţi civile ca reprezentant în parlament al intereselor armatei.
6. Promovarea cadrelor militare în funcţii de conducere, în etapa actuală, să se facă pe baza unor criterii stabilite la nivel naţional prin consultarea întregii armate.
7. Legile şi decretele emise la nivel naţional să fie valabile şi pentru cadrele militare, fără completări ulterioare din partea Ministerului apărării naţionale.
8. Desfiinţarea Direcţiei şi a Birourilor de educaţie patriotică din armată.
9. Dreptul cadrelor militare la demisie.
10. Excluderea posibilităţilor de manipulare a armatei la rezolvarea diferendelor dintre diferite formaţiuni sau partide politice, rolul ei fiind acela de apărare a teritoriului naţional şi de intervenţie în cazuri de calamităţi naturale.
11. Formarea unui Comitet naţional pentru probleme de apărare naţională şi militare, subordonat preşedintelui ţării şi desfiinţarea funcţiilor de senator pentru cadrele militare [se lansase ideea ca armata să fie reprezentată în parlament de un senator de drept, în afara procesului electoral].
12. Partidele politice să-şi precizeze poziţia faţă de armată şi problemele apărării naţionale.
13. Desfiinţarea unităţilor prezidenţiale compromise politic.
În 12 februarie 1990 delegaţia CADA a fost primită la discuţii în clădirea guvernului. Cererea militarilor ca preşedintele Ion Iliescu să discute cu ei n-a fost acceptată, iar discuţiile s-au purtat cu viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu, care s-a prezentat drept mandatar al preşedintelui Iliescu. Înregistrările video ale acestor discuţii sînt acum disponibile pe internet. Vedeţi mai jos înregistrări ale începutului discuţiilor, în care se vorbeşte mult despre întîmplările revoluţiei de la Timişoara:
- Lista de revendicări a CADA
- În rîndul armatei sînt uscături, oameni care au tras ]n populaţie. Se ajunge la situaţia din perioada 17-19, cînd s-au vînat familii de cadre
- Cînd a început să se spargă vitrinele, cu fiecare vitrină care cădea, cădea şi o părticică din noi, de spaimă
- Cu revoluţia am pactizat noi, cei care am fost piept în piept. Dar nu au pactizat comandanţii noştri care se erijează în revoluţionari
În zilele următoare voi continua punerea pe internet a fragmentelor înregistrate din discuţiile dintre ofiţerii CADA şi viceprimministrul Gelu Voican Voiculescu.
Caseta cu sfirsitul convorbirii CADA - Gelu Voican, Februarie 1990
-Ofiţer : Cerem trecerea în rezervă a ministrului Apărării Naţionale şi a generalilor reactivaţi… cerem trecerea în rezervă a generalului Chiţac…
- Voican : Dl Militaru are merite mari!
- Ofiţer : A încercat să ascundă adevărul despre situaţia din armată. Ne-am săturat de pumn în gură. Am cerut ministru civil în armată…
- Voican : Militaru a fost disident, cu merite deosebite, înainte…
- Ofiţer : Există discuţii privind g-ral Militaru şi dinainte de a fi fost trecut în rezervă…
Dupa ce Iulian Urban a preluat articolul despre conferinta ortodoxa de la Chisinau, publicat de mine dupa Flux, cu titlul PARINTELE
NICOLAE TANASE: "Postesc pentru ca Eminescu a postit!". Presedintele
Asociatiei Pro Vita afirma ca in Romania s-au ucis peste 18 milioane de
copii in 20 de ani. VIDEO - homosexualii din Romania si Republica Moldova s-au dezlantuit pe site-ul senatorului. Desi parlamentarul roman propunea o dezbatere, homosexualii au reactionat cu agresivitate la afirmatiile bunului Parinte Nicolae Tanase, de la Pro Vita: "Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine. Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”.
Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o,
intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din
păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de
acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de
manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă
cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie." Astfel, homosexualii din Moldova au replicat intr-un comentariu printr-un material de propaganda, in care se afirma ca vor obtine casatoriile intre inversionisti cu ajutorul lesbienelor si poponarilor din Parlamentul European, respectiv:
Homosexualii de la noi au fost si mai duri in prostia lor amenintandu-l pe senator cu CNCD si somandu-l sa retraga articolul. Asa da "libertate de exprimare"! Ce-ar fi sa ne pupe undeva? Aoleo, dar le-ar placea!
D-le senator Retrageti acest material de pe site-ul dvs. altfel va vom reclama la CNCD!
ACCEPT monitorizeaza constant mass-media scrisa din Romania in
privinta felului in care trateaza subiectul homosexualitatii si trimite
cotidienelor monitorizate feedback personalizat pozitiv sau negativ,
precum si informatii folositoare jurnalistilor pentru a trata acest
subiect intr-o maniera profesionala si non-discriminatorie. In viitor
ACCEPT isi propune sa devina si un furnizor de subiecte pentru articole
si reportaje despre LGBT ziarelor interesate sa preia aceste stiri.
ACCEPT emite comunicate de presa si organizeaza conferinte de presa
cu ocazia unor evenimente speciale (declaratii oficiale vis-à-vis de
actiuni ale guvernului, promovarea festivalului gay, etc.).
Reprezentanti ai ACCEPT se pun la dispozitia jurnalistilor si
reporterilor pentru a comenta evenimente sau pentru a exprima luari de
pozitie.
Reprezentanti ai ACCEPT participa deseori la emisiuni radio si TV
care abordeaza tema homosexualitatii si ocazional intermediaza
contactul reporterilor si jurnalistilor cu persoane LGBT a caror
prezenta sau punct de vedere sunt solicitate.
Campanii de reducere a homofobiei si educare a publicului larg cu
privire la LGBT si campanii de crestere a constiintei politice printre
LGBT: GayFest.
Dupa care au revenit cu propaganda popo anti-crestina:
NU fundamentalismului religios - Fundatia Accept said
Scrisoare deschisa a ACCEPT catre Patriarhul Teoctist
4 septembrie 2000
Parinte Patriarh,
Aceasta scrisoare va este destinata in calitatea pe care o slujiti
de responsabil spiritual al unei Biserici in care Dumnezeu construieste
si reface continuu comuniunea cu omul care sufera, spera si moare.
Semnatarul ei este parte, prin botez si prin marturisirea credintei, a
aceleiasi comunitati de credinta in care a ascultat pentru intaia data
Evanghelia Iubirii. Aparte-nenta mea la Biserica Ortodoxa a fost, in
acelasi timp, un act de optiune pe care l-am facut alaturi de toti cei
care, slabi si pacatosi, au cerut cu inima sincera vindecare interioara
si viata in Hristos, milostivirea tatalui.
Am citit cu atentie si respect scrisoarea pe care ati adresat-o
parlamentarilor romani, intr-o incercare ultima de a bloca abrogarea
articolului 200 Cod Penal privitor la relatiile intre persoanele de
acelasi sex. Ati considerat ca acest apel, ce invoca autoritatea lui
Hristos, va putea sa exprime cel mai fidel dragostea Sa pentru
societatea noastra in asamblul ei, cat si pentru aceasta minoritate.
Efectele antrenate de aplicarea aces-tui articol de lege, bine
cunoscute in intreaga lume civilizata, nu va sunt straine: oameni
aflati sub urmarire politieneasca, anchetati si supusi detentiei,
numeroase sinucideri si prabusiri psihice, marginalizare profesionala
si sociala. Justitia „cresti-na” nu poate ascunde o cutremuratoare
realitate: persecutati si condamnati sub regimul Ceausescu, beneficiind
de acelasi tratament sub conducerea lui Ion Iliescu, homosexualii
romani risca a fi condamnati la aceeasi soarta prin interventia si
binecuvantarea Bisericii Ortodox.
Nimic in Scriptura sau in invatatura Bisericii nu justifica
discriminarea acestor persoane. Valoarea si demnitatea acestora, create
dupa chipul lui Dumnezeu si iubite de El, cu care impartiti aceeasi
umanitate si calitate de copil al Domnului, nu pot fi reduse la
orientarea ori comportamentul lor sexual, dupa cum sexualitatea insasi
nu poate fi redusa la procreere. Fiecare dintre aceste persoane este o
categorie spirituala cu o valoare infinita. „Dumnezeu iubeste pacatosul
si nu pacatul” – afirma Biserica. Aceste persoane au, intr-adevar,
nevoie de iubirea lui Dumnezeu care este in primul rand incredere si
iertare. Este Biserica Ortodoxa un spatiu al increderii si iertarii
pentru homosexuali
Purtarea publica a unor crestini, preoti si laici, dovedes-te ca prea
putin credem in puterea lui Dumnezeu de a ne iubi unii pe ceilalti.
Biserica intarzie sa fie vocea acestor victime ale injustitiei
societatii care le poate intemnita trupul, le zdrobeste inima si
spiritul, ii condamna la izolare si marginalizare. Indiferenta
Bisericii la problemele specifice ale membrilor ei homosexuali ii
determina la replierea in sine sau la parasirea credintei. Se rostesc
discursuri moralizatoare si simpliste de la inaltimea amvonului,
inainte de a asculta si dialoga cu cei stig-matizati sau exclusi de
catre societate. Asociatii aflate sub patronajul Bisericii ii denunta
si ii agreseaza in calitatea prezu-mata de potentiali agresori,
intretinand si difuzand prejudecati si informatii distorsionate despre
homosexualitate. Aceste mar-turisiri strambe sau din nestiinta
impotriva aproapelui lor, homosexualul, nu au parut Bisericii un pacat
grav, ba, mai mult, i-a acordat prea adesea girul sau. Nu mai putin,
ratarea intalnirii cu cei care, frati si surori in Hristos, impartasesc
o alta orientare sexuala, va sfarsi prin a micsora credibilitatea
slujirii Bisericii. O asemenea pozitie nu va putea convinge celelalte
Biserici membre ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor, ca slujirea
justitiara de tip penal a ortodoxilor romani va da roade si este
bineplacuta lui Dumnezeu. Dealtfel, in toate celelalte tari asa-numit
ortodoxe – ma gandesc la Rusia, Grecia, Serbia, Bulgaria, Moldova – o
asemenea legislatie represiva la adresa homosexualilor nu a fost
considerata drept conforma cu morala ortodoxa sau cu specificul
national, ci a fost abrogata cu multi ani in urma cu respectarea
distinctiei dintre morala si lege penala.
Care este alternativa spirituala pe care o propuneti? Curatirea
trupeasca, castitatea cu alte cuvinte. Cum ar putea fi impus un
asemenea ideal unei intregi categorii a populatiei? Neacceptand
teologic separatia trup-spirit, ortodoxia a evitat intelept
„desexualizarea” fiintei umane. Este poate si motivul pentru care nu a
impus celibatul preotilor sai. O vocatie impusa insa celor care nu au
aceasta calitate spirituala da nastere unui contrasens ce anuleaza
dimensiunea morala si spirituala a liberei alegeri. Suprimarea erosului
nu poate fi in sine o solutie crestina valida. Homosexualitatea nu este
in sine o problema de natura sexuala si a o reduce la o asemenea
manifestare inseam-na a rata plasarea acestui fenomen al naturii umane
in plan spiritual. A te accepta pe tine insuti asa cum esti este o
prima conditie in a accepta dragostea si iertarea lui Hristos. Si cine
va cunoaste mai bine sufletul omului decat Dumnezeu?
Nu cred ca iubirea pentru persoanele de orientare sexuala diferita, pe
care Biserica o proclama, poate fi afirmata in Parlament sau prin
presiuni stradale de tip ASCOR sau Alianta Evanghelica. Ea cere sa fie
practicata cu intelegere, compasiune si spirit de dialog. Dorul dupa
Dumnezeu al multor barbati si femei apartinand minoritatilor sexuale le
marturiseste credinta ca o necesitate a sufletului lor, ce se cuvine a
fi actualizata si cultivata alaturi si cu sprijinul fratilor de
credinta. In definitiv, cine ii va putea desparti de iubirea lui
Hristos? Dumnezeu vrea si cere un viitor pentru acesti oameni. Legea
penala nu va putea fi niciodata mai mult decat o nefericita ipoteca a
acestui viitor.
Cu nedezmintita speranta,
Florin Buhuceanu
Eu
sunt gay, nu mi-e jena sa recunosc asta, dar pana acum am dat numai
de idioti, deci fetelor nu va dezamagiti pentru ca nu pierdeti nimic .
Biserica si toti cei care nu vor sa ne recunoasca drepturile vor dispare.
Nu-l vom ierta pe acest senator sub[urban] care nu a dorit sa lase in
codul civil sectiunea care ne dadea dreptul sa ne casatorim.
Cati
mai multi gay invitati sa semneze aceasta petitie initiata la 1 feb
anul acesta ca sa promovam legea care ne va apara drepturile.
Dusmanii nostri sunt senatorul Urban si deputatul Buda http://www.petitieonline.ro/petitie/drepturile_homosexualilor_din_romania-p63635048.html
Drepturile homosexualilor din Romania
01/02/2010
destinatar: Parlamentul Romaniei, Presedintia Romaniei, Guvernul Romaniei, CEDO, OEDO, ILGA, APADor
Principalul scop al acestei petitii este de a ne exprima dezacordul
cu privire la adoptarea noului Cod Civil al Romaniei, cod ce
DISCRIMINEAZA fatis o anumita categorie de cetateni romani: persoanele
cu orientare homosexuala.
In acest sens, va rugam sa va alaturati noua in a ne face cunoscuta
prezenta si pentru a ne apara demnitatea de OAMENI LIBERI. Oricine este
binevenit.
CONSTITUTIA ROMANIEI (MEMBRU AL UE)
Art. 20:
“Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte
tratate la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si
legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu
exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin
dispozitii mai favorabile.”
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE
Art. 21
“Nediscriminarea
(1) Se interzice discriminarea de orice fel, bazat? pe motive precum
sexul, rasa, culoarea, originea etnic? sau social?, caracteristicile
genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de
orice alt? natur?, apartenen?a la o minoritate na?ional?, averea,
na?terea, un handicap, vârsta sau orientarea sexual?.”
Prin raportul Giusto Catania din data de 14 ianuarie 2009,
Parlamentul European a votat raportul care recomand? ??rilor UE,
inclusiv României, s? accepte mariajele gay oficiate în spa?iul ??rilor
unde este permis? c?s?toria.
În statele UE, cuplurile gay se bucur? de drepturi egale cu
familiile heterosexuale: pot adopta copii, î?i pot cump?ra ?i împ?r?i
egal bunurile, au drept de pensie alimentar? în caz de divor?, au
beneficii la impozit ?i dreptul la mo?tenire.
Cu toate acestea, in Romania lucrurile se petrec astfel:
In timpul dezbaterilor parlamentare, a fost introdusa o prevedere
prin care incheierea casatoriei intre persoanele de acelasi sex este
interzisa in Romania, iar cele incheiate in strainatate nu sunt
recunoscute. Potrivit proiectului, nu sunt recunoscute nici
parteneriatele civile incheiate in strainatate, indiferent daca acestea
au fost incheiate intre persoane de acelasi sex sau de sex opus.
Mai jos aveti un comentariu fata de cele petrecute in Comisia Juridica:
“Dl. Buda si colegii lui UITA (sau n-au stiut niciodata) ca Romania
de azi e un stat eminamente LAIC. Asta inseamna ca el a ajuns intr-un
Parlament si nu intr-un Sinod, iar acolo trebuie sa primeze interesele
cetatenilor, oricare ar fi orientarile lor religioase sau sexuale, iar
un cod civil trebuie sa se intemeieze pe realitati sociale, nu pe dogme
religioase. De asemenea constat ca dl. Buda& co.& creatorii
acestei aberatii de Cod Civil& populatia care numai manifestari
crestine nu are, ignora faptul ca, casatoria a fost intai de toate,
chiar inainte de inventarea crestinismului, un angajament/ aranjament
social, si asa este si in prezent, si de asemenea faptul ca
homosexualii EXISTA si vor exista chiar daca asta nu convine
habotniciei lor. A suprima un DREPT eminamente CIVIL al unei categorii
de cetateni, nu inseamna crestinim ci nazism, care este cu atat mai
periculos cu cat e practicat de IGNORANTI. PS. Sunt hetero.”
Daca o persoana hetero are asemenea opinii, atunci este cazul sa ne facem si noi auziti!
ÎPS Ioan
Robu l-a invitat pe Papa Benedict al XVI-lea
în România
Înalt Preasfinţitul
Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, în calitate de preşedinte
al Conferinţei Episcopilor Catolici din România, l-a invitat astăzi
pe Papa Benedict al XVI-lea în România, pentru un „pelerinaj pastoral
în ţara noastră, pentru a întări mărturia pe care credincioşii
greco-catolici şi romano-catolici o aduc în această ţară, şi pentru
a întâlni întregul popor român şi a oferi Bisericilor îmbrăţişarea
păcii, în caritate”.
Invitaţia
a fost lansată în cadrul audienţei pe care Suveranul Pontif
a acordat-o astăzi, 12 februarie, în Vatican, episcopilor catolici
români aflaţi la Roma pentru vizita „ad limina Apostolorum”.
În discursul
pe care l-a adresat Sfântului Părinte, ÎPS Ioan Robu l-a informat
pe scurt despre situaţia Bisericii Catolice din România, despre reuşitele
pe plan pastoral, social, educativ şi ecumenic, dar şi despre dificultăţile
pe care Biserica locală trebuie încă să le înfrunte. În acest
sens Arhiepiscopul de Bucureşti a amintit situaţia – încă nerezolvată
– a proprietăţilor Bisericii Greco-Catolice confiscate în 1948
şi nerestituite; de înaintarea în ritm lent a dialogului cu Biserica
Ortodoxă Română; de dificultăţile pe plan pastoral şi social,
provocate de schimbările sociale şi culturale din ţara noastră şi
de emigraţie.
ÎPS Ioan Robu
a vorbit şi despre indiferenţa cu care autorităţile române tratează
situaţia cu care se confruntă Catedrala Sf. Iosif, pusă în grav
pericol de construcţia ilegală, în vecinătatea ei, a unui „ecomonstru”
– cum l-a numit arhiepiscopul.
La rândul
său, Papa Benedict al XVI-lea şi-a manifestat speranţa că,
în ce priveşte dialogul dintre catolicii şi ortodocşii din România,
se vor găsi „soluţii adecvate, în acel spirit de dreptate care
trebuie să însufleţească raporturile dintre fraţii în Cristos”.
Suveranul Pontif i-a îndemnat pe episcopii catolici să colaboreze
cu Biserica Ortodoxă pentru „apărarea rădăcinilor creştine ale
Europei şi a valorilor creştine”, şi pentru o mărturie comună
„asupra unor teme precum familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea
în viaţa publică, ecologia”. „Un dialog constructiv între ortodocşi
şi catolici nu va întârzia să fie ferment de unitate şi de concordie
nu numai pentru ţările voastre, dar şi pentru întreaga Europă”,
a subliniat Papa.
Episcopii catolici
români vor încheia mâine, 13 februarie, vizita „ad limina Apostolorum”,
în cadrul căreia au avut întâlniri, particulare şi în comun, cu
Papa Benedict al XVI-lea, şi cu reprezentanţi ai diferitelor Dicastere
din Vatican. Aceasta este cea de a patra vizită „ad limina Apostolorum”
a episcopilor catolici din România după 1990, şi prima la actualul
Suveran Pontif, Papa Benedict al XVI-lea. Vizita „ad limina Apostolorum”
(în traducere: la mormântul Apostolilor) este vizita periodică pe
care episcopii catolici din lumea întreagă o fac la mormintele Sfinţilor
Apostoli Petru şi Paul, „stâlpii” Bisericii, şi la Urmaşul lui
Petru, pentru a fi întăriţi de el în credinţă şi pentru a exprima
comuniunea lor ierarhică cu Suveranul Pontif.
Biroul de presă
CONFERINŢA
EPISCOPILOR DIN ROMÂNIA
DISCURSUL PAPEI
CĂTRE EPISCOPII CONFERINŢEI EPISCOPILOR
DIN ROMÂNIA ÎN VIZITĂ "AD LIMINA APOSTOLORUM"
Prefectul
UDMR Gyorgy Ervin a trecut deja la punerea in aplicare a programului
UDMR de epurare etnica a romanilor din judetul Covasna si a semnat inca
din ianuarie ordinele de schimbare pe criterii etnice a componentei
comisiilor de atribuire de denumiri si pentru aprobarea stemelor
judetului Covasna.
Pe
criteriul evident etnic, Gyorgy Ervin i-a indepartat din comisii pe
doctorul in sociologie Ioan Lacatusu (foto stanga), fost director al
Directiei Judetene Covasna a Arhivelor Nationale, si pe profesorul de
istorie Vasile Stancu, ambii cu o experienta de zeci de
ani in domenii lor.
Cei doi au
fost inlocuiti, printre altii, si de catre Dan Manolachescu, presedintele PD-L Sfantu Gheorghe, un apropiat al primarului Antal
Arpad si laureat al Premiului Julianus, oferit de catre comunitatea
maghiara din Romania pentru faptul ca promoveaza idealurile autonomiei
maghiare din Transilvania.
Reproduc aici componenta
Comisiei de atribuire sau schimbare de denumiri a judetului Covasna
dupa ce prefectul Gyorgy Ervin a facut schimbari in ianuarie 2010.
Pe masura ce se apropie data de 20 martie, cand romanii comemoreraza crimele facute de maghiari in Targu Mures, in urma cu 20 de ani, ungurimea fierbe iar in clocot. Pe langa povestea cu reimpartierea Romaniei, un alt exemplu, de la Dan Tanasa:
"Presa de limba maghiara din Covasna
si Harghita a luat foc ieri dupa ce presedintele CJ Harghita, Borboly
Csaba, a dat publicitatii un comunicat de presa care apare azi in presa ungureasca, prin care ma ataca, dupa ce Consiliul National pentru
Combaterea Discriminarii l-a invitat la sediul sau in data de 2 martie
2010 in legatura cu drapelul secuiesc pe post de drapel al judetului
Harghita.
Dovedind pentru a cata oara cat de penibil poate fi,
ditamai presedintele de consiliu judetean se eschiveaza prin atacuri la
persoana si adevaruri trunchiarte. Pentru ca Borboly Csaba a uitat sa
mentioneze in comunicatul sau catre presa de limba maghiara ii
reamintesc eu: Borboly Csana este acelasi individ, presedinte de
consiliu judetean, care a fost avertizat de catre Consiliul National
pentru Combaterea Discriminarii pentru discriminarea romanilor din
Harghita. Pentru conformitate il rog sa consulte http://www.gandul.info/news/udemeristul-borboly-csaba-seful-c-j-harghita-avertizat-de-cncd-pentru-discriminare-antiromaneasca-3752724"
Nota mea: Tinand cont ca plangerea va fi analizata, "intamplator", de membrul CNCD Istvan Haller, va dati seama ce rezultat va avea :)
Federaţia
Europeană a Jurnaliştilor /FEJ/ a condamnat ieri conducerea
"necinstită" a unui trust de presă din România, în urma politicilor
sale anti-sindicale şi tratamentului abuziv aplicat unor jurnalişti, acţiuni
care au subminat eforturile de creare a unei noi culturi în relaţiile de muncă
în presa din România.
FEJ
consideră că acţiunile grupului media Adevărul, care încalcă responsabilităţile
juridice faţă de drepturile angajaţilor, constituie o trădare ruşinoasă a
eforturilor de îmbunătăţire a dialogului social şi cooperării dintre sindicate
şi media din România.
"Condamnăm înmod ferm acţiunile acestei companii, ce
reflectă o cultură anti-sindicală care domină într-o mare parte a mediei
româneşti", a afirmat secretarul general al FEJ, Aidan
White. "Este absolut reprobabil să
acţionezi împotriva jurnaliştilor şi a altor angajaţi atunci când aceştia nu
cer nimic mai mult decât drepturile fundamentele ce le revin conform
legislaţiei muncii", consideră FEJ.
Disputa s-a
iscat după ce Federaţia Română a Jurnaliştilor (FRJ) MediaSind, afliată la FEJ,
a cerut conducerii trustului de presă Adevărul să respecte legislaţia muncii
naţională şi internaţională în vigoare în ţară, precum şi actualul contract
colectiv de muncă.
După ce
MediaSind a sesizat Inspecţia Muncii, aceasta a descoperit că trustul Adevărul
ignoră prevederile contractului colectiv de muncă. În acelaşi timp, Comisia
paritară la nivel de ramură mass-media (formată din MediaSind, Patronatul
Presei din România - ROMEDIA şi Confederaţia Naţională a Patronatelor din
România) a dezvăluit că trustul Adevărul încalcă legislaţia muncii din ţară,
cerând societăţii respectarea acesteia.
Ca răspuns,
Adevărul a reziliat unilateral contractele de drepturi de autor pe care le avea
cu şase ziarişti membri de sindicat si apoi i-a concediat.Directorul general al
companiei, Răzvan Corneţeanu, a lansat ulterior atacuri publice împotriva
sindicatelor şi a organizaţiilor patronale. MediaSind afirmă că unii manageri
de la Adevărul au atacat şi membri ai sindicatului angajaţi de alte societăţi
de presă, inclusiv de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES.
"Unele conduceri din presă se deschid spre o nouă
eră de relaţii de muncă. Însă altele sunt încă oprite în trecut şi incapabile
să se adapteze unei scene mediatice în schimbare, când cooperarea şi respectul
reciproc la locul de muncă sunt vitale pentru a găsi modalităţi de rezolvare a
crizei din media", spune
Aidan White.
FEJ afirmă
că va sprijini FRJ MediaSind, care intenţionează să depună o plângere oficială
împotriva Trustului depresă Adevărul la
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Inspecţia Muncii şi Comisia
paritară. "În cele din urmă, cea
mai bună soluţie ar fi ca aceste probleme să fie rezolvate prin negocieri
directe care să respecte drepturile de muncă", apreciază Aidan White,
menţionând: "Compania nu pare însă
dispusă să facă acest pas."
Pentru mai multe informaţii contactaţi-ne la +3222352215
FEJ reprezintă peste 250 000 de jurnalişti din 30 de ţări europene
Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind (FRJ) | www.mediasind.ro
Fiecare
dintre noi a fost invatat la scoala ca Mihai Eminescu este cel mai mare
poet pe care l-a avut tara noastra si ca nu mai e nimeni ca el. Printre
epitelele si comparatiile absolute prin care este descris, am invatat
pe de rost zeci de poezii si am retinut ca nimeni nu a mai folosit
limba romana ca el. Ziare.com te provoaca la
dezbatere: ti-ai dori ca Romania de astazi sa aiba un jurnalist asa cum
a fost Mihai Eminescu? Crezi ca un jurnalist ar trebui sa fie
echidistant sau doar sa isi afirme clar optiunile? A fost Mihai
Eminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentru clasa
politica? Citeste si episodul al doilea al dezbaterii
"Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod? Afla cu
ce a deranjat Mihai Eminescu pe toata lumea si daca asta i-a adus
prematur disparitia" si cum au reactionat Marile Puteri la campaniile de
presa ale lui Mihai Eminescu. Mai afla cine si de ce l-a declarat nebun, ce continea ultimul articol scris de Mihai Eminescu si ce i s-a intamplat dupa ce a fost publicat. Ucis cand canta "Desteapta-te Romane!".
Cu doua minute inainte de pauza,
profesorii apropiati de elevi mai spuneau si cate o picanterie. Am
aflat astfel de relatia cu Veronica Micle, de sifilis si ca nu era in
toate mintile atunci cand a murit.
Satui de poezii si de
obligatia de a invata zeci de pagini de comentarii, unii au ramas doar
cu ce li s-a spus atunci. Ca Eminescu era sifilitic si nebun si ca a
trait in fantezie si melancolie, obsedat de temele care se regasesc in
poeziile lui.
Si de ce ar fi asta o problema? A fost un poet,
un artist. Asa sunt artistii. Da, numai ca aceasta varianta, raspandita
inca de cand era in viata, nu e tocmai adevarata.
De obicei,
intr-un chenar din manualele de Limba romana mai erau cateva cuvinte
despre societatea Junimea si alte patru cuvinte care spun cat se poate
de sec ce l-a preocupat pe Mihai Eminescu in ultimii 13 din cei 39 de
ani de viata: "redactor la ziarul Timpul". In aceste patru cuvinte sunt
ingropati, insa, 13 ani de lupta impotriva politicienilor lacomi si
corupti si un nationalism care a deranjat atat de mult marile puteri
incat i-a adus moartea.
Cu toate acestea, Eminescu este
prezentat in continuare ca un tanar boem si visator si nu ca barbatul
care a fost printre primii detinuti politici ai statului roman si
primul ziarist roman redus la tacere pentru ca era prea incomod.
Angajat politic in slujba statului
Mihai
Eminescu si-a inceput activitatea jurnalistica in 1876 la Curierul de
Iasi, iar un an mai tarziu a ajuns in la ziarul Timpul din Bucuresti,
afiliata Partidului Conservator. Dupa trei ani avea sa fie numit in
functia de redactor-sef.
Nu a practicat jurnalismul ca pe o
meserie oarecare din care sa-si castige existenta, ci a fost cel mai
bun mod prin care putea lupta pentru Romania. A scris cu patos si cu o
forta distrugatoare despre "iresponsabilitatile factorilor politici,
afacerismele, demagogia si logoreea paturii superpuse". Maiorescu a
scris: "Eminescu s-a facut simtit de cum a intrat in redactie prin
universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logica si
verba".
Eminescu nu a avut niciodata pretentia de a fi un
ziarist sau analist politic echidistant. A fost implicat politic si
atat de important pentru conservatori incat Titu Maiorescu isi prezenta
partidul astfel: "Cei 10 capi ai lui, si al 11-lea, domnul Mihai
Eminescu, redactor la ziarul Timpul".
Cat a putut sa scrie
acolo, el a luptat impotriva principiilor "machiavelice ale rosilor"
(n.r. liberalii din acea perioada). Era de parere ca acestia priveau
statul ca pe un mecanism "cu resorturi moarte a carui activitate si
repaos se reguleaza dupa legile staticii si ale dinamicii". De aceea,
ei nu respectau traditiile, pe care le considerau niste prejudecati, si
credeau ca pot sa inventeze dupa bunul lor plac legi noi sau sa importe
legi "traduse de pe texte straine, supte din deget".
Pentru
liberali scopul economiei politice era productia, ceea ce facea ca omul
sa fie redus "la rolul unui surub de masina", in timp ce pentru
conservatori statul era "un produs organic al naturii, gingas ca toate
produsele de soiul acesta; afacerea noastra e de-a cunoaste
proprietatile lui naturale si nu de-a-i dicta noi legi, ci a ne adapta
legilor cari-i sunt innascute".
Sa le spunem ticalosilor ce ticalosi sunt
Eminescu
isi asumase rolul de chirurg care trebuia sa elimine "putrejunea bubei
noastre nationale" astfel incat societatea sa poata sa-si
insanatoseasca "corpul statului". De aceea, se simtea obligat sa
loveasca in nulitatile politice, pentru ca ele sa stie "ca nu se pot
amesteca nepedepsite in lucruri ce nici sunt in stare sa le priceapa".
Era
acuzat uneori ca folosea un limbaj exagerat si chiar injurios, dar se
apara spunand ca foloseste cea mai exacta expresie care sa descrie
situatia.
"Suntem noi oare de vina daca adevarul curat, spus
neted, e deja o injurie? Ne propunem cateodata a fi foarte urbani - ce
folos? Adevarul simplu, descoperirea simpla a nestiintei si a
marginirii multora din partidul la putere este deja o atingere. Cauza e
simpla. Nu sunt oamenii la locul lor, nu sunt ceea ce reprezinta.
Compararea intre ceea ce sunt intr-adevar, nimica toata, si ceea ce
reprezinta, demnitati inalte ale statului, exciteaza deja rasul si
ironia cititorilor, incat o vina din partea noastra, o intentie de a
ponegri, nu exista defel."
Nu i-a iertat nici pe conservatori
pentru ca i-au abandonat pe romanii aflati sub puterea Imperiului
Austro-Ungar si privea scarbit cum se faceau aliante cu liberalii si se
renunta la vechile principii doar pentru fotolii caldute la Viena.
Desi
a fost omul de baza al conservatorilor la ziarul Timpul, Mihai Eminescu
si-a exprimat in articole numai parerile proprii, care nu corespundeau
intotdeauna cu linia oficiala a partidului. Acest lucru a provocat
proteste si nemultumiri din partea unor conservatori, Petre Carp
transmitandu-i de la Viena lui Maiorescu : "si mai potoliti-l pe
Eminescu!".
"Pana cand comedia aceasta? Pana cand panglicaria de
principii, pana cand schimbarile la fata de pe-o zi pe alta? Suntem
copii noi, pe care un regizor strain ne pune sa ne batjocorim intre
noi, sa ne sfasiem pentru credinte si, la aratarea unei prazi, care-i
punga noastra, caci e a tarii, sa ne scuipam ... si conservatorul sa
fraternizeze numaidecat cu radicalul, radicalul sa devina conservator?
Suntem
comedianti care ne batem de florile marului pentru petrecerea si
castigul strainilor ce traiesc aci? Suntem papusi, imbracate cand rosu
cand alb, care azi pun o eticheta, maine alta, numai sa ne mearga noua
personal bine, numai ambitiile noastre sa fie satisfacute? Suntem
barbati noi sau niste fameni, niste eunuci caraghiosi ai marelui Mogul?
Ce suntem, comedianti, saltimbanci de ulita sa ne schimbam opiniile ca
camesile si partidul ca cizmele?"
Inceputul carierei de ziarist a lui Mihai Eminescu a coincis cu
asa-numita "chestiune orientala", care consta in impartirea
teritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman. Marile puteri
implicate erau Rusia si Austro-Ungaria, iar lui Eminescu nu i-a fost
frica sa lupte cu amandoua pentru interesul national.
Asa cum vedeam in primul episod al serialului - dezbatere pe care vi-l propune Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?,
Eminescu i-a criticat dur pe toti politicienii romani, indiferent de
culoare, pentru ca i-au abandonat pe romani in fata Marilor Puteri.
Afla acum cu ce a reusit Eminescu sa zguduie puternicele fotolii ale
Europei.
Eminescu a sustinut participarea Romaniei la Razboiul
de Independenta, dar mai tarziu a inceput sa critice vehement felul in
care guvernul I.C. Bratianu s-a angajat si a participat la razboi, mai
ales faptul ca nu ceruse nicio garantie scrisa de la rusi.
Cand
Rusia si-a anuntat oficial intentia de a anexa sudul Basarabiei,
Eminescu a banuit ca guvernul roman stia dinainte pretentiile rusilor.
In septembrie 1978, s-a demonstrat ca avea dreptate si Romania chiar
stia acest lucru inainte sa intre in razboi de partea Rusiei.
"Intocmai
ca mesterii de discursuri funebre, care cauta a se straluci si folosi
ei insisi pe cadavrul abia coborat in groapa, haita netrebnica ce
compune majoritatea radicalilor din Dealul Mitropoliei, cu Misail si
Pseudo-Ureche in frunte, cauta, in discursuri stupide sau sarlatanesti,
sa se apoteozeze pe sine plangand Basarabia, pentru a carei retrocedare
insa, la urma urmelor se proclama competenti", comenta el decizia
Parlamentului de a autoriza retragerea autoritatilor civile si militare
din Basarabia.
Ca urmare a acestor critici, I.A. Cantacuzino,
care era redactor-sef al Timpului, i-a cerut lui Maiorescu sa intervina
pe langa Eminescu si sa nu-i permita sa transforme ziarul oficial al
conservatorilor in "organul personal al antipatiilor sale".
„Inotăm în sânge” „În
România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până
peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane,
restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de
la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Aceasta
este cifra oficială, pentru că există una neoficială care arată această
stare de fapt şi anume că cifra ar putea fi dublă. Faţă de această
situaţie, noi, cei de aici, cu luare aminte să fim, pentru că
problemele sunt înăuntru şi mai puţin în afară. Adică, înăuntru nostru
şi mai puţin în afara noastră. De aceea cuvântul „dragoste” este primul
cuvânt aşezat aici şi apoi cuvântul „toleranţă”. Eu am fost o vreme în
preajma unui mare poet, Ioan Alexandru, care zicea: „Asiaticii atacă,
sectanţii atacă, ateii atacă, toţi ne atacă şi numai noi ne certăm
între noi şi pe fondul acesta ei vor birui”.
Postesc pentru că Eminescu a postit
Trebuie să mărturisim credinţa azi, acum şi în felul în care trăim
acum, pentru că dacă vrem să mărturisim credinţa cum au mărturisit
înaintaşii noştri de 2 mii de ani încoace, lucrul acesta va fi şi mai
greu. Încă nu ni se cere sânge, ni se cere mărturisire. Scrie „să nu te
arăţi că posteşti”. Da, aşa este, ca să nu te mândreşti. Dar într-o
lume în care nu se mai posteşte, trebuie să arătăm, fără mândrie, că
postim. Şi dacă ne întreabă cineva: „Dar de ce posteşti?”, răspunsul să
fie: „Pentru că Eminescu a postit, Iorga a postit, Ştefan a postit,
Mihai Viteazu a postit şi pentru că ei au postit, postesc şi eu pentru
că, de fapt, respect o chemare a Mântuitorului Hristos pe care ei au
respectat-o.
La judecată nu ne vom prezenta singuri. Ne vom prezenta cu copiii
noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu
vecinii noştri, cu prieteni şi acolo ne vom da seama de ceea ce am
făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. De aceea este importantă
lucrarea în Biserica Ortodoxă, nelepădarea de credinţă, dar în acelaşi
timp, aplicarea în practică a credinţei.
Se fac avorturi. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine
Dacă se fac avorturi, nu se fac vinovaţi doar cei care fac
avorturi: mamele, taţii, asistentele, medicii. Suntem vinovaţi cu
toţii, pentru că nu luăm nici o atitudine. Avortul nu este o crimă
simplă, este o crimă complexă. Pentru că omori un corp, moare copilul
nebotezat, pentru că nu ştim unde merge sufletul lui. Că în iad nu
poate să meargă pentru că nu a făcut rău, în rai nu poate să meargă
pentru că nu a fost botezat.
În anul 2050 România va avea doar şase milioane de locuitori
După noul statut al Bisericii Ortodoxe Române, la parohii s-au
organizat centre sociale. Avem şi noi unul, se numeşte „Pro-Vita pentru
cei născuţi şi nenăscuţi”. Adică, viaţă pentru cei ce se nască şi
pentru cei ce nu se nasc. Avem acolo 318 copii, ceea ce nu înseamnă
mult faţă de cele 18 milioane, dar înseamnă ceva. Anume aceşti copii
demonstrează prin prezenţa lor că este cazul să ne preocupăm de esenţă.
Asta nu înseamnă că neglijăm postul sau metania, asta nu înseamnă că nu
mai citim acatiste, dar va trebui să lucrăm, pentru că naţia noastră
este în pieire. Anul 2050 va prinde România cu şase milioane de
locuitori, situaţie care nu se poate repara curând. […] Familia nu mai
este familie. Tocmeala dintre părinţii fetei şi părinţii băiatului se
sfârşeşte sau uneori chiar începe cu problema „cum să facem ca să nu
nască în curând copii”. Problema care este pusă negativ este problema
care dărâmă familia. Dar aceasta se continuă: „De ce să mă mai
căsătoresc şi civili, şi chiar religios pentru că o să am probleme cu
soacra, cu ambianţa? Fac o căsătorie de probă”. Acest lucru este
groaznic, pentru că această căsătorie de probă este desfrânare.
Tu eşti liber să fii homosexual. Dar eu sunt liber să nu fiu de acord cu tine
Iubirea nu exclude toleranţa. Adică, „te iubesc şi te tolerez”.
Până unde te tolerez? Până când libertatea pe care tu ţi-ai luat-o,
intră şi atacă libertatea mea. Tu eşti liber să fii homosexual. Din
păcate, eşti liber, aşa sunt legile. Dar eu sunt liber să nu fiu de
acord cu tine. Eu sunt liber să apăr ochii copilului meu de
manifestările tale. Asta nu înseamnă că nu sunt tolerant, asta înseamnă
cu nu sunt prost, pentru că tu vrei să fiu tolerant până la prostie.
Volumul de memorii al lui Adrian Marino, „Viaţa unui
om singur”, care va apărea la începutul lunii martie la Editura
Polirom, naşte deja controverse şi dispute în lumea literară. Şi asta
pentru că Adrian Marino pune la index personalităţi marcante precum
Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, dar şi George Călinescu sau Constantin
Noica. Unul dintre capitolele controversate ale volumului se referă la călătoriile în străinătate înainte de 1989.
„Resimţeam, în permanenţă, aceste «plecări», ca pe o reală şi uneori chiar gravă «culpabilizare».
Ceea ce mă irita şi mă jignea, mai ales, era dubla măsură cu care eram
judecat, bârfit, suspectat etc. În definitiv, şi alţi foşti deţinuţi
politici călătoreau: Ovidiu Cotruş (de nu ştiu câte ori). Dar şi Al.
Zub a fost bursier Humboldt. Sergiu Al George a ajuns chiar şi în…
India. Dar N. Balotă, cu întreaga familie, când toţi lectorii plecau
singuri? Fiul său, la vârsta serviciului militar, nu s a întors în ţară
şi… nu s a întâmplat nimic. Şi nimeni nu s a scandalizat. Şi pe bună
dreptate. Ca şi în cazul G. Liiceanu şi Andrei Pleşu, şi ei bursieri
Humboldt, cu stagii în Germania mult mai lungi decât ale mele. N.
Manolescu a fost în Franţa, înainte de 1989, cel puţin tot de atâtea
ori cât mine. Iar în SUA a fost de două ori, chiar înaintea mea. Ceea
ce nu l a împiedecat să mă atace violent şi insultător, după 1989,
tocmai din acest motiv. Mi a fost foarte uşor să demonstrez (în
Dreptatea) că, în două împrejurări, el a fost în străinătate, în
perioada incriminată, chiar… împreună cu mine. Aş putea continua mult
şi bine acest pomelnic (a făcut, de pildă, cineva lista completă a
bursierilor de la Iowa?). (...) Mulţi, de fapt, călătoreau, ca şi mine.
Cartea albă a Securităţii dă şi numărul, aproape incredibil, de 800.” www.cotidianul.ro
Despre o aşa-zisa elita culturala
românească, autodeclarată ca atare, fireşte, a început sa se vorbească
pe la sfârşitul anilor ’70. Principalii ei protagonişti au fost
Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, care, la data aceea, culmea ridicolului!,
nici nu aveau operă. Jurnalul de la Păltiniş de Gabriel Liiceanu
va vedea lumina tiparului în 1983, iar Minima moralia (cu un titlu
furat) de Andrei Pleşu va putea fi citita abia în 1988. Pana atunci,
băieţii mai publicaseră o prefaţă la un album, un epistolar, ceea
ce presupune numai un efort de transcriere, introduceri de câteva pagini
la opera altora şi nişte studii subţiri ca lama de ras şi cu titluri
pretenţioase, incapabile sa te invite la lectura şi meditaţie. Era
în ele ceva crispat şi parcă împrumutat şi din alte părţi. în
timp, la aceasta operaţiune nelegitima, de enclavizare a culturii romane,
prin delimitarea din corpul ei a unei aşa-zise elite, au aderat şi
alte persoane, nu din cale de afara de numeroase, pe care nu le mai
indicam, deoarece se cunosc. şi ele pe sine, şi noi pe ele. Interesant
este faptul ca procesul în cauza s-a insotit şi cu o schimbare vizibila
de comportament: nimeni nu le mai putea ajunge la nas şi aroganta din
ei transpira prin toţi porii, le curgea din urechi şi supura pe la
nari. Cu toate acestea, noţiunea de disidenta
a surâs elitei în curs de formare la Bucureşti, a ademenit-o şi
i-a avansat promisiunea de a se constitui intr-un modus vivendi, inaccesibil
pentru vulg şi intelectualii de rând. Adică pentru acei intelectuali
care nu meritau sa fie incorporaţi în elita. In 1982, elita noastră a traversat
şi primul moment dificil din istoria sa. Unii din membri ei s-au înscris
în mişcarea intitulata Meditaţia Transcendentala – transcendental
suna frumos, nu-i asa?, şi parca te ridica deasupra a toţi şi a toate
– şi au rupt cuiul. De altfel, numai nişte oameni cu mintea beteaga,
imprudenţi pana la prostie şi cu raţiune de moftangii se puteau implica
în cacealmaua intitulata Meditaţia Transcendentala. Nişte oameni
serioşi, cu scaun la cap, nu s-ar fi dat în mana unui individ dubios,
despre care se şoptea pe la colturi ca insasi Securitatea l-ar fi scos
cu mai mulţi ani în urma din tara, spre a-l utiliza în atingerea
unor obiective absconse. şi după un timp petrecut în Marea Britanie,
Nicolae Stoian fusese rechemat în viteza la Bucureşti, spre a servi
drept năvod. Cine se prindea în năvod se prindea, cine nu, nu. Intr-adevăr, Meditaţia Transcendentala
primise toate aprobările de rigoare pentru a funcţiona, inclusiv de
la institutul specializat şi de la Ministerul Invatamantului. Deocamdată,
partidul se dezinteresa de afacere, iar Securitatea o monitoriza molcom,
fără intenţii malefice. Insa, la un moment dat, s-a întâmplat ceva
la care nu se aştepta nimeni: cineva i-a şoptit Elenei Ceauşescu,
numărul doi din partid, ca la Meditaţia Transcendentala se petrec
nişte lucruri nu prea curate şi ea a decis ca de chestiunea în speţa
sa nu se mai ocupe Securitatea, care dormea nesimţita în cizme, ci
organele partidului comunist. Urmând ca toţi participanţii la meditaţie
sa fie excluşi din rândurile acestuia, fiecare în sedinte organizate
ad-hoc în instituţia de unde primea o leafa. Securitatea nu a mai
avut ce sa facă si, de ochii partidului, i-a sancţionat pe toţi cei
sase ofiţeri care monitorizaseră cacealmaua, insa l-a desemnat pe
maiorul Vasile Malureanu sa se ocupe în continuare de cacealma, în
deplina discreţie. şi acesta l-a agatat pe Andrei Pleşu, care i-a
relatat cam tot ceea ce se petrecuse acolo. Ceea ce rezulta dintr-o
scrisoare disperata adresata de Andrei Pleşu lui Nicolae Ceauşescu
şi dintr-o declaraţia aparte, despre care nu se intelege prea bine
în ce context s-a prestat. în ciuda acestui fapt, Securitatea nu l-a
putu salva nici pe Andrei Pleşu, şi nici pe alţii ce-i relataseră
ce se întâmpla sub bagheta lui Nicolae Stoian. Noi nu afirmam ca Andrei Pleşu ar
fi fost informator al Securitatii, dar ceva este neclar în toata povestea
şi lucrurile s-ar lamuri pe deplin numai în cazul când dosarul ce
i-a fost alcătuit de famigerata instituţie ar fi scos la lumina. Ceea
ce nu se întâmpla. Cu certitudine, în acest dosar se afla şi rapoartele
redactate de maiorul Vasile Malureanu după convorbirile cu Andrei Pleşu,
precum şi altfel de documente relative la disidenta falsului filosof
şi a falsului istoric al artei. Pentru ca, spre ultimii ani ’80,
furaţi de moda care bântuia pe alte meleaguri, incitaţi de gesticulaţiile
lui Paul Goma, nucleul dur al aşa-zisei elite, alcătuit din Andrei
Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Mircea Dinescu, mai în sinea lui, mai
pe lângă cine era dispus sa-l asculte, s-a autodeclarat disident.
Curând se va dovedi ca a fost o disidenta de mucava: nici nu a apucat
bine sa treacă în uitare afacerea Meditaţiei Transcendentale, ca
atât lui Andrei Pleşu, cat şi lui Gabriel Liiceanu li s-a permis
sa plece la Heidelberg. Frumos supliment de pedeapsa, după o excludere
din partid! Chestiunea nu poate avea decât o singura
explicaţie: Gogu Rădulescu. şi cei ce au trăit epoca ştiu despre
ce este vorba. Insa avizul pentru ieşirea din tara a lui Andrei Pleşu
trebuia sa fie dat de Securitate şi aceasta era prudenta. în cazul
ca Pleşu nu mai revenea din cele strainatati, ponoasele în capul ei
s-ar fi spart. Prudenta fiind cu atât mai mare cu cat Securitatea pescuise
din anturajele Europei Libere o informaţie interesanta: Monica Lovinescu
dorea sa-l retina pe Andrei Pleşu în Occident, pentru a fi propulsat
în funcţia de director al postului de la München. în cele din urma,
reţinerile s-au spulberat. Exista un document în arhivele Securitatii
în care s-a rezumat o discuţie purtata de mai mulţi ofiţeri pe tema:
sa-i dam sau sa nu-i dam voie sa plece? Un singur ofiţer a fost de
acord cu ieşirea lui Pleşu din tara şi argumentele lui au sfarsit
prin a prevala. Neted spus, acesta a apreciat ca Andrei Pleşu nu va
ramane în Occident şi nici nu erau şanse sa fie numit director la
Europa Libera din trei motive: 1) e comod, mai bine zis leneş; 2) nu-i
place sa meargă la slujba; 3) în nici o tara din lumea occidentala
nu poţi deveni cineva exclusiv prin aplauzele unei gaşti pe care ai
adunat-o în jurul tău. şi aşa cum s-a dus, Andrei Pleşu s-a şi
întors. în alta ordine a lucrurilor, pluteşte în aer o bănuiala
justificata: de fapt, Pleşu şi Liiceanu, şi nu numai ei, reprezentau
o interfaţa anume a regimului comunist cu lumea occidentala. Când
Occidentul acuza autoritatile de la Bucureşti ca nu permite oamenilor
de carte sa se mişte liberi pe mapamond, rapunsul era univoc: se poate?
Cum adică nu au voie sa circule peste hotare? Priviţi, domnii Pleşu
şi Liiceanu studiază la Heidelberg, Ana Blandiana străbate America
de la un capăt la altul etc. etc. Ce vreţi mai mult? Pana în decembrie
1989, şi Andrei Pleşu, şi Gabriel Liiceanu nu au făcut altceva decât
sa-si ingroase anturajele cu cat mai mulţi aplaudaci. Faima lor de
disidenţi era întărita în mod sistematic şi de emisiunile postului
de radio din München. Pe cai subterane, Monica Lovinescu primea liste
ticluite la Bucureşti, cu cine trebuia elogiat şi cu cine trebuia
detestat. şi aşa mai departe. Totuşi, când încercam sa aflam în
ce a constat disidenta teribila a cuplului la care ne referim, intelegem
ca a fost vorba despre o disidenta intretinuta cu banii regimului comunist.
şi pentru asta nu avem nevoie de nici un document de Securitate, sunt
suficiente biografiile celor doi, aşa cum ni le comunica un dicţionar
al scriitorilor romani aparut sub egida Editurii Albastros. Vreme de
15 ani, când e vorba de Gabriel Liiceanu, şi mult mai mulţi ani,
daca-l avem în vedere pe Andrei Pleşu, aceştia au fost salarizaţi
de Institutul de istoria artei fără sa facă nimic, dar nimic, nimic,
exceptând sforile trase în vederea edificării unei aşa-zise elite
şi în rândurile artiştilor plastici. Ca sa nu mai vorbim şi de
faptul ca la Institutul de istoria artei nimeni nu cerea vreunui cercetător
sa-l laude pe Nicolae Ceauşescu. Daca ar fi pus cat de cat osul la
munca, baietii nu si-ar fi compromis disidenta. Mai ramane sa comentam şi afirmaţiile
lui Andrei Pleşu, conform cărora, în saptamanile premergătoare evenimentelor
din decembrie 1989, ar fi fost transportat pe sus la Tescani. în primul
rând, Tescanii nu sunt o puscarie, ci o casa eleganta de oaspeţi,
cu frigiderele pline în permanenta. în al doilea rând, la Tescani,
Pleşu nu a stat pe ghimpi, ci pe leafa. Este ridicol sa ne imaginam
ca Securitatea s-ar fi temut ca nu cumva Pleşu sa sară pe baricada
de la Intercontinental si, dintr-o singura rotire de sabie, asemeni
unui arhanghel, sa spulbere structurile regimului comunist. Mai degrabă,
o grupare a viitoarei puteri, care ştia ce urma sa se întâmple la
Bucureşti, s-a gândit sa-l pună la adăpost. Deoarece mai era nevoie
de el. Dintre toţi cei la care ne-am referit, numai Mircea Dinescu
a schiţat un gest de veritabila disidenta, prin interviul acordat cotidianului
francez Liberation, în primăvara lui 1989. Din păcate, după cum
a evoluat ulterior, atât va mai ramane din el şi din disidenta lui.
Idolii de mucava
Mulţi au avut naivitatea sa creadă
ca disidenţii luptau pentru dreptul la exprimare libera, pentru libertatea
creaţiei şi alte spanacuri pe care le debita retorica lor. Alţii
erau convinşi ca intr-un regim de democraţie aceiaşi disidenţi vor
ieşi în luminile rampei cu opere necesare şi temeinic elaborate,
respinse de la tipar de editurile statului totalitar. Aiurea! După decembrie 1989, s-a constatat
ca prin sertarele disidenţilor bătea vântul, aceştia fiind mai sterpi
decât nişte zarzări uscaţi. şi nici pana în zilele noastre n-au
izbutit sa ne rupă gura cu ceva mai de soi. Gabriel Liiceanu editează
şi reeditează în neştire anostul Jurnal de la Paltinis – a ajuns
la vreo 15 ediţii -, rasoleşte în viteza cate un volum de panseuri
numai ca sa umfle un premiu şi bombardează umanitatea cu epistole
ipocrite, predicând o moralitate la care el insusi nu are acces. în
timp ce Andrei Pleşu vehiculează diverse articolaşe, publicate iniţial
în Dilema, prin Aspirina săracului, prin Plai cu boi şi pe unde mai
poate. Iar în materie de carte sare ca o lăcusta de la o tema la alta:
aduna intr-un volum aceleaşi articolaşe, curând reluate în parte
în alt volum, cu titlu schimbat, ca sa nu se prindă naivii ca e vorba
de acelaşi calup de brânza, învelit în alta hârtie de ziar. Cartea
lui "Despre îngeri" ne mai lipsea şi ne-a dat-o. Si unul, şi celalalt
se arata a fi incapabili de o construcţie cat de cat coerenta, de o
lucrare intelectuala articulata şi cu marca distincta. Mai tranşant
în gesticulaţiile lui, Mircea Dinescu a ieşit definitiv din cultura.
Se vede cu ochiul liber ca daca scrie mai mult de trei-patru fraze începe
sa gâfâie. Unii ne asigura ca s-ar fi apucat de afaceri. In cazul
acesta, de ce nu vorbeşte la Money Channel? In schimb, în contextul tulbure din
primăvara lui ’90, disidenţii noştri s-au repezit hrapareti pe
sedii şi instituţii, au început sa se infiltreze în diverse structuri
ale statului, şi s-au dedicat trup şi suflet unei opere de delimitare
şi mai accentuata de corpul culturii romane, de ierarhizare în propriile
rânduri şi de reorganizare a aplaudacilor colectionati intre timp.
Grupul de Dialog Social chiar asta a vrut sa exprime: noi, cei 22, suntem
crema intelectualilor de elita şi comanda se afla la noi. Mircea Dinescu
s-a instalat în fruntea Uniunii Scriitorilor, susţinut de voturile
unei turme în mare parte abrutizata de foame, şi nu s-a lăsat pana
nu a dus instituţia de râpa. Mai practic, Gabriel Liiceanu a pus mana
pe Editura Politica, în împrejurări şi condiţii socotite de mulţi
dubioase, şi s-a chitit pe făcut datorii. Intr-un interviu relativ
recent din Observator cultural afirma fără nici o ruşine ca înjghebarea
Humanitas este singura editura din tara care îşi plateste conştiincios
datoriile către stat, luna de luna şi an de an. Da’ de unde! în
site-ul Ministerului Finanţelor Publice, Humanitas figurează cu mult
peste 30 miliarde lei datorii, editura fiind ameninţata cu executarea
silita. O executare silita care nu are loc, fiind mereu amânata, şi
asta aşa, ca sa intelegem şi noi pana la ce altitudine funcţionează
complicităţile dintre guvernanţi şi elita. Si, întrucât Gabriel
Liiceanu se considera un reper moral, ne simţim în drept sa-i spunem
de la obraz ca un reper moral nu minte ca un birjar. Mult mai interesanta decât a celorlalţi
doi a fost cariera lui Andrei Pleşu, sub spectrul democraţiei noastre
debile. în primul guvern postrevoluţionar a fost desemnat ministru
al Culturii. Nu a făcut nimic altceva decât sa umfle structura acestuia
cu oameni din anturajul lui. şi cred ca motivele demisiei dlui Dan
Petrescu din funcţia de secund al lui Pleşu ne-ar face sa intelegem
mai multe despre ce s-a întâmplat în interregnul acela. Intr-un guvern
de sub preşedinţia lui Emil Constantinescu a fost propulsat intr-o
funcţie pentru care nu avea nici cea mai minima pregătire: aceea de
şef al relaţiilor diplomatice ale tarii. şi azi parca-l vad cum aluneca
printre diplomaţii străini, cu capul pe o parte, cu torsul răsucit
intr-o rana, asemeni unui piccolo căruia numai tava din mana ii mai
lipsea. Din poziţia ministrului de Externe n-a putut face prea multe,
omleta pe care o comanda la bufet sosindu-i totdeauna fada şi rece.
în schimb, a aplaudat actul de banditism internaţional al bombardării
tarii prietene Iugoslavia. Apoi, după ce si-a tras sufletul preţ de
aproape un an, a ochit un alt post din care putea sa nu facă nimic
pe bani cat mai mulţi şi cu maşina la scara: acela de membru al colegiului
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Or, aici
sunt mai multe de spus. Proba de ipocrizie şi duplicitate
pe care ne-a oferit-o a fost de-a dreptul monumentala: în 1982, cu
pălăria în mana şi cu lacrimile în ochi se ruga de Nicolae Ceauşescu
sa nu fie exclus din partidul în care intrase de la frageda vârsta
de 19 anişori. Iar în 1999, pentru a forţa legea de constituire a
CNSAS şi a fi acceptat în colegiu, se bătea cu pumnul în piept ca
a fost exclus din fostul partid comunist. şi ar mai fi o chestiune:
o mulţime de gazetari inculţi şi certaţi cu cartea îl califica
pe Pleşu drept filosof şi acesta accepta docil prestigioasa titulatura,
deşi nu are opera filosofică. Dar când spui filosof, spui Hegel,
spui Kant, spui Fichte sau Heidegger şi ar putea cineva sa-si închipuie
ca un filosof veritabil s-ar înghesui la o sinecura sub scutul căreia
sa-si pipăie concetatenii la gâlci?
Senatorul Iulian Urban: Inca un exemplu al faptului ca Senatul tarii este incapabil sa asculte vocile fratilor basarabeni din Republica Moldova.
Asa cum va spuneam aici: http://www.urbaniulian.ro/2010/02/09/legea-vizand-usurarea-intrarii-in-romania-a-fratilor-basarabeni-discutata-la-10-februarie-in-plenul-senatului/,
in plenul Senatului de astazi s-a discutat initiativa mea legislativa
care prevedea exceptarea aplicabilitatii conditiilor referitoare la
prezentarea documentelor prin care se face dovada existentei unor
mijloace corespunzatoare, atat pentru intretinere pe perioada sederii
pe teritoriul Romaniei, cat si pentru intoarcerea in tara de origine,
pentru solicitantii de viza cetateni ai Republicii Moldova.
Proiectul de lege era util si necesar pentru ca :
- fratii basarabeni sunt intre cele mai sarace natiuni din Europa
geografica, si a le pretinde sa demonstreze ca detin suma de 500 de
euro pentru a primi viza de Romania constituie o bariera in scopul
liberei circulatii
- sunt alte state tot din UE [ Cipru, Ungaria ] in care basarabenii pot intra fara sa demonstreze ca detin sumele de bani necesare intretinerii lor, astfel incat este aberant si ilogic ca tocmai Romania sa mentina aceasta interdictie.
Culmea este ca nici Guvernul nu a sustinut acest proiect de lege,
astfel incat s-a trecut la vot in Plenul Senatului si proiectul de lege
a fost respins cu 37 de voturi impotriva [ PSD si PNL ] si 33 voturi
pentru [ PDL si UDMR].
O zi rusinoasa pentru Romania si pentru Parlamentul National.
O sa public si dezbaterile din Senat asa cum au fost inregistrate pe
camerele video, si cred ca lista celor 37 care au votat impotriva
trebuie facuta publica ca sa stie si alegatorii pe cine au trimis in
Parlament.
Cum a trecut prin adoptare tacita legea parlamentarilor maghiari prin care Romania va fi impartita in 16 regiuni
Chiar
daca aceste 16 regiuni şi cinci macroregiuni de dezvoltare nu sunt
unităţi administrativ teritoriale şi nu au personalitate juridica ce inseamna aceasta divizare a tarii ?
Dle senator, dati-ne un raspuns, va rog !
Raspunsul senatorului Iulian Urban:
D-le Andrei Radu
O iniţiativă legislativă a parlamentarilor UDMR al carei traseu se poate urmari aici [ http://webapp.senat.ro/sergiusenat.proiect.asp?cod=14254&pos=0&NR=L432&AN=2009 ] , prin care se propune înfiinţarea a şaisprezece regiuni de dezvoltare, printre care una în care sunt grupate judeţele Covasna - Harghita - Mureş, precum şi organizarea a cinci macroregiuni de
dezvoltare, a trecut miercuri de Senat prin adoptare tacită.
Asta inseamna ca, s-a implinit termenul legal pana la care Plenul Senatului trebuia sa dezbata acest proiect de lege.
In mod evident si hilar, parlamentarii de etnie maghiara au facut o
lege care regionalizeaza Romania, si care creeaza o regiune care este
primul pas catre autonomia teritoriala.
Jenant mi se pare modul in care s-a ajuns aici.
Pentru ca, la inceputul sedintei Senatului, reprezentantul Guvernului [
un secretar de stat.....de etnie maghiara ] nu era prezent la dezbateri
si s-a cerut sa nu se dezbata legea fara ca el sa fie prezent, astfel
incat a fost lasata la urma.
Pe la 12:30 cand s-a cerut sa se ia in dezbatere proiectul de lege, in
mod jenant parlamentarii UDMR parasisera sala de plen ramand liderul
lor de grup care a cerut sa se constate ca....nu mai exista cvorum de
sedinta.
Intrucat eu semnalez de luni de zile [ mai exact urlu la luna pur si
simplu ] ca prezenta la sedintele de plen din Senat este sub orice
critica [ astazi cei mai multi parlamentari prezenti avea PDL, mai erau
cativa pesedisti, vreo 5 penelisti, si doi independenti ] insa nimeni
nu ma asculta, astazi s-a ajuns la aceasta situatie in care o lege care trebuia dezbatuta in plenul Senatului, a trecut prin adoptare tacita. www.urbaniulian.ro
S-asa-s de multi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însusi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria crunta/ De-a spune adevarul – daca chiar/ Prin el lumea s-aprinde (1).
„Ei mint – eu adevarul îl spun, caci nu ma tem / De-a lui urmari” (2).
„Cel mai mare pacat al oamenilor e frica, spaima de a privi în fata, s-a recunoaste adevarul. El e crud acest adevar – dar numai el foloseste” (3).
1. Versuri fragmentare din mss. 2259.
2. M. Eminescu, Opere, I, p. 94.
3. Idem, Opere, IX, p. 311.
Puse la un loc de Theodor Codreanu
„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit; aceasta o simţim noi înşine, se simte în mare parte de opinia publică europeană, aceasta o voim şi, dacă dinastia va împărtăşi direcţia de mişcare a poporului românesc, o vom şi face. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în timpul din urmă în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri, care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiunile noastre, care ne leagă de Occident şi pe cari sperăm a le vedea întrupate în dinastie, vrăjmaşii, oricare ar fi, ei, ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile noastre ca şi în trecut“.
"Il felicit pe Victor Roncea, un ziarist de investigatie de exceptie; pentru cei ca el am luptat sa fie scoase din Codul Civil amendamentele care vizau ingradirea jurnalismului de investigatie." - Senator Iulian Urban
Parintele Iustin Parvu, Manastirea Petru Voda
ALERTA - Isteria Gripei Porcine
Controversa Vaccinului Anti-AH1N1
Asociatia ProVita Bucuresti
VIDU
ANALIZA FINALA
Dr Liviu Turcu a demontat pentru Presedintele Traian Basescu Reteaua Tismaneanu
Minciunile Personajului Tismaneanu
Au cuvantul detinutii politic, Biserica, academicieni, istorici, analist CIA
Laureata NOBEL pentru literatura despre ICR, Securitate si Patapievici
Interviu exclusiv realizat de Victor Roncea cu Herta Muller
DOSARUL UNUI IMPOSTOR
"Normalitatea" lui Patapievici: homosexuali, porno, anticrestinism, antisemitism, antiromanism, turnatori, impostura, fraude, trafic de influenta
Adevaratul Ion Iliescu
ION ILIESCU - BIOGRAFIA SECRETA
Teza leninista a lui Vladimir Tismaneanu
Traiasca Fratii Marx, Engels, Lenin si Trotki!
BISERICA ORTODOXA ROMANA IN ANII REGIMULUI COMUNIST
Un Studiu oferit de Patriarhul Teoctist pentru a contracara minciunile din Raportul TISMANEANU
Civic Media
Informatia inseamna libertate
PARINTELE IONEL RONCEA despre gandirea lui Hristos versus indoctrinarile unor "guru"
DAN PURIC, TOVARASUL ANTICRESTINILOR
Un actor grabit, bun de inchiriat
Blestemul Aiudului. Masca lui Puric
Gardasil, vaccinul care ucide
Silgard, vaccinul sterilitatii
Adevarata Romanie
Search This Blog
Salvati Romanii din jurul granitelor!
Libertate pentru Basarabia!
BASARABIE, Cetatenia.ro este dreptul tau!
Sustine Campania Pro Cetatenie
www.cetatenia.ro
Dreptate dupa 65 de ani!
Ucraina ataca Delta - Documentar TV despre Cazul Bastroe si Campania Civic Media
Enciclopedia Romaniei
Europeni si Americani impotriva Statului Politienesc
ESTE HAR... - să iubeşti fără să fii iubit… - să slujeşti fără să fii preţuit… - să dăruieşti fără să ţi se mulţumească… - să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască… - să ierţi fără să fii iertat… - să-l susţii pe cel care te-a lepădat… - să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit… - să crezi deşi nu vezi faţă în faţă… - să crezi deşi nu eşti deplin lămurit… - să investeşti clădind fără speranţe… - să taci pentru a nu face rau aproapelui… - să vorbeşti de dragul adevărului… - sa te jertfesti pentru dreptate... - să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti…. - totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti… Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!
DICTATURA PSEUDO-STIINTEI. Genocidul prin vaccinare. STUDIU
„În
România înotăm în sânge, nu până la glezne, nu până la gât, nu pana la brau, ci până
peste cap!, pentru că populaţia existentă în România este de 18 milioane,
restul se află la muncă în străinătate sau la studii. În 20 de ani, de
la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18 milioane de copii.
Posts
