Bal mascatScris de Tia Serbanescu
De bine ce-am separat întâiaşi dată prezidenţialele de parlamentare, le-am amestecat din nou. Confruntarea dintre principalii candidaţi la Cotroceni se desfăşoară tot la Parlament şi tot pe formule de guvern transformate în muniţie electorală. Dl Miron Mitrea a recunoscut că războiul celor două guverne - respectiv guvernul Johannis al majorităţii „ad-hoc“ PSD, PNL, UDMR şi guvernul Croitoru „ad calendas graecas“ al PD-L - este strict electoral, că ambele tabere ştiu foarte bine că nu pot trece una de alta dar folosesc ocazia pentru „a se părui“ şi a obţine procente în cursa de Cotroceni. Just! Putea dl Băsescu s-o numească pe dna Angela Merkel iar coaliţia Grivco să-l numească pe Tony Blair şi tot degeaba: ostilităţile se desfăşurau la fel mai ales că ultimele sondaje arată că dnii Băsescu şi Geoană intră cu şanse egale în turul doi. În turul doi se petrec alte minuni: acolo ar câştiga mai lesne cei care nu intră (dnii Antonescu şi Oprescu) şi care l-ar bate pe dl Băsescu mult mai uşor decât dl Geoană care, în schimb, i-ar bate mult mai uşor pe dnii Antonescu şi Oprescu. Necazul e că nu încap toţi în turul doi şi o parte din candidaţi vor câştiga alegerile pe dinafară. Reiese că în turul doi intră cei care riscă să piardă în timp ce marii câştigători rămân la uşă - aşa-i când totul e cu turul în sus! - şi că dl Băsescu e mult mai uşor de bătut de către cei care nu-l întâlnesc. Mesajul ar fi că dl Băsescu va fi învins de toţi candidaţii întrucât, după cum declara dl Crin Antonescu, „el reprezintă capătul sistemului Iliescu“. Aha! De-asta îl urăşte dl Iliescu atât de mult! De-asta voia să-l dea jos! Dl Antonescu are însă probleme în a se delimita de dl Geoană pe care dl Patriciu îl susţine făţiş descoperind în el „un spirit liberal care se ascunde sub o etichetă social-democrată“. Dar de ce se ascunde? Şi de cine? Cititorii în gesturile şi mimica prezidenţiabililor şi-au făcut iarăşi lecturile TV intuind în privirea aţintită a dlui Băsescu un Richard al III-lea, în lipsa de privire a dlui Geoană un Faust, în privirea luşă a dlui Oprescu un Tartuffe şi în privirea alunecoasă a dlui Antonescu un Henric al V-lea. Ca să vezi ce personaje celebre avem la îndemână. Putem să le schimbăm destinul mai ceva ca Shakespeare, Goethe şi Molière. Şi Caragiale, nimic, neicusorule? Căci până la Goethe, tot nenea Iancu ne mănâncă. Muzica! Muzica! Opriţi grătarele, vorbeşte Faust! Ciocu’ mic! Vorbeşte Richard al III-lea. Se pregăteşte Tartuffe.
Posts
No comments:
Post a Comment