ION COJA a ratat inscrierea in cursa prezidentiala din cauza unui fost colonel de Securitate. Precizare la "Dumnezeu nu bate cu parul"

Conform unor informatii si surse de-ale mele, pe listele de inscriere pentru alegerile prezidentiale ale domnului Ion Coja s-ar fi introdus si unele semnaturi nelegale sustrase de niste sustinatori de-ai sai dintr-o campanie ce nu are legatura cu cea pentru Cotroceni. Dl Coja neaga acest lucru si afirma ca s-a aratat la randul sau revoltat cand a aflat despre gestul reprobabil al unor persoane care se invart in jurul mai multor manastiri din zona Neamt-Bacau. Daca am gresit in urma informatiilor parvenite mie imi fac mea culpa. Public aceasta precizare cu mentiunea suplimentara ca Dumnezeu nu ii bate cu parul, ci cu mania Sa, pe cei care ii nesocotesc puterea si pacatuiesc - prin minciuna, furt si viclenie -, si nu pe cei care se inclina in fata Lui, cum inteleg ca face profesorul Ion Coja din Comunicatul de mai jos remis azi presei. (V.R.)

Comunicat

Înainte de a-mi fi foarte clare condițiile în care candidatura mea la președinția României a fost invalidată, ceea ce pot afirma în deplină cunoștință a adevărului este că vinovat se face dl P.D., colonel MI., care s-a oferit singur să-mi procure o bună parte din semnăturile necesare. Am contat pe aceste liste și chiar în ziua când le-am primit, pe 22 0ctombrie, am depus dosarul de candidat, astfel că nu am putut verifica temeinic calitatea listelor, lucru care nici nu mi-a trecut prin cap să-l fac. La verificarea listelor de către BEC s-a dovedit că listele aduse din partea colonelului P.D. erau jumătate din ele bune, iar cealaltă jumătate erau copii xerox color. Nu-mi este clar dacă cele întâmplate sunt efectul iresponsabilității colonelui P.D. și a celor cu care a colaborat colonelul P.D., sau sunt un sabotaj politic menit să-mi facă un deserviciu atât de mare, punându-mă într-o situație cel puțin jenantă.
Celelate semnaturi mi-au fost strânse de oameni din Partidul Renașterea României, semnături aduse din vreme, a căror corectitudine am avut timp să o verific. Profit de ocazie pentru a le mulțumim atât lor cât și celor, nu puțini, care mi-au trimis adeziunea lor sau liste întregi prin Internet ori în persoană. În primul rând le mulțumesc inimoșilor mei colegi de liceu.
Dau acest comunicat înainte de a fi edificat pe deplin asupra adevărului deoarece sunt foarte mulți oameni de bună credință care au mizat pe mine și nu înțeleg ce s-a întâmplat. Țin să-i asigur că pot miza mai departe pe onorabilitatea mea. Din păcate, vechea mea ușurință cu care mă încred în oameni m-a costat din nou, de data aceasta mai scump ca oricând.
Tot necazul vine din partea unui vecin, fost colonel de securitate, pe care, repet, nu știu încă de ce anume să-l fac vinovat: de rea voință sau de delăsare iresponsabilă. Ce știu foarte bine e că am contat pe motivele sale de recunoștință față de mine, subsemnatul, și nicio clipă nu mi-am închipuit că aș putea ajunge victima sa. Sper ca în zilele următoare să mă lămuresc definitiv asupra naturii faptelor, iar atunci voi face public numele complet al celor implicați. Deocamdată am față de ei menajamentele pe care mi le impune nesiguranța în care mă aflu cu privire la sensul real al faptelor nefericite de care se fac vinovați.
Constat, cu mâhnire, că invalidarea candidaturii mele produce însă mari satisfacții unui tînăr ziarist cu care mă consideram de aceeași parte a baricadei. Țin să-i fac cunoscut că și pentru mine este motiv de satisfacție faptul că nu voi mai candida. În tot răul e și un bine... Nu era nicio fericire pentru mine să candidez! Nu o făceam pentru a-mi satisface un hatâr sau un interes. Dacă am încercat să candidez, am făcut-o sub imperiul necesității, al sentimentului datoriei. M-am amăgit că pot oferi electoratului naționalist un candidat care să-l reprezinte. N-a fost să fie!... Dar rămâne pentru mine, reconfortantă, certitudinea că n-am pregetat să ies „la bătaie”, că n-am lipsit de la datoria mea de român și de creștin. Sper că toți care au ținut să mă împiedice – nu mulți, au și ei acum, ca și mine, satisfacția că și-au îndeplinit datoria față de Neam și Țară, față de bunul Dumnezeu.
ION COJA
http://www.ioncoja.ro/
București, 27 octombrie 2009