Serpi am avut, serpi avem inca

Procesul de la Haga dintre Romania si Ucraina pe marginea - la propriu - a Insulei Serpilor incepe astazi, la 60 de ani de la ocuparea ei, in timp ce situatia pe granita rasariteana a NATO si UE este mai fierbinte ca niciodata dupa 1989.

Trebuie spus din capul locului ca procesul nu pri­veste Insula Serpilor. Nu, la Haga sunt vizate doar apele din jur, odinioara pline de serpi, azi de miazme de petrol si gaze. Insula am pierdut-o, aproape de tot, in 1997, printr-un act care poate fi considerat de tradare nationala, tinand cont ca nici macar Romania socialista de sub Nicolae Ceausescu nu a legiferat vreodata procesul verbal de "predare-primire" dintre Nicolai Pavlovici Sutov, prim secretar al ambasadei URSS si agentul NKVD Eduard Mezincescu, ministru plenipotentiar in MAE al RPR. De fapt, de aici ni se trag toate relele din Romania. De la oamenii Rusiei plasati cu forta armelor sau strecurati in aparatul de stat, pana la cel mai inalt nivel. Cum-necum, un rapt teritorial savarsit sub imperiul puterii de nestavilit a URSS a devenit un bun democratic insusit de succesoarea ei din aceasta zona, noul stat, artificial spun multi, Ucraina. Apoi, in 1997, la semnarea Tratatului dintre Romania si Ucraina - realizat din fuga sub pacaleala intrarii in NATO - rolul lui Mezincescu a fost preluat de alti oficiali ai Romaniei, de la cel mai inalt nivel al statului in jos. Acum, Romania a ajuns sa se bata la Haga - nota bene: cu un stat membru al CSI - ca proasta tarcului NATO-UE, pentru zona platoului continental care se intinde, culmea!, mai mult de-a lungul coastelor romanesti. Disputa juridica romano-ucraineana pe speta resurselor energetice imbraca o alta forma, mai violenta, tot la Marea Neagra, dar intre Rusia si SUA direct, prin intermediul Georgiei. Miza este si politica, cu bataie la alegerile din Statele Unite, dupa cum ne-a dumirit si Miruna Munteanu intr-o analiza publicata cu doar o zi inainte de a o face insusi premierul Rusiei, Vladimir Putin, pe baza informatiilor sale greu contestabile.

Continuarea la

Serpi am avut, serpi avem inca de Victor RONCEA

SRI sta cu ochii pe granita de Est

Directorul George Maior declara ca obiectivele SRI "au in vedere asumarea unui rol relevant al Romaniei in regiunea extinsa a Marii Negre"

Pornind de la o dezbatere declansata de ZIUA, directorul SRI, George Maior, ne-a acordat un interviu in exclusivitate despre strategia de securitate nationala a Romaniei.

In ce masura s-a tinut cont in cadrul acestui proces de restructurare si de studiul expertului american Larry Watts din 2005, "Reforma SRI"?

Pe langa anumite evaluari interesante, studiul domnului Watts prezinta cateva principii generale ale practicii intelligence intr-un stat democratic, care se regasesc, de altfel, in intreaga literatura de specialitate dezvoltata in diferite think-tank-uri inter­nationale.
Cred ca suntem intr-o etapa a transformarii in care am depasit de mult nivelul aplicarii unor asemenea principii generale si in care ne axam pe aspecte de modernizare mult mai de adancime decat cele incluse intr-un articol scris acum cativa ani si raspunzand unui anumit context al acelei perioade.
Modernizarea Serviciului Roman de Informatii nu este rezultatul unor studii academice, ci a unei analize de substanta la nivel de management, activitati si procese de intelligence, politici de personal si planificare, realizata pe baza propriilor noastre evaluari si pe recomandarile unor experti din cadrul serviciilor de informatii din state membre NATO. Acesti experti sunt profesionisti in domeniu si au fost angrenati in designul institutional al unor servicii cu experienta.

Conform organigramei si explicatiilor prezentate public se desfiinteaza Inspectoratele, sub imperiul descentralizarii si se infiinteaza "Directii Generale si Directii". Nu este o contradictie?

Directiile Generale si Directiile sunt structuri de sine statatoare si nu au nici o legatura, prin atri­­butiile lor, cu fostele inspec­torate. Inspectoratele s-au desfiintat pentru ca reprezentau suprastruc­turi cu atributii de coordonare care, pe anumite dimensiuni, ingreunau procesul decizional intern. Principiul de la care am pornit in reorganizare este cel al centralismului strategic, la nivel de decizie si management, si al autonomiei tactice in practica activitatii de informatii.
Astfel, desfiintarea inspecto­ratelor contribuie la cresterea cooperarii pe orizontala, flexibilizare si la o mai buna gestionare a proble­mati­cilor de securitate in respon­sabilitatea directiilor actuale.
Directiile generale sunt constituite similar directiilor, diferenta fiind data doar de dimensiunea unitatii fara a exista un raport de subordonare similar celui existent in perioada de functionare a inspectoratelor. In prezent nici o structura nu a preluat fostele atributii ale inspectoratelor sau nu a fost organizata similar acestora. Organizarea pe directii si directii generale raspunde de altfel si unui demers de adaptare functionala la modelele existente in alte servicii de informatii din state membre NATO si UE.

Care au fost motivele desfiintarii Unitatii insarcinate cu riscurile zonale adiacente frontierelor, din cadrul blocului apararii Constitutiei, succesoarea fostei UM 0110, unitatea "anti-KGB"?

Continuarea la

SRI sta cu ochii pe granita de Est

Conflictul din Caucaz previzionat de Gheorghe I Bratianu in urma cu 60 de ani: SOVIET EXPANSSION AT THE BLACK SEA

Marele istoric Gheorghe I Bratianu a previzonat exact desfasurarile actuale din Caucaz in cursul sau de la Universitate, din 1942-1943, in care trateaza si Expansiunea Sovietica la Marea Neagra. Fragmente din studiul sau, scos la lumina de abia anul trecut, sunt cuprinse in lucrarea "Dimensiunea Rasariteana a NATO - SUA, NATO, Romania si zona extinsa a Marii Negre", difuzata de Fundatia Pentru Romania la Summitul NATO de la Bucuresti. Cititi aici:

SOVIET EXPANSSION AT THE BLACK SEA
Gheorghe I. Bratianu, 1942
The beautiful perspectives seen for the Black Sea question, freedom of navigation and freedom of straits were progressively shut down by the conditions foreseeing the present crisis and war. We stopped our presentation with the Lausanne Treaty.
This treaty opened large, beautiful perspectives, which were proved to be illusions. For the first time there was for the Black Sea a regime assimilating it with other seas, freedom of straits, not only for merchant ships but also for war ships. There was only one limitation: that foreign warships tons displacement was no to exceed that of countries bordering the Black Sea - which means actually the power of Russian fleet.
Although, compared to former provisions it was an important step forward into normalization of naval regime for this sea, as well having a very interesting perspective for our country, for which the Black Sea and straits regime was lately described as Romania’s lungs. The situation is still depending on some permanent factors, described by the American historian Gibbons in his history of the Ottoman Empire from 1916 in a from that I myself borrowed for the closure of my chapter on Genoa’s trade in the Black Sea: so long there will be water in this sea and wheat in Russia’s plains there will always be an issue over the straits. (...) In the meantime, something new came along, something that perturbs all data - as it perturbs all geopolitical problems of this world. I wouldn’t dare to say it is something permanent because we do not know if this new element will stay for centuries, it won’t change (...) we have to say it is about oil - this is the new element that came at the end of the last century, being more and more important for our times. There is already a search for replacement of this resource, preparing the world for the times when it will not be available anymore. The are some people saying even that this moment is not that far away: the children of our children may not know oil extraction. The development of oil industry concerns both extremities of the Black Sea. On one hand, the Eastern side of the Black Sea more and more regions are opened for oil extraction - it started from Baku, Apcheron Peninsula, towards Groznyi, North Caucasus and Maikop. This whole region seems to be a chain of extraction fields. Also, there is no secret that around Caspian Sea, these oil fields reach further East. Starting with the moment when Caspian resources flow to Batumi, the oil becomes a decisive element for the Black Sea, as it became through the development of oil industry in Romania, flowing towards Danube. (...) The much regretted Take Ionescu was right saying at a reunion of his party: “It will be a time when it will be proved that the heavy atmosphere pressing on Romania contains some oil vapours”. (...)
At the same time with the development of Romanian oil industry, across Black Sea developed the Caucasus oil industry. One of the authors that dealt with this issue tells us a conversation between Russian Tsar Alexander III and his finance minister; the Tsar was interested in the matter of oil, especially that in Baku an intense activity was going on and the monarch needed information on the subject, thus asking his minister, count Witte: “In the end, tell me, what is this oil? - Your Highness - replied the minister - oil is a liquid springing from the earth with a bad smell. - What kind of smell? Your Highness, smells like gold!” (...)
Unlikely Romania - due to its proportions - Russia defended better its interests. The majority of these interests in oil extraction in Caucasus region were in Russian hands even before the Great War - because Nobel Group itself was a Russian group. Foreign trusts were more and more interested about this situation, the oil industry was booming, and the flow of its products to the Black Sea explains largely the Russian interest for this sea and control of its straits. (...)
The Soviet expansion at the Black Sea between the wars is a new chapter. This problem has two sides: a political one, but also an economic side. (...) At one moment there was a real dumping of Soviet oil on the market. It may be said that oil was the main agent of soviet policy during the third decade of twentieth century. Also, oil explains how Soviet regime maintained itself and its financial capabilities in a country ravaged by wars and social experiments – as well as its raise on the world scene as a great power. The double action of spreading the soviet oil and communist propaganda was felt everywhere. (...)
(With the German advance after Hitler’s seizure of power) European politics entered a new phase, and this moment was used by Turkey and Soviets to bring a change in the Black Sea policy. Treaty of Lausanne was modified by a conference in Switzerland, Montreux, where on 20th July 1936 a new treaty was signed, which changed the provisions from Lausanne in the sense that the region around the Straits, declared neutral, was no longer under this status. Turkey had from then the right to fortify the Straits and used this right. The second change was the limitation of tons displacement for warships entering the Black Sea. A limit of 30.000 tons was agreed upon, which might be raised up to 40.000. The third point was the period for which the foreign warships were to stay in the Black Sea: 21 days. Fortifying the Straits was an advantage for Turkey, the limitations for foreign warships was an advantage for Russia. This was underlined by the Soviet minister Litvinov who stated: “The conference admitted, even not full-scale, the special rights of the states bordering the Black Sea, as well as the special geographic situation of the Black Sea where cannot be fully applied the general ideas on the absolute freedom of the seas”. (...)
Now let me come back to the ideas I used to open this class. I said that the Black Sea issue reminds us of the two permanent factors of our history: the mountains and the sea. The mountains - where we came from - and the sea - from where we can breath the air of freedom. I choose for this class the problem of the sea for two reasons. First, because this side of the sea brings us into the universal field: through the sea we enter the world history. The mountains side is a national problem, limited in space. In the second place, because I think this problem of the sea should be inscribed deeper in our conscience.
To speak about the mountains would be like knocking on open doors. There is no need to speak about the mountains problem, it is deeply rooted in our conscience; any Romanian has his thoughts targeted in this direction. The problem of the sea is a rational one. It is not for the first time we have this dilemma of heart versus reason. In 1916, we have chosen the heart, because the problem of the sea was not that important as it is today. On the seaside, we had a falling Russia, while today the sea problem contains the threat of a formidable power, Soviet Union of today. (...) The problem of the sea presses our judgement more than that of former generations. We are asked therefore to have an active conscience of our individual and collective duty towards these problems, to stay united, putting aside all factors bringing national and social differences. Only united we will be able to solve these problems and defend the very existence of our people.
Excerpted from a Black Sea Course for the University of Bucharest, 1942-1943, brought up to light only last year, in 2007
Gheorghe I. Bratianu, Romanian historian and politician, born in 1889, was a Professor at the University of Bucharest and a member of the Romanian Academy. He was killed in April 1953, while being imprison for his believes in a Communist extermination jail
http://www.nato-romania.ro/

Interviu cu George Maior maine in ZIUA.
"Independent" publica povestea cu Talpes si Magureanu. Cei de la transcriere fac insa o omisiune importanta (probabil se suprapuneau vocile): cand e vorba de Brucan, citatul exact este "... si Silviu Brucan era un agent sovietic recunoscut".

http://independent-al.ro/eveniment/eveniment-agenti-au-fost-agenti-sunt-inc.html
Vezi si

George Maior: Modernizarea SRI intampina rezistenta de sistem

Ziua Nationala, aniversarea a 90 de ani de la Marea Unire pangarita de doua ori: prin alegeri si prin noul Referendum ilegal al extremistilor maghiari

Ziua de 1 Decembrie, cand se vor sarbatori 90 de ani de la Marea Unire, este desacralizata de doua ori. O data chiar de catre Guvernul PNL-UDMR, care a hotarat sa fixeze data alegerilor pe 30 noiembrie, si a doua oara de catre asa-numitul Consiliu National Secuiesc, care vrea un nou referendum ilegal pentru autonomie teritoriala, tot pe 30 noiembrie. Astfel, aniversarea Zilei Nationala a Romaniei si a Jubileului celor 90 de ani va fi intinata si trecuta in plan secund de scandalul inerent al rezultatelor controversate ale alegerilor. Guvernul PNL-UDMR se dovedeste din nou de factura anti-nationala. Sa amintim ca acest Guvern a incercat sa fure averea Fundatiei ortodoxe Gojdu pentru a o oferi pe tava Ungariei, ca un vice-presedinte al PNL este chiar extremista maghiara Smaranda Enache de la Liga Pro Europa iar un europarlamentar PNL "de frunte", propus viitor ministru al Justitei, este Renate Weber de la Fundatia anti-romaneasca Soros. De partea cealalta, "opozantul" PDL, la fel, din moment ce nu s-a gandit sa conteste aceasta alegere dubioasa. Singurul partid care a observat si reclamat aceasta magarie a fost PRM: "Încercaţi să vă imaginaţi cu ochii minţii cum va arăta ziua România a doua zi după alegeri. O să fie un dezastru pe toată linia. Probabil că asta s‑a urmărit, dar s‑ar putea să nu le ajute Dumnezeu, pentru că noi sperăm că, dacă nu Guvernul, măcar Curtea de Apel o să ne dea dreptate cu privire la contestaţia formulată cu privire la votul uninominal", a spus Corneliu Vadim Tudor amintind initiativa PRM sustinuta, de aceasta data, si de PDL. Ma intreb, chiar nimeni nu poate impiedica acest sacrilegiu? Presedintele Romaniei ce zice? Academia Romana ce face? Nu stiu ce institutie a statului a mai ramas capabila sa apere demnitatea nationala si sa faca dreptate istoriei Romaniei...
Intre timp, si ungurii extremisti si-au aratat dorinta de a fi bagati in seama. Acestia sunt incurajati activ ("pro-activ") de insusi ambasadorul Ungariei la Bucuresti. Fuzes Oszkar s-a aflat intr-o "vizita de lucru" la Sfantu Gheorghe, ocazie cu care a declarat: “Ungaria ajuta acele organizatii ale minoritatii maghiare din Romania care pe cale pasnica, democratica, prin intelegerea si consensul romanilor de aici, vor sa realizeze autonomia.” Tare, nu?! MAE roman ce zice?
Cu acest indemn pe frunte, Consiliul National Secuiesc (CNS) a anuntat imediat ca solicita autoritatilor locale din judetele Covasna, Harghita si Mures sa organizeze "referendumuri oficiale" pentru autonomia teritoriala a asa-zisului ''Tinut Secuiesc'' in data de 30 noiembrie a.c, in aceeasi zi in care vor avea loc alegerile parlamentare, dupa cum informeaza si Agerpres.

Presedintele CNS, Izsak Balasz a declarat, sambata aceasta, la Sfantu Gheorghe, ca acest referendum va constitui fundamentul unei initiative legislative cetatenesti ce va fi inaintata viitorului Parlament al Romaniei, in vederea acordarii autonomiei teritoriale ''Tinutului Secuiesc'', transmite ZIUA Online.

Acesta a mai amintit ca mai multi deputati UDMR au depus un astfel de proiect de lege in Parlament in anul 2005, dar a fost respins din mai multe considerente procedurale, printre care si faptul ca in prealabil nu a fost organizata o consultare oficiala a populatiei din cele trei judete locuite preponderent de maghiari.

CNS a organizat anul trecut un pseudo-referendum pentru autonomie in judetele Covasna, Harghita si Mures - definit ca ilegal inclusiv de catre presedintele tarii, Traian Basescu, dar fara a fi sanctionat conform legii- , reusind sa adune circa 210.000 de semnaturi de sustinere, dintre care numeroase falsificate.

"Anul trecut am consultat aproape jumatate din locuitorii Tinutului Secuiesc iar 99,3% dintre acestia s-au pronuntat in favoarea autonomiei, dar de data aceasta ne vom baza pe autoritatile locale, pentru ca acest referendum sa fie oficial'', a declarat liderul CNS.

Potrivit acestuia, intrebarea la care se va cere atat raspunsul romanilor cat si al maghiarilor din Covasna, Harghita si Mures va fi ''Sunteti de acord cu modificarea granitelor judetelor in vederea infiintarii unitatii administrativ teritoriale Tinutul Secuiesc?''.

Consiliul National Secuiesc este o organizatie neinregistrata juridic, infiintata in anul 2003 la Sfantu Gheorghe cu scopul declarat de a milita pentru obtinerea autonomiei teritoriale a asa-zisului Tinut Secuiesc.

Demersurile CNS au starnit in ultimii ani numeroase reactii din partea mai multor reprezentanti ai societatii civile romanesti, printre care si Forumul Civic al Romanilor din judetele Covasna si Harghita, ce reuneste 13 organizatii non-guvernamentale, care a aratat ca referendumul pentru autonomie este anticonstitutional, deoarece, potrivit legii fundamentale, nu pot fi supuse revizuirii, deci nu pot face obiectul unui referendum, caracterul national, unitar si indivizibil al statului roman, integritatea teritoriala, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala a statului.

Punctul de vedere al Forumului civic este impartasit si de partidele politice romanesti din judetul Covasna, care s-au pronuntat in repetate randuri impotriva demersurilor ce vizeaza izolarea ori segregarea judetelor Covasna, Harghita si Mures, dintre care cel din urma este locuit preponderent de romani.

Inca un militar roman ucis in Afganistan in Razboiul opiului si al controlului rutelor energetice

Un militar roman a fost ucis si alti patru au fost raniti duminica, in Afganistan, dupa ce blindatul in care se aflau a trecut peste un dispozitiv explozibil. Cei cinci militari faceau parte din Batalionului 30 Vanatori de Munte "Dragoslavele" si se aflau intr-o misiune de patrulare pe Autostrada A1 Qalat - Kabul, la aproximativ 20 de kilometri de Qalat, se arata intr-un comunicat al Ministerului Apararii. Al treilea transportor amfibiu blindat din coloana de patru a trecut peste un dispozitiv exploziv improvizat, ce ar fi putut fi detonat de la distanta.
In urma exploziei, sergentul major Dragos Traian Alexandrescu a fost ucis. Militarul era casatorit, avea doi copii si este angajat al Ministerului Apararii din 2003. Militarii raniti au primit asistenta medicala la fata locului, dupa care au fost transportati la spitalul militar din Baza Lagman. In acelasi blindat se afla si fratele geaman al sergentului Dragos Traian Alexandrescu, iar acum cere sa fie repatriat.
7 morti si 24 de raniti din 2002 pana in prezent
Potrivit unei reprezentante a Ministerului Apararii, Andreea Dumitru, este al saptelea deces inregistrat de Romania in Afganistan, de la implicarea in operatiunile din aceasta tara. "Din 2002, de cand au inceput actiunile noastre in Afganistan, avem sapte decese inregistrate in acest tip de actiuni si 24 de raniti", a declarat ea, pentru postul Realitatea Tv citat de Ziare.com.
Ultima pierdere romaneasca in Afganistan data din 13 iunie, cand un militar roman a fost ucis, iar alti trei au fost raniti intr-un atac cu armament cu armament usor, intr-o misiune de patrulare tot pe Autostrada A1 Qalat - Kabul.Romania are 84 de militari in operatiunea americano-afgana Enduring Freedom din Afganistan si 561 de militari in ISAF, forta multinationala condusa de NATO. Majoritatea romanilor au baza la Qalat, in provincia Zabul, din sud, unde actioneaza alaturi de militari americani, sub comandament britanic, si unde insurgenta talibana este mai acerba decat in alte regiuni ale tarii.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

68 de ani de la Dictatul de la Viena urmat de crimele ungurilor asupra evreilor si romanilor din Ardealul ocupat

- pentru ca istoria sa nu se repete -

"...Vin refugiati romani. Vin cu sutele, cu miile pe drumul pribegiei, sa-si caute un camin nou, parasind pamantul stramosilor, vetrele fericite, agoniseala unei vieti intregi, ca undeva, departe de pamantul natal, sa inceapa o viata noua...In teritoriile ocupate, oamenii sunt arestati cu sutele, sunt loviti, batuti, torturati..."(Ferenczy Gyorgy, "Golgota in Transilvania", 1941)

La 30 august 1940, Romaniei i-a fost impus criminalul dictat de la Viena. Drept urmare, Ungaria a cotropit o parte a stravechiului pamant romanesc al Transilvaniei. Un teritoriu in suprafata de 43.492 km, cu o populatie de 2609007 locuitori - mai mult de jumatate romani si numai 37% maghiari si secui - intra sub dominatia Budapestei.

Intre septembrie 1940 - octombrie 1944, pentru romanii aflati sub ocupatia ungara viata de zi cu zi s-a transformat intr-o necontenita si cutremuratoare tragedie. Pe langa cei 130.000 de evrei trimisi de unguri spre extermniare in lagarele naziste, pe plaiurile romanesti din Ardealul de Nord s-au petrecut atunci sute de fapte greu de imaginat: crime in masa; asasinate individuale; atrocitati dintre cele mai abominabile. Acestui genocid i se adaugau: exploatarea nemiloasa, dupa un program dinainte stabilit, a bogatiilor naturale, jefuire sistematica si crunta persecutare a romanilor, masuri de maghiarizare si deznationalizare, distrugerea invatamantului romanesc si a Bisericii Ortodoxe.

Referindu-se la dictatul de la Viena, ziaristul maghiar Ferenczy Gyorgy (refugiat din Cluj, ulterior intrarii trupelor ungare in Ardeal, descendent al unei vechi familii secuio-maghiara) spunea, in lucrarea sa "Golgota in Transilvania", aparuta in primavara anului 1941, ca acesta a fost "considerat de cei interesati ca un mare sacrificiu al Romaniei, care a fost absolut necesar in vederea mentinerii echilibrului, armoniei si pacii in bazinul Dunarii", fiind in fapt o "nedreptate strigatoare la cer, pe placul a 968371 secui si unguri, prin care 1304898 romani, respectiv 1635218 de cetateni romani de nationalitate nemaghiara au ajuns sub stapanire ungara, situatie care nu concorda deloc cu principiile etnice".

Acelasi intelectual maghiar spunea, in continuare, ca "pamantul mandru al Ardealului s-a transformat intr-o Golgota trista, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt arestati cu sutele si miile, sunt batuti, sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, toate acestea doar pentru ca unica vina a nenorocitelor de victime este aceea de a se fi nascut romani".

Cazul Ferenczy Gyorgy nu este insa singular. Si alte personalitati maghiare, chiar si unele autoritati ale statului ungar au recunoscut vinovatia armatei ungare si a civililor maghiari in asasinatele comise in Nordul Transilvaniei. Conform unui raport din 3 octombrie al ministrului roman la Budapesta, contele G.Bethlem a declarat ca persecutiile contra romanilor "sunt infioratoare" si ca "autoritatile militare taie si spanzura, nevoind sa asculte ordinele moderatoare date de guvernul ungar". Intr-un alt document diplomatic, o nota din 28 octombrie 1940, se afirma ca in cadrul unor cercuri responsabile maghiare masurile antiromanesti sunt considerate excesive.

De o maniera fara echivoc, prin cuvinte seci si totodata sugestive, aceeasi situatie este descrisa de un document al Biroului de Contrainformatii al Sectiei a II-a a Marelui Stat Major Roman in 1945, intitulat "Studiu documentar aspura atrocitatilor comise de unguri fata de populatia romana din Ardeal in timpul de la 1940-1945". Se apreicaza ca in toata perioada ocupatiei partii de nord a Transilvaniei "toate manifestarile ungurilor fata de populatia romaneasca din acest teritoriu au fost animate de dorinta de a razbuna o pretinsa nedreptate istorica ce li s-ar fi cauzat prin tratatul de la Trianon si de ura implacabila impotriva a tot ce este romanesc, intretinuta si transmisa timp de veacuri printr-o imensa propaganda sovina".

Opinia publica romaneasca a fost cel mai mult socata de asasinatele din nordul Transilvaniei, din documentele vremii rezultand barbaria comportamentului ocupantului si incadrarea faptelor criminale intr-un plan general de purificare etnica. Si toate acestea in ciuda intelegerilor facute in contextul retragerii administratiei romanesti din Ardealul de Nord.

De la arbitrajul de la Viena au trecut, iata, 68 de ani, iar strigatele de durere ale romanilor asupriti de ceea ce a urmat, nu ne lasa sa uitam ce s-a intamplat atunci, in numele unei "dreptati" a dictaturii inumane.

Actele criminale din acea vreme au lasat urme adanci asupra romanilor ardeleni, insa cei care astazi au tot felul de pretentii: rediscutarea Tratatului de la Trianon, reabilitarea lui Wass Albert sau autonomia teritoriala pe criteriul apartenentei la o etnie "uita" sa aminteasca de aceste atrocitati comise cand au avut ocazia sa fie stapani pe un teritoriu care niciodata nu a fost al lor.

Filme documentare, simpozioane cu titluri pompoase, zeci de site-uri de Internet, toate bombardeaza opinia publica de pretutindeni cu o istorie trunchiata, care prezinta "drama maghiarilor ramasi in afara patriei mama". Dar nu scot o vorba despre atrocitatile comise impotriva a tot ce insemna roman in Transilvania.

Aceasta propaganda perversa care inoculeaza in constiinta tinerilor maghiari o alta lume, o alta istorie, face apologia unor criminali de razboi, care stimuleaza sentimente nationaliste ce nu-si mai au locul intr-o Europa unita, moderna, cladita pe ratiune si intelegere, ne obliga sa nu uitam de acest trist eveniment al semnarii Dictatului de la Viena, ne obliga sa pastram un moment de reculegere pentru toti cei ucisi in Ardealul de Nord ocupat, ne obliga sa le pastram vie amintirea, pentru ca astfel de drame sa nu se mai repete, oricare ar motivatiile sau formele de manifestare.

Vezi si

http://www.martiriromani.com/MartiriulBisericii.asp

30 AUGUST 1940: SA NU UITI SI SA NU IERTI AlterMedia România

si

GARDIANUL: 68 de ani de la Dictat. Marturii despre masacrele de la Ip si Traznea
Anul 1940 reprezinta pentru români poate cea mai neagra fila de istorie. In numai câteva luni am pierdut o treime din tara, dupa cedarea Bucovinei si a Basarabiei de Nord catre URSS (17 iunie), la 30 august pierdeam Ardealul prin odiosul Dictat de la Viena, ca numai dupa circa o saptamâna, pe 7 septembrie, sa cedam si Cadrilaterul bulgarilor.

Antonescu a salvat evreii de la gazare. Dar cand "diletantii" se baga in istoria Romaniei iese exact pe dos...

Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
A existat oare o aprobare a maresalului Antonescu privind deportarea evreilor la Auschwitz?
de Tesu Solomovici
Ca istoria nu e matematica si ca timpul se joaca cu intelesurile date unor evenimente ne-o demonstreaza din nou aparitia voluminoasei lucrari "Al III-lea Reich si Holocaustul din Romania (1940-1944). Documente din arhivele germane", editata de Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania "Elie Wiesel". E vorba de o lucrare esentiala pentru cunoasterea in adancime a guvernarii antonesciene si, totodata, a evenimentelor tragice care au indoliat evreimea romana in anii razboiului. Cei doi istorici, Ottmar Trasca, (autorul selectiei, traducerii din limba germana si al notelor), si Dennis Deletant, (semnatarul studiului introductiv), considera ca refuzul maresalului de a permite Berlinului nazist deportarea evreimii-romane in lagarele de exterminare din Polonia si oprirea, in general, la 13 octombrie 1942, a oricaror deportari in Transnistria, ar fi o "pretinsa rezistenta" opusa de Ion Antonescu in fata cererilor repetate ale conducerii celui de-al III-lea Reich de aplicare a "Solutiei finale" pe teritoriul Romaniei.
"Pretinsa rezistenta"
Sintagma " pretinsa rezistenta" starneste controverse. Deletant are multe explicatii pentru acest refuz al conducatorului statului de a permite lui Hitler ghetoizarea si, ulterior, deportarea populatiei evreiesti din Romania in lagarele mortii din Polonia, asa cum s-a intamplat in alte state aliate/satelite ale Germaniei naziste (de ex. Ungaria), dar refuza sa creada ca ar fi vorba de o autentica rezistenta a maresalului. Desi documentele existente si traduse acum in romaneste atesta aceasta "rezistenta" a maresalului, totusi ea nu e recunoscuta ca atare. Probabil pentru ca o asemenea interpretare ar da apa la moara, asa cum scrie Dennis Deletant, "perceptiei distorsionate cu privire la politica antisemita a regimului antonescian". Nimic mai fals! Din nefericire, exista multi istorici care cred asa.
Personal, nu am putut intelege niciodata de ce unele gesturi, hai sa le spunem "pro-evreiesti" ale maresalului, trebuie estompate, de parca adevarul despre natura antisemita a regimului antonescian ar avea de suferit din aceasta cauza. Si daca mi-e drag Platon, mai drag imi este adevarul, asa ca o voi spune apasat: maresalul Ion Antonescu a anulat, la 13 octombrie 1942, planul german de deportare a evreimii romane in lagarele de exterminare din Polonia, salvand astfel cele cateva sute de mii de evrei traitori in Muntenia, Moldova, Dobrogea, Banat si Transilvania de Sud.
Continuarea la
Dosare Ultrasecrete: Maresalul Ion Antonescu in noile documente din Arhivele germane
Vezi si
Evreii din Romania in timpul lui Antonescu: Larry Watts prezinta Raportul Filderman-Manuila
Evreii in anii regimului Antonescu: Interviu cu academicianul Dinu C Giurescu
Foto: Dennis Deletant si afacerista anticomunismului, fosta poeta comunista Ana Blandiana
Vezi: Apel catre Liichele: DOVEZI ALE COLABORATIONISMULUI COMUNIST Al ANEI BLANDIANA

O noua initiativa anti-nationala in spiritul Directivelor NKVD: Fundatia SOROS si Liga Pro Europa promoveaza asiduu casatoriile intre homosexuali

De ce a fost reclamat Cristian Neagoe - diplomatul Pipi-ICR - la Agentia Nationala a Functionarilor Publici

In principiu, pentru ca este un nesimtit. Sigur ca nu-i nimic nou in asta si nici motiv n-ar fi de plangere la ANFP (poate doar de de-plangere a starii de tulburare in care se afla cel in cauza) daca, spre deosebire de altii, Cristinel n-ar fi angajat la Institutul Cultural Roman New York si functionar public. Adica, baiatul ia parale, lunar, din banii prapaditilor de care isi bate joc in “operele” sale de oligofren. De altfel, aschia nu sare departe de trunchi, sau cum e sacul si petecul (na, c-am dat doua mostre din arta populara romaneasca “expirata” in viziunea street-art-istilor promovati la expozitia Freedom for lazy people): seful ICR Patapievici ne considera omuleti buni de spanzurat, subalternul lui, Neagoe, o turma de boi pe care poti sa urinezi.
Sa vedem ce va urma. Voi face public raspunsul ANFP-ului. (B.S.)

Catre: Agentia Nationala a Functionarilor Publici

Subsemnatul Bogdan Ioan Stanciu, cetatean roman, cu domiciliul in […] fac prezenta

SESIZARE

Privind incalcarea prevederilor Codului de conduita a functionarilor publici de catre domnul Cristian Neagoe, coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman - New York

Stimati domni,
Aduc in atentia institutiei dvs. comportamentul necorespunzator, batjocoritor la adresa contribuabililor si posibil ilegal, al d-lui Cristian Neagoe, angajat pe postul de coordonator de comunicare al Institutului Cultural Roman, filiala din New York.
Este de notorietate faptul ca d-sa a intrat in atentia opiniei publice odata cu recentul scandal care a insotit expozitia “Freedom for lazy people” gazduita pana la data de 15 august 2008 de Institutul Cultural Roman, filiala New York.
Recent, intr-un interviu solicitat de o publicatie romaneasca online ca urmare a controversei care inconjoara aceasta manifestare, domnul Neagoe s-a exprimat astfel, cu referire la una dintre lucrarile de proza ale d-sale:
“Vreau sa termin proza aia despre pisatul prietenei mele, daca tot a ajuns la teveu. Ca nu e terminata. Deocamdata e doar o schita.
Ideea e ca prietena mea se pisa ketamina si ajungem s-o strangem in sticle de 2l si sa o dam la enoriasi ca pe un fel de apa sfintita, ca pe secretul Sfantului Graal, iar asta ne aduce tot felul de probleme de la gangstas la morala, de la masoni la delfini. […]”
Interviul integral se regaseste la adresa webhttp://metropotam.ro/Interviuri/2008/08/art3258231165-Interviu-Cristian-Neagoe/
Inteleg ca este vorba despre o fictiune si respect dreptul constitutional la libera exprimare. Insa, pe langa faptul ca ma jigneste profund, eu insumi si familia mea fiind “enoriasi care beau agheasma”, consider asemenea exprimare ca absolut inacceptabila atunci cand vine din partea unui functionar public, angajat al statului roman, acesta avand obligatii suplimentare, prevazute de lege.
Astfel, consider ca domnul Cristian Neagoe incalca Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduita a functionarilor publici. Conform art. 3 litera e din aceasta lege, unul din principiile care guverneaza conduita profesionala a functionarilor publici trebuie sa fie “impartialitatea si independenta”, astfel incat functionarii publici “sunt obligati sa aiba o atitudine obiectiva, neutra fata de orice interes politic, economic, religios sau de alta natura, in exercitarea functiei publice”. Or, nu se poate spune despre domnul Neagoe ca are o “conduita impartiala fata de interesul religios”, cata vreme da dovada de o puternica ura impotriva unuia din simbolurile confesiunilor crestina ortodoxa si crestina catolica, “transformand” - fie si fictional - urina prietenei sale in agheasma. Urina simbolizeaza dispretul fata de religia crestina, fiind folosita in ritualuri vrajitoresti si satanice pentru imitarea, in bataie de joc, a apei sfintite. Totodata, domnul Neagoe trateaza cu superioritate si suficienta “enoriasii” - respectiv, credinciosii crestini de pe urma carora isi primeste remuneratia - considerati, batjocoritor, o masa amorfa care actioneaza mimetic in virtutea unui spirit gregar, demn de dispret. Aceasta masa trebuie “tratata” ca atare, adica administrandu-i-se urina-ketamina. Nici alegerea celui de-al doilea element nu este intamplatoare; ketamina este un narcotic, utilizat pentru anestezii de scurta durata la animale. Asadar, “enoriasii”-platitori de taxe si impozite sunt o turma de boi pe care poti sa urinezi.
De asemenea, litera g a aceluiasi articol, “libertatea gandirii si a exprimarii” prevede ca functionarii publici pot sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile doar cu respectarea bunelor moravuri.
Apreciez ca nu se poate invoca, in acest caz, faptul ca dl. Neagoe s-ar fi aflat in afara exercitarii atributiunilor de serviciu in momentul acestor declaratii, intrucat in intreg continutul interviului din care am extras pasajul de mai sus, d-sa face referire la proiectele la care lucreaza in cadrul ICR New York.
De altfel, “proza a ajuns la teveu” atunci cand d-sa a participat, in calitate de angajat al ICR New York si deci de functionar public, la o emisiune la postul de televiziune Antena 3.
Mai mult, raspunsul la una dintre intrebarile din interviu demonstreaza ca toate lucrarile sale curente, printre care si cea pe care o acuz, sunt create ca angajat al Institutului Cultural Roman din New York:
“I: De ce nu scrii tu despre lumea satului, valorile nationale si scrii despre droguri, urina si folosesti cuvinte vulgare?
R: De rau ce sunt. Dupa ce termin cu niuiorcu o sa ma mut la sat in ro si o sa locuiesc impreuna cu vesnicia, care trebuie ca a crescut mare deja, si o sa scriu despre asta.”
Pentru aceste motive, consider ca dl. Neagoe se afla in situatia prevazuta de art. 65 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, “Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege”.
Chiar daca interviul in cauza ar fi fost acordat din postura de persoana privata si nu de functionar public, consider ca astfel de “iesiri” sunt indeajuns de reprobabile ca sa se rasfranga negativ asupra institutiei la care lucreaza si sa merite atentia Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.
De altfel, unele cazuri relativ recente - cel al judecatoarei demise pentru ca a interpretat un rol intr-un film pornografic sau cel al judecatorului exclus din magistratura pentru ca isi teroriza vecinii si se dezbraca in fata lor - intaresc ideea ca functionarul public trebuie sa manifeste, in general si nu doar “la birou”, o atitudine corespunzatoare, decenta, de respect si consideratie fata de cetateanul din ale carui taxe si impozite este platit, mai ales atunci cand trebuie sa il reprezinte cu cinste pe acesta dincolo de hotarele tarii.
In asteptarea raspunsului dvs. la prezenta sesizare, in termenul prevazut de lege, va rog sa primiti asigurarea intregii mele consideratii,

Bogdan Stanciu

http://www.bogdanstanciu.eu/