RAPITA DIN IRAK, jurnalista Florence Aubenas, a ajuns femeie de serviciu la Caen. INFO Compania Blog

Ce mai face Florence Aubenas ? Vă mai aduceţi aminte ? Jurnalista de la Libération răpită în Irak. Florence Aubenas a scris o carte, Quai de Ouistreham, care va apărea la editura L’Olivier, iar Le Nouvel Observateur, unde lucrează acum, tipăreşte les bonnes feuilles (un fragment în avanpremieră). Michel Labro, ziaristul care a spus întregii lumi povestea revoltei de la Braşov din 1987, prezintă volumul în săptămînalul francez cu cel mai mare tiraj de astăzi. Florence Aubenas – un exemplu de profesionalism pentru ciudaţii ei colegi români care îşi pierd vremea în talk-show-uri analizînd neantul politic valah.

Le Monde des livres din 18 februarie o citează : „Treaba mea e să mă descurc cu realul. Să văd lucrurile de la înălţimea fiinţei umane.” […] „Viaţa mea înseamnă să fiu jurnalistă. Asta e identitatea mea profundă.”

În pielea unei femei de serviciu

Cînd a cerut să-şi ia un concediu sabatic, a ieşit zvonul că Florence Aubenas pleacă în Maroc să scrie un roman. Cîteva luni mai tărziu, toată lumea a înţeles că Marocul nu era decît o perdea de fum care trebuia să-i pună la adăpost adevăratul proiect. Florence se instalase la Caen, unde, în mare secret, se hotărîse să se înscrie la şomaj şi să-şi caute de lucru. Făcea totul pe numele ei adevărat, folosindu-şi actele reale, dar îşi pusese ochelari, se vopsise blondă şi îşi strîngea părul la spate. Şi a mers. Numai vreo două persoane au recunoscut-o pe jurnalista al cărei portret fusese afişat pe toate zidurile cu patru ani în urmă.
Preţ de şase luni, din februarie pînă în iulie 2009, Florence Aubenas s-a înrolat în acea armată a contractelor pe durată determinată care alcătuieşte azi o nouă clasă muncitoare. A bătut la uşa agenţiilor de plasare, care, cînd n-au dat-o afară spunîndu-i „Sînteţi mai degrabă de stat la cratiţă, doamnă !”, au tratat-o „cu drăgălăşenia infirmierelor din serviciile în care sînt îngrijiţi bolnavii în fază terminală”. Pînă cînd, într-o zi, o consilieră de la Forţele de muncă a lămurit-o că, în cazul ei, cea mai bună soluţie ar fi să se orienteze către ofertele pentru femei de serviciu. După o lună şi jumătate, iat-o deci pe feribotul care face cursa de la Ouistreham către Anglia, angajată la curăţenie în cabine şi toalete. O oră pe zi, de la 21.30 la 22.30. La asta se vor adăuga alte joburi mici, uneori doar cîteva ore de lucru anunţate pe ultima sută de metri. În total, n-a cîştigat niciodată mai mult de 700 de euro pe lună.
Continuarea la Compania Blog

SEISM IN SRI SAU RAFUIALA INTRE MASONI? Acuzat de Ohanesian de implicare in rapirea din Irak, seful Anti-Tero din SRI, gen Ioan Stefanut, pus pe liber

Ieri, adjunctul SRI, Florin Coldea, l-a schimbat din functie pe generalul Ioan Stefanut, seful Directiei Generale de Pre­venire si Combatere a Te­ro­ris­mului din SRI, sustine, pe blogul sau, Sorin Rosca Stanescu. O "decizie cu totul surprinzatoare", arata jurnalistul. "Omul care l-a creat pe Coldea. Care l-a fa­cut ceea ce este astazi. Se pare ca Florin Coldea isi pregateste capitularea. Si, in acest scop, l-a numit in­terimar, pana la fi­nalul mandatului lui Basescu din 6 decembrie, pe omul sau de casa, Sorin Du­­nea. De trei-patru ori pe an, ge­ne­ralul Ste­fanut este decorat de structurile de informatii ame­ricane pentru merite in lupta impotriva te­ro­rismului. Si iata ca a primit de la fostul sau discipol si actualul sau sef o frumoasa rasplata, la sfarsit de an", spune Rosca Stanescu, citat de Ziua, sub titlul "Seism in SRI".
Despre trecerea in rezerva a lui Stefanut (foto) se zvonea inca din 2007 ca ar fi urmat sa intre in lotul Zamfir - Bidireci, mai ales dupa ce jurnalistul Ovidiu Ohanesian a sustinut ca acesta ar fi fost implicat in cazul "Rapirea din Irak". Mie mi se pare mai interesant zvonul ca tatal sau a fost soferul lui Brucan, pe vremea cand agentul rus era ambasador "roman" la Washington.
O sa va redau mai jos, pentru documentare, un articol din 2007 despre Stefanut si aceasta poveste, din ziarul Atac de atunci, si un articol din primavara anului acesta, despre masonii din SRI, scris de frumoasa Floriana Jucan:

Ovidiu Eduard Ohanesian: "Unul dintre initiatorii rapirii a fost gen. Ion Stefanut de la Antitero!"

Jurnalistul Ovidiu Ohanesian l-a acuzat ieri pe generalul Ion Ştefănuţ, şeful Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului (IPCT) din cadrul SRI, că a fost implicat în răpirea jurnaliştilor români în Irak. Potrivit lui Ohanesian, datele cu privire la implicarea lui Ştefănuţ în răpire i-au fost furnizate de un „oficial român“.

Jurnalistul a susţinut că fostul şef al Protecţiei Interne din SRI, generalul Ion Maranda, care „ştia tot, fără el nu mişca nimic“, a fost „măturat“ din servicii tocmai pentru că a aflat că Ştefănuţ nu ar fi fost străin de răpire şi a întocmit un raport în acest sens. Jurnalistul a refuzat însă să spună care a fost, concret, contribuţia lui Ştefănuţ la răpirea sa şi a colegilor lui, motivând faptul că a cerut Comisiei parlamentare de control a SRI să facă lumină în acest caz.

Genralul Ştefănuţ, actual şef al IPCT din SRI a scăpat basma curată din scandalul privind fuga lui Omar Hayssam din ţară, după ce Comisia SRI a decis că serviciul nu se face vinovat de fuga sirianului. Asta în ciuda faptului că una dintre unităţile conduse de gen. Ştefănuţ avea obligaţia, conform legii, să îl monitorizeze non-stop pe sirianul considerat un pericol pentru siguranţa naţională.

Ohanesian a solicitat în urmă cu o săptămână, atunci când a fost audiat la comisiei parlamentare de control a SRI, să fie audiaţi de urgenţă şi generalii Sorin Brăteanu, Ion Ştefănuţ, Adrian Isac şi Octavian Hârşeu. Mai mult, Ohanesian spune că a cerut şi desecretizarea raportului generalului Ion Maranda, care vorbea despre implicarea lui Ştefănuţ în răpirea jurnaliştilor români. „Cei din comisie m-au audiat, m-au înregistrat, şi gata. Nu au stabilit nimic. Oricum, comisiile sunt legate de mâini şi de picioare, nu prea au ce să facă. Asta e. Să vedem“, a spus jurnalistul, aduăgând că membrii comisiei nu l-au anunţat dacă îi vor audia sau nu pe ofiţerii respectivi. Jurnalistul a mai cerut şi în instanţă audierea generalilor respectivi, dar judecătoarea Sofica Dumitraşcu a refuzat, cu o excepţie. Generalul SIE Octavian Hârşeu, care însă a dispărut brusc. Deşi a fost citat de mai multe ori, acesta nu s-a prezentat la audieri.

Pentru a vă face o imagine completă a numelor implicate în acest caz, este necesar să devoalăm legăturile dintre cei nominalizaţi şi modul în care aceştia au crescut în grade. Astfel, despre şeful Secretariatului General al SRI, generalul Sorin Brăteanu, se spune că a fost „primul tătic“ al actualului prim-adjunct al SRI, Florian Coldea, pe care l-a şi năşit. Brăteanu l-a „crescut“ pe Coldea, după care l-a pasat în curtea generalului Ştefănuţ, la IPCT. În timpul scandalului privind răpirea jurnaliştilor, Coldea a fost introdus de cei doi generali SRI menţionaţi în vizorul lui Traian Băsescu, ulterior acesta fiind imediat promovat ca prim-adjunct al SRI (culmea!), exact în ziua în care preşedintele Băsescu semna decretul de trecere în rezervă a generalului Maranda. Despre Coldea mai trebuie spus că nu a dat examenul de licenţă în acelaşi an în care a absolvit studiile universitare, motivele invocate fiind „de ordin medical“ - după cum susţin oficialii SRI.

Generalul Ştefănuţ este o figură destul de controversată în serviciile de informaţii. El şi-a început activitatea la Securitate, fiind propulsat datorită faptului că tatăl său a fost şoferul politrucului Silviu Brucan, în perioada în care acesta a fost ambasador al României în SUA. Înainte de moartea lui Brucan, reporterii ATAC au încercat să îi ia un punct de vedere cu privire la ascensiunea generalului Ştefănuţ în SRI, dar acesta a refuzat să comenteze.

Generalul Octavian Hârşeu, fost număr doi în Ambasada României la Bagdad, a fost unul dintre cei mandataţi de statul român să negocieze cu ră- pitorii jurnaliştilor. Despre el mass-media a spus că ar fi ofiţer SIE, iar acesta n-a negat o asemenea ipoteză. Un alt personaj cheie în răpire este fostul ambasador al României în Irak, Ştefan Stuparu. Despre el jurnalistul Ohanesian a menţionat că a fost decorat de două ori de Băsescu ca să tacă: „El e ofiţer sub acoperire SIE şi a primit ordin să îl predea pe Munaf americanilor, a trecut peste primul-ministru şi peste ministrul de externe şi a executat ordinul. A primit ordinul de mult mai de sus. Gândiţi-vă că Băsescu l-a decorat a doua oară, cu două trei zile înainte de a fi suspendat, numai ca să tacă“. Jurnalistul a atras atenţia asupra asemănării dintre acest caz şi cel al ambasadorului României la Roma, Valentin Colţeanu, care a semnat, împreună cu alţi cinci oficiali străini, o scrisoare către Romano Prodi, urmare a căreia a fost rechemat la post: „După ce a izbucnit scandalul cu Colţeanu, MAE a răspuns răguşit, după câteva zile, că ambasadorul a avut aprobare verbală de la MAE. A primit telefon mai de sus şi el, ca şi Stuparu, adică de la Băsescu“.
05 Iunie 2007

Masoni la Ateneu

Sambata trecuta am fost la un concert privat gazduit de Ateneul Roman.

Instrumentistii Filarmonicii „George Enescu", condusi de maestrul Cristian Mandeal, au fost mai insufletiti ca de obicei, interpretand celebrele „Mica serenada" a lui Mozart, „Dunarea albastra" a lui Strauss, „Dansul focului" al lui Manuel De Falla, „Dansul sabiilor" al lui Khachaturian si alte minuni ale muzicii clasice, cu o forta si o expresivitate unice.
Eu ascult deseori muzica clasica in masina si am o prietena draga, cu un exceptional simt al umorului, care, de fiecare data cand se urca in dreapta, imi zice: „Auzi, tu nu te-ai saturat de manelele astea??? Tot cu Guta si Adi Minune esti?" Zambim, desigur!
Pretextul concertului a fost ca si pentru masoni a venit primavara... muzicala, ei fiind si organizatorii, si „beneficiarii" acestui eveniment.
Programul a fost superb, gandit nu doar pour le conaisseurs, ci si pentru profani.
Minunate si balerinele de la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali", care in pauza au incantat asistenta cu un balet impecabil.
Momentele de maxima virtuozitate instrumentala si emotie interioara, vitalizanta chiar si pentru suflete amortite, au fost shubertianul „Ave Maria", „Adagio"-ul lui Albinoni (mai ales ca nu era cantat in memoria vreunui decedat), ci doar ca sa incante publicul prezent, si o varianta proprie, cantata in premiera, a Ochichornia.
Si, ca sa vedeti cum se nasc legendele si miturile populare... trebuie sa va povestesc ca ceea ce parea o certitudine pentru sutele de oameni prezenti in sala (si pentru cei care priviti fotografiile alaturate), si anume apartenenta mea la serviciile secrete, a fost, in fapt, o pura fatalitate. Am fost invitata la concert de organizatorul Elena Vernescu, doamna cu multa dragoste pentru cultura. Desi aveam rezervat un loc intr-o loja situata in plan secundar, in care m-am si asezat insotita de o prietena si de alti doi distinsi intelectuali, inainte de inceperea concertului, diplomatul Mircea Gheordunescu, fost director adjunct al Serviciului Roman de Informatii, pe care l-am vazut de trei ori in viata mea, m-a invitat in loja sa, aflata mai in fata, cu gentiletea unui barbat care, vazandu-ma micuta de statura, s-a gandit, probabil, sa-mi inlesneasca o vizibilitate mai buna a scenei. Si n-am refuzat invitatia. Desigur, cei din sala, care ne-au recunoscut, si-au spus fara dubii: „Iata dovada!" sau „Iata inca o dovada!" ca doamna Jucan este spioana, si de mult, nu de acum, din moment ce Gheordunescu, om vechi in servicii, o insoteste la concert! M-am amuzat mult, ma amuz si acum cand scriu, si-mi consolidez principiul potrivit caruia m-am obisnuit sa judec lucrurile in viata: nimic nu e cum pare. Iar daca va mai spun ca la dreapta statea si Florian Coldea cu sotia, legenda este deja imposibil de contrazis.
Apropo de Coldea, trebuie sa va spun ca n-am vazut in viata mea un chip mai impenetrabil, pe care nici macar muzica nu l-a miscat, ca al lui. Nu am reusit sa inteleg, nici macar sa deduc, daca i-a placut concertul, daca s-a plictisit sau daca, dimpotriva, l-ar fi vrut prelungit. Un ofiter de informatii perfect (sau poate tocmai de aceea imperfect!), care nu transmite nimic. Mircea Gheordunescu mi l-a laudat indelung, impartasindu-mi superlativele cu care toate serviciile omoloage SRI-ului le-au avut la adresa lui Florian Coldea de-a lungul timpului. Se pare ca, intr-adevar, in timp ce George Maior este cartea de vizita a institutiei, diplomatul cu discurs si portavocea in lume, Coldea conduce, in fapt, Informatiile, este omul care coordoneaza activitatea propriu-zisa. Din pacate pentru el, vorba unui prieten, este maximul ce va putea obtine in acest domeniu, intrucat directorul plin va fi intotdeauna o functie politica, iar Coldea, care s-a remarcat printr-o loialitate, de altfel laudabila, fata de presedintele Traian Basescu, nu va avea suportul unui viitor presedinte, daca il va chema altfel decat pe actualul. Ceea ce apreciez eu la Florian Coldea este nu numai relatia buna cu seful statului, cat mai ales aceea cu procurorul general, Laura Codruta Kovesi. Prietenii stiu de ce.
Am mai remarcat si faptul ca masonii sunt oameni eleganti, cu prestanta si cu aerul misterios ce-i caracterizeaza pe toti, transmitand vizibil superioritatea celui care apartine unei caste, unei organizatii superioare.
Numele a cel putin trei masoni celebri, Negruzzi, Alecsandri si Kogalniceanu, ne dominau de sus, pe de cupola Ateneului.
Am vazut oameni al caror liant raman principiile iubirii fraterne, al intr-ajutorarii (din pacate reciproce, caci rar am vazut masoni generosi cu cei din afara societitii!) si al adevarului, dar acel adevar doar de ei cunoscut si doar intre ei marturisit. Oricat ocultism ar acoperi masoneria, eu cred ca ramane o societate, si nu o secta, discreta, iar nu secreta.
Asta nu i-a educat insa, pe multi, in sensul de-a face diferenta dintre aplauzele normale pentru sfarsitul partiturii si cele nepotrivite de la sfarsitul partilor, care nu inseamna, de fapt, finalul. Avand in vedere insa ca masonii se ocupa cu organizarea politica si geostrategica a lumii, le scuzam nivelul muzical. O seara superba, in care m-am indragostit nu numai de muzica, ci si de unii oameni.

22 Mai 2009 - Q Magazine

NOTA MEA: NO COMMENT

SCRISOAREA DESCHISA a jurnalistului Ovidiu Ohanesian catre Redactia ziarului Moldova Suverana

In atentia : Domnului Director Ion Berlinski

Domnule Director,

Constatand cu regret similitudinea dintre evenimentele violente din ultima perioada de la Chisinau si diversiunea petrecuta in Romania, in Decembrie 1989, nu puteam ramane cu mainile in san. Sper ca sesizarea penala facuta in nume personal, impotriva unor demnitari din fosta conducere a Republicii Moldova - inclusiv a lui Vladimir Voronin -, sa ajute la aflarea adevarului in aceasta diversiune in curs. Regret deasemenea, ca autoritatile moldovene nu au putut (sau nu au vrut) sa impiedice varsarea de sange, precum si incalcarea drepturilor omului si al dreptului la libera exprimare. Dimpotriva, se pare ca au fost partase la violente, alaturi de diversionisti.
Actiunile ilegale de intimidare, rapire, sechestrare desfasurate de o parte a autoritatilor de la Chisinau impotriva colegilor nostri jurnalisti (nu conteaza ca se considera moldoveni, romani, rusi sau alte nationalitati) reprezinta un atac direct asupra libertatii presei, a diversitatii de opinie ce caracterizeaza o societate democratica. Va spun aceste lucruri, din punctul de vedere al jurnalistului cenzurat, monitorizat, filat, haituit prin toate mijloacele de serviciile secrete in Romania, tara europeana in anul 2009!
Mentionez ca initiativele mele nu implica in nici un fel ziarul Moldova Suverana sau vreun jurnalist din aceasta redactie. In acest sens, cred ca prezenta numelui meu in caseta redactionala a ziarului a carui linie editoriala o respect, nu este oportuna.
Atrag atentia ca alaturarea numelui meu la activitatile serviciilor secrete, oricare ar fi acestea este pura speculatie. Am atras atentia de-a lungul timpului chiar in paginile ziarului dumneavoastra asupra activitatilor “neortodoxe” desfasurate de unele servicii secrete pe teritoriul Republicii Moldova.
Sper ca dosarul Diversiunii de la Chisinau sa nu fie musamalizat dupa tipicul Revolutiei Securiste din ’89, iar adevaratii vinovati sa dea socoteala.
Cu respect si consideratie,
Eduard Ovidiu Ohanesian
jurnalist
aprilie 2009

MOLDOVA ne-SUVERANA: nu-l publica pe Ohanesian si inventeaza citate ale ministrului Diaconescu extrase din intrebari ale ZIUA. LOVITURA DE REVER

Ziarul de Iasi: LOVITURA DE REVER
Ovidiu Ohanesian NU este angajatul "Moldovei suverane"
Am fost extrem de surprinsa sa descopar, in editia de simbata, 9 mai, a "Ziarului de Iasi", sub pana unui apreciat poet, eseist si subtil publicist, in partea a doua a unui altfel foarte pertinent articol despre penibilul majoritatii talk-show-urilor autohtone, o acida demontare a emisiunii lui Stelian Tanase, 3x3, in care, alaturi de Sorin Rosca Stanescu, acesta l-a avut invitat pe jurnalistul Ovidiu Ohanesian, cu prilejul aparitiei volumului "Puterea din umbra" la editura Junimea. (Nota mea: este vorba de Michael ASTNER si textul Realitatea Erevan TV)
Distinsul condeier isi exprima indignarea fata de ignoranta "habarnistului" (oribil cuvint!) Stelian Tanase, care nu ar fi avut nici macar minima curiozitate de a verifica credibilitatea invitatului sau, care, iata, se face vinovat de colaborare la oficiosul voronian, "Moldova suverana". Intrigata si neplacut surprinsa, la rindul meu, de asemenea erezie neasteptata, am citit atent "sursele" invocate si am identificat doua: imprecisul "aflasem" si o "Decizie" aparuta pe Internet!
Sint absolut convinsa ca pretuitul publicist nu se inspira (doar) din Wikipedia pentru studiile mai serioase ale domniei-sale, deci ar trebui sa stie foarte bine cam cita incredere poate fi acordata unor texte care circula in eter, pe care nu poate fi verificata vreo semnatura sau stampila oficiala. Dar daca tot tine la asemenea fiabile surse de informatii, ii putem indica faptul ca tot pe Internet va gasi dreptul la replica al impricinatului (vezi documentele anexate, trimise de dl. Ohanesian), care dezminte categoric a fi semnat vreun contract sau a se fi integrat in vreun fel redactiei amintite. Tot ce a facut a fost sa permita respectivului oficios, ca de altfel oricarei publicatii care l-a solicitat in acest sens, sa reproduca fragmente din articolele si cartile sale.
In fine, acelasi redutabil Internet il mai poate informa pe revoltatul publicist iesean de faptul ca, in ajunul Pastelui, dl. Ohanesian a depus o sesizare penala impotriva lui Voronin si a camarilei sale la Parchetul General al Romaniei, in atentia DIICOT, lucru verificabil, desigur. Or, in aceste conditii, chiar si pentru greu incercata logica romaneasca, ar fi cam anevoios sa explici cum un angajat al unei publicatii pro-Voronin si-ar permite sa-l dea in judecata pe insusi presedintele republicii vecine... Si nu mai comentez aici halucinanta insinuare a unei filiere "Moldova suverana" (Voronin) - Primaria Iasi - Editura Junimea, demna de cel mai fantezist (si mai ridicol) roman de spionaj de gara... Nemaivorbind de faptul ca, exact in perioada in care publicistul isi redacta articolul, Ovidiu Ohanesian se afla la Iasi, unde a stat doua zile! Dar e mult mai comod, nu-i asa?, sa scriem direct la calculator, de acasa, decit sa discutam direct cu cel in cauza si sa-i cerem raspunsuri fara echivoc. Eu l-am intrebat. Si mi-a povestit cele de mai sus. Toate lucrurile acestea erau cunoscute de Stelian Tanase, care se documentase temeinic inainte de emisiune. Si de alti jurnalisti seriosi. Dar poate ca tocmai aici e principala diferenta intre presa de le centru si cea provinciala!
Amintesc, cu adinca tristete (desigur, fara legatura cu situatia de fata sau cu semnatarul articolului), ca o astfel de "stire" urechista l-a bagat in pamint pe mult mai fragilul Cezar Ivanescu acum un an...
In plus, asocierea adjectivului "temerar", intr-un context evident ironic, cu numele lui Ovidiu Ohanesian imi pare, totusi, o impietate. Nici unul dintre noi nu stie, probabil, ce inseamna sa traiesti doua luni intr-un beci, cu o pusca (de fabricatie romaneasca!) atintita in permanenta asupra ta. Cred ca o experienta la limita determina o mutatie ontologica. Confruntat zilnic cu perspectiva mortii, ajungi sa privesti altfel viata. Sau, poate, sa o privesti pentru prima oara in fata. Debarasata de ornamente, minciuni si false poveri. Redusa la esenta.
Evident, suferinta nu e sinonima cu probitatea, si nici curajul cu iresponsabilitatea. Nimeni nu e obligat sa creada fara a cerceta. Dar cine a trecut prin infern stie ce greu poate atirna un cuvint in soarta unui om si cit de important e sa verifici cit se poate de minutios o informatie, mai ales cind te aventurezi pe un teritoriu atit de periculos si alunecos.
Cu pretuire, Simona MODREANU - Director a.i. al Editurii Junimea Iasi

Ohanesian: "Am depus sesizare penala impotriva lui Vladimir Voronin si acolitii"
Este foarte bine ca jurnalistul repectiv ma combate si atrage atentia asupra unor posibile relatii ale jurnalistului Ohanesian cu puterea de la Chisinau. Altfel nu ar exista diversitate de opinie si nici libertatea presei.Eu am permis ziarului "Moldova Suverana" si multor alte ziare sa publice o parte din articolele mele publicate in ziarele "Curentul" si "Zona Interzisa", dar si fragmente din cartea mea "Puterea din umbra".
Am avut discutii cu jurnalistul Mihai Contiu despre o posibila colaborare cu "Moldova Suverana", dar nu am incheiat nici un contract, nu am primit vreodata nici un ban de la ziar si nu am stiut ca m-au introdus in caseta redactionala. Nu am scris niciodata vreun articol despre Vladimir Voronin, bun sau rau.
De altfel, dupa ce am depus sesizare penala impotriva lui Vladimir Voronin si acolitii, am trimis redactiei de la Chisinau o scrisoare deschisa. Le-am cerut sa fiu scos din caseta redactionala, pentru ca nu semnasem nimic cu "Moldova Suverana". Nu stiu daca a fost publicata. Sesizarea penala a fost preluata de agentii de stiri din Romania si Moldova si mediatizata intens. Nu stiu de ce jurnalistul cu pricina a trecut-o cu vederea. Ceilalti jurnalisti de marca, inclusiv Stelian Tanase, stiau de sesizare.
Orice legatura a Editurii Junimea sau a doamnei Simona Modreanu cu articolele publicate in ziarul "Moldova Suverana" sint pure speculatii rau-voitoare.
Ovidiu OHANESIAN

Ovidiu Ohanesian NU este angajatul "Moldovei suverane"Citeste in continuare

Pe langa asta, chiar in numarul de azi, Moldova Suverana, publicatia aflata sub obladuirea lui Vladimir Voronin, recidiveaza si inventeaza niste citate ale ministrului de Externe, Cristian Diaconescu, extrase de fapt din intrebari si comentarii ale ZIUA. Merita cu prisosinta o Lovitura de Rever.

OVIDIU OHANESIAN, "inamicul Nr 1 al SIE": Taubman a plimbat spioni romani pe banii contribuabilului american. I-am schimbat pe sovietici cu americani?

După controversata „Amintiri din portbagaj”, jurnalistul Ovidiu Ohanesian revine cu o serie de dezvăluiri incendiare în cea mai nouă carte a sa - „Puterea din umbră”. Volumul aduce în atenţia cititorilor modul în care lucrează „sistemul ticăloşit” în România postdecembristă. Mai precis, jurnalistul propune o incursiune în lumea serviciilor secrete (de ieri şi de astăzi) din care veţi afla cine conduce România, cu nume, biografii, fotografii, funcţii, grade, activităţi şi documente. Un interviu din ziarul Ring:
„Puterea din umbră” este o carte care vine, după cum ai spus şi tu, cu dezvăluiri senzaţionale, exact acum, în perioada dintre alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale. Care este cea mai şocantă dezvăluire pe care o faci?
- Cartea a venit în acest moment, pentru că nu a depins de mine finalizarea ei. Eu am anunţat "Puterea din umbră” încă de la sfârşitul anului trecut. Nu este uşor să găseşti o editură să publice astfel de lucruri. Editura Junimea din Iaşi a avut mult de muncă la această carte, nu tocmai uşoară. Fotografii, biografii, documente.
N-aş putea vorbi despre cea mai şocantă dezvăluire. Orice abuz făcut de autorităţi pe banii noştri este şocant. Pentru mine, şocant a fost când am aflat că autorităţile române ştiau că teroristul Omar Hayssam fuge din ţară şi nu au facut nimic. Mai rău, documentele publicate în carte şi explicate în detaliu dovedesc că serviciile secrete au protejat, ajutat şi încurajat oameni ca Hayssam sau Munaf să alimenteze terorismul mondial, în timp ce soldaţii noştri sunt trimişi să moară în Irak şi Afganistan pentru democraţie. Poate cel mai şocant lucru a fost să aflu că fostul ambasador al SUA la Bucureşti dl Taubman a plimbat pe banii contribuabilului american un spion român cu greutate. Cristian Colţeanu (Brigada Specială U Fantome) a spionat SUA pentru comunişti, în anii '80, de la filiala MasinExport de la New York. Astăzi deţine funcţii înalte bine remunerate şi este răsplătit de americani cu plimbări pe acolo pe unde a spionat cu 20 de ani în urmă. Ce să înţelegem noi din asta? Că i-am schimbat pe sovietici cu americani, iar rezultatul este acelaşi? Poate ne spune regretatul Teo Peter.
Îţi este frică de unele ameninţări care ar putea să apară?
- Nu am trecut printr-o Revoluţie ca să învăţ să tac şi să-mi fie frică din nou. Dacă Justiţia, Ministerul de Interne şi Serviciile Secrete nu vor fi curăţate, vom fi martorii aceloraşi diversiuni mizerabile de până acum. Ne vom mira în continuare că arestaţii cu surle şi trâmbiţe şi cu mascaţi sunt eliberaţi fără nicio explicaţie. De ce? Pentru că sunt ofiţeri sau în legătură cu aceştia. Justiţia se face la comandă în România. Suntem conduşi de 20 de ani de aceeaşi Securitate şi de urmaşii lor, care se acoperă reciproc. Priviţi numai ce se întâmplă în scandalurile recente: OMV, Sterling, Popoviciu, Pitcovici, Tiberiu Dinu, diplomele false, sunt numai vârful corupţiei româneşti. În spatele lor stă putregaiul Securităţii care a prosperat şi s-a întins continuu.
Frica? Am stat cu pistolul înfipt în frunte şi în cătuşe atâta vreme. De cine să-mi fie frică? De bandiţii României?
Cum ţi-ai documentat cartea, având în vedere că în ea se vorbeşte despre servicii secrete foarte importante atât din România, cât şi din străinătate?
-Cartea s-a construit în timp, pas cu pas. Am pus întrebări, am strâns documente, am stat de vorbă cu oameni din sistem. Cele mai importante informaţii au venit din documente oficiale. Unul dintre ele este Anuarul Diplomatic şi Consular al României, tipărit de MAE. Despre ofiţerii străini de informaţii, numai de bine. Au fost introduşi în România cu acordul alor noştri. Pe bani frumoşi. Trădare şi înaltă trădare. Trebuie doar să vrei să vezi. SIE a răspuns prompt, făcându-mi un denunţ penal în 13 aprilie 2007. Sunt singurul jurnalist român duşman al poporului pe site-ul SIE, chiar şi în ziua de astăzi.
- Prin această carte încerci doar să ne arăţi ce se întâmplă, în acest moment, în România sau speri să poţi schimba ceva?
- De-a lungul timpului, scandalurile Hayssam sau cd-ul cu informaţii confidenţiale din Afganistan au produs schimbări majore. Numai cine nu vrea nu vede. Am provocat, prin dezvăluirile mele, schimbări în unele servicii secrete şi instituţii. Mulţi oameni ai Securităţii au plecat. Sunt mai greu de observat pentru că nu toată lumea este familiarizată cu aceştia. Numai pe scandalul Hayssam au fost debarcaţi trei şefi ai Serviciilor Secrete şi procurorul general al României.
Un lucru este sigur. Istoria adevărată se scrie în birourile Serviciilor Secrete. Oamenii au dreptul la adevăr, au dreptul să ştie ce se întâmplă în jurul lor. Nu mai doresc să fie minţiţi cum au fost părinţii şi bunicii lor.

Ovidiu Ohanesian este unul dintre cei trei jurnalişti răpiţi în Irak, în martie 2005, alături de cameramanul Sorin Mişcoci şi reportera Marie-Jeanne Ion. Ei au fost eliberaţi pe 22 mai 2005, chiar dacă cererea iniţială a răpitorilor (Brigăzile Mouadh Ibn Jabal), şi anume retragerea celor 860 de soldaţi români din Irak, nu a fost îndeplinită. Ohanesian este singurul jurnalist care a demarat o anchetă proprie pentru aflarea adevărului despre acest act terorist.
Lansarea volumului „Puterea din umbră” va avea loc la mijlocul lunii mai în Iaşi, urmând ca, spre sfârşitul lunii, aceasta să poată fi găsită şi în Bucureşti.
„«Puterea din umbră» este ca şi viaţa mea, o serie de instantanee, şi se bazează în mare parte pe articole publicate sau cenzurate de-a lungul timpului în presa centrală sau locală.”
Ovidiu Ohanesian

JURNALISTUL Ovidiu Ohanesian arunca bomba, elefantii isi pierd...trompa. PUTEREA DIN UMBRA si Biblioteca pentru toti... spionii. UPDATE

Puterea din Umbră, o carte bombă care vine, acum în perioada dintre alegerile generale şi cele europrlamentare şi înainte de prezidenţiale
Volumul Puterea din Umbră aduce în atenţia cititorului modul în care lucrează „sistemul ticăloşit” în România postdecembristă. Mai precis, Eduard Ovidiu Ohanesian propune o incursiune în lumea serviciilor secrete (de ieri şi de astăzi) din care veţi afla cine conduce România, cu nume, biografii, fotografii, funcţii, grade, activităţi, documente (unele clasificate).
Puterea din Umbră este o carte document despre istoria mai mult decât recentă, despre istoria imediată. Cumetrii, nepotisme, şpăgi, mită, manipulare, abuz, trădare şi crimă, sunt scoase rând pe rând de sub pecetea Strict Secret. Sunt inserate numeroase elemente referitoare la serviciile secrete străine care acţionează nestingherite pe teritoriul românesc: GRU – rusesc, JICA - japonez, SIBAT - israelian sau CIA - american.
Un jurnalist împotriva cohortei de ofiţeri de Securitate educaţi anti-UE şi anti-NATO la înaltele şcoli de spioni tip sovietic de la Băneasa, Grădiştea sau Brăneşti.
Cartea Puterea din Umbră nu dă verdicte, dar devoalează pas cu pas minciuna şi manipularea, scoate la lumină fapte deosebit de grave, de la abuzuri comise de ofiţerii sub acoperire infiltraţi la toate nivelurile societăţii româneşti (politică, justiţie, interne, externe, armată, servicii secrete), culminând cu acte de înaltă trădare înfăptuite de cei care au pretenţia că sunt democraţi şi patrioţi. (Prezentarea Editurii Junimea)

PS: Cea mai tare faza recenta a lui Ohanesian e legata de evenimentele de peste Prut. Ca sa le dea cate o lectie unora sau altora (chestii personale, nu ma bag) Ohanesian a inceput o colaborare cu "Moldova Suverana", cotidianul de la Chisinau apropiat presedintelui Voronin. Dupa scandalul din 7 aprilie, Ohanesian i-a facut plangere penala la DIICOT cetateanului Vladimir Voronin (care este tot roman fiind nascut din parinti romani, cu un bunic anti-bolsevic, partizan in munti) pentru retinerea ilegala si maltratarea tinerilor protestatari. Tare!

UPDATE. De la Ovidiu Ohanesian: Apropos ! Corect comentariul PS. Eu nu dau socoteala nimanui cu cine si pentru ce colaborez cu un ziar sau altul Asta nu inseamna ca-i tin spatele bocancului sovietic de Voronin si acolitilor sai. Mai este ceva important. Nu am luat niciodata un leu de la Moldova Suverana. Pur si simplu am dovedit ca democratii care m-au cenzurat si intimidat in Romania anului 2009 se pot face de rusine in ziarul comunistilor de la Chisinau.

Ovidiu